Viața Studențească, octombrie-decembrie 1970 (Anul 15, nr. 32-43)
1970-11-25 / nr. 39
Sulu Alegeri in asociații BUCUREȘTI Reconsiderarea dialogului Conferința de dare de seamă și alegeri a Uniunii asociațiilor studențești din centrul universitar București încheie șirul de întruniri studențești din această toamnă. Planul larg în care s-a situat fiecare dintre conferințele studențești, evaluarea anului 1970 la scară națională, ca an de graniță între două cincinale, perspectiva sărbătoririi unei jumătăți de veac de la crearea P.C.R. — sărbătoare egală a trecutului, prezentului și viitorului ființei noastre naționale — apropiatul Congres al U.T.C., viitoarea Conferință a U.R.S.R. au așezat toate dezbaterile studențești sub lumina adeziunii și integrării totale a studențimii în această perioadă solară a împlinirilor firești unde se recunoaște fiece membru al colectivității noastre socialiste. Participarea la conferința studenților bucureșteni a tovarășilor Ion Iliescu, prim secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, Mircea Malița, ministrul învățămîntului, Ion Traian Ștefănescu, președintele Consiliului U.R.S.R., Marin Rădoi, secretar al Comitetului municipal P.C.R. București, constituie încă un argument al importanței reale a adunării studenților bucureșteni. Conferința poate fi așezată, prin ardența și profunzimea discuțiilor, prin semnificația sa, sub semnul reconsiderării dialogului. Detaliind sensul acestei sintagme putem remarca sudura deplină dintre diversele participări la discuții și darea de seamă, ca un element dominant al unei convergențe necesare. Nu Vom ordona reportajul nospe axa „dialogului“, încercînd să-i valorificăm și să Dan FRUNTELATA (Continuare in pag. 2) , Orchestra Conservatorului din București In Franța și R. F. a Germaniei PREMISE ALE CONSACRĂRII „Fie că am menționa „Simfonietta“ lui A. Roussel, fie că ne referim la Concertul pentru flaut și orchestră de Jolivet sau la cele două delicioase piese ale lui Silvestri, toate au fost (de la început pînă la sfîrșit) o minunată înălțare sufletească către un tărîm de legendă, sub conducerea prestigioasă a lui Alexandru Șumski, fără a-i uita pe admirabilii soliști : violonistă, flautist și oboist, avind prilejul de a fi seduși de către toți acești interpreți de cea mai înaltă clasă“, scria Le Parisien Libéré dînd opiniile directorului Școlii de muzică din Paris, Paul Fierret, despre concertul Conservatorului orchestrei din București dat la FotaineNumeroase asemenea opinii, mărturisind mirația pentru"arta adinterpretativă a tinerilor artiști bucureșteni, au însoțit turneul lor în Franța și R.F. a Germaniei. Die Schwäbische tage blatt din Tübingen publica la 8 octombrie, un elogios articol sub titlul „O măiestrie neforțată“, comentînd concertul orchestrei de cameră „Academica“ a Conservatorului bucureștean. Iată cîteva elocvente citate : „Un concert deschis cu Simfonia nr. 6 în re major intitulată „Dimineața“ de Josef Haydn, nu este aceasta o îndrăzneală ? Pentru orchestra de cameră „Academica“ a bleaui Conservatorului din București nu, căci ea dispune nu numai de premisele tehnice pe care le reclamă această lucrare virtuoasă, situată între Concerto grosso și simfonia concertantă strălucitoare, ci și de toate celelalte calități pretinse, ca o interpretare să fie la nivel“. Al doilea concert dat la Engelberg, Waldorfschule la Freie și Die Neue Zeitung Würtenbcrgische nota, la 9 octombrie : „Această orchestră de studenți, profilată pe studenți, este o realizare artistică extraordinară. Ea constituie încă de pe acum (a fost înființată în 1967) o realizare de vîrf a artei interpretative românești. Nu poți acum să faci altceva decit să te miri și să admiri ceea ce se face în aceste țări și cu pregătire sufletească, seriozitate artistică și elan, oamenii aceștia tineri se pun pe lucru, elaborînd între timp douăzeci de programe simfonice. Entuziasmul tineretului este neobișnuit și stăruitor, în spiritul unei profesiuni înalt prețuită și cu perspective strălucite în România“. La toate aceste deosebite aprecieri, demonstrînd elocvent succesul talentului și artei pe care reprezentanții Conservatorului reșu îl înscriu din Bucuîntr-un palmares deja bogat, rămîne să adăugăm felicitările noastre. AHERCUM. TRE/ CEASI R/ TZEUR (Continuare in pag. 8-9) Noi n-avem prejudecăți. Dacă am fi avut, scriam marți, reportajele. Avem, însă, in principiu : ceasuri rele sunt In fiecare zi, depinde din ce parte te uiți. Cum am făcut ne-am urcat în tren sau în troleibuzul 85 care merge la Institutul politehnic din București și pe urmă la Gara de Nord sau și în unul și în altul în ordine inversă și am ajuns acolo. Care acolo „se vede cu ochiul liber“, vorba unui coleg devenit clasic. Și n-am avut nevoie de o feștilă diogenică pentru a ne orienta în butoiul cu ceasuri rele. Brașov, Galați — la trei ore, alese arbitrar — singurul rabat subiectiv făcut necesarei obiectivități. Trei reporteri și un fotoreporter înarmat pînă-n ochi. Toți au lucrat numai cu negative pentru că ne-am propus să surprindem micile mizerii ale unei zile care sînt pur și simplu „trageri de timp“, atunci cind poți și trebuie să cîștigi și cînd portarul dichisește mingea în careu admirîndu-și bombeurile. De ce „trei ceasuri rele“ 7 Pentru că n-avem prejudecăți...