Viața Studențească, octombrie-decembrie 1970 (Anul 15, nr. 32-43)

1970-11-25 / nr. 39

S­u­­l­­­u Alegeri in asociații BUCUREȘTI Reconsiderarea dialogului Conferința de dare de sea­mă și alegeri a Uniunii aso­ciațiilor studențești din cen­trul universitar București în­cheie șirul de întruniri stu­dențești din această toamnă. Planul larg în care s-a si­tuat fiecare dintre conferin­țele studențești, evaluarea anului 1970 la scară națională, ca an de graniță între două cincinale, perspectiva sărbă­toririi unei jumătăți de veac de la crearea P.C.R. — săr­bătoare egală a trecutului, prezentului și viitorului fiin­ței noastre naționale — apro­piatul Congres al U.T.C., vii­toarea Conferință a U.R.S.R. au așezat toate dezbaterile studen­țești sub lumina adeziunii și integrării totale a studențimii în această perioadă solară a împlinirilor firești unde se recunoaște fiece membru al colectivității noastre socialiste. Participarea la conferința studenților bucureșteni a to­varășilor Ion Iliescu, prim se­cretar al C.C. al U.T.C., mi­nistru pentru problemele ti­neretului, Mircea Malița, mi­nistrul învățămîntului, Ion Traian Ștefănescu, președintele Consiliului U.R.S.R., Marin Ră­­doi, secretar al Comitetului municipal P.C.R. București, constituie încă un argument al importanței reale a adună­rii studenților bucureșteni. Conferința poate fi așezată, prin ardența și profunzimea discuțiilor, prin semnificația sa, sub semnul reconsiderării dialogului. Detaliind sensul acestei sintagme putem re­marca sudura deplină dintre diversele participări la discu­ții și darea de seamă, ca un element dominant al unei convergențe necesare. N­u Vom ordona reportajul nos­pe axa „dialogului“, în­­cercînd să-i valorificăm și să Dan FRUNTELATA (Continuare in pag. 2) , Orchestra Conservatorului din București In Franța și R. F. a Germaniei PREMISE ALE CONSACRĂRII „Fie că am menționa „Simfonietta“ lui A. Ro­ussel, fie că ne referim la Concertul pentru flaut și orchestră de Jolivet sau la cele două delicioa­se piese ale lui Silvestri, toate au fost (de la înce­put pînă la sfîrșit) o mi­nunată înălțare sufle­tească către un tărîm de legendă, sub conducerea prestigioasă a lui Alex­andru Șumski, fără a-i uita pe admirabilii so­liști : violonistă, flautist și oboist, avind prilejul de a fi seduși de către toți acești interpreți de cea mai înaltă clasă“, scria Le Parisien Libéré dînd opiniile directorului Școlii de muzică din Pa­ris, Paul Fierret, despre concertul Conservatorului orchestrei din București dat la Fotaine­­Numeroase asemenea opinii, mărturisind mirația pentru"arta ad­in­terpretativă a tinerilor artiști bucureșteni, au însoțit turneul lor în Franța și R.F. a Germa­niei. Die Schwäbische tage­ blatt din Tübingen pu­blica la 8 octombrie, un elogios articol sub titlul „O măiestrie neforțată“, comentînd concertul or­chestrei de cameră „A­­cademica“ a Conservato­rului bucureștean. Iată cîteva elocvente citate : „Un concert deschis cu Simfonia nr. 6 în re ma­jor intitulată „Diminea­ța“ de Josef Haydn, nu este aceasta o îndrăznea­lă ? Pentru orchestra de cameră „Academica“ a bleau­i Conservatorului din București nu, căci ea dis­pune nu numai de pre­misele tehnice pe care le reclamă această lucrare virtuoasă, situată între Concerto grosso și sim­fonia concertantă strălu­citoare, ci și de toate ce­lelalte calități pretinse, ca o interpretare să fie la nivel“. Al doilea concert dat la Engelberg, Waldorfschule la Freie și Die Neue Zeitung Würtenbcrgische nota, la 9 oc­tombrie : „Această orchestră de studenți, profilată pe studenți, este o realizare artistică extraordinară. Ea constituie încă de pe acum (a fost înființată în 1967) o realizare de vîrf a artei interpretative ro­mânești. Nu poți acum să faci altceva decit să te miri și să admiri ceea ce se face în aceste țări și cu pregătire sufle­tească, seriozitate artis­tică și elan, oamenii a­­ceștia tineri se pun pe lucru, elaborînd între timp douăzeci de progra­me simfonice. Entuzias­mul tineretului este ne­obișnuit și stăruitor, în spiritul unei profesiuni înalt prețuită și cu pers­pective strălucite în Ro­mânia“. La toate aceste deose­bite aprecieri, demons­­trînd elocvent succesul talentului și artei pe care reprezentanții Con­servatorului reșu­ îl înscriu din Bucu­într-un palmares deja bogat, ră­­mîne să adăugăm felici­tările noastre. AHERCUM. TRE/ CEASI­ R/ TZEUR (Continuare in pag. 8-9) Noi n-avem prejudecăți. Dacă am fi avut, scriam marți, reportajele. Avem, însă, in principiu : ceasuri rele sunt In fiecare zi, depinde din ce parte te uiți. Cum am făcut­ ne-am urcat în tren sau în troleibuzul 85 care merge la Institutul politehnic din Bucu­rești și pe urmă la Gara de Nord sau și în unul și în al­tul în ordine inversă și am ajuns acolo. Care acolo „se vede cu ochiul liber“, vorba unui coleg devenit clasic. Și n-am avut nevoie de o feștilă diogenică pentru a ne orienta în butoiul cu ceasuri rele. Brașov, Galați — la trei ore, alese arbitrar — singurul ra­bat subiectiv făcut necesarei obiectivități. Trei reporteri și un fotoreporter înarmat pînă-n ochi. Toți au lucrat numai cu negative pentru că ne-am pro­pus să surprindem micile mi­zerii ale unei zile care sînt pur și simplu „trageri de timp“, atunci cind poți și tre­buie să cîștigi și cînd porta­rul dichisește mingea în careu admirîndu-și bombeurile. De ce „trei ceasuri rele“ 7 Pentru că n-avem preju­decăți...

Next