Viața Studențească, aprilie-iunie 1982 (Anul 27, nr. 14-26)
1982-06-23 / nr. 25
rată teoretic. In măsura in care educația politicoideologică se desfășoară de la sine, se presupune că cei ce se străduiesc să-și formeze o conștiință politică adecvată, o maturitate politică, o capacitate de a discerne, de a-și interioriza conținuturi ideologice pentru a le putea cultiva și altora — ca profesori, ca membri de partid — sunt interesați să păstreze o continuitate in pregătire, să adauge noi și noi elemente la o bază deja constituită, să poată înțelege și explica în ordine fenomenele sociale noi. Acest mod de autoeducație, de educație politică »de la sine« stă la baza unei conștiințe politice funcționale". (CRISTINA NASTASE). In intimpinarea Congresului educației politice și culturii socialiste Educația politică—preocupare de căpetenie a asociațiilor studenților comuniști (Urmare lin pag 1)În una din intervențiile interlocutorilor noștri am găsit următoarea opinie ce poate constitui, a posteriori, un veritabil prolog al anchetei pe care o publicăm în paginile de față : „Principalul emițător este masa studenților - ei «transmit» nevoile lor politico-ideologice , rolul a.s.c. și al celor in drept să se ocupe de această activitate este să sesizeze acest lucru, să deceleze acuitatea unor probleme, nivelul la care pot fi discutate ele astfel ca să poată fi elucidate. Chiar socotită ca «receptor», masa de studenți are control asupra mesajelor transmise ; cheia unei bune activități politico-ideologice stă in decodificarea corectă a mesajului transmis de masa studenților și in sesizarea nivelului ei teoretic de receptare și prelucrare, a capacității ei de înțelegere» (ADRIAN FIRICĂ, anul III, Filozofie). Recurgerea la termenii teoriei informației pentru a formula problema desfășurării unei activități ideologice, politico-educative eficiente este mai mult decit sugestivă ; in orice caz ea este pe deplin adecvată înseși scopurilor generale ale revistei noastre ca subiect al unui proces educativ „mediat“ de paginile tipărite, considerate in statutul lor de canale de vehiculare a informației cu importante și reale valențe ideologice — și mai este adecvată chiar scopurilor particulare ale acestei anchete : de „a decodifica mesajul transmis de masa studenților“, de „a sesiza nivelul lor teoretic de receptare și prelucrare" a unor întrebări formulate în legătură cu propria lor educație politică și, pe această bază, de a contura (nu atît statistic, ci mai ales problematic) „capacitatea lor de înțelegere" astfel incit nu numai revista noastră, ci și organele și organizațiile a.s.c. „să deceleze acuitatea unor probleme" și „nivelul la care pot fi discutate ele astfel incit să poată fi elucidate" de întreaga masă de studenți, considerată ca „emițător" al propriilor „nevoi politico-ideologice" dar și ca „receptor" cu rol de „control asupra mesajelor transmise" de revista noastră. Rezultă din cele de mai sus caracterul de lucru al prezentei anchete de opinie politică, orientarea sa analitică nu descriptivă, scopul său nu atît de a obține niște răspunsuri ci de a vedea cum sunt receptate și prelucrate niște întrebări. Vom subînțelege că baza comună de discuție o constituie aspectele legate de caracterul unitar dinamic, complex, permanent multilateral al activității ideoși logice, politico-educative, rîndul studenților. Rolul și semnnificația metodologică a acestor trăsături sunt deosebite, directivind metodele și formele concrete de realizare a unei personalități umane in care să se îmbine a) concepția științifică materialist dialectică istorică și b) atitudinea revoluiționară față de praxis — aceste două laturi desemnînd conținutul manifest al educației politice, alături de conținutul său latent care cuprinde procesul complex al modelării unor mecanisme psihologice ale omului (caracter, sături de voință, motivații, transectivitate, imaginație). „Trebuie să dăm la o parte tot ce este vechi și nu mai corespunde noului, să acționăm în mod conștient în direcția înnoirii societății" . * Avind în vedere faptul că activitatea politico-educativă trebuie privită ca mers practic formativ de largă cuprindere și profunzime socială și nu ca scop în sine sau ca „segment“ oarecare in lanțul influențelor educative specializate sau nu, o analiză a conținutului eficienței acestei activități nu poate neglija o neși cesară perspectivă critică. Deci, prima întrebare: Ce reproșați conținutului și formelor de educație politico-ideologică la care participați ’. Sub un anumit aspect ii dăm dreptate lui MIRCEA DUMITRU (anul II, Filozofie-istorie) care afirmă că această întrebare (ca și iu întreaga anchetă, de altfel), pornește pe de o parte, de la ideea că in orice formă de manifestare a acțiunilor întreprinse de membrii unei organizații revoluționare trebuie să existe o permanentă preocupare pentru perfecționare, pentru găsirea unor forme diverse și adecvate dezideratelor propuse, iar pe de altă parte, sugerează că aceste activități se desfășoară uneori și în unele locuri la o cotă valorică, in general, sub o limită admisă de„ eficiență. Referindu-se la acest al doilea aspect, el nu poate fi desprins de menținerea unui spirit de rutină, a unor elemente de formalism,manierism», a unei «anchilozări», a spiritului viu in care trebuie să se desfășoare această activitate“. „Dacă ar fi să reproșăm ceva activității care are ca scop educația politico-ideologică, m-aș opri în primul rînd la felul în care ar trebui propagată, la faptul că activismul (inclusiv a.s.c.) nu se reduce la prezența la adunările generale sau la informări politice, uneori făcute în pripă și aproape lipsit de conținut“. (GEORGE SURDESCU, II-Drept). „Reproșez o anumită lipsă de eficiență a acestor forme de educație politică, faptul că nu sunt penetrabile, nu au consecințe directe, de natură practică. Uneori, mai relevante și mai educative sunt faptele particulare de viață cu care ne confruntăm sau pe care le depășim“ (MONICA ȘOIM, anul II, Matematică). „Temele de învățămînt politic — ca să mă refer numai la această formă de educație politică — ar trebui să fie mai apropiate de activitatea concretă, specifică vieții universitare. In felul acesta s-ar putea discuta mai profitabil despre funcțiile practice ale conceptelor ideologice pe care le-am însușit încă din liceu“ (DINU PIETRARU, 11, Filologie). „Conținutul actualelor forme este, desigur, perfectibil, dar într-o proporție foarte mare în coordonatele actuale și in continuarea lor, fapt ce presupune și o mai corectă adaptare a formelor de acțiune politică la specificul problematic, de instrucție, de gîndire a mediului studențesc“ (FLORIN ANTONESCU. I Filologie). ..O formalizare excesivă , prin faptul că sunt concepute mai mult ca «forme de educație» și nu ca metode de formare, conținutul lor este centrat mult spre o expunere — pentru a fi asimilată așacum e și nu spre o asimilare a conținutului ci, pentru o reală asimilare“ (ȘTEFAN DAMIAN, I, Filozofie). „Eficiența activității politico-ideologice e determinată mai mult de forma în care se desfășoară decit de conținutul ei — care are o problematică teoretică clar conturată. Formalismul este, insă, dăunător făcînd să apară, din cauza unei slabe prelucrări politico-ideologice și propagandistice a conținutului, chiar o tendință de dogmatizare a unor atitudini ideologice ce vizează dedogmatizarea!“ (SERGIU TOFAN, III, Filozofieistorie). „Cred că ar fi bine ca educația politico- ideologică să se realizeze într-o pondere intensiv mai mare in cadrul predării disciplinelor sociale și a «formelor» adiacente acestora ; și celelalte forme își au importanța lor in sensul că fac posibile adinciri teoretice ale problemelor, dar eficiența lor reală este discutabilă in situația cînd astfel de activități, supraîncărcînd programul, tind să se transforme în simple «evenimente formale», lipsite de gradul de profesionalitate, rigoarea științifică, adecvarea teoriei la realitatea socială — pe care le comportă activitatea în cadrul propriu-zis al științelor sociale“ (CRISTINA NASTASE, III, Filozofie). „Socialismul este opera maselor populare ,a oamenilor muncii, a poporului, el se construiește cu poporul și pentru popor" O trăsătură a activității a.s.c. o constituie realizarea intenționată a unor obiective educative, politico-ideologice, conștient asumate, cum se împacă acest lucru cu desfășurarea „de la sine", in virtutea sarcinilor, a activității politico-ideologice așa cum spuneam mai sus, unul din scopurile acestei anchete este și de a constata nivelul de raportare teoretică a interlocutorilor la întrebările respective. Multe răspunsuri — cum sunt și cele de la întrebarea de mai sus — pornesc de la aspecte ce țin mai ales de un anumit tip de „bun simț cotidian“, răminerea la acest nivel fiind probabil un semn al modului în care desfășurarea propriu-zisă a activității politicoideologice a avut un ecou (adesea incomplet in rîndul studenților. (Desigur, aceste întrebări s-au adresat masei largi a studenților, fiecăruia dintre ei, și era de așteptat ca în cele mai multe cazuri fundamentarea teoretică adecvată să fie sărăcită). De pildă, în întrebarea de mai sus, accentul cade pe raportul contradictoriu ce se instalează intre faptul că educația politică a studenților este un obiectiv conștient asumat de către organizațiile a.s.c. (presupunînd, ca atare, o continuă, dinamică și consecventă realizare a lui) și realitatea apariției unui „reflex de acomodare“ cu legitimitatea sarcinilor care apar în acest domeniu (fapt ce diluează eficiența acțiunilor educative, ce slăbește tensiunea formativă a circuitelor educative). Puține răspunsuri au sesizat corecta punere a acestei probleme : „Viața de organizație își propune în mod explicit să realizeze obiective educative și de natură mai largă, politico-ideologice. De aceea, și constituie cadrul formal in care aceste acțiuni trebuie să se desfășoare, ca un garant al înfăptuirii la un nivel ridicat din punct de vedere valoric al sarcinilor propuse“ (MIRCEA DUMITRU). „Acțiunile, activitățile care taie materializarea unor sarcini particulare constiau, desigur, un caracter ocazional. Deopotrivă sarcinile și îndeplinirea lor constituie însă „puncte“, momente distincte ale întregii activități de asociație, care nu trebuie să se rezume doar la aceasta. Dimpotrivă, sarcinile ivite, respectiv îndeplinirea lor se impun a fi asumate, înglobate, asimilate de întregul sistem de acțiune al a.s.c. Astfel, practic dispare acea distincție care se mai simte uneori între specificul unor acțiuni și al altora“ (FLORIN ANTONESCU). „Aparenta diferență dintre sarcinile „exterioare“ și necesitățile interioare ale vieții universitare se anulează pe un dublu plan : prin „mutarea“ sarcinilor obiectivelor intenționate la specificul și necesitășiile concrete ale studenților și prin efortul studenților de a-și onora cu înaltă responsabilitate calitatea de membru al unei organizații revoluționare de tineret“ (DINU PIETRARU). „Uneori se face greșeala unei uniformizări, nefolositoare nimănui, mizîndu-se pe faptul că toată lumea gîndește, în fond, la fel. Intre uniformizare și omogenizare există o diferență mare, ce se anulează dacă între sarcină și om nu se caută un liant firesc. De prea multe ori se consideră că unii oameni nu pot îndeplini anumite sarcini (dacă, de pildă, nu au rezultate foarte bune la învățătură, etc.)“ (ȘTEFAN DAMIAN). „Realizarea «de la sine» este, încă, un deziderat. Activitatea politico-ideologică se cere îndrumată și bine elaborat cepind de la-invățămîntul preșcolar și, pină la învățămâtul universitar, copiii, tinerii, trebuie crescuți și educați în spiritul dragostei de patrie, al devotamentului față de socialism, față de partid, în spiritul muncii, înarmîndu-i cu cele mai noi cuceriri ale științei și cunoașterii umane" Terenul faptelor și enomenelor psiho-sociale tipice pentru climaul general al activității politico-educative Cuprinzind elemente favorizante dar și frenatori) se constituie la intersecția a trei nivele : esențial comunicațional și psihologic. Aceste stări , fenomene psiho-sociale (opinii colective, mentaliăți, stări de spirit), au un deosebit rol formativ modelînd personalitatea umană, oferind deschider spre comunitate, antrenînd în situații cu caracter de masă, succesul activității educative fiind dependent de acțiunea largă a promovării valorior autentice ale culturii spirituale, doar o puternică motivație valorică generind activismul și partciparea la creația culturală atinge cote înalte de eficiență și finalitate. Avind în vedere influența acestui context larg in care se desfășoară demersurile explicit și intențional educative. Care sunt modifcurile de substanță generate în concedia ți atitudinea studenților de o actvtate politico-ideologică eficientă : „Modificările pe care ete de dorit să le aducă activitatea politico-ideologică ar fi cele care ar permite o structurare uni fermă a valorilor promovate de studenți, o atiudine superioară față de munca desfășurată, o mentalitate in care să-și afle locul dorința de a ninei cu pasiune pentru a te forma (și nu numai pentru a te informa, eventual numai și pentru exmen!) (MIRCEA DUMITRU). „In orice caz, trebuie ținut cont de specificul muncii, al nivelului profesional, cultural, intelectual al fiecărui coletiv, și chiar student in parte, de personalitatea a, de felul lor de receptare, prelucrare și redire a conținuturilor educaționale, de posibilității« de înțelegere și adaptare la »traiectele« acetora“ (FLORIN ANTONESCU). „Am conștiința necesitații unei crescînde implicări in viața de organizație, in toate aspectele pe care le presupune aceasta“ (URAN VALENTIN). „Cred că se găsește atunci cînd se caută cu tot dinadinsul o «modificare de substanță». O activitate poltico-ideologică eficientă nu poate duce decit la dezvoltarea, uneori formarea, anumitor atitudin care nu țin de o etapă anume. Valorile sunt același pentru oricine, „modificarea de substanță“ poate veni doar ca o sporire a ceea ce există dea. Și poate că și aici ar trebui să ne întrebăm : .e deosebire există intre educația, mai bine zis 1([marca politică, a unui student și a unui licean? In această activitate, rezultatele sunt clare, făă echivoc detectabile — iar dacă nu se găsesc ata nu înseamnă că ele nu există“ (ȘTEFAN DAUAN) Peste citeva zile incpînd lucrările Congresului educației politic și culturii socialiste, cu certitudine documentele acestui important for politic. Expunera secretarului general al partidului, tovarășul NICLAE CEAUȘESCU, vor constitui obiectul unor tmeinice dezbateri și însușiri de către toți studenții țării. Ca atare, paginile revistei noastre se vor constitui într-o veritabilă cutie de rezonanți a ecourilor pe care lucrările Cogresului le generează în întreaga viață universitară a patriei, cotinuînd să publice opinii ale studenților — pe car ii invităm de pe acum să se pronunțe prin intrmediul publicației noastre, inclusiv asupra uno probleme adiacente cu cele dezbătute în paginii de față, subsumate tematicii complexe a educției politice a tineretului. Richetă realizată de Mihela MCHEȘEL și Octavian ȘTIREANU , și să facem loc Eminescu și Enescu, două dintre altitudinile spiritualității românești , doi termeni fundamentali de referință pentru ființa noastră 6 viata /tucreatea/ca Sarcina noastră este să realizăm o perfecționare de ordin calitativ — Dialog cu prof. dr. ing. COLETA DE SABATA, rector al Institutului politehnic „Traian Vuia” din Timișoara — Sînteți rectorul unuia din marile institute de învățămînt superior ale țării. Facultăți multe, studenți mulți, o tradiție care obligă, un potențial de producție și cercetare amplu și angajamente pe măsură. Pentru un rector sunt probleme multe și nu dintre cele mai ușoare. Aveți uneori sentimentul că vă copleșesc ? — Nu, pentru că nu mă simt singură. La noi munca este colectivă, acest fapt reprezentînd una din laturile tradiției in institutul nostru. Nici nu s-ar putea altfel. Există actualmente, ca și înainte, un spirit de echipă, de colaborare la nivelul conducerii operative a institutului, a senatului. Colegii cu care lucrez, și în care am încredere deplină, sunt cadre didactice de înaltă calificare, cu o îndelungată experiență in învățămintul superior. Sarcinile și răspunderile sunt bine precizate, așa că există toate premisele și condițiile pentru ca lucrurile să meargă bine. —• Sunteți prima „rectoriță" — ca să folosesc un cuvînt ad-hoc — din istoria Institutului politehnic din Timișoara. Cum se simt politehnicienii timișoreni conduși ,de o femeie ? — Sunt convinsă că ați pus această întrebare doar din dorința de a realiza un interviu mai „mișcat“. Există la noi o opinie mai veche și foarte bună potrivit căreia valoarea unei funcții nu e conferită de visul abstract care o ocupă ci de modul în care el știe să acționeze pentru a Îndeplini răspunderile care îi revin, în cazul meu de felul în care eu acționez pentru dezvoltarea pe mai departe a institutului nostru. Aflați, deci, că încă de la numirea mea ca rector am simțit că oamenii sunt alături de mine, că sunt sprijinită in rezolvarea importantelor sarcini de etapă pe care le avem. Am beneficiat de sprijinul prețios și de sfatul înțelept al conducerii precedente, în mod deosebit al tovarășului academician Ioan Anton, rector în legislatura anterioară. — înțelegem de aici că noua conducere a institutului se află angajată în îndeplinirea unui program care are ca element definitoriu continuitatea... — Putem afirma, fără falsă modestie, că in ultimii ani s-au făcut pași importanți in dezvoltarea bazei materiale a institutului nostru, în perfecționarea procesului instructiv-educativ, în integrarea acestuia in producție, proiectare și cercetare. Am putea spune că integrarea la noi este pusă la punct In datele sale esențiale. Sarcina noastră este să realizăm o perfecționare de ordin calitativ, să sporim eficiența formativă și de producție a realizărilor de pină acum, să facem, intr-un cuvînt, învățămint de înaltă calitate. Aceasta va Însemna că inițiativele noastre vor fi orientate în această direcție. — E interesant de știut cum ați debutat în munca de rector... — Am căutat să preluăm din mers toate problemele specifice unui institut ca al nostru. De pildă, am început cu studierea documentelor senatului pentru a selecta problemele puse acolo și a le rezolva. — V-aș ruga să menționați câteva din obiectivele muncii dumneavoastră, ale conducerii Institutului politehnic din Timișoara la această oră. — Suntem preocupați foarte mult de eficiența activității de cercetare științifică, înțelegînd prin aceasta necesitatea aplicării rezultatelor în producție. Ținem o legătură strinsă cu Întreprinderile, in special cele din Timișoara. Un al doilea exemplu, poate și pentru faptul că sunt femeie , acord o atenție deosebită condițiilor de muncă și viață ale studenților, pornind de la ideea că trebuie să oferim ca să putem pretinde. Urmărim îndeaproape căminele studențești, condițiile de acolo și căutăm să le îmbunătățim, concomitent cu organizarea unor acțiuni cultural-distractive deosebite. — îmi spuneați că aveți un deosebit respect pentru tradiție. — Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Traian Lalescu, primul rector al Politehnicii din Timișoara. In vederea momentului aniversar, care va fi marcat prin mai multe manifestări intre care și un simpozion la care voi prezenta o comunicare omagială, am făcut intense studii de arhivă. Mi-am dat seama că foarte multe elemente structurale și de conținut de care beneficiem astăzi au fost puse in practică încă de pe vremea primului nostru rector, cum ar fi : frecvența obligatorie, efectuarea practicii in atelierul propriu al institutului, obligația de a intra la examen cu toate lucrările de laborator efectuate ș.a. — Absolventa din 1957 a Facultății de electrotehnică este astăzi rector. Ce amintiri păstrați anilor de facultate ? — Am avut șansa să audiez cursurile unor mari profesori, veritabile personalități ale învățămintului superior timișorean. Aș aminti dintre aceștia pe Alexandru Cișman, Plauțius Andronescu, Corneliu Mikloși, care astăzi nu mai sint in viață, precum și pe prof. dr. ing. Alexandru Rogojan și prof. dr. ing. Toma Dordea, cărora astăzi le sunt colegă și cărora le port o adîncă stimă. Am admirat și am preluat de la dinșii, la rândul meu, spiritul de ordine și disciplină, munca ritmică, ideea de a duce o viață ordonată, corectitudinea în relațiile interumane. Am „furat“, dacă se poate spune așa, și anumite aspecte ale muncii pedagogice, pe care le pun in valoare, în felul meu, în munca de la catedră. — Ați putea exemplifica ? — Obligația de a face cursul cit mai interesant, de a-1 Înnoi mereu, de a te racorda in nență la exigențele studenților. Numai în permaacest fel cursul devine și pentru student și pentru profesor o plăcere. Nu pun accentul pe factologie ci pe fenomen, incercând să operez o asemenea selecție a cunoștințelor nicit să fiu foarte aproape de viitoarea profesie a studenților. Predau la Facultatea de electrotehnică. — Ați simțit de la început vocație pentru invățămînt ? — Sincer să vă mărturisesc, nu. Intenția mea era să devin inginer practician. O intimplare (fericită !) a făcut să ajung la Politehnică. După primii ani, învățămintul îmi intrase in singe, ca să spun așa. Și n-am conceput nici o clipă că aș putea să-l părăsesc. — De ce ? — E o profesie foarte frumoasă. E deosebit de frumoasă activitatea in rândul tineretului universitar, contactul cu inteligența lui vie, sclipitoare. Am Învățat foarte multe de la studenți, se creează o relație de biunivocitate. Dacă reușești să-i apropii, să-i faci să aibă încredere în tine, afli foarte repede ce nu e in ordine gi ce e bine bi cursul pe care il predai. Cercetarea științifică e o altă modalitate prin care studenții iți devin foarte apropiați, adevărați colegi. — Potențialul de creație din Institutul politehnic „Traian Vuia“ este cunoscut și apreciat. V-aș ruga să enumerați citeva din domeniile care constituie veritabile embleme ale activității de cercetare științifică. — Rezultate bune au fost obținute in cercetările înscrise în cadrul programului național de roboți. Stăm bine în domeniile Electronicii medicale, Hidraulicii, studii de cavitație, pompe speciale pentru industria chimică, magnetohidrodinamică, studiul și aplicațiile ferofluidelor, Construcțiilor hidrotehnice, Vehiculelor pe pernă magnetică, obținerii unor substanțe chimice pentru înlocuirea importurilor în domeniul coloranților și antidăunătorilor, recuperării unor materiale, realizării de noi mașini agricole. Aș exemplifica, in cele ce urmează, cu citeva contribuții ale institutului nostru la obținerea de noi tehnologii și creșterea gradului de valorificare a materiilor prime. Astfel, un colectiv de cercetare de la Catedra de drumuri și fundații a conceput și realizat tehnologia și utilajele necesare pentru folosirea tehnicii vibrării la executarea lucrărilor de fundații, cercetări aplicate pe diferite șantiere de investiții din Timișoara, Craiova, Arad, Zalău ș a. Cercetării. Născută la Arad. Liceul în orașul natal. Absolventă a Facultății de electrotehnică din Timișoara, promoția 1957. Parcurge toate treptele calificării didactice, de la preparator principal la profesor universitar, titlul obținut in 1977. Doctoratul în 1966, la Institutul politehnic Iași, cu o temă privind magnetismul peliculelor feromagnetice.. Șef al catedrei de Fizică din 1976 pină în 1981, an în care este aleasă în funcția de rector. Autoare sau coautoare a peste 100 de lucrări și contracte de cercetare științifică, precum și a 10 volume reprezentînd cursuri și îndrumare destinate invățămîntului superior, efectuate pentru elaborarea de noi tehnologii in domeniul chimiei au permis realizarea tehnologiei de obținere a lubrifianților esteri de tip Loxid G 40 și G 70, care urmează să fie fabricați la „Solventul“ Timișoara. Același colectiv al Catedrei de aparate, procese și industrii organice, în colaborare cu Centrul de chimie din Timișoara, a stabilit procesul de obținere a difilului și difeniloxilului pe bază de materii prime indigene, direcție importantă abordată se referă la stabilirea tehnologiilor optime pentru tratarea apelor cu destinație potabilă și industrială și epurarea apelor reziduale, soluțiile obținute fiind aplicate in proiectele de execuție a stațiilor de tratare și epurare de la întreprinderea de detergenți Timișoara, I.C.P.M.M.N. Baia Mare. „Azur“ Timișoara, C.P. „Solventul“ întreprinderea Timișoara întreprinderea de medicamente „Terapia“ din Cluj-Napoca. Avem rezultate bune și în ceea ce privește studierea și elaborarea unor noi tehnologii de prelucrare bazate pe eroziunea electrică. In fine, tot foarte pe scurt, alte citeva cercetări concrete : extinderea utilizării cenușilor de termocentrale ca adaos la prepararea betoanelor, utilizarea zgurilor metalurgice ca materie primă in industria ceramicii fine, valorificarea unor deșeuri industriale cu conținut redus de metale ș.a. — Observ că nu ați menționat cercetările care poartă semnătura dv., ale colectivului de la Catedra de fizică. Vă rog... — In ceea ce mă privește, am abordat două domenii. Unul „îngust“, în care pot spune că am avansat în profunzime și care mi-a dat satisfacții științifice deosebite. E vorba de magnetismul peliculelor feromagnetice, domeniu în care am lucrat și voi lucra toată viața. — Cititorul care nu este de specialitate ar dori, sunt sigur, cîteva explicații... — E vorba de niște pelicule din materiale feromagnetice, foarte fine, de ordinul micronilor, depuse pe un suport, care au proprietăți remarcabile, și deosebite de cele ale materialului masiv. Studiul lor este deosebit de interesant și conduce la aplicații numeroase în electrotehnică, electronică, automatică și tehnică de calcul. Sunt mereu solicitată de întreprinderi să-mi spun părerea în legătură cu diferite probleme legate de utilizarea acestor pelicule, a materialelor feromagnetice, In general. — Care e cel de-al doilea domeniu ? — Energia solară. Incepînd din anul 1976, cu Întreg colectivul Catedrei de fizică am desfășurat cercetări privind utilizarea energiei solare in procesele tehnologice, avind satisfacția să fim autorii unor veritabile premiere pe plan național Astfel, cu începere din anul 1977, a intrat în funcțiune, prin colaborarea dintre catedră și întreprinderile timișorene o stație-pilot de captare și conversie a energiei solare în căldură tehnologică, la întreprinderea de produse ceramice Jimbolia. Căldura folosește la uscarea produselor ceramice. In 1978 a intrat în funcțiune o stație destinată preîncălzirii bitumului la Săcălaz, iar in 1979 o stație similară la Nădab. Mergind pe linia perfecționării realizărilor noastre, in 1980, am realizat o stație cu oglinzi parabolice, tot la Săcălaz. — Există o contribuție a studenților la aceste cercetări? — Bineînțeles. Studenții ultimelor promoții și-au adus contribuția ; chiar temele unor lucrări de diplomă vizează acest domeniu. Personal, conduc asemenea lucrări in fiecare an. Vreau să adaug că ne-am orientat cercetările și in direcția realizării de aparatură pentru acest domeniu. Am realizat un solarimetru extrem de sensibil, care se pare că e superior unor produse similare din import. Va fi asimilat în curând la Secția de microproducție și prototipuri a institutului. — Răspunderile pe care se implică munca de rector vă mai lasă loc pentru activitatea de cercetare științifică 7 — N-am abandonat nicidecum munca de creație, îmi fac timp, încerc să fiu mai concentrată, mai ordonată, planificindu-mi riguros timpul. In fiecare zi, la ora 8 sunt la catedră, încercînd să folosesc cil mai eficient timpul destnat profesiei. Calitatea de cadru didactic e o învestitură care obligă. Mircea Florin ȘANDRU 7