Viața Studențească, aprilie-iunie 1982 (Anul 27, nr. 14-26)

1982-06-23 / nr. 25

rată teoretic. In măsura in care educația politico­­ideologică se desfășoară de la sine, se presupune că cei ce se străduiesc să-și formeze o conștiință politică adecvată, o maturitate politică, o capaci­tate de a discerne, de a-și interioriza conținuturi ideologice pentru a le putea cultiva și altora — ca profesori, ca membri de partid — sunt intere­sați să păstreze o continuitate in pregătire, să adauge noi și noi elemente la o bază deja con­stituită, să poată înțelege și explica în ordine fenomenele sociale noi. Acest mod de autoedu­­cație, de educație politică »de la sine« stă la baza unei conștiințe politice funcționale". (CRISTINA NASTASE). In intimpinarea Congresului educației politice și culturii socialiste Educația politică—preocupare de căpetenie a asociațiilor studenților comuniști (Urmare lin pag 1)έn una din intervențiile interlocutorilor noștri am găsit următoarea opinie ce poate constitui, a poste­riori, un veritabil prolog al an­chetei pe care o publicăm în paginile de față : „Principalul­­ emițător­ este masa studenți­lor - ei «transmit» nevoile lor politico-ideologice , rolul a.s.c. și al celor in drept să se ocu­pe de această activitate este să sesizeze acest lucru, să de­celeze acuitatea unor proble­me, nivelul la care pot fi dis­cutate ele astfel ca să poată fi elucidate. Chiar socotită ca «receptor», masa de studenți are control asupra mesajelor transmise ; cheia unei bune ac­tivități politico-ideologice stă in decodificarea corectă a mesa­jului transmis de masa studen­ților și in sesizarea nivelului ei teoretic de receptare și prelu­crare, a capacității ei de înțe­legere» (ADRIAN FIRICĂ, anul III, Filozofie). Recurgerea la termenii teo­riei informației pentru a for­mula problema desfășurării u­­nei activități ideologice, politi­co-educative eficiente este mai mult decit sugestivă ; in orice caz ea este pe deplin adecvată înseși scopurilor generale ale revistei noastre­­ ca subiect al unui proces educativ „mediat“ de paginile tipărite, conside­rate in statutul lor de canale de vehiculare a informației cu importante și reale valențe i­­deologice — și mai este adec­vată chiar scopurilor particu­lare ale acestei anchete : de „a decodifica mesajul transmis de masa studenților“, de „a se­siza nivelul lor teoretic de re­ceptare și prelucrare" a unor întrebări formulate în legătură cu propria lor educație politi­că și, pe această bază, de a contura (nu atît statistic, ci mai ales problematic) „capaci­tatea lor de înțelegere" astfel incit nu numai revista noastră, ci și organele și organizațiile a.s.c. „să deceleze acuitatea unor probleme" și „nivelul la care pot fi discutate ele astfel incit să poată fi elucidate" de întreaga masă de­­ studenți, considerată ca „emițător" al propriilor „nevoi politico-ideo­logice" dar și ca „receptor" cu rol de „control asupra mesaje­lor transmise" de revista noas­tră. Rezultă din cele de mai sus caracterul de lucru al prezen­tei anchete de opinie politică, orientarea sa analitică nu des­criptivă, scopul său nu atît de a obține niște răspunsuri ci de a vedea cum sunt receptate și prelucrate niște întrebări. Vom subînțelege că baza comună de discuție o constituie aspectele legate de caracterul unitar di­namic, complex, permanent multilateral al activității ideo­și logice, politico-educative, rîndul studenților. Rolul și sem­­n­nificația metodologică a aces­tor trăsături sunt deosebite, directivind metodele și forme­le concrete de realizare a unei personalități umane in care să se îmbine a) concepția știin­țifică materialist dialectică istorică și b) atitudinea revolu­­i­ționară față de praxis — aces­te două laturi desemnînd con­ținutul manifest al educației politice, alături de conținutul său latent care cuprinde proce­sul complex al modelării unor mecanisme psihologice ale o­­mului (caracter, sături de voință, motivații, tra­nsectivitate, imaginație). „Trebuie să dăm la o parte tot ce este vechi și nu mai corespunde noului, să acționăm în mod conștient în direcția înnoirii societății" . * A­vind în vedere faptul că activitatea poli­­tico-educativă trebuie privită ca mers prac­tic formativ de largă cuprindere și profun­zime socială și nu ca scop în sine sau ca „seg­ment“ oarecare in lanțul influențelor educative specializate sau nu, o analiză a conținutului eficienței acestei activități nu poate neglija o ne­și cesară perspectivă critică. Deci, prima întrebare: Ce reproșați conținutului și formelor de educație politico-ideologică la care participați ’. Sub un anumit aspect ii dăm dreptate lui MIR­CEA DUMITRU (anul II, Filozofie-istorie) care afirmă că această întrebare (ca și iu întreaga an­chetă, de altfel), pornește pe de o parte, de la ideea că in orice formă de manifestare a acțiu­nilor întreprinse de membrii unei organizații re­voluționare trebuie să existe o permanentă pre­ocupare pentru perfecționare, pentru găsirea unor forme diverse și adecvate dezideratelor propuse, iar pe de altă parte, sugerează că aceste activi­tăți se desfășoară uneori și în unele locuri la o cotă valorică, in general, sub o limită admisă de„ eficiență. Referindu-se la acest al doilea aspect, el nu poate fi desprins de menținerea unui spirit de rutină, a unor elemente de formalism,­­manie­rism»­, a unei «anchilozări», a spiritului viu in care trebuie să se desfășoare această activitate“. „Dacă ar fi să reproșăm ceva activității care are ca scop educația politico-ideologică, m-aș opri în primul rînd la felul în care ar trebui propa­gată, la faptul că activismul (inclusiv a.s.c.) nu se reduce la prezența la adunările generale sau la informări politice, uneori făcute în pripă și aproape lipsit de conținut“. (GEORGE SURDES­­CU, II-Drept). „Reproșez o anumită lipsă de efi­ciență a acestor forme de educație politică, fap­tul că nu sunt penetrabile, nu au consecințe di­recte, de natură practică. Uneori, mai relevante și mai educative sunt faptele particulare de viață cu care ne confruntăm sau pe care le depășim“ (MONICA ȘOIM, anul II, Matematică). „Temele de învățămînt politic — ca să mă refer numai la această formă de educație politică — ar trebui să fie mai apropiate de activitatea concretă, speci­fică vieții universitare. In felul acesta s-ar putea discuta mai profitabil despre funcțiile practice ale conc­eptelor ideologice pe care le-am însușit încă din liceu“ (DINU PIETRARU, 11, Filologie). „Conținutul actualelor forme este, desigur, per­fectibil, dar într-o proporție foarte mare în coor­donatele actuale și in continuarea lor, fapt ce presupune și o mai corectă adaptare a formelor de acțiune politică la specificul problematic, de instrucție, de gîndire a mediului studențesc“ (FLORIN ANTONESCU. I­ Filologie). ..O forma­lizare excesivă , prin faptul că sunt concepute mai mult ca «forme de educație» și nu ca me­tode de formare, conținutul lor este centrat mult spre o expunere — pentru a fi asimilată așa­­cum­ e și nu spre o asimilare a conținutului ci, pentru o reală asimilare“ (ȘTEFAN DAMIAN, I, Filozofie). „Eficiența activității politico-ideologice e determinată mai mult de forma în care se des­fășoară decit de conținutul ei — care are o pro­blematică teoretică clar conturată. Formalismul este, insă, dăunător făcînd să apară, din cauza unei slabe prelucrări politico-ideologice și propa­gandistice a conținutului, chiar o tendință de dog­matizare a unor atitudini ideologice ce vizează dedogmatizarea!“ (SERGIU TOFAN, III, Filozofie­­istorie). „Cred că ar fi bine ca educația politico-­ ideologică să se realizeze într-o pondere intensiv mai mare in cadrul predării disciplinelor sociale și a «formelor» adiacente acestora ; și celelalte forme își au importanța lor in sensul că fac po­sibile adinciri teoretice ale problemelor, dar efi­ciența lor reală este discutabilă in situația cînd astfel de activități, supraîncărcînd programul, tind să se transforme în simple «evenimente formale», lipsite de gradul de profesionalitate, rigoarea ști­ințifică, adecvarea teoriei la realitatea socială — pe care le comportă activitatea în cadrul pro­priu-zis al științelor sociale“ (CRISTINA NAS­­TASE, III, Filozofie). „Socialismul este opera maselor populare ,a oamenilor muncii, a poporului, el se construiește cu poporul și pentru popor" O trăsătură a activității a.s.c. o con­stituie realizarea intenționată a unor obiective educative, politico-ideologice, conștient asumate, cum se împacă acest lucru cu desfășurarea „de la sine", in virtutea sarcinilor, a activității politico-­­ideologice a­șa cum spuneam mai sus, unul din scopurile acestei anchete este și de a constata nivelul de raportare teoretică a interlocutorilor la întrebările respective. Multe răspunsuri — cum sunt și cele de la întrebarea de mai sus — por­nesc de la aspecte ce țin mai ales de un anumit tip de „bun simț cotidian“, răminerea la acest nivel fiind probabil un semn al modului în care desfășurarea propriu-zisă a activității politico­­ideologice a avut un ecou (adesea incomplet­ in rîndul studenților. (Desigur, aceste întrebări s-au adresat masei largi a studenților, fiecăruia dintre ei, și era de așteptat ca în cele mai multe cazuri fundamentarea teoretică adecvată să fie sărăcită). De pildă, în întrebarea de mai sus, accentul cade pe raportul contradictoriu ce se instalează intre faptul că educația politică a studenților este un obiectiv conștient asumat de către organizațiile a.s.c. (presupunînd, ca atare, o continuă, dina­mică și consecventă realizare a lui) și realitatea apariției unui „reflex de acomodare“ cu legitimi­tatea sarcinilor care apar în acest domeniu (fapt ce diluează eficiența acțiunilor educative, ce slă­bește tensiunea formativă a circuitelor educative). Puține răspunsuri au sesizat corecta punere a acestei probleme : „Viața de organizație își pro­pune în mod explicit să realizeze obiective edu­cative și de natură mai largă, politico-ideologice. De aceea, și constituie cadrul formal in care a­­ceste acțiuni trebuie să se desfășoare, ca un ga­rant al înfăptuirii la un nivel ridicat din punct de vedere valoric al sarcinilor propuse“ (MIRCEA DUMITRU). „Acțiunile, activitățile care taie materializarea unor sarcini particulare consti­au, desigur, un caracter ocazional. Deopotrivă sarci­nile și îndeplinirea lor constituie însă „puncte“, momente distincte ale întregii activități de aso­ciație, care nu trebuie să se rezume doar la a­­ceasta. Dimpotrivă, sarcinile ivite, respectiv înde­plinirea lor se impun a fi asumate, înglobate, asimilate de întregul sistem de acțiune al a.s.c. Astfel, practic dispare acea distincție care se mai simte uneori între specificul unor acțiuni și al al­tora“ (FLORIN ANTONESCU). „Aparenta dife­rență dintre sarcinile „exterioare“ și necesitățile interioare ale vieții universitare se anulează pe un dublu plan : prin „mutarea“ sarcinilor obiectivelor intenționate la specificul și necesită­și­­ile concrete ale studenților și prin efortul studen­ților de a-și onora cu înaltă responsabilitate cali­tatea de membru al unei organizații revoluțio­nare de tineret“ (DINU PIETRARU). „Uneori se face greșeala unei uniformizări, nefolositoare ni­mănui, mizîndu-se pe faptul că toată lumea gîn­­dește, în fond, la fel. Intre uniformizare și omo­genizare există o diferență mare, ce se anulează dacă între sarcină și om nu se caută un liant firesc. De prea multe ori se consideră că unii oameni nu pot îndeplini anumite sarcini (dacă, de pildă, nu au rezultate foarte bune la învățătură, etc.)“ (ȘTEFAN DAMIAN). „Realizarea «de la sine» este, încă, un deziderat. Activitatea poli­tico-ideologică se cere îndrumată și bine elabo­rat cepind de la-invățăm­­întu­l preșcolar și, pină la învăță­­m­â­tul universitar, copiii, tinerii, trebuie crescuți și educați în spiritul dragostei de patrie, al devotamentului față de socialism, față de partid, în spiritul muncii, înarmîndu-i cu cele mai noi cuceriri ale științei și cunoașterii umane" T­erenul faptelor și enomenelor psiho-sociale tipice pentru climaul general al activității politico-educative Cuprinzind elemente fa­­vorizante dar și frenatori) se constituie la inter­­secția a trei nivele : esențial comunicațional și psihologic. Aceste stări , fenomene psiho-sociale (opinii colective, mentaliăți, stări de spirit), au un deosebit rol formativ modelînd personalitatea umană, oferind deschider spre comunitate, antre­­nînd în situații cu caracter de masă, succesul ac­tivității educative fiind dependent de acțiunea largă a promovării valorior autentice ale culturii spirituale, doar o puternică motivație valorică ge­­nerind activismul și partciparea la creația cultu­rală atinge cote înalte de eficiență și finalitate. Avind în vedere influența acestui context larg in care se desfășoară demersurile explicit și in­tențional educative. Care sunt modifcurile de substanță generate în concedia ți atitudinea stu­denților de o act­vtate politico-ideolo­gică eficientă : „Modificările pe care ete de dorit să le aducă activitatea politico-ideologică ar fi cele care ar permite o structurare uni fermă a valorilor pro­movate de studenți, o atiudine superioară față de munca desfășurată, o­ mentalitate in care să-și­ afle locul dorința de a ninei cu pasiune pentru a te forma (și nu numai pentru a te informa, even­tual numai și pentru­­ exmen!) (MIRCEA DUMI­TRU). „In orice caz, trebuie ținut cont de speci­ficul muncii, al nivelului profesional, cultural, in­telectual al fiecărui coletiv, și chiar student in parte, de personalitatea a, de felul lor de re­ceptare, prelucrare și redire a conținuturilor edu­caționale, de posibilității« de înțelegere și adap­tare la »traiectele« acetora“ (FLORIN ANTO­NESCU). „Am conștiința necesitații unei crescînde implicări in viața de organizație, in toate aspec­tele pe care le presupune aceasta“ (URAN VA­LENTIN). „Cred că se găsește atunci cînd se caută cu tot dinadinsul o «modificare de sub­stanță». O activitate poltico-ideologică eficientă nu poate duce decit la dezvoltarea, uneori for­marea, anumitor atitudin care nu țin de o etapă anume. Valorile sunt acela­și pentru oricine, „mo­dificarea de substanță“ poate veni doar ca o spo­rire a ceea ce există dea. Și poate că și aici ar trebui să ne întrebăm : .e deosebire există intre educația, mai bine zis 1([­marca politică, a unui student și a unui licean? In această activitate, rezultatele sunt clare, făă echivoc detectabile — iar dacă nu se găsesc ata nu înseamnă că ele nu­ există“ (ȘTEFAN DAUAN) P­este citeva zile incpînd lucrările Congresu­lui educației politic și culturii socialiste, cu certitudine documentele acestui impor­tant for politic. Expunera secretarului general al partidului, tovarășul NICLAE CEAUȘESCU, vor constitui obiectul unor tmeinice dezbateri și în­sușiri de către toți studenții țării. Ca atare, pa­ginile revistei noastre se vor constitui într-o veri­tabilă cutie de rezonanți a ecourilor pe care lu­crările Cogresului le generează în întreaga viață universitară a patriei, cotinuînd să publice opinii ale studenților — pe car ii invităm de pe acum să se pronunțe prin intr­mediul publicației noas­tre, inclusiv asupra uno probleme adiacente cu cele dezbătute în paginii de față, subsumate te­maticii complexe a educției politice a tineretului. Richetă realizată de­­ Mihela M­CHEȘEL și Octavian ȘTIREANU , și să facem loc Eminescu și Enescu, două dintre altitudinile spiritualității românești , doi termeni fundamentali de referință pentru ființa noastră 6 viata /tucreatea/ca Sarcina noastră este să realizăm o perfecționare de ordin calitativ — Dialog cu prof. dr. ing. COLETA DE SABATA, rector al Institutului politehnic „Traian Vuia” din Timișoara — Sînteți rectorul unuia din marile institute de învățămînt superior ale țării. Facultăți multe, stu­denți mulți, o tradiție care obligă, un potențial de producție și cercetare amplu și angajamente pe măsură. Pentru un rector sunt probleme mul­­te și nu dintre cele mai ușoare. Aveți uneori sen­timentul că vă copleșesc ? — Nu, pentru că nu mă simt singură. La noi munca este colectivă, acest fapt reprezentînd una din laturile tradiției in institutul nostru. Nici nu s-ar putea altfel­. Există actualmente, ca și îna­inte, un spirit de echipă, de colaborare la nivelul conducerii operative a institutului, a senatului. Colegii cu care lucrez, și în care am încredere deplină, sunt cadre didactice de înaltă calificare, cu o îndelungată experiență in învățămintul su­perior. Sarcinile și răspunderile sunt bine preci­zate, așa că există toate premisele și condițiile pentru ca lucrurile să meargă bine. —• Sunteți prima „rectoriță" — ca să folosesc un cuvînt ad-hoc — din istoria Institutului politehnic din Timișoara. Cum se simt politehnicienii timi­șoreni conduși ,de o femeie ? — Sunt convinsă că ați pus această întrebare doar din dorința de a realiza un interviu mai „mișcat“. Există la noi o opinie mai veche și foarte bună potrivit căreia valoarea unei funcții nu e conferită de visul abstract care o ocupă ci de modul în care el știe să acționeze pentru a Îndeplini răspunderile care îi revin, în cazul meu de felul în care eu acționez pentru dezvoltarea pe mai departe a institutului nostru. Aflați, deci, că încă de la numirea mea ca rector am simțit că oamenii sunt alături de mine, că sunt sprijinită in rezolvarea importantelor sarcini de etapă pe care le avem. Am beneficiat de sprijinul prețios și de sfatul înțelept al conducerii precedente, în mod deosebit al tovarășului academician Ioan Anton, rector în legislatura anterioară. — înțelegem de aici că noua conducere a insti­tutului se află angajată în îndeplinirea unui pro­gram care are ca element definitoriu continui­tatea... — Putem afirma, fără falsă modestie, că in ul­timii ani s-au făcut pași importanți in dezvoltarea bazei materiale a institutului nostru, în perfecțio­narea procesului instructiv-educativ, în integrarea acestuia in producție, proiectare și cercetare. Am putea spune că integrarea la noi este pusă la punct In datele sale esențiale. Sarcina noastră este să realizăm o perfecționare de ordin calita­tiv, să sporim eficiența formativă și de produc­ție a realizărilor de pină acum, să facem, intr-un cuvînt, învățămint de înaltă calitate. Aceasta va Însemna că inițiativele noastre vor fi orientate în această direcție. — E interesant de știut cum ați debutat în munca de rector... — Am căutat să preluăm din mers toate pro­blemele specifice unui institut ca al nostru. De pildă, am început cu studierea documentelor se­natului pentru a selecta problemele puse acolo și a le rezolva. — V-aș ruga să menționați câteva din obiecti­vele muncii dumneavoastră, ale conducerii Insti­tutului politehnic din Timișoara la această oră. — Suntem­ preocupați foarte mult de eficiența activității de cercetare științifică, înțelegînd prin aceasta necesitatea aplicării rezultatelor în pro­ducție. Ținem o legătură strinsă cu Întreprinde­rile, in special cele din Timișoara. Un al doilea exemplu, poate și pentru faptul că sunt femeie , acord o atenție deosebită condițiilor de muncă și viață ale studenților, pornind de la ideea că tre­buie să oferim ca să putem pretinde. Urmărim îndeaproape căminele studențești, condițiile de acolo și căutăm să le îmbunătățim, concomitent cu organizarea unor acțiuni cultural-distractive de­osebite. — îmi spuneați că aveți un deosebit respect pentru tradiție. — Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Traian Lalescu, primul rector al Po­litehnicii din Timișoara. In vederea momentului aniversar, care va fi marcat prin mai multe ma­nifestări intre care și un simpozion la care voi prezenta o comunicare omagială, am făcut in­tense studii de arhivă. Mi-am dat seama că foarte multe elemente structurale și de conținut de care beneficiem astăzi au fost puse in practică încă de pe vremea primului nostru rector, cum ar fi : frecvența obligatorie, efectuarea practicii in atelierul propriu al institutului, obligația de a intra la examen cu toate lucrările de laborator efectuate ș.a. — Absolventa din 1957 a Facultății de electro­tehnică este astăzi rector. Ce amintiri păstrați anilor de facultate ? — Am avut șansa să audiez cursurile unor mari profesori, veritabile personalități ale învățămin­­tului superior timișorean. Aș aminti dintre aceș­tia pe Alexandru Cișman, Plauțius Andronescu, Corneliu Mikloși, care astăzi nu mai sint in viață, precum și pe prof. dr. ing. Alexandru Rogojan și prof. dr. ing. Toma Dordea, cărora astăzi le sunt colegă și cărora le port o adîncă stimă. Am ad­mirat și am preluat de la dinșii, la rândul meu, spiritul de ordine și disciplină, munca ritmică, ideea de a duce o viață ordonată, corectitudinea în relațiile interumane. Am „furat“, dacă se poate spune așa, și anumite aspecte ale muncii pedagogice, pe care le pun in valoare, în felul meu, în munca de la catedră. — Ați putea exemplifica ? — Obligația de a face cursul cit mai interesant, de a-1 Înnoi mereu, de a te racorda in nență la exigențele studenților. Numai în perma­acest fel cursul devine și pentru student și pentru pro­fesor o plăcere. Nu pun accentul pe factologie ci pe fenomen, incercând să operez o asemenea se­lecție a cunoștințelor nicit să fiu foarte aproape de viitoarea profesie a studenților. Predau la Fa­cultatea de electrotehnică. — Ați simțit de la început vocație pentru invă­­țămînt ? — Sincer să vă mărturisesc, nu. Intenția mea era să devin inginer practician. O intimplare (fe­­ricită !) a făcut să ajung la Politehnică. După primii ani, învățămintul îmi intrase in singe, ca să spun așa. Și n-am conceput nici o clipă că aș putea să-l părăsesc. — De ce ? — E o profesie foarte frumoasă. E deosebit de frumoasă activitatea in rândul tineretului uni­versitar, contactul cu inteligența lui vie, sclipi­toare. Am Învățat foarte multe de la studenți, se creează o relație de biunivocitate. Dacă reușești să-i apropii, să-i faci să aibă încredere în tine, afli foarte repede ce nu e in ordine gi ce e bine bi cursul pe care il predai. Cercetarea științifică e o altă modalitate prin care studenții iți devin foarte apropiați, adevărați colegi. — Potențialul de creație din Institutul politeh­nic „Traian Vuia“ este cunoscut și apreciat. V-aș ruga să enumerați citeva din domeniile care con­stituie veritabile embleme ale activității de cer­cetare științifică. — Rezultate bune au fost obținute in cercetă­rile înscrise în cadrul programului național de roboți. Stăm bine în domeniile Electronicii medi­cale, Hidraulicii, studii de cavitație, pompe spe­ciale pentru industria chimică, magnetohidrodina­­mică, studiul și aplicațiile ferofluidelor, Construc­țiilor hidrotehnice, Vehiculelor pe pernă magnetică, obținerii unor substanțe chimice pentru înlocuirea im­porturilor în domeniul coloranților și antidăunătorilor, recuperării unor materiale, realizării de noi ma­șini agricole. Aș exemplifica, in cele ce urmează, cu citeva contribuții ale institutului nostru la ob­ținerea de noi tehnologii și creșterea gradului de valorificare a materiilor prime. Astfel, un colec­tiv de cercetare de la Catedra de drumuri și fundații a conceput și realizat tehnologia și uti­lajele necesare pentru folosirea tehnicii vibrării la executarea lucrărilor de fundații, cercetări a­­plicate pe diferite șantiere de investiții din Ti­mișoara, Craiova, Arad, Zalău ș­ a. Cercetării. Născută la Arad. Liceul în orașul natal. Absolventă a Facultății de electrotehnică din Timișoara, promoția 1957. Parcurge toate treptele calificării didactice, de la prepara­tor principal la profesor universitar, titlul obținut in 1977. Doctoratul în 1966, la Institutul poli­tehnic Iași, cu o temă privind magnetismul peliculelor feromagnetice.. Șef al catedrei de Fizică din 1976 pină în 1981, an în care este aleasă în funcția de rector. Autoare sau coautoare a peste 100 de lucrări și con­tracte de cercetare științifică, precum și a 10 volume reprezentînd cursuri și îndru­mare destinate invățămîntului superior, efectuate pentru elaborarea de noi tehnologii in domeniul chimiei au permis realizarea tehnolo­­giei de obținere a lubrifianților esteri de tip Loxid­ G 40 și G 70, care urmează să fie fabri­cați la „Solventul“ Timișoara. Același colectiv al Catedrei de aparate, procese și industrii organice, în colaborare cu Centrul de chimie din Timișoara, a stabilit procesul de obținere a difilului și dife­­niloxilului pe bază de materii prime indigene, direcție importantă abordată se referă la stabi­­­lirea tehnologiilor optime pentru tratarea apelor cu destinație potabilă și industrială și epurarea apelor reziduale, soluțiile obținute fiind aplicate in proiectele de execuție a stațiilor de tratare și epurare de la întreprinderea de detergenți Timi­șoara, I.C.P.M.M.N. Baia Mare. „Azur“ Timișoara, C.P. „Solventul“ întreprinderea Timișoara întreprinderea de medicamente „Terapia“ din Cluj-Napoca. Avem rezultate bune și în ceea ce privește studierea și elaborarea unor noi tehno­logii de prelucrare bazate pe eroziunea electrică. In fine, tot foarte pe scurt, alte citeva cercetări concrete : extinderea utilizării cenușilor de termo­centrale ca adaos la prepararea betoanelor, utili­zarea zgurilor metalurgice ca materie primă in industria ceramicii fine, valorificarea unor de­șeuri industriale cu conținut redus de metale ș.a. — Observ că nu ați menționat cercetările care poartă semnătura dv., ale colectivului de la Ca­tedra de fizică. Vă rog... — In ceea ce mă privește, am abordat două domenii. Unul „îngust“, în care pot spune că am avansat în profunzime și care mi-a dat satis­facții științifice deosebite. E vorba de magnetis­mul peliculelor feromagnetice, domeniu în care am lucrat și voi lucra toată viața. — Cititorul care nu este de specialitate ar dori, sunt sigur, cîteva explicații... — E vorba de niște pelicule din materiale fero­magnetice, foarte fine, de ordinul micronilor, de­puse pe un suport, care au proprietăți remarca­bile, și deosebite de cele ale materialului masiv. Studiul lor este deosebit de interesant și conduce la aplicații numeroase în electrotehnică, electro­nică, automatică și tehnică de calcul. Sunt mereu solicitată de întreprinderi să-mi spun părerea în legătură cu diferite probleme legate de utilizarea acestor pelicule, a materialelor feromagnetice, In general. — Care e cel de-al doilea domeniu ? — Energia solară. Incepînd din anul 1976, cu Întreg colectivul Catedrei de fizică am desfășurat cercetări privind utilizarea energiei solare in pro­cesele tehnologice, avind satisfacția să fim au­torii unor veritabile premiere pe plan național Astfel, cu începere din anul 1977, a intrat în funcțiune, prin colaborarea dintre catedră și în­treprinderile timișorene o stație-pilot de captare și conversie a energiei solare în căldură tehno­logică, la întreprinderea de produse ceramice Jimbolia. Căldura folosește la uscarea produselor ceramice. In 1978 a intrat în funcțiune o stație destinată preîncălzirii bitumului la Săcălaz, iar in 1979 o stație similară la Nădab. Mergind pe linia perfecționării realizărilor noastre, in 1980, am realizat o stație cu oglinzi parabolice, tot la Săcălaz. — Există o contribuție a studenților la aceste cercetări? — Bineînțeles. Studenții ultimelor promoții și-au adus contribuția ; chiar temele unor lucrări de diplomă vizează acest domeniu. Personal, con­duc asemenea lucrări in fiecare an. Vreau să a­­daug că ne-am orientat cercetările și in direcția realizării de aparatură pentru acest domeniu. Am realizat un solarimetru extrem de sensibil, care se pare că e superior unor produse similare din import. Va fi asimilat în curând la Secția de microproducție și prototipuri a institutului. — Răspunderile pe care se implică munca de rector vă mai lasă loc pentru activitatea de cer­cetare științifică 7 — N-am abandonat nicidecum munca de crea­ție, îmi fac timp, încerc să fiu mai concentrată, mai ordonată, planificindu-mi riguros timpul. In fiecare zi, la ora 8 sunt la catedră, încercînd să folosesc cil mai eficient timpul destnat profesiei. Calitatea de cadru didactic e o învestitură care obligă. Mircea Florin ȘANDRU 7

Next