Viața, mai 1942 (Anul 2, nr. 373-401)

1942-05-01 / nr. 373

1^**^ EDIȚIE DE CAPITALA ^ 4wul^ feoACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Director ^jaasy- =TM ^ e,^, 11 lül.l.r1^ fownrl ^ *r" *** =1 ig llssiaBI liviu rebreanu ROMÂNISE ȘI CONTINUITATE Evident, viața economică își are legile ei. Dar acele legi nu sunt i­­muabile, când e vorba de rapor­tul dintre viața în sine și factorii­ cari o mânuesc. Dacă ar fi să cre­dem altfel, ar fi să admitem toată acea­ gamă de argumente, prin cari se încerca, până mai acum doi ani» să se împiedice aplicarea unui re­gim de românizare ce devenise im­perios, ar fi să admitem că nu se tulbură viata economică, dacă băd­ănie este exploatată de un ro­o­mân și nu de un străin cum a fost până într’o zi. Nici grâul nu-și schimbă conținutul, când e vândut de un român și nu e speculat de un străin, după cum mei pădu­rea, nu-și schimbă esențele ei lem­noase, dacă exploatarea a trecut din mâna unui străin, în mâna unui român. Măsurile radicale luate de gu­vern în toate compartimentele de activitate economică au demons­trat că acele argumente, dacă nu erau menite să mascheze interesele străine de neamul nostru când proveneau de la oameni erau, de bună­ credință, prejudecăți Viața economică, astăzi romani­zată, este în plină dsfășurare, fără ca — prin schimbarea factorilor cari o mânuiau — să se fi abătut de pe calea legilor ei. Dar de azi înainte se cere ca Românii să răs­pundă misiunii ce li s’a încredințat, după lupte de decenii, printr’o muncă, fără preget, care să com­penseze absența lor de până acum în aceste domenii și printr’o bună gospodărie care să echivaleze cu experiența ce ar fi fost acumulată până acum. Căci buna gospodărie înseamnă, întâi de toate, posibili­tățil­ de credit, cari pot duce la noul investiții, fie pentru îmbună­tățirea exploatării, fie pentru ex­tensiunea acesteia. Investiții, cre­dem că se vor fi făcut și până a­­cum, dat fiind că dela ventilarea românizării, cei ce beneficau de a­­vuțiile românești, au că­utat să ex­ploateze la maximum întreprinderi­le­ pe cari­­e dețineau Atari in­vestiții viitoare și trecute sau și actuale, pretind, pentru bunul mers al nouei vieți economice, o conti­nuitate, în exploatare și în condu­cere. Variațiuni de la o zi la alta, sau de la an la an, fie și în pre­­sumție numai, sunt foarte dăună­toare vieței economice însăși. Pen­­tru că, atari vari­ațiuni influențează investițiile. Acestea, odată făcute, reclamă continuitate. Și nimic mai necesar într’o activitate economică decât continuitatea, care, în cazul investițiilor devine obligatorie și am putea spune singura bază care... asigură succesul. Spunem acestea, cu credința că în măsurile de romanizare se va ține seama de acest comandament al continuității. AMBASADORUL STAtELOR UNITE IN AUDIENȚĂ DE PLECARE LA D. LAVAL Se anunță că d. Laval, preșe­dintele consiliului de miniștri, a avut o întrevedere cu amiralul Leahy, ambasadorul Statelor U­­nite, în cursul căreia d. Laval b a expus punctul său de vedere po­litic în legătură cu problemele internaționale actuale în sensul declarațiilor guverna­mentale. Primul ministru al Franței a ținut să comunice ambasadorului Statelor Unite că crede în orice caz în victoria Germaniei și că, pentru acest motiv, așa cum a făcut-o în întreaga sa carieră, el consideră colabora­rea dintre Franța și Germania indispensa­bilă. D. Laval a mai arătat amirbilu.­lui Leahy că o victorie a ingeni­rilor Germaniei ar însemna in­­staurarea bolșevismului în Euro­pa întreagă și că din această pri­cină Franța va trebui să ia pre­cauțiile necesare. In ce privește diversele încăl­cări săvârșite de Statele Unite în Imperiul Francez, d. La­val ar fi precizat că Franța va apăra pre­tutindeni imperiul ei colonial, nu interesează în ce punct și ori­unde ea va avea mijloacele tre­buitoare. In plus, d. Laval s’ar fi referit la activitatea env—anților cezi și în deosebi a unor anumiți evrei, care nu vor decât să tul­bure relațiile dintre Stelele U­­nite și Franța SITUAȚIA PETROLIFERĂ A RUSIEI Aviația germană o va agrava tot mai mult în relatările noastre, de acum patru zile, cari au însoțit harta privitoare la Basora singurul punct de aprovizionare cu petrol al Angliei pentru necesitățile răs­­boiului din­ Asia și bazinul me­­diteranian, am vorbit, printre al­tele, și de petrolul rusesc. Acest petrol —‘ spuneam atunci, din ca­uza condițiunilor geografice, lipsei mijlocelor de comunicație— a nu poate fi folosit de englezi. Ce se poate spune despre petro­lul rusesc? Pe la începutul secolului nos­tru, au fost descoperite, în­ Cau­­caz, mari izvoare de păcură, tră­dând bogate zăcăminte. •Centrele­ de exploatare ale păcu­­rei se află pe platoul Daghistan, Makcop și Grosny. Petrol a mai fost găsit și în peninsula Taman, care se află în­ fața Kerciului, si­tuat între Marea de Azov și Ma­rea Neagră. Cea mai importantă regiune din Caucaz, a rămas, regiunea Baku, care, însă astăzi­­ dă semne de e­­puizare. De la această constatare, s-a pornit la căutarea de zăcămin­te petrolifere în alte părți. Isvoarele de petrol din Nordul Caucazului au avantajul situa­ției favorabile din punct de ve­dere al transportului, ele fiind a­­propiate de Marea Caspică și de marea arteră a Volgei — cum sunt cele din Daghestan și din Grosny — sau de Marea Neagră— ca cele din Maicop. Producție teoretică Ca producție, Sovietele urmă­reau să atingă în 1942, o exploa­tare care să producă 47,7 milioane tone, repartizate astfel în canti­tăți și procente din producția ge­nerală. Baku 27 mil. tone; -51% Grosny 4,1 mil. tone; 8,7% Mak­op 3,7 mil. tone;­­1,8% Daghestan 0,7 mil. tone; 1,3% Kuba 2. mil. tone; 4,2% Sah­alin 1,3 mil. tone; 2,7% Volga-Ur­­ali .7­ mil. tone; 14,7­% Turkestan 1,7 mil. tone, 3,7% Cifrele de mai sus, sunt pur hi­­patetice și, ca toate cifrele date de Soviete, erau menite doar să im­presioneze lumea asupra­­ marei activități din această țară supusă demenței comuniste. Pentru că în 1938 cifrele arată că isvoarele din Volga-Urali au furnizat abia 1,4 mii. tone; cele din Eruba 0,65 mii. tone; cele din Grosny, 2,65 mii tone. Prelucrarea: păcurei, distilarea benzinei, a ligurinei, petrolului și parafinei, a păcurei de încălzit și a asfaltului se face In apropierea terenurilor de exploatare în orașe ca Krassnodar, portul Tuapse de la Marea Neagră etc. Sub raportul conductelor mari de petrol, Uniunea Sovietică dis­pune de următoarele: Grosny-Mak­op-Tuapse (la Ma­rea Neagră) lungime de 618 km. și cu un debit anual de 1,65 mii tone. Grosny—Machats—Kale (la Ma­rea Caspică) lung de 162 km, cu un debit anal de 790.000 tone; Makcop—Krasnodar, lung de 180 km, cu un debit anual de 930.000 tone; Armavir—,Postow — Trudova, lung de 488 km. cu un debit anu­al de 1,66 mil tone. Și, în fine, cunoscuta conductă Baku—Batum. In 1936 petrolul era expediat în Uniunea Sovietelor 20% prin con­ducte, 62% pe apă și numai 18 cu calea ferată. Importanța spe­cială a­ regiunii Baku e datorita conductelor care o leagă de portul Batum Poziția rafinăriilor­­ este și­ ea importantă în legătură cu aceasta și mărește însemnătatea regiunii Baku. Din regiunea principală de extracțiet de la Baku pornesc două conducte cu trasee, diferite, până la­ Batum. De la Baku porne­ște încă o conductă la Grosny pentru ca țițeiul să fie prelucrat în rafinăriile de petrol de la Gros­ny. Chiar și câmpurile de petrol din Insula Artem din apropiere de Baku sunt legate de țărm prin­­tr-o conductă. Acțiunea pe care aviația germa­nă a început-o contra porturilor de pe Marea Neagră și care, oda­tă cu primăvara, va căpăta desi­gur tot mai mare amploare, atât ca intensitate, cât și ca spațiu, pe care se va exercita, duce la con­cluzia că nici Sovietele nu se vor putea buura, nici cn libertăți, nici de toate produsele petrolifere pe cari le-ar pune la dispoziție rafinăriile situate la Rostov, Gros­ny, la Tuapse și la Batum cgolife »Holsli "315K TU­NJ OREL CUfJSH Pissar UVolow Bieiograc Jerez CH­ARKOW OKrasnogîiU Kramaforc.kift Mi­ehurinsfr RK TAM ROW xwoRONin waiuiki SOBLOWKI STALIK 5ABOROSHE imp.fi­­u Mariupol samas Bumah­­aw lows­h UKVTCUANSK Taoanto M­AZOV* Korn OdOSIS K­iuk As.K­ Rttsa lewks cerkask 3 STOW WOROS5 Î ntSPsEi Usari* G Oil N­E A­G ft it AsNedj »EWSA It Vi bucni Otschemtsen«­­ Wmm A Wn WBlftSK LAftATOW Jerseb? nadencL di­amvschin BATUV •r­­. o Tarasowka­njanskaja Jr Kulaginskm Baskunceak ASTRAHAN «Ed­SÎS Basv0 .Derbetowskcne vknhaic b­rrüPöwks Bnar­kqie IRDSCHQBfKireE TIFL eder Manens R1WAN 3 Burannv Smirkow SURlil ft. Alejandrows MACRATSCH-KAJA »akatalu enfeld Derben­ ir ha­llindk­* pmirsn Saars DOSSOR KI. <=>CARA Fir no Kilometru EVREII CONDUC ST.-UNITE Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 30. — In presa germană de astăzi, s’a publicat un document pus la dispoziție de Ministerul de Externe, și care a produs o deose­bită senzație pentru că el arată in mâinile cui se află puterea în Sta­tele Unite. E vorba de un raport, al ambasadorului francez dela Bruxel, Dl. Bette, din 18 iunie 1926, cu privire la o convorbire cu marele Rabin Ginsburger, care fu­sese decorat atunci cu crucea Le­giunii de Onoare franceze. In acest raport al d-lui Bette, către dl. Briand, se spune între altele, tex­tual: „Influența politică și econo­mică a evreilor la New York și Chicago este considerabilă? Câțiva regi ai trusturilor sunt evrei. Marii financiari sunt evrei, o serie de ziare principale aparțin evreilor“. Raportul ajunge apoi la concluzia: „Nu ne putem servi noi de cele trei milioane de evrei din Statele Unite care trebue să-și a­­mintească recunoscători de politica franceză de secole dusă în favoarea fraților lor asupriți și care — după cum declară marele rabin al Bel­giei — se vor arăta recunoscători față de această politică?“. Presa germană subliniază, în le­gătură cu aceasta, rețeaua interna­țională a jidovimii, pe care o face răspunzătoare pentru isbucnirea războiului. Sub influența lor în Sta­tele Unite, în Uniunea Sovietelor și în Marea Britanie­­ internaționala jidovească a extins războiul pentru a distruge Germania,, deoarece Ger­mania s’a eliberat de jidani și a ex­tins problema jidănească pe plan international. In cercurile politice din Berlin se subliniază însă că întregul an­­tituraj al d-lui Roosevelt se com­pune, exclusiv, din evrei și că în acest antiuraj trebuie căutată sur­sa motivelor care au dus la intra­rea d-lui Roosevelt jn războiu, O NOUĂ CUVÂNTARE A D-LUI­­DORIOT PREȘEDINTELE PARTIDULUI POPULAR FRANCEZ PARIS, 29 (Rador). — Corespon­dentul agenției DNB anunță: D. Jacques Doriot, șeful partidu­lui popular francez, a luat cuvântul la o manifestație ce s’a ținut la Bayonne. . . , Oratorul a vorbit în special de chestiunea pedepsirii celor ce poartă răspunderea războiului și înfrânge­rii, făcând diferență între răspunză­torii militari și răspunzătorii ei­D. Doriot a declarat: ,că militarii, care au comis greșeli, ar trebui să fie condamnați tot de militari. Chestiunea esențială, a spus tex­tual d. Doriot, rămâne aceea a sta­bilirii vinovăției celor ce poartă răs­punderea intrării în război. Răz­boiul a fost deslănțuit de cei ce au dus o politică sunt răspunzători războinică, deci ei de intrarea în război, fiindcă ei au aruncat Franța în luptă numai pentru a salva ideo­logiile lor. Acești oameni, a terminat oratorul, nu merită,milă și urmează să fie pedepsiți fără cruțare. 5000 de oameni a pierdut până acum flota americană LISABONA, 29 (Rttdor). — Cores­pondentul a­genției . Sirfoni trans-Departamenul de marină al State­lor Unite a anunțat că de la începu­tul ostilităților, flota Statelor Unite a avut 2.400 morți..și­ 2.300 dispăruți precum și 1.000 răniți. I0ACHIM VON RIBBENTROP Ministrul de externe al Reichului, împlinește astăzi 49 de ani. Este o aniversare pe care o cinstește nu numai o epocă de luptă și de mun­că, ci și de realizări importante. In războiul de astăzi, sunt atâtea forțe care contribue la victoriile fă­ră egal în istorie, pe care le obțin pe toate fronturile de luptă, armatele germane. Diplomația este și ea o armă de primă importanță, pe care o poți u­­tiliza la timp oportun, având de îm­plinit misiuni subtile, de care­ se leagă foarte adeseori, soarta bătă­liilor decisive. Din falanga glorioa­să a celor cari s’au alăturat luptei întreprinsă de Fuehrer pentru sal­varea Germaniei și înlăturarea ma­rilor nedreptăți, d. Joachim von Rib­bent­rop s’a afirma­te acest tărâm spinos al gingașelor probleme di­plomatice, ca o personalitate de­ o necontestată valoare. Depășită de realitățile dure ale timpurilor nou­, activitatea politică a ambasadorilor post­belici, se cerea înlocuită de­ o politică reală, fără acele greoae în­târzieri tărăgănate prin cabinetele capitonate ale cancelariilor împren­­jenite. Orientarea politicei externe a Ma­relui Reich, a fost fixată de Fue­hrer, care a încredințat d-lui von Ribbentrop, păstrarea unei linii care nu o puteau influența striden­țe­țele adunărilor și nici sentințele grave ale Genevei. Revoluția națio­­nal-socialistă dislocase hârdurile u­­nor omnipotente Înfipte ca niște că­­puși în carnea popoarelor munci­toare, cerând drepturi realități, ci nu sentințe bazate pe aruncare fără drept de apel, la o masă peste care tronau in­tenții trufașe de dis­trugere și de umilire. A fost grea lupta­ și fazele ei sunt cunoscute. Războiul de un războiu pe­ care nu astăzi, este diplomația germană l­a vroit. Combătând inten­țiile unei clici fără niciun respect față de dreptul la viață al altor popoare, națînal-socialismul își în­temea întregul său program, pe­ o politică loială, în timp ce democra­ții, rămâneau la vechile practici, in­trigând și instigând. In slujba Patriei sale, ministrul de externe al Rei­chului, a realizat mult, ducând sa bun sfârșit, misiuni dintre cele mai grele Găsim de altfel — în înșiși preo­cupările vieții sale — grija perma­nentă pentru înfăptuiri trainice.­­ - Joachim von Ribbentrop s-a născut la Wesel, pe Rin, în anul 1­893. După terminarea liceului­­ la Metz, a­ studiat mai mulți ani la Grenoble și Londra, pentru a pleca pe urmă în Canada, unde s-a ocupat cu comerțul. După izbucnirea răz­boiului mondial a reușit, după m­ari dificultăți să se reîntoarcă în Ger­mania. In Septembrie 1914 a intrat ca voluntar în Regimentul 12 husari. In anul 1915 a fost înaintat locote­nent, în care calitate a luat parte la luptele din răsărit și apus. In anul 1918 a fost în Turcia ca adjutant al ministrului de­­ război. Locotenent la sfârșitul războiului,­­ a intrat­­ în­ mi­nisterul de război. După război, s-a­ ocupat o vreme cu comerțul. Atras de ideile înoi­toare ale partidului national-socia­list, devine membru în anul 1932. In Mai 1935, a fost însărcinat de guvernul Reichului cu problemele­ de înarmare; în Mai 1935, a fost nu­­­mit ambasadorul Germaniei la Lon­dra, iar în Februarie 1938 a fost numit ministru de externe al Rei­chului. De atunci von Ribbentropf este colaboratorul Fuehrerului pen­­­tru politica externă.

Next