Viața, mai 1942 (Anul 2, nr. 373-401)
1942-05-01 / nr. 373
1^**^ EDIȚIE DE CAPITALA ^ 4wul^ feoACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Director ^jaasy- =TM ^ e,^, 11 lül.l.r1^ fownrl ^ *r" *** =1 ig llssiaBI liviu rebreanu ROMÂNISE ȘI CONTINUITATE Evident, viața economică își are legile ei. Dar acele legi nu sunt imuabile, când e vorba de raportul dintre viața în sine și factorii cari o mânuesc. Dacă ar fi să credem altfel, ar fi să admitem toată acea gamă de argumente, prin cari se încerca, până mai acum doi ani» să se împiedice aplicarea unui regim de românizare ce devenise imperios, ar fi să admitem că nu se tulbură viata economică, dacă bădănie este exploatată de un roomân și nu de un străin cum a fost până într’o zi. Nici grâul nu-și schimbă conținutul, când e vândut de un român și nu e speculat de un străin, după cum mei pădurea, nu-și schimbă esențele ei lemnoase, dacă exploatarea a trecut din mâna unui străin, în mâna unui român. Măsurile radicale luate de guvern în toate compartimentele de activitate economică au demonstrat că acele argumente, dacă nu erau menite să mascheze interesele străine de neamul nostru când proveneau de la oameni erau, de bună credință, prejudecăți Viața economică, astăzi romanizată, este în plină dsfășurare, fără ca — prin schimbarea factorilor cari o mânuiau — să se fi abătut de pe calea legilor ei. Dar de azi înainte se cere ca Românii să răspundă misiunii ce li s’a încredințat, după lupte de decenii, printr’o muncă, fără preget, care să compenseze absența lor de până acum în aceste domenii și printr’o bună gospodărie care să echivaleze cu experiența ce ar fi fost acumulată până acum. Căci buna gospodărie înseamnă, întâi de toate, posibilitățil de credit, cari pot duce la noul investiții, fie pentru îmbunătățirea exploatării, fie pentru extensiunea acesteia. Investiții, credem că se vor fi făcut și până acum, dat fiind că dela ventilarea românizării, cei ce beneficau de avuțiile românești, au căutat să exploateze la maximum întreprinderile pe carie dețineau Atari investiții viitoare și trecute sau și actuale, pretind, pentru bunul mers al nouei vieți economice, o continuitate, în exploatare și în conducere. Variațiuni de la o zi la alta, sau de la an la an, fie și în presumție numai, sunt foarte dăunătoare vieței economice însăși. Pentru că, atari variațiuni influențează investițiile. Acestea, odată făcute, reclamă continuitate. Și nimic mai necesar într’o activitate economică decât continuitatea, care, în cazul investițiilor devine obligatorie și am putea spune singura bază care... asigură succesul. Spunem acestea, cu credința că în măsurile de romanizare se va ține seama de acest comandament al continuității. AMBASADORUL STAtELOR UNITE IN AUDIENȚĂ DE PLECARE LA D. LAVAL Se anunță că d. Laval, președintele consiliului de miniștri, a avut o întrevedere cu amiralul Leahy, ambasadorul Statelor Unite, în cursul căreia d. Laval b a expus punctul său de vedere politic în legătură cu problemele internaționale actuale în sensul declarațiilor guvernamentale. Primul ministru al Franței a ținut să comunice ambasadorului Statelor Unite că crede în orice caz în victoria Germaniei și că, pentru acest motiv, așa cum a făcut-o în întreaga sa carieră, el consideră colaborarea dintre Franța și Germania indispensabilă. D. Laval a mai arătat amirbilu.lui Leahy că o victorie a ingenirilor Germaniei ar însemna instaurarea bolșevismului în Europa întreagă și că din această pricină Franța va trebui să ia precauțiile necesare. In ce privește diversele încălcări săvârșite de Statele Unite în Imperiul Francez, d. Laval ar fi precizat că Franța va apăra pretutindeni imperiul ei colonial, nu interesează în ce punct și oriunde ea va avea mijloacele trebuitoare. In plus, d. Laval s’ar fi referit la activitatea env—anților cezi și în deosebi a unor anumiți evrei, care nu vor decât să tulbure relațiile dintre Stelele Unite și Franța SITUAȚIA PETROLIFERĂ A RUSIEI Aviația germană o va agrava tot mai mult în relatările noastre, de acum patru zile, cari au însoțit harta privitoare la Basora singurul punct de aprovizionare cu petrol al Angliei pentru necesitățile răsboiului din Asia și bazinul mediteranian, am vorbit, printre altele, și de petrolul rusesc. Acest petrol —‘ spuneam atunci, din cauza condițiunilor geografice, lipsei mijlocelor de comunicație— a nu poate fi folosit de englezi. Ce se poate spune despre petrolul rusesc? Pe la începutul secolului nostru, au fost descoperite, în Caucaz, mari izvoare de păcură, trădând bogate zăcăminte. •Centrele de exploatare ale păcurei se află pe platoul Daghistan, Makcop și Grosny. Petrol a mai fost găsit și în peninsula Taman, care se află în fața Kerciului, situat între Marea de Azov și Marea Neagră. Cea mai importantă regiune din Caucaz, a rămas, regiunea Baku, care, însă astăzi dă semne de epuizare. De la această constatare, s-a pornit la căutarea de zăcăminte petrolifere în alte părți. Isvoarele de petrol din Nordul Caucazului au avantajul situației favorabile din punct de vedere al transportului, ele fiind apropiate de Marea Caspică și de marea arteră a Volgei — cum sunt cele din Daghestan și din Grosny — sau de Marea Neagră— ca cele din Maicop. Producție teoretică Ca producție, Sovietele urmăreau să atingă în 1942, o exploatare care să producă 47,7 milioane tone, repartizate astfel în cantități și procente din producția generală. Baku 27 mil. tone; -51% Grosny 4,1 mil. tone; 8,7% Makop 3,7 mil. tone;1,8% Daghestan 0,7 mil. tone; 1,3% Kuba 2. mil. tone; 4,2% Sahalin 1,3 mil. tone; 2,7% Volga-Urali .7 mil. tone; 14,7% Turkestan 1,7 mil. tone, 3,7% Cifrele de mai sus, sunt pur hipatetice și, ca toate cifrele date de Soviete, erau menite doar să impresioneze lumea asupra marei activități din această țară supusă demenței comuniste. Pentru că în 1938 cifrele arată că isvoarele din Volga-Urali au furnizat abia 1,4 mii. tone; cele din Eruba 0,65 mii. tone; cele din Grosny, 2,65 mii tone. Prelucrarea: păcurei, distilarea benzinei, a ligurinei, petrolului și parafinei, a păcurei de încălzit și a asfaltului se face In apropierea terenurilor de exploatare în orașe ca Krassnodar, portul Tuapse de la Marea Neagră etc. Sub raportul conductelor mari de petrol, Uniunea Sovietică dispune de următoarele: Grosny-Makop-Tuapse (la Marea Neagră) lungime de 618 km. și cu un debit anual de 1,65 mii tone. Grosny—Machats—Kale (la Marea Caspică) lung de 162 km, cu un debit anal de 790.000 tone; Makcop—Krasnodar, lung de 180 km, cu un debit anual de 930.000 tone; Armavir—,Postow — Trudova, lung de 488 km. cu un debit anual de 1,66 mil tone. Și, în fine, cunoscuta conductă Baku—Batum. In 1936 petrolul era expediat în Uniunea Sovietelor 20% prin conducte, 62% pe apă și numai 18 cu calea ferată. Importanța specială a regiunii Baku e datorita conductelor care o leagă de portul Batum Poziția rafinăriilor este și ea importantă în legătură cu aceasta și mărește însemnătatea regiunii Baku. Din regiunea principală de extracțiet de la Baku pornesc două conducte cu trasee, diferite, până la Batum. De la Baku pornește încă o conductă la Grosny pentru ca țițeiul să fie prelucrat în rafinăriile de petrol de la Grosny. Chiar și câmpurile de petrol din Insula Artem din apropiere de Baku sunt legate de țărm printr-o conductă. Acțiunea pe care aviația germană a început-o contra porturilor de pe Marea Neagră și care, odată cu primăvara, va căpăta desigur tot mai mare amploare, atât ca intensitate, cât și ca spațiu, pe care se va exercita, duce la concluzia că nici Sovietele nu se vor putea buura, nici cn libertăți, nici de toate produsele petrolifere pe cari le-ar pune la dispoziție rafinăriile situate la Rostov, Grosny, la Tuapse și la Batum cgolife »Holsli "315K TUNJ OREL CUfJSH Pissar UVolow Bieiograc Jerez CHARKOW OKrasnogîiU Kramaforc.kift Miehurinsfr RK TAM ROW xwoRONin waiuiki SOBLOWKI STALIK 5ABOROSHE imp.fiu Mariupol samas Bumahaw lowsh UKVTCUANSK Taoanto MAZOV* Korn OdOSIS Kiuk As.K Rttsa lewks cerkask 3 STOW WOROS5 Î ntSPsEi Usari* G Oil NE AG ft it AsNedj »EWSA It Vi bucni Otschemtsen« Wmm A Wn WBlftSK LAftATOW Jerseb? nadencL diamvschin BATUV •r. o Tarasowkanjanskaja Jr Kulaginskm Baskunceak ASTRAHAN «EdSÎS Basv0 .Derbetowskcne vknhaic brrüPöwks Bnarkqie IRDSCHQBfKireE TIFL eder Manens R1WAN 3 Burannv Smirkow SURlil ft. Alejandrows MACRATSCH-KAJA »akatalu enfeld Derben ir hallindk* pmirsn Saars DOSSOR KI. <=>CARA Fir no Kilometru EVREII CONDUC ST.-UNITE Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 30. — In presa germană de astăzi, s’a publicat un document pus la dispoziție de Ministerul de Externe, și care a produs o deosebită senzație pentru că el arată in mâinile cui se află puterea în Statele Unite. E vorba de un raport, al ambasadorului francez dela Bruxel, Dl. Bette, din 18 iunie 1926, cu privire la o convorbire cu marele Rabin Ginsburger, care fusese decorat atunci cu crucea Legiunii de Onoare franceze. In acest raport al d-lui Bette, către dl. Briand, se spune între altele, textual: „Influența politică și economică a evreilor la New York și Chicago este considerabilă? Câțiva regi ai trusturilor sunt evrei. Marii financiari sunt evrei, o serie de ziare principale aparțin evreilor“. Raportul ajunge apoi la concluzia: „Nu ne putem servi noi de cele trei milioane de evrei din Statele Unite care trebue să-și amintească recunoscători de politica franceză de secole dusă în favoarea fraților lor asupriți și care — după cum declară marele rabin al Belgiei — se vor arăta recunoscători față de această politică?“. Presa germană subliniază, în legătură cu aceasta, rețeaua internațională a jidovimii, pe care o face răspunzătoare pentru isbucnirea războiului. Sub influența lor în Statele Unite, în Uniunea Sovietelor și în Marea Britanie internaționala jidovească a extins războiul pentru a distruge Germania,, deoarece Germania s’a eliberat de jidani și a extins problema jidănească pe plan international. In cercurile politice din Berlin se subliniază însă că întregul antituraj al d-lui Roosevelt se compune, exclusiv, din evrei și că în acest antiuraj trebuie căutată sursa motivelor care au dus la intrarea d-lui Roosevelt jn războiu, O NOUĂ CUVÂNTARE A D-LUIDORIOT PREȘEDINTELE PARTIDULUI POPULAR FRANCEZ PARIS, 29 (Rador). — Corespondentul agenției DNB anunță: D. Jacques Doriot, șeful partidului popular francez, a luat cuvântul la o manifestație ce s’a ținut la Bayonne. . . , Oratorul a vorbit în special de chestiunea pedepsirii celor ce poartă răspunderea războiului și înfrângerii, făcând diferență între răspunzătorii militari și răspunzătorii eiD. Doriot a declarat: ,că militarii, care au comis greșeli, ar trebui să fie condamnați tot de militari. Chestiunea esențială, a spus textual d. Doriot, rămâne aceea a stabilirii vinovăției celor ce poartă răspunderea intrării în război. Războiul a fost deslănțuit de cei ce au dus o politică sunt răspunzători războinică, deci ei de intrarea în război, fiindcă ei au aruncat Franța în luptă numai pentru a salva ideologiile lor. Acești oameni, a terminat oratorul, nu merită,milă și urmează să fie pedepsiți fără cruțare. 5000 de oameni a pierdut până acum flota americană LISABONA, 29 (Rttdor). — Corespondentul agenției . Sirfoni trans-Departamenul de marină al Statelor Unite a anunțat că de la începutul ostilităților, flota Statelor Unite a avut 2.400 morți..și 2.300 dispăruți precum și 1.000 răniți. I0ACHIM VON RIBBENTROP Ministrul de externe al Reichului, împlinește astăzi 49 de ani. Este o aniversare pe care o cinstește nu numai o epocă de luptă și de muncă, ci și de realizări importante. In războiul de astăzi, sunt atâtea forțe care contribue la victoriile fără egal în istorie, pe care le obțin pe toate fronturile de luptă, armatele germane. Diplomația este și ea o armă de primă importanță, pe care o poți utiliza la timp oportun, având de împlinit misiuni subtile, de care se leagă foarte adeseori, soarta bătăliilor decisive. Din falanga glorioasă a celor cari s’au alăturat luptei întreprinsă de Fuehrer pentru salvarea Germaniei și înlăturarea marilor nedreptăți, d. Joachim von Ribbentrop s’a afirmate acest tărâm spinos al gingașelor probleme diplomatice, ca o personalitate de o necontestată valoare. Depășită de realitățile dure ale timpurilor nou, activitatea politică a ambasadorilor postbelici, se cerea înlocuită de o politică reală, fără acele greoae întârzieri tărăgănate prin cabinetele capitonate ale cancelariilor împrenjenite. Orientarea politicei externe a Marelui Reich, a fost fixată de Fuehrer, care a încredințat d-lui von Ribbentrop, păstrarea unei linii care nu o puteau influența stridențețele adunărilor și nici sentințele grave ale Genevei. Revoluția național-socialistă dislocase hârdurile unor omnipotente Înfipte ca niște căpuși în carnea popoarelor muncitoare, cerând drepturi realități, ci nu sentințe bazate pe aruncare fără drept de apel, la o masă peste care tronau intenții trufașe de distrugere și de umilire. A fost grea lupta și fazele ei sunt cunoscute. Războiul de un războiu pe care nu astăzi, este diplomația germană la vroit. Combătând intențiile unei clici fără niciun respect față de dreptul la viață al altor popoare, națînal-socialismul își întemea întregul său program, pe o politică loială, în timp ce democrații, rămâneau la vechile practici, intrigând și instigând. In slujba Patriei sale, ministrul de externe al Reichului, a realizat mult, ducând sa bun sfârșit, misiuni dintre cele mai grele Găsim de altfel — în înșiși preocupările vieții sale — grija permanentă pentru înfăptuiri trainice. - Joachim von Ribbentrop s-a născut la Wesel, pe Rin, în anul 1893. După terminarea liceului la Metz, a studiat mai mulți ani la Grenoble și Londra, pentru a pleca pe urmă în Canada, unde s-a ocupat cu comerțul. După izbucnirea războiului mondial a reușit, după mari dificultăți să se reîntoarcă în Germania. In Septembrie 1914 a intrat ca voluntar în Regimentul 12 husari. In anul 1915 a fost înaintat locotenent, în care calitate a luat parte la luptele din răsărit și apus. In anul 1918 a fost în Turcia ca adjutant al ministrului de război. Locotenent la sfârșitul războiului, a intrat în ministerul de război. După război, s-a ocupat o vreme cu comerțul. Atras de ideile înoitoare ale partidului national-socialist, devine membru în anul 1932. In Mai 1935, a fost însărcinat de guvernul Reichului cu problemele de înarmare; în Mai 1935, a fost numit ambasadorul Germaniei la Londra, iar în Februarie 1938 a fost numit ministru de externe al Reichului. De atunci von Ribbentropf este colaboratorul Fuehrerului pentru politica externă.