Viața, mai 1942 (Anul 2, nr. 373-401)

1942-05-01 / nr. 373

■ Pag. 2-a Cal­varul * NOTE MUZICALE Recitalul de pian Meltta Ludovic In cadrul schimburilor artistice cu străinătate ne-a vizitat o dis­tinsă pianistă croată, Men­ta Sar­­kovic Treime să relevăm noutatea programului pianistic pe care ni 1-ri­ preze­ntirit <i-na Men­ta 1­arko­­vic în recitaluri de liu sala Dalles, j­ărind in felul acesta interesul audiției. In primul rând bucăți de-ale compozitorilor croați: prelucrare după Bach de Stande, o o mică suită de bucăți pianistice de Hune și un dansant de Papa­­dopulo. Dar și bucățile de Liszt și Brahms, fre care ni le-a cântat, sunt dintre acelea ce nu se exe­cută in mod curent. Astfel „Variațiile pe o temă de Paganini“, de Johannes Brahms și sonata în si minor de Liszt, care e in realitate o frumoasă fantezie pianistică, cu accente dramatice și intenții descriptive. In aceste bucăți de forță, mai a­­les, Orna­menta T­­ orkovic ne-a a­­părut o pianistă foarte serioasă, cu temper /im­ent dinamic și multă m­uzicălilale."O artistă care nu vi­ne pentru a impresiona printr’un exces de sensibilitate sau de vir­tuozitate, ci pentru a face muzică, pentru a cânta. D-nei Men­ta Sorkovic i s’a fă­cut o frumoasă primire și a fost viu aplaudată de selectul public care a asistat la acest concert. A, C« Sosirea în Capitala a d-lui prof. Al. Marcu Eri­cupă amiază la orele 2:48, cm acceleratul de Viena, d-na și d. prof. Alexandru Marcu, mini­stru Subsecretar de Stat al Pro­pagandei Naționale, au sosit în Capitală venind din Italia. Pe peronul Gării de Nord au ieșit în întâmpinarea d-lui pro­fesor Alexandru Marca, d-nii. Reniato Bova Scopap, ministrul Italiei la București însoțit de d. Amor Bavai și Franco Trandafiro; Alexandru Bădăuță, secretarul general al ministerului Propa­gandei Naționale; Petre Ilcaș di­rectorul Presei; prof. Giuliani; prof. Șerban; prof. Izbășescu; directorii: Zenobie Pâcleșeanu, Polydor, Pușcariu, Ion Cantacu­­zino din ministerul Propagandei; O. W. Cisek, directorul adjunct al Presei; consilier de presă Cu­­za Hoția; Cosmoiu, director de cabinet; d-na Poenaru-Bordea; d-na Niculescu, d-na Teodorof, doctorul Mavrocordato; dr. Mi­­ronescu; arh. C­ucu; Ștefan Flo­­rescu­, Brătianu, Eugen Cernătes­­cu din ministerul Propagandei Naționale; A­l. Gregorian, N. Georgescu -Cocoș; Mihail C. Pă­un­te, precum și numeroși mem­bri ai Institutului de cultură ita­­lo-român din Capitală, funcțio­nari superiori ai ministerului Propagandei Naționale și ziariști. La coborîrea din vagon, â. pro­fesor Alexandru Marcu, ministru Subsecretar de Stat al Propagan­dei Naționale a fost salutat de d. Renato Bova Scoppa, ministrul Italiei la București și d. Alexan­dru Bădăuță, secretarul general al ministerului Propagandei, apoi d-sa s’a întreținut câteva clipe cu cei prezenți VIAȚA 11datau Artă la lurnică. CONTRAPUNCT Vintilă Horia autorul cărții de versuri „Cetatea cu duhuri și a mai multor nuvele publicate prin reviste, este unul din tinerii noștri scriitori de auten­tic talent, relevându-se printr’o ■poezie ce, sub rezonanțe de o sim­plitate și o armonie aproape cla­sică, este alcătuită dintr-un bogat fond de simțire poetică, de decor romantic și fantastic. Cu alte cuvinte, poetul Vintilă Horia face parte din acei alcătui­tori de poezie majoră, care se clă­dește din esență de poezie și nu din poetizarea facilă a unor ele­mente prin sinea lor prozaice, gen destul de restrâns. Date fiind aceste însușiri scriito­ricești ale d-lui Vintilă Horia, apari­ția primului d-sale roman „Acolo și stelele ard“ anunțat de editura Gorjan, este ateptată cu mult in­teres. Cu atât mai mult, cu cât, această carte de proză, după cât sintem­ [UNK] informați, amintește, prin personagiile sale și prin felul în care este scrisă, atmosfera plină de vrajă a atât de impresionantului roman ,Le grand Meaulnes“ a lui Allain Fournier. Este aceeaș adolescență — văzută prin prisma altei pe­rsonalitâți li­terare, — pe care am mai întâl­nit-o și care oferă nesfârșite posi­bilități de exploatare artistică, fiind­­ vârsta celei mai complexe și mai tulburate trăiri sufletești Solul banatic (noul contribuțiuni morfologice) se numește cartea, d-lui Lucian Costin, membru al societ. regale de geografie, autorul mai multor vo­lume de versuri și proză. Lucrarea se ocupă de Valea Dunării, Munții Banatului, Munții Poiana Massivul Țarcu și M. Cernei. Purcăi, cau­zele cutremurelor în România, din 10 Noembrie 1940, etc Este o lucrare de specialitate, care poate fi, însă, citită ușor, de toți­­ cei ce vor să-și cunoască mai bine­ țara, sub toate formele ei- Hans Dominic este un distins inginer german care a publicat o operă de litera­tură ce s-a bucurat de un real suc­ces de presă și public, atingând ci­fra de 1.000.000 ex. în Germania­— „Forța cerului“ (Himmelskraft). Este un roman în genul acelei literaturi care ne-a hrănit atât de intens imaginația, în anii adoles­cenței, a lui Jules Verne,­­ adu­­căndu-ne de data asta, un subiect tehnic modern. Există, o ciudată și paradoxala legătură între tehnică și poezie, care a făcut ca marii inventatori să fie aproape totdeauna, oameni cu nu știu ce iluminare de o factură poetică, — și, pe de altă parte, treaba aceasta, a oamenilor celor mai adânc separați de ceea ce s’ar putea numi o trăire în zonele poe­ziei, prin nevoia celor mai brute realități, care sunt inginerii, să dea din când în când câte un semn, ca acela de mai sus, al evadării în plină fantezie de esență poetica. In căzul de față, vom avea prile­jul să cunoaștem o asemenea o­­peră, prin traducerea pe care ne-o va oferi, pe curând, editura Gorjan. Emil Botta poetul cunoscut publicului prin volumul „întunecatul April“, pre­miat de Fundațiile Regale, este, fără îndoială unul din cei mai dotați poeți tineri pe care îi are literatura noastră. (Am fi tentați să între­buințăm superlativul, dacă nu ne-am teme să fim acuzați de su­biectivism). De un fond poetic ce amintește epoca de aur a marilor romancieri, Emil Botta reușește să aducă poe­------------------------------gr­aia la forma ideală în care cuvin­tele se transfigurează, căpătând, prin alăturarea lor un sens de in­cantație magică. Am remarcat, mai ales, această însușire a poeziei sale, în versurile răspândite prin reviste, scrise ulte­rior volumului apărut. In afară de această trăsătură specifică a poeziei sale, Emil Botta este poetul care, ca structură spiri­tuală, reprezintă în versurile sale, romănescu în ceea ce are esențial, nu de coloratură ci de adâncime și înalt de bogăție creatoare. „ . ISEUU stofa * ‘‘offlinh'Eistul italian Carlo Felice Cillaria va da un concert la orele 9 în sala Dal­les. Invidiile se pot ridica de la Institutul de cultură italiană. 9 La telegrama omagială tri­misă d-lui Mareșal Ion Antones­­cu, Conducătorul Statului Român ■ [UNK] cmrr­d. George Vraca, preșe­dintele Sindicatului artiștilor dra­­m .și lirici din România, cu Generale anuale. Domnia Sa a bine­voit a trimite următorul răspuns: Mulțumesc din inimă artiștilor Dramatici și Lirici din­ România și trimit tuturor odată cu crești­nescul „Adevărat a înviat“ calde urări personale. 9 SLOVA noastră. A apărut nr. 3 din revista „Slova noastră”, bi­lunar de informație literară și pe­dagogica, răboj al faptelor și nă­zuințelor învățătorimii, de sub direcția d-lui Mircea Ispir, secre­tarul general al Asociației învăță­torilor. 9 Compozitorul celebrului cântec de răsboi, „Lili Marken“, Norbert Schultze a compus o o­­peră, care a fost prezentată de O­­pera din Viena cu mare succes.­­ TEATRUL școlar în Capitală. Din inițiativa d-lui insp­ g-ral șco­lar G. Dumitrescu, a luat ființă de puțin timp în Capitală, Teatrul Școlar, care Duminică dim­ in sa­la Arta, a desfășurat în fața unui numeros public, al 7-lea specta­col. IN SALA Central a avut loc un reușit concert dat de cunoscutul tenor german Herbert Ernst Groh, în cadrul organizației pentru străinătate a partidului național socialist. 9 „PARADISUL muncitorilor și țăranilor“ cunoscut până acum doar din auzite, în realitate între­ce orice închipuire omenească. Cum arată cu adevărat acest „mult prețuit paradis“ va fi înfă­țișat in cursul lunei Mai la Lust­garten din Berlin, în cadrul unei mari expoziții intitulată „Das So­wjet-Paradies“. Corespondenții de răsboiu ger­mani au filmat la fața locului ce •­mir oferi „mradisul”. 9 PICTORUL Adrian Secoșanu iși va vernisa expoziția sa Duminică 3 Mai in sala Ateneului Român. Ea va rămâne deschisă douăzeci și cinci de zile ih c. > > l'lllllf II Ml II,» ~ DIN STUDIOURILE STRĂINE GUSTI HUBER și Viktor de Kowa, sunt pentru prima oară parteneri în filmul de răsunet: „Ei doi“. IRENE VON MEYENDORFF atât de apreciată în rolul tinerei con­tese din „Frau Luna“ și în cel al in­genuei din ,J Domnul din umbră" îl secondează pe Carl Ludwig Diehl in „Mondena“ sub conduita lui Theo Lingen, care semnează regia. Un rol important deține aci și suava comi­că Lucie English. WOLFGANG LIEBENEINER cunoscutul actor al teatrului german s-a prezentat în calitate de regizor al Berlin al acestui film îl consacră pe filmului „Frivolitate“. Premiera de la Liebeneiner ca unul din cei mai buni regizori de comedie pe care îi are ci­­nematograful. Protagonista filmului este Hilde Krahl, neuitata eroină din „Căpitanul de poștă“, care apare aci într-un rol dublu. Marele actor Ma­thias Wiemann — din „Acuz“ — îi dă replica. ULTIMUL FILM al comicului Ralph Artur Roberts se­­ intitulează „Dhșmanul femeilor“. Ve­dem ,alături­­­e reportatul comic câte­va vedete de prestigiu: Joohannes Heesters — inepuizabilul tenor olan­dez — și noua ingenuă Olly Holz­mann cunoscută publicului românesc din „7 ani de ghinion“ WILLY FRITSCH și Camilla Horn se reîntâlnesc pe e­­­cran în „Aimee Ferrand“ filmul care o ridică pe frumoasa Maria Landrock — una din eroinele filmului — la rangul de „star“ SOȚIA LUI Albert Matterstock, Jutta Freybe, va fi partenera lui Willy Fritsch in dra­ma familiară „Intre Părinți“. La rân­dul ei Dinah Grace partenera de viață a lui Willy va juca cu Fritz Hampers în „Poșnașii“ Cine a urmărit, de aproape, efor­turile de propagandă ale filmului german in România, desigur că iși va da seama, că această luptă a presupus mu­ltă dibăcie și tena­citate. Căci nu a fost lesne­ să se sdruncine, încă de acum doi-trei aniy prejudecata foarte ciudată a unei anumite „elite“, plutocratice — evreești sau chiar românești — datorită căreia se putea crede că filmul ar trebui căutat numai a­­colo unde se află senzaționalul, spectaculosul și eleganța snobă. Astfel, filmul american a știut să-și creeze climatul prielnic al prejudecăților pe piața româneas­că. Iar acestei metode a știut să-i adauge manevrele capitaliste cele mai puțin scrupuloase ajungând la un perfect sistem de dumping. Ș* totuși, filmul german nu a răspuns cu aceleași metode con­curenței neloiale și insinuante a filmului american. Nu s-a recurs la metode artificiale și vremelnice, la concurență cu orice preț. S’a a­­doptat numai metoda firească a propagandei treptate și firești, ce trebuia să se acomodeze unor rea­lități evidente. Aceste temeiuri realiste, le des­lușim în faptul că agonia filmului american a avut o desfășurare inevitabilă, pentru noua mentali­tate a publicului românesc de as­tăzi. Căci, iudaismul snob și de­cadent nu-și mai poate etala și impune înclinările sale dizolvan­te, în domeniul artei și al filmu­lui. E fapt limpede, că opinia publi­­că românească a evoluat simțitor, spre o concepție ce se încadrează în climatul politic și un ral al F­u­­r­i­ei de mâine. Dar amănuntele acestei h­zdră­­veniri de atmosferă în gustul pu­blicului românesc, trebue cultiva­te, cu multă dibăcie. Să nu-și ima­­ginaz> nimeni că mentalitatea pu­blicului românesc poate fi dirijată pe cale teoretică sau politică. In­­clinațiunile specifice sufletului genesc se reazămă pe ele­mente concrete, plastice, elibe­rate de­ pedanteria ideologică. Filmul german poate aduce a­­ceste elemente concrete și realisze pentru o latură importantă a re­împrospătării gustului și ideilor românești de mâine. Filmul ger­man, prin profunzimea dramatis­­mului și chiar al umorului ce-l confine, poate aduce această con­tribuție încă nebănuită. Cine vrea să confirm asemenea afirmațiuni trebue să încerce a... înțelege adevărata semnificație a entuziasmului și a ținutei morale, cu care publicul românesc de bu­­nă calitate, a vizionat câteva fil­me germane de mare anvergură, cum ar fi, de pildă, „Dr. Koch“, „Bismarck“1, Jud Süss“. Și cine­ vrea să cunoască adevăr­­ata ținută a acelui public de pe­riferie, care vizionează încă cele­ câteva resturi ale cinematografiei americane in România, iși va pu­tea da seama că perspectivele fil­mului german sunt foarte îmbu­­prefacere morală și politică, curătoare în această țară, în plină AGONIA FILMULUI AMERICAN Eforturile de propagandă ale cinematografiei germane LA EXPOZIȚIE Vineri I Mai 1942 NOVALIS 30 Aprilie 1801.­­ Premergătorul școalei romantice în Germania, Fre­deric baron de HARDENBERG, cunoscut ca scriitor sub numele de NOVALIS, încetează din viață în casa părinților săi în brațele priete­nului său Frederic Schlegel. Novalis, poet romantic și mistic german, s-a născut în anul 1778 la Weissenfels în Saxonia, primind în casa părinților o educație excelentă, mai târziu studiază filozofia la Jena, dreptul la Leipzig și Wittenburg, precum și matematicile și științele naturale; el însă iubea mai ales lite­­rile și anume poezia, căreia i se de­dică cu totul. In 1797, in urma morții logodnicii sale, pe care o iubea foarte mult, el merge la Freiberg, unde inr­cepe o practică pentru perfecționa­rea studiilor sale mineralogice și me­talurgice. In vara anului 1797, însă­ se reîntoarce la Weissenfels, unde fu numit asesor la direcția salienelor. In această epocă, Novalis făcu cu­noștință cu cei doi frați Schlegel și cu Ludovic Fieck, cu cari nu întâr­zie să lege o strânsă pretenie. Acești scriitori sunt considerați, ca pre­cursorii școalei romantice în Germa­nia. Novalis dădea mari speranțe școa­lei romantice, dacă moartea nu l-ar fi răpit prea de timpuriu. El ar fi putut fi fără nici o obiecțiune, poet în toată puterea sfântă a acestui nume. Cunoștiințele și umbrele școalei apar destul de lămurit în scrierile, acolo unde se găsește acea singulară aspi­­rațiune la o clarificare religioasă și poetică lumei. Sentimentul mistic îl domină, încât inteligența sa, atât de adânc pătrunzătoare, se subordonează câteodată complect acestui caracter. Chiar cea mai mare parte din scrier­eile sale au un caracter mistic, fiind lipsite totodată de claritatea unui creștinism adevărat, înzestrat cu un adevărat talent li­ric, pe care îl manifestă in poeziile sale profane și în cântări religioase, compune fermecătoarele versuri po­etice. Imnurile nopții (Hymnen an die Nacht), care, dintre toate operile sale poetice erau acelea ce strălu­ceau mai mult sub raportul execuției. De asemenea, cântările sale, desti­nate să formeze o carte de rugăciuni, utilizată de Biserica reformată, a­­parținând celor mai frumoase crea­­țiuni pe care le posedă acest gen. Novalis a mai scris un roman inti­tulat Discipolii lui Zais și romanul simbolic Henric de Aflerdingen, con­ceput cu originalitate și bogat, mai cu seamă, in figuri create prin ima­ginația cea mai delicată; era o încer­care de alianță între poezie și reli­gie, un roman cu pagini serate fru­moase în cuprinsul căruia se întreză­rește o sensibilitate profundă și un oarecare misticism, romanul insă nu a fost terminat. In concluzie, viata acestui scriitor preromantic, a fost cu totul o viață curată și neprihănită T. L-Ș. Regimul comunist instaurat ime­diat după revoluția din 197 și-a impus autoritatea în toate dome­niile vieții seriale din Rusia Sovie­tică. Pretutindeni s-a lucrat auto­mat după normele stabilite de co­mitetul central, făcându-se eforturi extraordinare și neținând cont de nici o logică. Adepții regimului au acaparat toate instituțiile și chiar din rându­rile acestora­, acei cari nu reușeau să producă cât prevedea planul co­mitetului central comunist, plăteau cu­cepul aceasta, fiind deportați sau adesea pur și simplu executați ca sabolouri. Aceasta este explicația faptului că in Rusia nu s’a crezat nimic ca­litativ, ci doar cantitativ. De acest adevăr ne putem da seama mai clar ca oricând astăzi când vedem unele realizări ale regimului co­munist din teritoriile ocupate. O deosebită atenție au acordat-o bolșevicii, literaturii, presei și tea­trului Și ac­ insă, controlul perma­nent al partidului central a făcut ca nici una­ din realizările în acest domeniu să nu se impună în arta și în literatura mondială. Ameste­cul jidanilor mai ales au imprimat literaturii sovietice o notă de su­perficialitate, un noian de dialecte cari adesea nu puteau fi descifrate nici chiar de poligloți sovietici. înființarea ,,Teatrului Național Moldovenesc de Stat’ din Tiraspol ,- cum l'au denumit bolșevicii — iși are explicația cu totul alta decât aceea pe care au trâmbițat-o A fost mei mult o replică dată un­ei­ființării, imediat după războiu a unui teatru național la Chișinău Un mănunchiu de actori români în frunte cu răposatul Mitu Gh. Dimi­­triu, Ovid Brădescu și C. Antoniu au făcut să răsune pe scena acestui teatru dulcea limbă românească, sala fiind arhiplină, în fiecare seară Faptul acesta a pus pe gânduri regimul comunist de atunci au cre­­iat Republica Moldovenească. Pro­blema unui teatru se punea, din ce în ce mai insistent. Ne­având insă actori, au căutat să formeze o ple­iadă din elementele ce le stăteau la îndemână. In acelaș timp au pus și proble­ma ridicării unei clădiri propice pentru reprezentațiile teatrale pe care să o vină in slujba propa­gandei lor, mai ales că toate căile uzitate de regimul bolșevic se îs­­beau dela început de dârzenia mol­dovenilor din regiunea Transnis­triei. Voiau ca in modul acesta să-i atragă ca partizani ai regimului Teatrul ca atare nu mai desăvârșea rolul educativ și moralizator pe care il are ci reprezenta un mijloc de propagandă a ideologiei comu­niste. Aceasta fiind adevărata lui înfă­țișare s-au făcut chelltueli enorme în această direcție. Ridicarea clădirii teatrului din Tiraspol a costat sume fabuloa­­se. Cu toate că in timp ce se construia a ars, a fost reclădit din nou, ca un răspuns sfidător la adresa teatrului românesc din Basarabia, și Buco­vina care luase o mare extensiune și captase pentru­ totdeauna inimile moldovenilor desrsbiți. Scopul înființării teatrului din tiraspol era clar: desnaționaliza­rea moldovenilor transnistrieni și afiltrarea ideologiei comuniste prin­tre aceștia. „Dramaturgul” S. Lehtir, de ori­gine evreu în volumul închinat „Primului teatru moldovenesc de Stat, arată că „scopul teatrului a­­cesta este de a se lupta împotriva paradei burgheze. Fiecare are tor tre­ime să depună o muncă incordată pentru propășirea teatrului sovie­tic, pentru p­­omovarea socialismu­lui și pentru adâncirea teoriilor marxiste-leniniste în științele tea­trale. Actorii care s’au perindat pe sce­na acestui teatru — actorii moldo­veni — sunt după același S. Lehu­r, „actorii owe au venit din sat din colhoz, fără știință teatrală” Majo­ritatea erau de origine dubioasă și vorbeau o limbă pocită, însă toc­mai acest fapt producea plăcere conducătorilor, insisitânduse­­ chiar pe linia aceasta. Piesele ce se reprezentau consti­tuiau monumente de ipocrizie și minciună comunistă. Astfel, piesa inaugurală „Biru­ința” opera „dramaturgului” evreu S. Lehtir, devenit moldovean peste noapte, cu toate că tinde să fie pie­să cu caracter moldovenesc, aduce o sumedenie de personagii cari nu au avut nici­odată nimic comun cu moldovenii. Odată cu alungarea regimului de teroare și crimă datorită vitejiei o­­■dașilor români și germani, teatrul moldovenesc din Tiraspol se află astăzi în patrimoniul avuțiilor spi­rituale româneșt, urmând a i se lea adevărata lui misiune. D. profesor Gh. Alexianu, guvernatorul Trans­­nistriei se ocupă îndeaproape de mersul lucrărilor de reparație de la teatru și contribue din plin la în­zestrarea lui. Cu toate că teatrul a fost găsit a­­proape minut, în urma muncii­­­ de­­puse, astăzi este propice reprezenta­țiilor. In prezent se proectează în­ființarea u­nei trupe de actori din țară și localnici cari să-i dea splen­doarea cuvenită. Greutățile sunt multe și mari dar cu bunăvoința forurilor in drept și cu persistența de care dă dovadă tânărul și sârguinciosul director, d. Dominic Tim­eau, să sperăm că în toamnă Tiraspolul va avea «nul dintre cele mai frumoase și mai rodnice teatre din țară. »she«îît*Jbe CfeMWfa Din trecutul teatrului moldovene­sc din Tiraspol

Next