Viața, mai 1942 (Anul 2, nr. 373-401)
1942-05-01 / nr. 373
■ Pag. 2-a Calvarul * NOTE MUZICALE Recitalul de pian Meltta Ludovic In cadrul schimburilor artistice cu străinătate ne-a vizitat o distinsă pianistă croată, Menta Sarkovic Treime să relevăm noutatea programului pianistic pe care ni 1-ri prezentirit <i-na Menta 1arkovic în recitaluri de liu sala Dalles, jărind in felul acesta interesul audiției. In primul rând bucăți de-ale compozitorilor croați: prelucrare după Bach de Stande, o o mică suită de bucăți pianistice de Hune și un dansant de Papadopulo. Dar și bucățile de Liszt și Brahms, fre care ni le-a cântat, sunt dintre acelea ce nu se execută in mod curent. Astfel „Variațiile pe o temă de Paganini“, de Johannes Brahms și sonata în si minor de Liszt, care e in realitate o frumoasă fantezie pianistică, cu accente dramatice și intenții descriptive. In aceste bucăți de forță, mai ales, Ornamenta T orkovic ne-a apărut o pianistă foarte serioasă, cu temper /iment dinamic și multă muzicălilale."O artistă care nu vine pentru a impresiona printr’un exces de sensibilitate sau de virtuozitate, ci pentru a face muzică, pentru a cânta. D-nei Menta Sorkovic i s’a făcut o frumoasă primire și a fost viu aplaudată de selectul public care a asistat la acest concert. A, C« Sosirea în Capitala a d-lui prof. Al. Marcu Ericupă amiază la orele 2:48, cm acceleratul de Viena, d-na și d. prof. Alexandru Marcu, ministru Subsecretar de Stat al Propagandei Naționale, au sosit în Capitală venind din Italia. Pe peronul Gării de Nord au ieșit în întâmpinarea d-lui profesor Alexandru Marca, d-nii. Reniato Bova Scopap, ministrul Italiei la București însoțit de d. Amor Bavai și Franco Trandafiro; Alexandru Bădăuță, secretarul general al ministerului Propagandei Naționale; Petre Ilcaș directorul Presei; prof. Giuliani; prof. Șerban; prof. Izbășescu; directorii: Zenobie Pâcleșeanu, Polydor, Pușcariu, Ion Cantacuzino din ministerul Propagandei; O. W. Cisek, directorul adjunct al Presei; consilier de presă Cuza Hoția; Cosmoiu, director de cabinet; d-na Poenaru-Bordea; d-na Niculescu, d-na Teodorof, doctorul Mavrocordato; dr. Mironescu; arh. Cucu; Ștefan Florescu, Brătianu, Eugen Cernătescu din ministerul Propagandei Naționale; Al. Gregorian, N. Georgescu -Cocoș; Mihail C. Păunte, precum și numeroși membri ai Institutului de cultură italo-român din Capitală, funcționari superiori ai ministerului Propagandei Naționale și ziariști. La coborîrea din vagon, â. profesor Alexandru Marcu, ministru Subsecretar de Stat al Propagandei Naționale a fost salutat de d. Renato Bova Scoppa, ministrul Italiei la București și d. Alexandru Bădăuță, secretarul general al ministerului Propagandei, apoi d-sa s’a întreținut câteva clipe cu cei prezenți VIAȚA 11datau Artă la lurnică. CONTRAPUNCT Vintilă Horia autorul cărții de versuri „Cetatea cu duhuri și a mai multor nuvele publicate prin reviste, este unul din tinerii noștri scriitori de autentic talent, relevându-se printr’o ■poezie ce, sub rezonanțe de o simplitate și o armonie aproape clasică, este alcătuită dintr-un bogat fond de simțire poetică, de decor romantic și fantastic. Cu alte cuvinte, poetul Vintilă Horia face parte din acei alcătuitori de poezie majoră, care se clădește din esență de poezie și nu din poetizarea facilă a unor elemente prin sinea lor prozaice, gen destul de restrâns. Date fiind aceste însușiri scriitoricești ale d-lui Vintilă Horia, apariția primului d-sale roman „Acolo și stelele ard“ anunțat de editura Gorjan, este ateptată cu mult interes. Cu atât mai mult, cu cât, această carte de proză, după cât sintem [UNK] informați, amintește, prin personagiile sale și prin felul în care este scrisă, atmosfera plină de vrajă a atât de impresionantului roman ,Le grand Meaulnes“ a lui Allain Fournier. Este aceeaș adolescență — văzută prin prisma altei personalitâți literare, — pe care am mai întâlnit-o și care oferă nesfârșite posibilități de exploatare artistică, fiind vârsta celei mai complexe și mai tulburate trăiri sufletești Solul banatic (noul contribuțiuni morfologice) se numește cartea, d-lui Lucian Costin, membru al societ. regale de geografie, autorul mai multor volume de versuri și proză. Lucrarea se ocupă de Valea Dunării, Munții Banatului, Munții Poiana Massivul Țarcu și M. Cernei. Purcăi, cauzele cutremurelor în România, din 10 Noembrie 1940, etc Este o lucrare de specialitate, care poate fi, însă, citită ușor, de toți cei ce vor să-și cunoască mai bine țara, sub toate formele ei- Hans Dominic este un distins inginer german care a publicat o operă de literatură ce s-a bucurat de un real succes de presă și public, atingând cifra de 1.000.000 ex. în Germania— „Forța cerului“ (Himmelskraft). Este un roman în genul acelei literaturi care ne-a hrănit atât de intens imaginația, în anii adolescenței, a lui Jules Verne, aducăndu-ne de data asta, un subiect tehnic modern. Există, o ciudată și paradoxala legătură între tehnică și poezie, care a făcut ca marii inventatori să fie aproape totdeauna, oameni cu nu știu ce iluminare de o factură poetică, — și, pe de altă parte, treaba aceasta, a oamenilor celor mai adânc separați de ceea ce s’ar putea numi o trăire în zonele poeziei, prin nevoia celor mai brute realități, care sunt inginerii, să dea din când în când câte un semn, ca acela de mai sus, al evadării în plină fantezie de esență poetica. In căzul de față, vom avea prilejul să cunoaștem o asemenea operă, prin traducerea pe care ne-o va oferi, pe curând, editura Gorjan. Emil Botta poetul cunoscut publicului prin volumul „întunecatul April“, premiat de Fundațiile Regale, este, fără îndoială unul din cei mai dotați poeți tineri pe care îi are literatura noastră. (Am fi tentați să întrebuințăm superlativul, dacă nu ne-am teme să fim acuzați de subiectivism). De un fond poetic ce amintește epoca de aur a marilor romancieri, Emil Botta reușește să aducă poe------------------------------graia la forma ideală în care cuvintele se transfigurează, căpătând, prin alăturarea lor un sens de incantație magică. Am remarcat, mai ales, această însușire a poeziei sale, în versurile răspândite prin reviste, scrise ulterior volumului apărut. In afară de această trăsătură specifică a poeziei sale, Emil Botta este poetul care, ca structură spirituală, reprezintă în versurile sale, romănescu în ceea ce are esențial, nu de coloratură ci de adâncime și înalt de bogăție creatoare. „ . ISEUU stofa * ‘‘offlinh'Eistul italian Carlo Felice Cillaria va da un concert la orele 9 în sala Dalles. Invidiile se pot ridica de la Institutul de cultură italiană. 9 La telegrama omagială trimisă d-lui Mareșal Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român ■ [UNK] cmrrd. George Vraca, președintele Sindicatului artiștilor dram .și lirici din România, cu Generale anuale. Domnia Sa a binevoit a trimite următorul răspuns: Mulțumesc din inimă artiștilor Dramatici și Lirici din România și trimit tuturor odată cu creștinescul „Adevărat a înviat“ calde urări personale. 9 SLOVA noastră. A apărut nr. 3 din revista „Slova noastră”, bilunar de informație literară și pedagogica, răboj al faptelor și năzuințelor învățătorimii, de sub direcția d-lui Mircea Ispir, secretarul general al Asociației învățătorilor. 9 Compozitorul celebrului cântec de răsboi, „Lili Marken“, Norbert Schultze a compus o operă, care a fost prezentată de Opera din Viena cu mare succes. TEATRUL școlar în Capitală. Din inițiativa d-lui insp g-ral școlar G. Dumitrescu, a luat ființă de puțin timp în Capitală, Teatrul Școlar, care Duminică dim in sala Arta, a desfășurat în fața unui numeros public, al 7-lea spectacol. IN SALA Central a avut loc un reușit concert dat de cunoscutul tenor german Herbert Ernst Groh, în cadrul organizației pentru străinătate a partidului național socialist. 9 „PARADISUL muncitorilor și țăranilor“ cunoscut până acum doar din auzite, în realitate întrece orice închipuire omenească. Cum arată cu adevărat acest „mult prețuit paradis“ va fi înfățișat in cursul lunei Mai la Lustgarten din Berlin, în cadrul unei mari expoziții intitulată „Das Sowjet-Paradies“. Corespondenții de răsboiu germani au filmat la fața locului ce •mir oferi „mradisul”. 9 PICTORUL Adrian Secoșanu iși va vernisa expoziția sa Duminică 3 Mai in sala Ateneului Român. Ea va rămâne deschisă douăzeci și cinci de zile ih c. > > l'lllllf II Ml II,» ~ DIN STUDIOURILE STRĂINE GUSTI HUBER și Viktor de Kowa, sunt pentru prima oară parteneri în filmul de răsunet: „Ei doi“. IRENE VON MEYENDORFF atât de apreciată în rolul tinerei contese din „Frau Luna“ și în cel al ingenuei din ,J Domnul din umbră" îl secondează pe Carl Ludwig Diehl in „Mondena“ sub conduita lui Theo Lingen, care semnează regia. Un rol important deține aci și suava comică Lucie English. WOLFGANG LIEBENEINER cunoscutul actor al teatrului german s-a prezentat în calitate de regizor al Berlin al acestui film îl consacră pe filmului „Frivolitate“. Premiera de la Liebeneiner ca unul din cei mai buni regizori de comedie pe care îi are cinematograful. Protagonista filmului este Hilde Krahl, neuitata eroină din „Căpitanul de poștă“, care apare aci într-un rol dublu. Marele actor Mathias Wiemann — din „Acuz“ — îi dă replica. ULTIMUL FILM al comicului Ralph Artur Roberts se intitulează „Dhșmanul femeilor“. Vedem ,alăturie reportatul comic câteva vedete de prestigiu: Joohannes Heesters — inepuizabilul tenor olandez — și noua ingenuă Olly Holzmann cunoscută publicului românesc din „7 ani de ghinion“ WILLY FRITSCH și Camilla Horn se reîntâlnesc pe ecran în „Aimee Ferrand“ filmul care o ridică pe frumoasa Maria Landrock — una din eroinele filmului — la rangul de „star“ SOȚIA LUI Albert Matterstock, Jutta Freybe, va fi partenera lui Willy Fritsch in drama familiară „Intre Părinți“. La rândul ei Dinah Grace partenera de viață a lui Willy va juca cu Fritz Hampers în „Poșnașii“ Cine a urmărit, de aproape, eforturile de propagandă ale filmului german in România, desigur că iși va da seama, că această luptă a presupus multă dibăcie și tenacitate. Căci nu a fost lesne să se sdruncine, încă de acum doi-trei aniy prejudecata foarte ciudată a unei anumite „elite“, plutocratice — evreești sau chiar românești — datorită căreia se putea crede că filmul ar trebui căutat numai acolo unde se află senzaționalul, spectaculosul și eleganța snobă. Astfel, filmul american a știut să-și creeze climatul prielnic al prejudecăților pe piața românească. Iar acestei metode a știut să-i adauge manevrele capitaliste cele mai puțin scrupuloase ajungând la un perfect sistem de dumping. Ș* totuși, filmul german nu a răspuns cu aceleași metode concurenței neloiale și insinuante a filmului american. Nu s-a recurs la metode artificiale și vremelnice, la concurență cu orice preț. S’a adoptat numai metoda firească a propagandei treptate și firești, ce trebuia să se acomodeze unor realități evidente. Aceste temeiuri realiste, le deslușim în faptul că agonia filmului american a avut o desfășurare inevitabilă, pentru noua mentalitate a publicului românesc de astăzi. Căci, iudaismul snob și decadent nu-și mai poate etala și impune înclinările sale dizolvante, în domeniul artei și al filmului. E fapt limpede, că opinia publică românească a evoluat simțitor, spre o concepție ce se încadrează în climatul politic și un ral al Furiei de mâine. Dar amănuntele acestei hzdrăveniri de atmosferă în gustul publicului românesc, trebue cultivate, cu multă dibăcie. Să nu-și imaginaz> nimeni că mentalitatea publicului românesc poate fi dirijată pe cale teoretică sau politică. Inclinațiunile specifice sufletului genesc se reazămă pe elemente concrete, plastice, eliberate de pedanteria ideologică. Filmul german poate aduce aceste elemente concrete și realisze pentru o latură importantă a reîmprospătării gustului și ideilor românești de mâine. Filmul german, prin profunzimea dramatismului și chiar al umorului ce-l confine, poate aduce această contribuție încă nebănuită. Cine vrea să confirm asemenea afirmațiuni trebue să încerce a... înțelege adevărata semnificație a entuziasmului și a ținutei morale, cu care publicul românesc de bună calitate, a vizionat câteva filme germane de mare anvergură, cum ar fi, de pildă, „Dr. Koch“, „Bismarck“1, Jud Süss“. Și cine vrea să cunoască adevărata ținută a acelui public de periferie, care vizionează încă cele câteva resturi ale cinematografiei americane in România, iși va putea da seama că perspectivele filmului german sunt foarte îmbuprefacere morală și politică, curătoare în această țară, în plină AGONIA FILMULUI AMERICAN Eforturile de propagandă ale cinematografiei germane LA EXPOZIȚIE Vineri I Mai 1942 NOVALIS 30 Aprilie 1801. Premergătorul școalei romantice în Germania, Frederic baron de HARDENBERG, cunoscut ca scriitor sub numele de NOVALIS, încetează din viață în casa părinților săi în brațele prietenului său Frederic Schlegel. Novalis, poet romantic și mistic german, s-a născut în anul 1778 la Weissenfels în Saxonia, primind în casa părinților o educație excelentă, mai târziu studiază filozofia la Jena, dreptul la Leipzig și Wittenburg, precum și matematicile și științele naturale; el însă iubea mai ales literile și anume poezia, căreia i se dedică cu totul. In 1797, in urma morții logodnicii sale, pe care o iubea foarte mult, el merge la Freiberg, unde inrcepe o practică pentru perfecționarea studiilor sale mineralogice și metalurgice. In vara anului 1797, însă se reîntoarce la Weissenfels, unde fu numit asesor la direcția salienelor. In această epocă, Novalis făcu cunoștință cu cei doi frați Schlegel și cu Ludovic Fieck, cu cari nu întârzie să lege o strânsă pretenie. Acești scriitori sunt considerați, ca precursorii școalei romantice în Germania. Novalis dădea mari speranțe școalei romantice, dacă moartea nu l-ar fi răpit prea de timpuriu. El ar fi putut fi fără nici o obiecțiune, poet în toată puterea sfântă a acestui nume. Cunoștiințele și umbrele școalei apar destul de lămurit în scrierile, acolo unde se găsește acea singulară aspirațiune la o clarificare religioasă și poetică lumei. Sentimentul mistic îl domină, încât inteligența sa, atât de adânc pătrunzătoare, se subordonează câteodată complect acestui caracter. Chiar cea mai mare parte din scriereile sale au un caracter mistic, fiind lipsite totodată de claritatea unui creștinism adevărat, înzestrat cu un adevărat talent liric, pe care îl manifestă in poeziile sale profane și în cântări religioase, compune fermecătoarele versuri poetice. Imnurile nopții (Hymnen an die Nacht), care, dintre toate operile sale poetice erau acelea ce străluceau mai mult sub raportul execuției. De asemenea, cântările sale, destinate să formeze o carte de rugăciuni, utilizată de Biserica reformată, aparținând celor mai frumoase creațiuni pe care le posedă acest gen. Novalis a mai scris un roman intitulat Discipolii lui Zais și romanul simbolic Henric de Aflerdingen, conceput cu originalitate și bogat, mai cu seamă, in figuri create prin imaginația cea mai delicată; era o încercare de alianță între poezie și religie, un roman cu pagini serate frumoase în cuprinsul căruia se întrezărește o sensibilitate profundă și un oarecare misticism, romanul insă nu a fost terminat. In concluzie, viata acestui scriitor preromantic, a fost cu totul o viață curată și neprihănită T. L-Ș. Regimul comunist instaurat imediat după revoluția din 197 și-a impus autoritatea în toate domeniile vieții seriale din Rusia Sovietică. Pretutindeni s-a lucrat automat după normele stabilite de comitetul central, făcându-se eforturi extraordinare și neținând cont de nici o logică. Adepții regimului au acaparat toate instituțiile și chiar din rândurile acestora, acei cari nu reușeau să producă cât prevedea planul comitetului central comunist, plăteau cucepul aceasta, fiind deportați sau adesea pur și simplu executați ca sabolouri. Aceasta este explicația faptului că in Rusia nu s’a crezat nimic calitativ, ci doar cantitativ. De acest adevăr ne putem da seama mai clar ca oricând astăzi când vedem unele realizări ale regimului comunist din teritoriile ocupate. O deosebită atenție au acordat-o bolșevicii, literaturii, presei și teatrului Și ac insă, controlul permanent al partidului central a făcut ca nici una din realizările în acest domeniu să nu se impună în arta și în literatura mondială. Amestecul jidanilor mai ales au imprimat literaturii sovietice o notă de superficialitate, un noian de dialecte cari adesea nu puteau fi descifrate nici chiar de poligloți sovietici. înființarea ,,Teatrului Național Moldovenesc de Stat’ din Tiraspol ,- cum l'au denumit bolșevicii — iși are explicația cu totul alta decât aceea pe care au trâmbițat-o A fost mei mult o replică dată uneiființării, imediat după războiu a unui teatru național la Chișinău Un mănunchiu de actori români în frunte cu răposatul Mitu Gh. Dimitriu, Ovid Brădescu și C. Antoniu au făcut să răsune pe scena acestui teatru dulcea limbă românească, sala fiind arhiplină, în fiecare seară Faptul acesta a pus pe gânduri regimul comunist de atunci au creiat Republica Moldovenească. Problema unui teatru se punea, din ce în ce mai insistent. Neavând insă actori, au căutat să formeze o pleiadă din elementele ce le stăteau la îndemână. In acelaș timp au pus și problema ridicării unei clădiri propice pentru reprezentațiile teatrale pe care să o vină in slujba propagandei lor, mai ales că toate căile uzitate de regimul bolșevic se îsbeau dela început de dârzenia moldovenilor din regiunea Transnistriei. Voiau ca in modul acesta să-i atragă ca partizani ai regimului Teatrul ca atare nu mai desăvârșea rolul educativ și moralizator pe care il are ci reprezenta un mijloc de propagandă a ideologiei comuniste. Aceasta fiind adevărata lui înfățișare s-au făcut chelltueli enorme în această direcție. Ridicarea clădirii teatrului din Tiraspol a costat sume fabuloase. Cu toate că in timp ce se construia a ars, a fost reclădit din nou, ca un răspuns sfidător la adresa teatrului românesc din Basarabia, și Bucovina care luase o mare extensiune și captase pentru totdeauna inimile moldovenilor desrsbiți. Scopul înființării teatrului din tiraspol era clar: desnaționalizarea moldovenilor transnistrieni și afiltrarea ideologiei comuniste printre aceștia. „Dramaturgul” S. Lehtir, de origine evreu în volumul închinat „Primului teatru moldovenesc de Stat, arată că „scopul teatrului acesta este de a se lupta împotriva paradei burgheze. Fiecare are tor treime să depună o muncă incordată pentru propășirea teatrului sovietic, pentru pomovarea socialismului și pentru adâncirea teoriilor marxiste-leniniste în științele teatrale. Actorii care s’au perindat pe scena acestui teatru — actorii moldoveni — sunt după același S. Lehur, „actorii owe au venit din sat din colhoz, fără știință teatrală” Majoritatea erau de origine dubioasă și vorbeau o limbă pocită, însă tocmai acest fapt producea plăcere conducătorilor, insisitânduse chiar pe linia aceasta. Piesele ce se reprezentau constituiau monumente de ipocrizie și minciună comunistă. Astfel, piesa inaugurală „Biruința” opera „dramaturgului” evreu S. Lehtir, devenit moldovean peste noapte, cu toate că tinde să fie piesă cu caracter moldovenesc, aduce o sumedenie de personagii cari nu au avut niciodată nimic comun cu moldovenii. Odată cu alungarea regimului de teroare și crimă datorită vitejiei o■dașilor români și germani, teatrul moldovenesc din Tiraspol se află astăzi în patrimoniul avuțiilor spirituale româneșt, urmând a i se lea adevărata lui misiune. D. profesor Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei se ocupă îndeaproape de mersul lucrărilor de reparație de la teatru și contribue din plin la înzestrarea lui. Cu toate că teatrul a fost găsit aproape minut, în urma muncii depuse, astăzi este propice reprezentațiilor. In prezent se proectează înființarea unei trupe de actori din țară și localnici cari să-i dea splendoarea cuvenită. Greutățile sunt multe și mari dar cu bunăvoința forurilor in drept și cu persistența de care dă dovadă tânărul și sârguinciosul director, d. Dominic Timeau, să sperăm că în toamnă Tiraspolul va avea «nul dintre cele mai frumoase și mai rodnice teatre din țară. »she«îît*Jbe CfeMWfa Din trecutul teatrului moldovenesc din Tiraspol