Viața, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 555-583)

1942-11-01 / nr. 555

H ©­R . I­A MISIUNEA A­J­UTORULUI DE IARNA -PU­SlUUL ^TROff/ bejiuel m­im Misiunea ajutorului de iar­­nă este definită de însuși Con­­ducătorul­­ Statului, Mareșal Ion Antonescu, care vorbind despre această mare operă socială spune următoarele: „Ajutorul de iarnă nu este numai o acțiune samariteană de bunătate creștină și de blândețe omenească aplecată asupa nevoii, a durerii și a frigului, ci este porunca na­­țională a justiției care cere bogatului să înțeleagă pe cel sărac, pentru ca săracul să-l apere pe cel bogat”, sunt fraze lapidare de inscripție, care exprimă gândul și simți­ rea aceluia ce se jertfește pentru binele patriei. (Continuare în pagina 5-a) REUACUA *■ viuNlSTimiA WEB'H. ■•••1 ■ ."m ma■ ■ ÄBSSS- ■"»■!««"■ «-■«■HMMTMMwi«,anAAmjaMnm^liiil LIVIU REBREANU ___________ — -----------------------------------------------------------------_ . __ de ȘTEFAN MARINESCU impozite și adâncite de timp, apar cât se poate de clare — în perspectiva anilor — lup­tele și jertfele care­ au stră­fulgerat istoria încercatului nostru Neam, contribuind prin măreția lor de baladă, la schimbarea amarului de­­stin pe care l’au întors înseninat și demn, spre culmi de mândrie și veșnicie românească, 158 de ani s'au scurs de la revoluția lui Horia și astăzi — profil de piatră și efi­gie amintitoare peste veacuri — figura lui străine ca o măreție de stindard, pe hotarele dinspre Mun­ți ale Țării, plimbându-și umbra sfântă pe sufletele noastre atât de sbuciumate... „S’a născut undeva, în ieslea unui grajd de iobag. Și n’au știut, căci altfel s’ar fi găsit o mână care să-i strivească, fără milă, că­­pățâna, înainte de-a ajunge să vadă crestele munților între cari va începe o baladă a iobagilor și va înfiripa o legendă". Prin 1730, an de zarvă țărănea­scă, în comuna Albac, într’o casă din crângul Fărăgetului o mamă obidită — ca să-și aibă sprijin pentru anii bătrâneții — își des­­mierda feciorul cu porecla de Urs, să rămâie sănătos și tare ca ur­sul pădurilor. De atunci Vasilie din neamul lui Nicola a devenit Nicola.Urs, iar mai târziu, prin dorire și cântec, i s’a adăugat nu­mele de Horia, după care l-au cu­noscut cei din cunoaște istoria vremea lui și-l va românească de totdeauna. Până în preajma răzmeriței, nu se cunosc multe amănunte din vieața lui, după cum nu se cunosc nici despre viața celorlalți căpi­tani, dar istoria răscoalei din 1784 a fost istoria vieții lor. O singură Știre, datată cu două­zeci de ani înainte de răscoală, ne face să știm, că uriașul iobag încă din tinerețe, la 34 de ani, a înce­put răzvrătirea, sfârșită cu pro­­pria-i viață, în „ziua cea amară" din al 54-lea an de vârstă. Pe la 1764, prefectul Bihorului „raporta secret la Viena că un oarecare ță­ran, floria, străbate satele biho­­rene și îndeamnă iobagii la revo­luție”. N’a fost om înstărit și n’a avut odihnă pentru treburile lui. A avut de nevastă pe Irina, fata unui ță­ran din Gălata sau Ciucea. Feciori a avut doi: pe Ion și pe Luca. Ion a fost și el căpitan în răscoală, iar Luca a rămas cu mamă-sa care a trăit o viață zbuciumată. Firea și ființa i-au fost impună­toare ca și faptele. Statura i-a fost svertă și dreaptă, gâtul gros, ca­pul stăpânitor, fața ovală, bărbia încordată, nasul viguros și ascuțit, ochii cu luciri metalice, părul cas­­­tas; -hwi',zid*'- - WW 'jcbî taniu, mustața roșietică și aspră, barba rară crescută numai pe par­tea osoasă. Ca semn de gânduri și acțiuni severe, avea pe frunte — între sprâncene, în sus — o cută aspră ca încrestarea în piatră. Slăvitorul lui Wilhelm Tell, Friedrich Schiller a fost impresio­nat de Horia ca de propriul său erou și l-a prezentat el, străinul, cum nimeni în țara aceasta — afa­ră de Eminescu — n’a îndrăznit să-l descrie: „Strașnic poruncitor, precum se vede din întreaga lui înfățișare și din faptele sale de pe vremea când și-a împlinit rolul, era născut pe stăpânire. Mobilul acesta lăuntric era facilitat în ex­pansiunea lui prin faptul notoriu că Horia nu era un oarcare cap de bostan incult și stupid ci om cu învățătură și meșter în iscodiri rafinate. Vorbea perfect limba germană și a cetit cu temeiu mulți autori germani”. Eminescu, magul destinului ro­mânesc, într’o poezie inedită din tinerețe, care se găsește între ma­­nuscrisele lui de l­a Academia Ro­mână, l-a cuprins pe Horia în grandoare și l-a trăit cosmic ca o mărturie despre magnetismul sen­sibilității prin care Mărețti Nea-Horia pe munte falnic stă călare. O coroană sumbră munților iar Carpații țepeni, îngropați se pare, în nor, iși­ruiau prin tunet gândurile lor. Când, pentru iobagi, nu mai li­cărea nici un luceafăr, atunci nu­mai, în ochii lui Horia, străfulge­rau lumini de mântuire. Chemările mari s’au sălășluit în sufletul lui, cum s'au sălășluit filoanele como­rilor cu pământul pietros. Și, mari trebuie să fi fost puterile cari s’au încrucișat peste fanatizeze vieata, destinul lui, să-i dacă măreția conducătorului s’a imprimat în mișcările și trăsăturile lui și se făcea simțită, răscolitor, în vorba și privirile lui. Stăpânea mulțimea, cum stăpânesc munții văile, cum stăpânesc giganții mărimile, cum stăpânesc vulturii înălțimile. Când gloata a fost copleșită de îndoială și ezitare era destul ca cineva să strige: „Oameni vine și Horia", pentru ca o sută să se năpustească contra o mie; ca dezarmații­­ să șuiere în fața săbiilor și a puști­lor și să nu se mai oprească până nu li se oprea sângele în vine. El a avut conștiința cadrului cosmic în care a viețuit cu semenii săi și a trăit dramatic chinul răb­dărilor supuse la toate încercările și umilirile. A trăit numai pentru mulțime prin sufletul căreia a cres­cut atât de uriaș sub bolți de cer românesc și s’a înrădăcinat atât de întins și adânc peste pământul Ardealului, încât s’a spus că: „In fiecare sat există un Horia". Taina ursitei sale l-a crescut uriaș în su­fletul iobagilor și peste liniștea domnilor de neam străin! . Destinul tragic l-a stăpânit, cum stăpânit vieața Prometeilor. Dar, deși toate i-au fost potrivnice el și-a ispășit chemarea, îndurând mult suferințele din zilele de fră­mântare, până în cele mai năpraz­­nice torturi ale frângerii. De ace­­ea, oricine ar vrea să afle însuși­rile pure ale aleșilor din mulțime, ar trebui să se caute în acest Ho­­rin, în care toate au rămas cu tă­ria încremenirilor. Sufletul lui nu a stăpânit numai vremea de atunci, ci stăpânește încă în cântec și poveste. Odată și-a găsit și un răzbunător, în acel trist rege al munților, care izbin­­du-Se de aceiaș minciună s’a pră­bușit tainic în negura din el și de­ atunci n’a mai vrut nimic, decât — în semn de preaslăvire — să fie înmormântat la Țebea, să i se des­­lege țărâna acolo, la rădăcinile gorunului, sub care Horia a furat cândva pentru mântuirea gloatei iobăgești... Acestea sunt amănuntele pe cari le dă unul din cei mai conștiin­cioși biografi ai lui Horia. Mai târziu, în noaptea aceia de 1 Noembrie 1784, destinul lui Horia s'a măsurat cu Munții... 600 de Ro­­mâni s'au adunat bt taină la bise­rica din Mesteacăn, unde Crișan lea arătat o cruce cu chipul împă­ratului și o poruncă a lui Horia. O trădare a aprins focul mult mai devreme decât trebuia și clopo­tele au început să sune, unindu-și dangătul cu chemările grave ale (Continuare in pag. 4-a mâini si mer PIERDERILE FLOTEI BRITANICE LISABONA. 30. (Rador). — Corespondentul agenției ,,Ștefani” află următoarea din Londra Amiralitatea engleză a anunțat că deja începutul conflictului, flota britanică a pierdut 423 vase de război, dintre care 7 vase de linie, 40 de crucișătoare grele și numeroase crucișătoare ușoare, distrugătoare, submarine, etc. IMU CERERI FĂCUTE RE­STAUN ALIAȚILOR săi Ele sunt foarte mari și întrec capacitatea efortului anglo-american ROMA, 30 (Prin telefon). Din Buenos Aires se anunță că ziaristul american Ralph Inger­­soll, reîntors din vizita pe care a făcut-o la Moscova a difuzat prin articolele sale, în toată A­­merica, nouăle cereri ale dicta­torului bolșevic Lumea americană a avut un nou prilej să constate că cererile Rusiei Sovietice sunt prea mari și sacrificiile pe cari le-ar avea ar întrece cu totul capacitatea efortului impus anglo-america- Jrsifor O NOUĂ LUPTĂ NĂVALĂ LA NORD DE NOILE HIBRIDE STOCKHOLM, 30. (Rador). Corespondentul agenției DNB., transmite: Ziarul Aftonbladet" află din Lon­dra că svonuri locale și de la Washington af arm­ă că între for­țele navale americane și cele alia­te s-ar da o o nouă luptă navală la nord de Noile Hebrida, din arhi­pelagul Figi. După alte știri sosite la Londra, se pare că japonezii ar fi reușit să străpungă pozițiile americane 'de la Guadalcanal D­­ peste cei 2.000 kilometri cari despart clăbucetele Caucazului de pământul României, se urnește către birui­­torii de la Nalcik mărturisirea de recunoscătoare admirație a Nea­ mului întreg, în dimineața de as­­tăzi. Destăinuirea ultimului co­­municat al înaltului Comanda­­ment aliat vine să încunune odată mai mult generoasa contribuție de jertfă și vitejie a oștirii romă­­nești. Cei care, în amurgul zilei de 28 Octombrie, pătrundeau sub grindina de schije și gloanțe în cartierele de la Miază*Noapte ale orașului caucazian Nalcik, sunt Vănătorii de*Munte a acelei mari unități care coborând prin Malka, își năpustea batalioanele către sfârșitul lunii August împotriva încruntatelor cazemate dintre Kișburuk și Sajukowski. Peste măgurile ferecate cu ne­­numărate cupole și bastioane be*­tonate, — săptămână după sap­­tămână și zi după zi, — unitatea aceasta d­e Vănători*de*Munte și*a continuat asalturile cuceri* toare, pentru ca la 27 Octombrie să deslănțue prin surprindere un viforos atac pe frontul dela Sud de orașul Baksan. In după amiaza acestei zile, — Marți, — crâncena luptă a ostașilor români se da lângă cetatea de ape a râului Cer gem, pe ale cărui țărmuri brigă*­zile sovietice se apărau cu dispe*­rare, înainte de căderea serii. — ad­. la Miază*Zi de orașul Baksan, — unitatea Vânătorilor * de* Munte Biruitorii dela Nalcik români isbutea în această zi de 27 Octombrie să treacă peste va­­lurile râului Degem, formând un cap de pod, cu strășnicie menți­­nut. Inamicul,­­ o clipă năucit de avântul trăgătorilor noștri,­­ deslănțuia un vehement contra* atac împotriva pozițiilor ocupate de trupele române la mai puțin de 8 km. de orașul Nalcik, punct strategic de capitală însemnătate. Contraatacul sovietic, — susți­­nut cu belșug de asaltatorii și cu un sprijin violent de artilerie, — era sângeros respins. In cumplitul vălmășag se iveau curând și na­­vilele de oțel, — rezervele de tancuri uriașe ale vrăjmașului, vânătorii de tankuri intrau in ac­­țiune și, odată cu astrele inseră*­rii, se aprindeau în singurătatea munților și faclele tankurilor bol*­șevice incendiate de flăcăii noștri, odată mai mult învingători. Atacul dat de inamic cu gigan* th­e care de luptă era sdrobit. In zorii zilei următoare, —* Miercuri 28 Octombrie, —­ cu o îndârjire mai puternică decât fe­­bra oboselii și decât înfrigurarea nerăbdării, — Vănătorii*de*Munte ai diviziei românești reluau peste Baksan vijeliosul lor atac. Amiaza acetsei zile le lumina truda cu nimic de strălucit succes. După ce isbuteau să isgonească din alte numeroase târguri și sate pe vrăjmașii buimăciți, ostașii români înfierbântați de avântul isbânzit ajungem către seară în cartierele de la Asfințit de Nalcik, oraș pe care îl învăluiau apoi ți pe la Nord. Odată cu lăsarea nop­­ții, grenadele trăgătorilor noștri spintecați și ultimele rezistențe organizate de inamic pe ulițele o­­rașului caucazian. Fie că in clipa aceasta vitejia Vânătorilor*de*Munte români se mai înverșunează împotriva unelor cuiburi de rezistență ulti* ale Nalcikului, fie că pe clădirile nou­­lui oraș cucerit flutură în liniștea triumfului tricolorul românesc, — ecourile cumplitelor detunături care au precedat această isbândă află răsunet în sufletele celor din Patrie. In momentul când pro­pa­­ganda inamică, în goană după a*­măgîtoare năluciri, născocea po­­vestea istovirii energiilor ofensive ale biruitorilor, isprava Diviziei de la Nalik sosește ca o fulgerare de virita ripostă. Acolo, pe parân­­gurile Caucazului, ostașii Romă*­niei se împlântă tot mai năpraz• fie spre rodnicele ținuturi dela Soare*Răsare, dovedind Națiunii și Țării care îi aclamă ca rămân a­­ceeași eroici luptători, cărora lu­­mea întreagă le slăvește de mod bine de un an vitejia și le răspăn­­dește faima, Ofensiva engleză din Egipt este frontului african. Un rezumat al lup treptată și sporirea cantității de ma­carițe cât și în materie de artilerie. Cirenaica era teatrul de luptă, noua Egiptului și în vecinătatea deltei a zistență englez. Ofensiva de față es aici, cu țeluri în vederea cărora în tancuri și tunuri, precum și zeci de­zonieri spre a ajunge la situația de când. Când, in toamna lui 1940, italienii au reușit, prin surprindere să înainteze pâ­nă la Sidyre Barani, generalul Wavell, în calitatea sa de comandant al trupelor britanice din Egipt, a strâns în grăbit o armată blindată, superioară forțelor italiene, cu ajutorul căreia a declanșat la 9 Decembrie 1940, ofensiva Împotri­va pozițiilor italiene dela Sidy El Ba­roni. In lupte dârze, italienii au tre­buit, după o rezistență eroică, să cede­ze pasul. La 5 Ianuarie cădea Bardia, Tobrukul era încercuit, iar la 25 Ianua­rie cădea și el. La 9 Februarie ofensiva britanică a fost oprită, la granița de Vest a Cirenaicei, lângă Marsa Pregia. el Agedobhia. Generalul Wavell făcea pregăti­rile pentru reluarea ofensivei care să-l ducă până la Tripolis CONTRA­OFENSIVA LUI ROMMEL La 31 Martie 1941, trupele germane și italiene, de sub comanda generalului Rommel — care apăruse între timp pe frontul african, cu corpul său blindat, în cadrul camar­aderiei de arme ger­­mano-italiene — începeau contra-ofen­­siva lor ce, in decurs de 14 zile numai, avea să le ducă din nou până la gra­nița egipteană. La 4 Aprilie cădea Ben*­gazi, la 13 Aprilie Tobrukul era încer­ cea de a 5*ea întreprinsă pe teatrul celor de aci arată intensificarea lor terial folosit, atât în ce privește tani Dar în timp ce până acum mai ales bătălie se desfășoară la porțile Ilului, care e ultimul centru de fe­­te cea de-a 3-a întreprinsă de brita­­nlia a mai sacrificat înainte mii de mii de ostași căzuți sau lăsați pris­azi, care e mai proastă decât prin cult, iar la 15 Aprilie cădea și Sollum. Apoi războiul de la granița egipteană lua un caracter staționar. Numele de Solum, Fort Capuzzo și trecătoarea Hailfaya, sunt încă în amintirea tutu­ror, în legătură cu luptele din Africa de Nor­d. înapoia acestui front se desfășura asedierea Tobrukului. OFENSIVA DIN NOEMBRIE A LUI AUCHINLECK După luni întregi de pregătire, în cursul cărora forța de luptă a armatei a 8-a bitanică a fost mult sporită, mai ales cu artilerie și tancuri, urmașul lui Wavell, anume Aud­ Winleck, a început o nouă ofensivă în stil mare, al cărei țel final era de a străpunge, cu forțe nu­meroase, frontul germano-italian, de a despresura Tobrukul și de a porni îm­potriva Tunisului. In lupte dârze și grele, în cursul cărora forțele germane­­italiene au contaatacat cu succes, mar­­ Continuare în pag. 6­ aj MOMENTE ȘI BĂTĂLII Ofensivele de până acum din Africa de Nord Perspectivele engleze sunt mai reduse decât oricând Prima ofensivă britanică din Decembrie 1940 PE URMELE CLEOPATREI Pe urmele Cleopatrei... Soldații germani se scalda in apele izvorului sulfuros din oaza Siwa, unde legenda spune că se răcorea însăși frumoasa regină a Egiptului. (PK Sehe)

Next