Viața, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 555-583)
1942-11-01 / nr. 555
H ©R . IA MISIUNEA AJUTORULUI DE IARNA -PUSlUUL ^TROff/ bejiuel mim Misiunea ajutorului de iarnă este definită de însuși Conducătorul Statului, Mareșal Ion Antonescu, care vorbind despre această mare operă socială spune următoarele: „Ajutorul de iarnă nu este numai o acțiune samariteană de bunătate creștină și de blândețe omenească aplecată asupa nevoii, a durerii și a frigului, ci este porunca națională a justiției care cere bogatului să înțeleagă pe cel sărac, pentru ca săracul să-l apere pe cel bogat”, sunt fraze lapidare de inscripție, care exprimă gândul și simți rea aceluia ce se jertfește pentru binele patriei. (Continuare în pagina 5-a) REUACUA *■ viuNlSTimiA WEB'H. ■•••1 ■ ."m ma■ ■ ÄBSSS- ■"»■!««"■ «-■«■HMMTMMwi«,anAAmjaMnm^liiil LIVIU REBREANU ___________ — -----------------------------------------------------------------_ . __ de ȘTEFAN MARINESCU impozite și adâncite de timp, apar cât se poate de clare — în perspectiva anilor — luptele și jertfele care au străfulgerat istoria încercatului nostru Neam, contribuind prin măreția lor de baladă, la schimbarea amarului destin pe care l’au întors înseninat și demn, spre culmi de mândrie și veșnicie românească, 158 de ani s'au scurs de la revoluția lui Horia și astăzi — profil de piatră și efigie amintitoare peste veacuri — figura lui străine ca o măreție de stindard, pe hotarele dinspre Munți ale Țării, plimbându-și umbra sfântă pe sufletele noastre atât de sbuciumate... „S’a născut undeva, în ieslea unui grajd de iobag. Și n’au știut, căci altfel s’ar fi găsit o mână care să-i strivească, fără milă, căpățâna, înainte de-a ajunge să vadă crestele munților între cari va începe o baladă a iobagilor și va înfiripa o legendă". Prin 1730, an de zarvă țărănească, în comuna Albac, într’o casă din crângul Fărăgetului o mamă obidită — ca să-și aibă sprijin pentru anii bătrâneții — își desmierda feciorul cu porecla de Urs, să rămâie sănătos și tare ca ursul pădurilor. De atunci Vasilie din neamul lui Nicola a devenit Nicola.Urs, iar mai târziu, prin dorire și cântec, i s’a adăugat numele de Horia, după care l-au cunoscut cei din cunoaște istoria vremea lui și-l va românească de totdeauna. Până în preajma răzmeriței, nu se cunosc multe amănunte din vieața lui, după cum nu se cunosc nici despre viața celorlalți căpitani, dar istoria răscoalei din 1784 a fost istoria vieții lor. O singură Știre, datată cu douăzeci de ani înainte de răscoală, ne face să știm, că uriașul iobag încă din tinerețe, la 34 de ani, a început răzvrătirea, sfârșită cu propria-i viață, în „ziua cea amară" din al 54-lea an de vârstă. Pe la 1764, prefectul Bihorului „raporta secret la Viena că un oarecare țăran, floria, străbate satele bihorene și îndeamnă iobagii la revoluție”. N’a fost om înstărit și n’a avut odihnă pentru treburile lui. A avut de nevastă pe Irina, fata unui țăran din Gălata sau Ciucea. Feciori a avut doi: pe Ion și pe Luca. Ion a fost și el căpitan în răscoală, iar Luca a rămas cu mamă-sa care a trăit o viață zbuciumată. Firea și ființa i-au fost impunătoare ca și faptele. Statura i-a fost svertă și dreaptă, gâtul gros, capul stăpânitor, fața ovală, bărbia încordată, nasul viguros și ascuțit, ochii cu luciri metalice, părul castas; -hwi',zid*'- - WW 'jcbî taniu, mustața roșietică și aspră, barba rară crescută numai pe partea osoasă. Ca semn de gânduri și acțiuni severe, avea pe frunte — între sprâncene, în sus — o cută aspră ca încrestarea în piatră. Slăvitorul lui Wilhelm Tell, Friedrich Schiller a fost impresionat de Horia ca de propriul său erou și l-a prezentat el, străinul, cum nimeni în țara aceasta — afară de Eminescu — n’a îndrăznit să-l descrie: „Strașnic poruncitor, precum se vede din întreaga lui înfățișare și din faptele sale de pe vremea când și-a împlinit rolul, era născut pe stăpânire. Mobilul acesta lăuntric era facilitat în expansiunea lui prin faptul notoriu că Horia nu era un oarcare cap de bostan incult și stupid ci om cu învățătură și meșter în iscodiri rafinate. Vorbea perfect limba germană și a cetit cu temeiu mulți autori germani”. Eminescu, magul destinului românesc, într’o poezie inedită din tinerețe, care se găsește între manuscrisele lui de la Academia Română, l-a cuprins pe Horia în grandoare și l-a trăit cosmic ca o mărturie despre magnetismul sensibilității prin care Mărețti Nea-Horia pe munte falnic stă călare. O coroană sumbră munților iar Carpații țepeni, îngropați se pare, în nor, ișiruiau prin tunet gândurile lor. Când, pentru iobagi, nu mai licărea nici un luceafăr, atunci numai, în ochii lui Horia, străfulgerau lumini de mântuire. Chemările mari s’au sălășluit în sufletul lui, cum s'au sălășluit filoanele comorilor cu pământul pietros. Și, mari trebuie să fi fost puterile cari s’au încrucișat peste fanatizeze vieata, destinul lui, să-i dacă măreția conducătorului s’a imprimat în mișcările și trăsăturile lui și se făcea simțită, răscolitor, în vorba și privirile lui. Stăpânea mulțimea, cum stăpânesc munții văile, cum stăpânesc giganții mărimile, cum stăpânesc vulturii înălțimile. Când gloata a fost copleșită de îndoială și ezitare era destul ca cineva să strige: „Oameni vine și Horia", pentru ca o sută să se năpustească contra o mie; ca dezarmații să șuiere în fața săbiilor și a puștilor și să nu se mai oprească până nu li se oprea sângele în vine. El a avut conștiința cadrului cosmic în care a viețuit cu semenii săi și a trăit dramatic chinul răbdărilor supuse la toate încercările și umilirile. A trăit numai pentru mulțime prin sufletul căreia a crescut atât de uriaș sub bolți de cer românesc și s’a înrădăcinat atât de întins și adânc peste pământul Ardealului, încât s’a spus că: „In fiecare sat există un Horia". Taina ursitei sale l-a crescut uriaș în sufletul iobagilor și peste liniștea domnilor de neam străin! . Destinul tragic l-a stăpânit, cum stăpânit vieața Prometeilor. Dar, deși toate i-au fost potrivnice el și-a ispășit chemarea, îndurând mult suferințele din zilele de frământare, până în cele mai năpraznice torturi ale frângerii. De aceea, oricine ar vrea să afle însușirile pure ale aleșilor din mulțime, ar trebui să se caute în acest Horin, în care toate au rămas cu tăria încremenirilor. Sufletul lui nu a stăpânit numai vremea de atunci, ci stăpânește încă în cântec și poveste. Odată și-a găsit și un răzbunător, în acel trist rege al munților, care izbindu-Se de aceiaș minciună s’a prăbușit tainic în negura din el și de atunci n’a mai vrut nimic, decât — în semn de preaslăvire — să fie înmormântat la Țebea, să i se deslege țărâna acolo, la rădăcinile gorunului, sub care Horia a furat cândva pentru mântuirea gloatei iobăgești... Acestea sunt amănuntele pe cari le dă unul din cei mai conștiincioși biografi ai lui Horia. Mai târziu, în noaptea aceia de 1 Noembrie 1784, destinul lui Horia s'a măsurat cu Munții... 600 de Români s'au adunat bt taină la biserica din Mesteacăn, unde Crișan lea arătat o cruce cu chipul împăratului și o poruncă a lui Horia. O trădare a aprins focul mult mai devreme decât trebuia și clopotele au început să sune, unindu-și dangătul cu chemările grave ale (Continuare in pag. 4-a mâini si mer PIERDERILE FLOTEI BRITANICE LISABONA. 30. (Rador). — Corespondentul agenției ,,Ștefani” află următoarea din Londra Amiralitatea engleză a anunțat că deja începutul conflictului, flota britanică a pierdut 423 vase de război, dintre care 7 vase de linie, 40 de crucișătoare grele și numeroase crucișătoare ușoare, distrugătoare, submarine, etc. IMU CERERI FĂCUTE RESTAUN ALIAȚILOR săi Ele sunt foarte mari și întrec capacitatea efortului anglo-american ROMA, 30 (Prin telefon). Din Buenos Aires se anunță că ziaristul american Ralph Ingersoll, reîntors din vizita pe care a făcut-o la Moscova a difuzat prin articolele sale, în toată America, nouăle cereri ale dictatorului bolșevic Lumea americană a avut un nou prilej să constate că cererile Rusiei Sovietice sunt prea mari și sacrificiile pe cari le-ar avea ar întrece cu totul capacitatea efortului impus anglo-america- Jrsifor O NOUĂ LUPTĂ NĂVALĂ LA NORD DE NOILE HIBRIDE STOCKHOLM, 30. (Rador). Corespondentul agenției DNB., transmite: Ziarul Aftonbladet" află din Londra că svonuri locale și de la Washington af armă că între forțele navale americane și cele aliate s-ar da o o nouă luptă navală la nord de Noile Hebrida, din arhipelagul Figi. După alte știri sosite la Londra, se pare că japonezii ar fi reușit să străpungă pozițiile americane 'de la Guadalcanal D peste cei 2.000 kilometri cari despart clăbucetele Caucazului de pământul României, se urnește către biruitorii de la Nalcik mărturisirea de recunoscătoare admirație a Nea mului întreg, în dimineața de astăzi. Destăinuirea ultimului comunicat al înaltului Comandament aliat vine să încunune odată mai mult generoasa contribuție de jertfă și vitejie a oștirii romănești. Cei care, în amurgul zilei de 28 Octombrie, pătrundeau sub grindina de schije și gloanțe în cartierele de la Miază*Noapte ale orașului caucazian Nalcik, sunt Vănătorii de*Munte a acelei mari unități care coborând prin Malka, își năpustea batalioanele către sfârșitul lunii August împotriva încruntatelor cazemate dintre Kișburuk și Sajukowski. Peste măgurile ferecate cu nenumărate cupole și bastioane be*tonate, — săptămână după saptămână și zi după zi, — unitatea aceasta de Vănători*de*Munte și*a continuat asalturile cuceri* toare, pentru ca la 27 Octombrie să deslănțue prin surprindere un viforos atac pe frontul dela Sud de orașul Baksan. In după amiaza acestei zile, — Marți, — crâncena luptă a ostașilor români se da lângă cetatea de ape a râului Cer gem, pe ale cărui țărmuri brigă*zile sovietice se apărau cu dispe*rare, înainte de căderea serii. — ad. la Miază*Zi de orașul Baksan, — unitatea Vânătorilor * de* Munte Biruitorii dela Nalcik români isbutea în această zi de 27 Octombrie să treacă peste valurile râului Degem, formând un cap de pod, cu strășnicie menținut. Inamicul, o clipă năucit de avântul trăgătorilor noștri, deslănțuia un vehement contra* atac împotriva pozițiilor ocupate de trupele române la mai puțin de 8 km. de orașul Nalcik, punct strategic de capitală însemnătate. Contraatacul sovietic, — susținut cu belșug de asaltatorii și cu un sprijin violent de artilerie, — era sângeros respins. In cumplitul vălmășag se iveau curând și navilele de oțel, — rezervele de tancuri uriașe ale vrăjmașului, vânătorii de tankuri intrau in acțiune și, odată cu astrele inseră*rii, se aprindeau în singurătatea munților și faclele tankurilor bol*șevice incendiate de flăcăii noștri, odată mai mult învingători. Atacul dat de inamic cu gigan* the care de luptă era sdrobit. In zorii zilei următoare, —* Miercuri 28 Octombrie, — cu o îndârjire mai puternică decât febra oboselii și decât înfrigurarea nerăbdării, — Vănătorii*de*Munte ai diviziei românești reluau peste Baksan vijeliosul lor atac. Amiaza acetsei zile le lumina truda cu nimic de strălucit succes. După ce isbuteau să isgonească din alte numeroase târguri și sate pe vrăjmașii buimăciți, ostașii români înfierbântați de avântul isbânzit ajungem către seară în cartierele de la Asfințit de Nalcik, oraș pe care îl învăluiau apoi ți pe la Nord. Odată cu lăsarea nopții, grenadele trăgătorilor noștri spintecați și ultimele rezistențe organizate de inamic pe ulițele orașului caucazian. Fie că in clipa aceasta vitejia Vânătorilor*de*Munte români se mai înverșunează împotriva unelor cuiburi de rezistență ulti* ale Nalcikului, fie că pe clădirile noului oraș cucerit flutură în liniștea triumfului tricolorul românesc, — ecourile cumplitelor detunături care au precedat această isbândă află răsunet în sufletele celor din Patrie. In momentul când propaganda inamică, în goană după a*măgîtoare năluciri, născocea povestea istovirii energiilor ofensive ale biruitorilor, isprava Diviziei de la Nalik sosește ca o fulgerare de virita ripostă. Acolo, pe parângurile Caucazului, ostașii Romă*niei se împlântă tot mai năpraz• fie spre rodnicele ținuturi dela Soare*Răsare, dovedind Națiunii și Țării care îi aclamă ca rămân aceeași eroici luptători, cărora lumea întreagă le slăvește de mod bine de un an vitejia și le răspăndește faima, Ofensiva engleză din Egipt este frontului african. Un rezumat al lup treptată și sporirea cantității de macarițe cât și în materie de artilerie. Cirenaica era teatrul de luptă, noua Egiptului și în vecinătatea deltei a zistență englez. Ofensiva de față es aici, cu țeluri în vederea cărora în tancuri și tunuri, precum și zeci dezonieri spre a ajunge la situația de când. Când, in toamna lui 1940, italienii au reușit, prin surprindere să înainteze până la Sidyre Barani, generalul Wavell, în calitatea sa de comandant al trupelor britanice din Egipt, a strâns în grăbit o armată blindată, superioară forțelor italiene, cu ajutorul căreia a declanșat la 9 Decembrie 1940, ofensiva Împotriva pozițiilor italiene dela Sidy El Baroni. In lupte dârze, italienii au trebuit, după o rezistență eroică, să cedeze pasul. La 5 Ianuarie cădea Bardia, Tobrukul era încercuit, iar la 25 Ianuarie cădea și el. La 9 Februarie ofensiva britanică a fost oprită, la granița de Vest a Cirenaicei, lângă Marsa Pregia. el Agedobhia. Generalul Wavell făcea pregătirile pentru reluarea ofensivei care să-l ducă până la Tripolis CONTRAOFENSIVA LUI ROMMEL La 31 Martie 1941, trupele germane și italiene, de sub comanda generalului Rommel — care apăruse între timp pe frontul african, cu corpul său blindat, în cadrul camaraderiei de arme germano-italiene — începeau contra-ofensiva lor ce, in decurs de 14 zile numai, avea să le ducă din nou până la granița egipteană. La 4 Aprilie cădea Ben*gazi, la 13 Aprilie Tobrukul era încer cea de a 5*ea întreprinsă pe teatrul celor de aci arată intensificarea lor terial folosit, atât în ce privește tani Dar în timp ce până acum mai ales bătălie se desfășoară la porțile Ilului, care e ultimul centru de fete cea de-a 3-a întreprinsă de britanlia a mai sacrificat înainte mii de mii de ostași căzuți sau lăsați prisazi, care e mai proastă decât prin cult, iar la 15 Aprilie cădea și Sollum. Apoi războiul de la granița egipteană lua un caracter staționar. Numele de Solum, Fort Capuzzo și trecătoarea Hailfaya, sunt încă în amintirea tuturor, în legătură cu luptele din Africa de Nord. înapoia acestui front se desfășura asedierea Tobrukului. OFENSIVA DIN NOEMBRIE A LUI AUCHINLECK După luni întregi de pregătire, în cursul cărora forța de luptă a armatei a 8-a bitanică a fost mult sporită, mai ales cu artilerie și tancuri, urmașul lui Wavell, anume Aud Winleck, a început o nouă ofensivă în stil mare, al cărei țel final era de a străpunge, cu forțe numeroase, frontul germano-italian, de a despresura Tobrukul și de a porni împotriva Tunisului. In lupte dârze și grele, în cursul cărora forțele germaneitaliene au contaatacat cu succes, mar Continuare în pag. 6 aj MOMENTE ȘI BĂTĂLII Ofensivele de până acum din Africa de Nord Perspectivele engleze sunt mai reduse decât oricând Prima ofensivă britanică din Decembrie 1940 PE URMELE CLEOPATREI Pe urmele Cleopatrei... Soldații germani se scalda in apele izvorului sulfuros din oaza Siwa, unde legenda spune că se răcorea însăși frumoasa regină a Egiptului. (PK Sehe)