Viața, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 555-583)
1942-11-01 / nr. 555
Pagina 7-a • SUNT 75 de ani de la moartea lui Charles Baudelaire, marele poet al Florilor Hăului și acest lucru II aflăm prin hebdormdsnul Vremea din săptămâna aceasta, care semnalează faptul prin câteva condee. In frunte fiind d. Alex. Philippide — urmând: P-aole Bartinescu ți Petronela Negoș anulată câteva rânduri din articolul d'nn wb*Mrn»rt« care —*”t din multiplele aspecte ale lui Baudelaire: „Baudelaire a fost un obsedat de el însăți, incapabil să vadă altceva decât propriul lui suflet, propria lui viață interioară din care ..’a putut să iasă și din care, dealtfel, nici n’a încercat să iasă A fost o carte fericită întâmplare că viața lui interioară, dacă n’a fost vâslă și întinsă, a fost in schimb adâncă și chinuităcuprinzând in același timp tea elemente general omenești. Spre deosebire de Stendhal, alt obsedat și chinuit de el însuși, Baudelaire nu s'a analizat ci s’a destăinuit. Andy Gide a dat despre Baudelaire definiția cea mai simplă și cea mai justă„Baudelaire, cel dintâi, — Imme Gide — s'a destăinuit pe un ton de confesional". Tonul acesta de spovedanie șoptită, discretă, tainică, este marea originalitate a lui Baudelaire și ceea ce îl deosebește ru numai de marii trâmbițași romantici ai timpului său ci, in general, de mai toți poeții, fie ei cât de mari nu de adânci. Poezia lui e lipsită de elocvență până la uscăciune, căpresia este întotdeauna reținută și sobră, imaginile și comparațiile "U " rare. Niciun poet nu e mai mun declamator și în același timphnai pătrunzător.' EXPOZIȚII Doamna Maria col. Ionescu-Bacaloglu deschide expoziția d-sale de pictură Duminică 1 Noembrie în sala „Universul”. imnamt Pauli Allards „Les provocateurs à la guerre“ Această carte alcătuește o surprinzătoare documentare asupra faptului cum un cerc restrâns de intelectuali si ziariști, sprijinit de personalități politice, au Înlesnit tarîrea Franței in război și la dezastru pentru anihilarea bunului simț național. Autorul arată activitatea, pe rând, a lui Maurre, Îîlî nanos, Paul Morand Maurrois, Julien Benda, Henry Bernstein, Eve Curie, Romain Rolland activitate negativă și distrugătoare a aceleia ce a fost unitatea Franței. Vorbind apoi de aceia care au condus radiodifuziunea, critică atât pe Duhamel care a greșit adesea grav, cât și pe Paradoux, absolut inapt pentru sarcină asemănătoare. Apoi Allard o face un scurt rezumat al raporturilor franco-ruse și a diferitelor lovituri de scenă ale politicei sovietice din 1918 până astăzi. Cu acest prilej amintește de agitatorii pentru război Arrachard și Mommorisseau care propovăduiau unul... „cuvâsntul război nu trebue să ne sperie. Trebue să facem acest război pentru că este un război împotriva Fascismului. Un război care are ca țel crearea Statelor Unite ale Europei, sub egida Regimului sovietic. Celălalt: „Republica merită să fie apărată împotriva agresorului fascist“. I ASTA SEARA LA ATENEUL ROMÂN CONCERT GRATUIT PENTRU FAMILIILE MOBUZAȚILOR Astă seară, la ora 8 a. m., are loc la Ateneul român, un mare concert de clasă gratuit, organizat it Consiliul de Patronaj, cu concursul Secției Propagandă a Marelui Stat Major, pentru familiile mobilizați iar Consiliul de Patronaj, dorește ca în afara sprijinului material pe care-1 acordă celor nevoiași și familiilor mobilizaților, să le acorde și unul spiritual Un program de tie mari a fost organizat, cu acest prilej, de Secția Propagandă a Marelui Stat Major. Astfel, vor face parte din program: Orchestra Simfonică a armatei, sub conducerea marelui dirijor german Buchkutter, care va executa Uvertura la „Oberon’ de Weber și „Simfonia neterminată’’ tie Schubert, Corul .Radio”, sub conducerea d-lui proferoitorii, cu muzică românească Orchestra de cameră a Comandamentului german, sub conducerea d-lui K. Fritze: „Kieme Weinacht musik’’ de Mozart și o pagină din „Nunta lui Figaro’, o solistă d-ca Evantia Gosfinescu de la Opera ErmAnufl. D. Schmidt va executa la flautacompaniat de Orchestra germană, „Concertul de Cameră în He Maor” de Johann Joachim Quantz. Voi cânta: d-na Ditli Elifterescud-na Sasa Nicoară și Enăceartu de la Opera Română. Tânărul violonist Voten și d-ra Calgianu vor executa lucrări germane și române la vioară și pian. Tenorul Ion Dacian va cânta pagini de Paul Constantinescu, de Ion Ghiga, executat de orchestra armatei,sub conducerea d-lui cpt. Jenon Dumitru. Maestrul George Vraca va spune „Scrisoarea Vânătorilor de Munți către M. S. Regele Mihai’’, de maior Mircea Mărcoiu IMPACARE Mi-au Înflorit în gând livezile cu pruni Sădind în suflet liniștea apusului de soare. Descătușat de orice gând M’am regăsit în fiecare floare, Sunt frate cu sulfina cu macii și cu crinii Că lor le-am spus povestea din vis cu data albă, Iar ei mi au spus cu sufletul pe buze că-mi ajută Să împletesc din amintiri o salbă. Acum sunt împăcat cu cerul, cu hulubii. Iar în pădure noaptea sunt haiduc. Livezilor le-am strâns în mine rodul Și înverzesc cu fiecare clipă, în loc să mă usuc. Const. C. Mihail O lucrare despre știința juridică la Daci Câteva opinii ale d-lui prof. Gamillscheg, conducătorul Institutului German de Știință din București , Liviu Jurchescu, un pasionat și cunoscut cercetător al laturii dacice a Istoriei Românilor, a prezentat zilele trecute d-lui prof. Gamillscheg, un voluminos manuscris asupra științei juridice la Daci, solicitând savantului german câteva opinii asupra lucrării. . Redăm mai jos părerile ilustrului și foarte popularului prieten al României, care datorită erudiției sale și simpatiei pe care ni-o poartă, rămâne fără Îndoială un pe cât de aprig, pe atât de competent adversar al acelor cercuri străine care din calcule meschine mai îndrăsnesc să conteste și azi continuitatea elementului roman în Dacia. Ca o subliniere a atențiunei deosebite pe care o acordă lucrării amintite, d. prof. E. Gamülscheg și-a exprimat părerea în scris. Desprindem din opiniile eruditului om de știință german, în primul rând pe aceia care reiese că aprecierile d-sale nu sunt numai platonice, ci li se adaugă suportul material necesar oricărei opere de natura celei de care ne ocupăro D. Liviu Jurchescu, fost consul al României la Oradea, avocat în Contenciosul „Uzinelor de Fier și Domeniilor din Reșița” S. A„ posedă un manuscris de 300 de pagini și articole publicate în diferite gazete și reviste, remarcate de către presa română și germană”. Dar mai departe: „Am oferit d-lui Liviu Jurchescu pentru lucrarea sa, ajutor material din partea Statului German. Cum însă Șoc- „Reșița’’, fată de care are obligațiuni militare, le-a transferat la Agenția ei, din Berlin, dându-i posibilități materia- | Ț Confratele Al. Raicu este nu numai un gazetar distins ci și un poet de valoare care deși tânăr în ceea ce privește, numărul anilor desfășoară în scrisul său o maturitate de gândire și în acelaș timp o frăgezime sufletească, rareori întâlnită. Profesorul Al. Raicu este unul dintre acei vechi îndrăgostiți de frumosul turnat în tiparele Poeziei și pentru realizarea deplină a lui, a luptat ani de zile alături de alți faclien ai tinerei generații, înjghebând nenumărate reviste literare sau ducând până în colțurile cele mai îndepărtate de provincie freamătul luminos al unei sublime purități poetice. De aceea astăzi la apariția unuinou volum de versuri și a unei cărți cu priveliști și ciudate plimbări orășenești nu putem decât să le salutăm cu o vie simpatie convinși că activitatea scriitorului sporește din ce în ce cu un mai mare prestigiu. „Carnetul de soldat” e un volum compact de versuri cu aproape patruzeci de poeme în carte. Al Rahu încearcă o notație fugară bazată pe impresiile primare sau subtile pe cari sufletul unui ostaș le trăește de la începutul răsboiului de desrobire Pentru întâia oară întrebuințat la noi acest trepidant ritm — ale multor scurtelor comenzi militare ca și mișcărilor sau discuțiilor cu superiorii din care au fost eliminate nu tHitățile verbale ale unui stil pompos — se integrează de minune prin ideea pe care o îmbracă — ideea de campanie, de front cîe desfășurare a răsboiului — ca și prin tendințele liricei actuale de a simplifica și arunca disponibilul balast verbal. în laturi, acest trepidant ritm interior se situează cu succes după cum spuneam în cadrul expresivei poezii moderne. Deși intenția autorului a avut un substrat narativ cartea se scaldă totuș de un lirism involuntar se pare, dar bine venit în cari imaginile vii sclipesc ca stelele răsfrânte în apele nopților calme. Iată un cantonament înainte de începerea luptei: Nopțile se sbat ca pasările. Ronduli,a magazii, sentinela răcnește. Stai! Un schim de vorbe ciudate. Parola Peste ostașii adormiți vântul tresare evantai intr’un târziu sună alarma. Pe uliți. Aleargă fantome, lucesc felinare.. Se împart grenade. Batalionul Se mișcă. Pe cer se aude fâlfâit de motoare... (Prin holdele sfinte) Ca într’o oglindă fermecată de pe care o mână târzie ar șterge trenul, la mare colbul gros al anilor se vor regăsi mai târziu printre versuri, nopțile și încleștarea sângeroasă a răsboiului. Iată aceasta „Revede” cu un țăran român rămas Pe meleagurile basarabene în răstimpul tristei înstrăinări a provinciei noastre. Noaptea trece înaltă in manta de pluș Peste apă e un sat. Se văd case. Pornesc cu o grupă în recunoaștere. Lotcile Dormitează în sălcii, undele au sclipiri de mătase. Așteptăm ora fixă. Barca se deslipește de male facem cruce, punem o mitralieră în bătaie... Totul se’ngroapă în besnă. Vâslim Departe pe mal a tresărit o văpaie. Lăsăm lopețile. Ascultăm. In jur apa vâjie, luntrea alunecă lină. Ne apropiem. La o casă măruntă. Poate fi pichetul — e încă lumină le egale cu acelea ale unei burse universitare, acordăm d-lui Liviu Jurchescu întreg sprijinul moral al recunoașterii noastre, sub forma unei calde recomandațiuni către forurile competente, de a-i facilita obținerea actelor de călătorie în Germania, spre a putea fi d-sa acolo la începutul lunei Noembrie 1942, adică odată cu începerea cursurilor universitare. Motivarea sprijinului material oferit de către d. Gamiilscheg, dar la care d. L. Jurchescu, din motivele de mai sus a renunțat în favoarea unor elemente de valoare care ar avea mai multă nevoe de el, este următoarea: „In scrierile sale, d. Liviu Jurchescu argumentează că există atâtea temeiuri să se insiste mai mult asupra laturii dacice a istoriei românilor, încât cele fixate și interpretate în special în cursurile școlilor, apar ca o neglijare a unor fapte care de mult ar fi meritat atențiunea pe care le-o acordă azi d-sa „Lucrarea d-lui Liviu Jurchescu are calități care o fac aptă de tipărire, sub forma unei valoroase teze de doctorat juridic, prin faptul că într’însa autorul se ocupă de Dreptul Dacic, arătând cu dovezi pe care specialiștii le vor aprecia La justa Un ordin în șoaptă: „Nimeni nu trage Chiar dacă e cineva văzut”. Sosim pe mal, bocancii se afundă in mâl Ulițere s pustii, satul e mut. Ocolim fereastra. Batem la ușp. Se aud pașii. Un glas de român Când ne vede, rămâne cu mâna la gură Apoi ne sărută ne scoate pâine și șuncă dintr’o clae cu fân Și cartea continuă în acelaș ritm. Cele mai impresionante momente din acest răsboiu sunt trăite în veri și înfățișate lectorului împreună cu tot acel cortegiu de amitiri Si peisagii ne cari ostașul ie revede pe un pat alb de st»la după ce căzuse rănit. Fiecare poemă ilustrată sugestiv de talentatul pictor și gravor Nicolae Brana capătă astfel o dublă valoare artistică pentru lectorul care cu sau fără rafinament prețuește asemenea bijuterii sufletești. Acele fragmente de proză citadină necesare lectorilor diverselor ziare cotidiene, pentru o hrană sufletească superioară telegramelor și comunicatelor oficiale, Impăcând graba și ritmul trepidant al vieții, cu o literatură incipientă reportagine, cu alte cuvinte au format obiectul celei de a doua cărți a d.lui Al. Raicu. In afara articolelor tematice semnate de d.sa în diverse reviste sau cotidiene, în afara versurilor publicate și volumelor de poeme scoase până azi, d. Rancu a realizat în decurs de câțiva ani printr’o neobosita și pasionată muncă zilnică o s«1!« de reportagii orășenești din cari ne lipsind nici descripția, nici analiza , a oamenilor, a faptelor ori a stărilor sufletești înfățișate. Și nici curiozitatea ziaristului care știe să pătrundă pretutindeni și semnală, cetitorului elementul senzațieW pornește un fel de poezie melanco Ucăde în value sufletul cetitorului într’o impermeabilă mania literară. Alături de obserarțimile, de ființele și de momentele întrevăzute de confratele Al. Raicu în fragmentele sale zilnice, apar grefate realitățile cunoscute și conservate de memoria orășanului, elemente din a căror nevăzută îmbinare pornește plutind peste paginile cărții o nostalgie sinceră și fără de o problematică prea complexă. Despre birourile de plasare cu oameni ior, despre acel leneși visători bolnăvicioși al Cișmighitul de tot, decima despre țiganii nomazi ca Și lucrătorii din canalele U. C. B.-ului, despre fardul v?.ții nocturne a Ca. nitsipi și bunea prostituatelor, desin*e flașnetari, birjari, și încă despre câte altele nu scrie Al Raiu în reportagiie sale ne cari adunându-le in carte, le-a stilizat și armonizat cu atâta gust: „îmi place titlul acestei cărți, direct, brusc cominator, e formula unei arestări literare a lectorului dorită de toți autorii, nemărturisită de maine cum!” — spune d. Ionel Teodoreanu in „Du.te Cu el, cetite, mie”, prefața pe care l.a acordat.o cărți d.lui Raicu. Și tot d.sa continuă, pe bună dreptate: „Scrisul lui Raicu cel cu rimă, ca și cei fără, cel dichisit ca și cel Is buchst, nu e decât, un umblet mai în taină decât al timpului, dar umblet totuși căci, iată, nu spune lectorului „Stai Cu mine” ca atâtea ambigune Dame cu Camelii ale scrisului — ci „hai cu mine”. Este acesta primul volum de Proză semnat de confratele Al. Raicu Deaci din colțul paginii noastre artistice îi dorim ca el să„i deschisă colegului nostru perspectiv kuori frumoase realizări ete. viitoare. Ernest Verzea însemnări in spațiul critic... CARNET DE SOLDAT (versuri) și HAI CU MINE (reportagii), ambele de AL RAICU Azi are loc corferistis lui prof. Simiorcescai, despre Energia Românească la Ateneul Român Azi la orele 4 după amiază va avea loc la Ateneul Român deschiderea șezătorilor organizate de revista „Vremea” prin întâiul ciclu, închinat Țării. Va conferenția cu această ocazie d profesor Ion Simionescu, președintele Academiei Române, despre „Energia românească’ . Restul programului va fi completat cu următoarele contribuțiuni artistice: Rugăciunea de Mihail Eminescu spusă de d-ra Migry Avram Nicolau, de la Teatrul Național, Cântarea României, de Alecu Ruso citită de d-na Agepsina Macri de la Teatrul Național. Scrisoarea III (fragment) de Mihail Eminescu, recitată de d. George Vraca, de la Teatrul Național, Rapsodie dacă de A. Cotruș, recitată de d. Dem. Psata, de la Teatrul Național și Rapsodia în Re Major de George Enescu, executată de Orchestra Filarmonică, sub conducerea maestrului 1. Perlea. reviviA „ ^parlMPIJr ROMÂNUL «PĂDUREAl AlD WWyM» A FOST TRADUS IN Relațiile culturale româno-turce capătă tot mai mult caracterul unei strânse colaborări intratuale intre cele două popoare. Turcia nouă, vie, a cărei existență actuală se ridică simplelor manifestări deasupra politice, creiază o spiritualitate nouă, încadrat în complectul culturii europene și realizând strânse legături culturale cu celelalte popoare Legăturile cu România s’au făcut și se fac, în acest domeniu, prin traduceri de cărți, prin articole, și prin expoziții realizate de ambele țări, una în interiorul celeilalte. In cadrul acestor manifestări, a apărut de curând in limba turcă romanului d-lui Liviu Rebreanu .,Pădurea Spânzuraților" Cartea a apărut inie o colecție foarte îngrijită de traduceri din literaturile europenene, și este tradusă de d. Ziga Yamec, un tănăr profesor născut la Silistra care și-a făcut studiile in Româna și se ocupă de multă vreme cu traduceri din literatura română în limba turca. G Ziua a«a lor valoare, contribuția „dreptului dacic la crearea Dreptului Grec și a Dreptului Roman”, „Lucrarea este cu atât mai mult destinată unei luări aminte, cu cât autorul, în cadrul pe care i-l pune, spre a fi mai bine înțeleasă, face remarcabile incursiuni în ceea ca d-sa consideră contribuție dacică la crearea religiilor și a dramaturgiei”, ,,Afirmațiunile chescu sunt greu, d-lui Liviu Jar. poate chiar cu neputință de răsturnat. Chiar dacă ele ar putea fi răsturnate însă în întregime — ceea ce nu este de prevăzut — ar putea da loc unor discuțiuni din care istoria Dreptului, a dramaturgiei și a religiilor n’ar avea decât de câștigat, prin precizările pe care le provoacă. „Pentru desăvârșirea lucrării este necesar ca d. Liviu Jurchescu să consulte materialul documentar al bibliotecilii germane și mai cu seamă să audieze cursurile unor specialiști de la universitățile germane”. «Nu putem accentua îndeajuns că, în lucrarea sa, Liviu Jurchescu se află mai mult decât oricine pe linia trasată de către d. Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului Român, care la 10 Mai 1942, cu ocazia discursului ținut In fața Mormac a tradus romanul „Pădurea Spânzuraților”, într’un sat din Turcia unde este îndremeniri de față învățător iar traducerea d-sale este făcută în cea mai curată limbă literară turcă Romarul a apărut sub titlul: „Asilmișlar Ormani” („asilmiș’’ însemnează „spânzurat", „iar” e articolul pentru plural, iar „aman" pădure) Cartea a apărut în 3000 ex. din care s’au vândut în primele 6 zile de la apariție peste 1000 exemplare. Romanul a fost prezentat printr’o vitrină specială a librăriei Insei din Istanbul și a fost comentat favorabil de presa turcă. S’au scris, cu această ocazie, articole despre Liviu Rebreanu și despre opera sa literară, precum și dări de seamă asupra „Pădurii Spânzuraților”. D. Ziga Yamac a început acum să traducă și romanul „Răscoala" al aceluiaș scriitor român, care urmează să apară în aceiaș editură din Istanbul, tot in colecția „Seria Literaturii Universale”, în care a apărut și această primă traducere, mântuirii Eroului Necunoscut, a rostit lozinca care a redat pentrrn secole, valabilitatea meritată „Legi, Sarmisegetuzei” Poate că nu este de prisos să adăugăm că în lucrarea, d-lui Liviu Jurchescu nu se dă latinității noastre cu nimic mai puțină importanță decât în toate operele de istorie dela noi, scrise în spiritul Școalei Latiniste. Deci, cu toată importanța pe care d. Liviu Juchescu o dă Laturei dacice a Istoriei Românilor, lucrarea nu se găsește nicăeri în conflict, cu vederile unui Șineai sau Iorga, cu ale lui Xenopol, Pârvan, d. Giurescu sau d. George Brătianu. Originalitatea punctului de vedere al autorului — pe care l-am întrezărit citind câteva din studiile apărute — este totuși o realitate atât de evidentă încât merită întreg prestigiul pe care i-l dă aprecierea savantului din fruntea Institutului German de Știință de pe lângă Legațiunea Germană din București. Amănuntul că lucrarea va putea apare în limba germană este Îmbucurător prin faptul că în modul acesta i se asigură o difuzare incomparabil mai mare, decât dacă ar fi apărut, de pildă în limba franceză sau în limba română. ÎNZURAȚILOR» H lIPEANU LImba turcă DuminScă I Moruni», BS792 | -------------------------------- 1 " _ D. VASILE NETEA răspunde „tinerilor doi a Timpul”, pentru a-i fi contestat obiectivitatea în privința tânărului poet ardelean Lucian Valea, pe care La recomandat cu.. prea multă căldură, într’un articol din Vremea D-sa recunoaște: Că nu toate pot'zile din Intoarcere lângă pământ sunt vrednice de laudă, sau că Mantile pentru fata abeleană mntro iia tipărite? De acord. Care poet însă, chiar și dintre cei mai remarcabili, și în primul rând insuși O. Goga, nu are și bucăți a căror înlăturare nu ar dăuna prin nimic semnificației legate de numele său? De ce dar poeziile mai puțin reușite ale tânărului stihuitor dela Brașov să depășească în importanță pecate care într’adevăr fac din Lucian Valea atenția noastră. Admirăm generozitatea d-lui Vasile Netea, dar mai așteptăm și critica celor a cari de bine de rău, dețin frânele aprecierii literare prin revistele și ziarele noastre — pentru a vedea dacă, într’adevăr, e vorba de un nou... Goga! Una din cele mai impresionante încurajări pe care le primim, pentru munca noastră de la această pagină, sunt scrisorile dela cititorii noștri. Este cea mai compensa a gândurilor prețioasă re, pe care le așternem în aceste coloane, căutând să împărtășim pe cât este cu putin,ță, din bogăția pe care o culegem în sufletele noastre, zi de zi din artă, literatură și viață — această confirmare că toată dăruirea noastră nu este zadarnică. Multe din scrisorile pe care Le-am primit de la cititori, ar merita să fie publicate în întregime — cum am fi procedat cu uinele din ele — pentru a dovedi că publicul românesc participă cu toată căldura sufletească la toate problemele de cultură, chiar prezentate în treacăt ,în coloanele unui cotidian, că avem în unghiuri orașe mici de nebănuite de țară, în provincie, prieteni sinceri și devotați, nu numai noi cei dela această pagină, ci toți acei cari luptă cu încredere și optimism, în vremea de azi pentru promovarea culturi românești. _Marele nostru regret este acela ca nu putem răspunde individual tuturor acestor corespondenți noștri, care ne pun adesea intere as sante probleme, dar îi asigurăm că‘ Decare rând al nostru, este scris cu gândul la ei, fiindcă singurul scop al scrisului nostru zilnic, este acela de a dărui și conștiința acestei dărni fără reticențe constitue și satisfacția și liniștea noastră, în clipele acestea când fiecare român trebue să dăruiască, în domeniul în care activează, maximum-ul pe care îl poate da. Unele din cele mai emoționante msive, pe care le primim, atât cei de la această pagină,cât și ceilalți redactori ai noștri sunt scrisorile ce ne vin de dincolo de Nistru, de pe lnia frontului sau din teritoriile eliberate de vitejii noștri de sub apăsarea guvernării bolșevice. Ne putem lesne imagina ce înseamnă, pentru acești frați ai noștri, plecați din țară de cine știe când, căliți în lupte grele, stăpânind unii din ei înălțimile Caucazilor, alții stând cu ochii ațintiți în negurile orizontului marin un ziar din țară. Căldura cu care ostașii noștri urmăresc rândurile pe care le scriem și aștern &i însuși rânduri de mulțumire pentru salutul pe care li-l trimitem din patrie, ne dă îndoite puteri de muncă și ne ajută să scriem uneori aproape ca un sentiment de religioasă reculegere, fiindcă ceea ce ne datorăm este atât de mult încât nu ne putem achita de datoria noastră decât silindu-ne să dăm ceea ce este mai bun în noi. Iată, de exemplu, desprindem din teancul de corespondență, o scrisoare și o poezie, ce ne-a impresionat cu osebire, amândouă trimise de soldatul Botan Simion dintr’o unitate de marină Odessa. Versurile, după părerea noastră, sunt pe linia acelora versuri ale folclorului nostru, în care stăruește mai proaspăt decât în orice poezie cultă, geniul poetic românesc. Este un întreg „weltanschaung” romînesc, etic și artistic, în aceste rânduri, pe cari le cităm pentru cititorii noștri: DE LA ODESSA Foaie verde trei măsline Astăzi este un an de zile Când vă scriu aceste rânduri Mi-au venit câteva gânduri, Cum eram acum un an Luptând cu acest dușman Care era aici stăpân Azi sunt eu, căci sunt romăi și românul unde este Dumnezeu îl ocrotește. Și pe care el le’nfruntă Dumnezeu Sfântul l-ajută.. Rog pe Domnul, zi și noapte, Să ne ajute mai departe. Să scăpăm de bolșevici Cari și-au bătut joc pe-aic De totul ce-a fost frumos Și de Crucea lui Christos?. Că Christos când a murit Tot prin Cruce a biruit, Și a noastră biruință, Tot prin Cruce-i cu putință, Prin munca și’disciplina .. Să’nvingem hoarda păgână. Cunoașteți o mai frumoasă imagine a sufletului soldatului nostru care luptă pentru țară pe fronturile din Est? Eroismul, credința profundă, „simțul etic, simțul artistic (și-au bătut joc pe-aici, de totul ce-a fost frumos) al românului, toate sunt cuprinse în aceste rânduri simple, de factură populară, de o bogăție de substanță uluitoare.Le-am publicat cu o deosebită satisfacție și le relevăm ca pe unele din cele mai emoționante, rânduri din opera poetică a frontului. Cu riscul de a provoca un zîmbet de fină ironie din partea acelor „foarte subțiri“ intelectuali, pentru care toate realitățile românești sunt niște înjghebări hibride de castele pe nisip, făcute de copii. Iar soldatului Botan Simion strângem mâna călduros, socotindu- îi necinstiți de acest gest — și îl rugăm să ne trimită acele „multe și importante poezii, povestiri și tot felul de amintiri din Odessa“ — cum spunem pe cari ni le-a promis. Doina Poteami SCRISORI DE PE FRONT RĂSPUNS ȘOIMULUI BOTAN SIMM TEATRALE „Iphigenia din Delphi“ înainte de premieră, Duminică Ea Teatrul Național Duminică, 1 Noembrie, ora 11 dimineața, Înainte de premiera piesei „IPHIGENIA DIN DELPHI“, de Gerhard Hauptmann în regia <l-lm Pani Mundorf, director de scenă german, invitat de către direcția Teatrului Național să pună în scenă această piesă. D. Virgil Tempeanu va vorbi despre Gerhard, Hauptmann, omul și opera sa. Domnul Dr. Sacher va vorbi despre Iphigenie și regia piesei. Se va reprezenta un fragment din piesă cu d-na Eliza Fetrăchescu și d-nii George Vraca, I. Ulmeni, C. Mitra și N. Brancomir. „Coana Chirița“ astă seară la Teatrul filational Cu admirabila distribuție de la premieră se reprezntă astă seară pe scena Teatrului Național „COANA CHIRIȚA“In matineu se joacă „APUS DE SOARE“ cu d-na Sorana Țopa George Calboreaaiu în rolurile princicipale. Duminică, ora 11 dimineața spectacol pentru eopii la Studio Duminecă 1 Noembrie ora 21 dimineața se va reprezenta de către copii din comuna Berceni „COTOIUL FERMECAT“, sub conducerea d-nei Ana Procopie-Dumitrescu,