Viața, noiembrie 1942 (Anul 2, nr. 555-583)

1942-11-01 / nr. 555

Pagina 7-a • SUNT 75 de ani de la moartea lui Charles Baudelaire, marele poet al Florilor Hăului și acest lu­cru II aflăm prin hebd­ormdsnul Vremea din săptămâna aceasta, care semnalează faptul prin câteva con­­dee. In frunte fiind d. Alex. Philip­pide — urmând: P-aole B­artinescu ți Petronela Negoș anu­lată câteva rânduri din articolul d­'nn wb*Mrn»rt«­ care —*”t din multiplele aspecte ale lui Bau­delaire: „Baudelaire a fost un obsedat de el însăți, incapabil să vadă altceva decât propriul lui suflet, propria lui viață interioară din care ..’a putut să iasă și din care, dealtfel, nici n’a încercat să iasă A fost o carte fe­ricită întâmplare că viața lui interi­oară, dacă n’a fost vâslă și întinsă, a fost in schimb adâncă și chinuită­­cuprinzând in același timp t­­ea ele­mente general omenești. Spre deose­bire de Stendhal, alt obsedat și chi­nuit de el însuși, Baudelaire nu s'a analizat ci s’a destăinuit. And­y Gid­e a dat despre Baudelaire definiția cea mai simplă și cea mai justă­­„Baudelaire, cel dintâi, — Imme Gide — s'a destăinuit pe un ton de con­fesional". Tonul acesta de spoveda­nie șoptită, discretă, tainică, este marea originalitate a lui Baudelaire și ceea ce îl deosebește r­u numai de marii trâmbițași romantici ai timpu­­lui său ci, in general, de mai toți poeții, fie ei cât de mari nu de a­­dânci. Poezia lui e lipsită de eloc­vență până la uscăciune, că­presia este întotdeauna reținută și sobră, imaginile și comparațiile "U­ " rare. Niciun poet nu e mai mu­n decla­mator și în același timphnai pătrun­zător.' EXPOZIȚII Doamna Maria col. Ionescu-Ba­­caloglu deschide expoziția d-sale de pictură Duminică 1 Noembrie în sala „Universul”. imnamt Pauli Allards „Les provo­cateurs à la guerre“ Această carte alcătuește o sur­prinzătoare documentare asupra fap­tului cum un cerc restrâns de in­telectuali si ziariști, sprijinit de personalități politice, au Înlesnit tarîrea Franței in război și la de­zastru pentru anihilare­a bunului simț național. Autorul arată activi­tatea, pe rând, a lui Maur­­re, Îîlî­ nanos, Paul Morand Maurrois, Ju­lien Benda, Henry Bernstein, Eve Curie, Romain Rolland activitate negativă și distrugătoare a aceleia ce a fost unitatea Franței. Vorbind apoi de aceia care au condus radio­difuziunea, critică atât pe Duhamel care a greșit adesea grav, cât și pe Paradoux, absolut inapt pentru sarcină asemănătoare. Apoi Allard o face un scurt rezumat al raporturi­lor franco-ruse și a diferitelor lo­vituri de scenă ale politicei sovie­­tice din 1918 până astăzi. Cu acest prilej amintește de agitatorii pentru război Arrachard și Mommorisseau care propovăduiau­ unul... „cuvâsn­tul război nu trebue să ne sperie. Trebue să facem acest război pentru că este un război împotriva Fascis­mului. Un război care are ca țel crearea Statelor Unite ale Europei, sub egida Regimului sovietic. Celă­lalt: „Republica merită să fie apă­rată împotriva agresorului fascist“. I ASTA SEARA LA ATENEUL ROMÂN CONCERT GRATUIT PENTRU FAMILIILE MOB­UZAȚILOR Astă seară, la ora 8 a. m., are loc­ la Ateneul român, un mare con­cert de clasă gratuit, organizat it Consiliul de Patronaj, cu concursul Secției Propagandă a Marelui­­ Stat Major, pentru familiile mobilizați­ iar Consiliul de Patronaj, dorește ca în afara sprijinului material pe ca­­re-1 acordă celor nevoiași și familii­lor mobilizaților, să le acor­de și u­­nul spiritual Un program de tie mari a fost organizat, cu acest prilej, de Sec­ția Propagandă a Marelui Stat Ma­jor. Astfel, vor face parte din pro­gram: Orchestra Simfonică a armatei, sub conducerea marelui dirijor ger­man Buchkutter, care va executa Uvertura la „Oberon’ de Weber și „Simfonia neterm­inată’’ tie Schu­bert, Corul .Radio”, sub conducerea d-lui prof­eroitorii, cu muzică ro­mâne­ască Orchestra de cameră a Comanda­mentului german, sub conducerea d-lui K­. Fritze: „Kieme Weinacht musik’’ de Mozart și o­ pagină din „Nunta lui Figaro’, o solistă d-ca Evantia Gosfinescu de la Opera Er­mAnufl. D. Schmidt va executa la flaut­­acompaniat de Orchestra germană, „Concertul de Cameră în He Ma­­or” de Johann Joachim Quantz. Voi­ cânta: d-na Ditli Elifterescu­­d-na­ Sasa Nicoară și Enăceartu de la Opera Română. Tânărul violonist Voten și d-ra Calgianu vor executa lucrări germane și române la vioa­ră și pian. Tenorul Ion Dacian va cânta pa­gini de Paul Constantinescu, de Ion Ghiga, executat de orchestra arma­tei,­­sub conducerea d-lui cpt. Jenon Dumitru. Maestrul George Vraca va spune „Scrisoarea Vânătorilor de Munți către M. S. Regele Mihai’’, de ma­ior Mircea Mărcoiu I­MPACARE Mi-au Înflorit în gând livezile cu pruni Sădind în suflet liniștea apusului de soare. Descătușat de orice gând M’am regăsit în fiecare floare, Sunt frate cu sulfina cu macii și cu crinii Că lor le-am spus povestea din vis cu data albă, Iar ei mi au spus cu sufletul pe buze că-mi ajută Să împletesc din amintiri o salbă. Acum sunt împăcat cu cerul, cu hulubii. Iar în pădure noaptea sunt haiduc. Livezilor le-am strâns în mine rodul Și înverzesc cu fiecare clipă, în loc să mă usuc. Const. C. Mihail O lucrare despre știința juridică la Daci Câteva opinii ale d-lui prof. Gamillscheg, conducă­torul Institutului German de Știință din București­ ­, Liviu Jurchescu, un pasionat și cunoscut cercetător al laturii da­cice a Istoriei Românilor, a prezen­tat zilele trecute d-lui prof. Gamill­­scheg, un voluminos manuscris a­­supra științei juridice la Daci, soli­citând savantului german câteva opinii asupra lucrării. . Redăm mai jos părerile ilustrului și foarte popularului­­ prieten al Ro­mâniei, care datorită erudiției sale și simpatiei pe care ni-o poartă, ră­mâne fără Îndoială un pe cât de a­­prig, pe atât de competent adversar al acelor cercuri străine care din calcule meschine mai îndrăsnesc să conteste și azi continuitatea ele­mentului roman în Dacia. Ca o subliniere a atențiunei deo­sebite pe care o acordă lucrării a­­m­intite, d. prof. E. Gamü­lscheg și-a exprimat părerea în scris. Desprin­dem din opiniile eruditului om de știință german, în primul rând pe aceia care reiese că aprecierile d-sale nu sunt numai platonice, ci li se adaugă suportul material ne­cesar oricărei opere de natura celei de care ne ocupăro D. Liviu Jurchescu, fost consul al României la Oradea, avocat în Con­tenciosul „Uzinelor de Fier și Do­meniilor din Reșița” S. A„ posedă un manuscris de 300 de pagini și articole publicate în diferite gazete și reviste, remarcate de către presa română și germană”. Dar mai departe: „Am oferit d-lui Liviu Jurchescu pentru lucrarea sa, ajutor material din partea Statului German. Cum însă Șoc- „Reșița’’, fată de care are obligațiuni milita­re, le-a transferat la Agenția ei, din Berlin, dându-i posibilități materia- | Ț Confratele Al. Raicu este nu nu­­mai un gazetar distins ci și un poet de valoare care de­și tânăr în ceea ce privește, numărul anilor desfășoară în scrisul său o maturitate de gân­­dire și în acelaș timp o frăgezime sufletească, rareori întâlnită. Profesorul Al. Raicu este unul dintre acei vechi îndrăgostiți de fru­mosul turnat în tiparele Poeziei și pentru realizarea deplină a lui, a luptat ani de zile alături de alți fa­­clien ai tinerei generații, înjghebând nenumărate reviste literare sau du­­când până în colțurile cele mai în­depărtate de provincie freamătul luminos al unei sublime purități poetice. De aceea astăzi la apariția unui­­nou volum de versuri și a unei cărți cu priveliști și ciudate plimbări oră­­șenești nu putem decât să le salutăm cu o vie simpatie convinși că activi­tatea scriitorului sporește din ce în ce cu un mai mare prestigiu. „Carnetul de soldat” e un volum compact de versuri cu aproape patruzeci de poeme în cart­e. Al Rah­u încearcă o notație fugară ba­­zată pe impresiile primare sau sub­­tile pe cari sufletul unu­i ostaș le trăește de la începutul răsboiului de desrobire Pentru întâia oară întrebuințat la noi acest trepidant ritm — ale­ multor scurtelor comenzi militare ca și mișcărilor sau discuțiilor cu supe­­riorii din care au fost eliminate­­ nu­ tHitățile verbale ale unui stil pom­­pos — se integrează de minune prin ideea pe care o îmbracă — ideea de campanie, de front cîe­ desfășurare a răsboiului — ca și prin tendințele liricei actuale de a simplifica și a­­runca disponibilul balast verbal. în laturi, acest trepidant ritm interior se situează cu succes după cum spuneam în cadrul expresivei poezii moderne. Deși intenția autorului a avut un substrat narativ cartea se scaldă to­­tuș de un lirism involuntar se pare, dar bine venit în cari imaginile­ vii sclipesc ca stelele răsfrânte în apele nopților calme. Iată un cantonament înainte de începerea luptei: Nopțile se sbat ca pasările. Rondul­i,a magazii, sentinela răcnește. Stai! Un schim de vorbe ciudate. Parola Peste ostașii adormiți vântul tresare evantai intr’un târziu sună alarma. Pe uliți. Aleargă fantome, lucesc felinare.. Se împart grenade. Batalionul Se mișcă. Pe cer se aude fâlfâit de motoare... (Prin holdele sfinte) Ca într’o oglindă fermecată de pe care o mână târzie ar șterge trenul, la m­are colbul gros al anilor se vor regăsi mai târziu printre versuri, nopțile și încleștarea sângeroasă a răsboiului. Iată aceasta „Revede” cu un țăran român rămas Pe meleagurile basa­­rabene în răstimpul tristei înstrăi­­nări a provinciei noastre. Noaptea trece înaltă in manta de pluș Peste apă e un sat. Se văd case. Pornesc cu o grupă în recunoaștere. Lotcile Dormitează în sălcii, undele au sclipiri de mătase. Așteptăm ora fixă. Barca se deslipește de mal­­e facem cruce, punem o mitralieră în bătaie... Totul se’ngroapă în besnă. Vâslim Departe pe mal a tresărit o văpaie. Lăsăm lopețile. Ascultăm. In jur apa vâjie, luntrea alunecă lină. Ne apropiem. La o casă măruntă. Poate fi pichetul — e încă lumină le egale cu acelea ale unei burse universitare, acordăm d-lui Liviu Jurchescu întreg sprijinul moral al recunoașterii noastre, sub forma unei calde recomandațiuni­ către forurile competente, de a-i facilita obținerea actelor de călătorie în Germania, spre a putea fi d-sa a­­colo la începutul lunei Noembrie 1942, adică odată cu începerea cursurilor universitare. Motivarea sprijinului material o­­ferit de către d. Gamiilscheg, dar la care d. L. Jurchescu, din motivele de mai sus a renunțat în favoarea unor elemente de valoare care ar avea mai multă nevoe de el, este următoarea: „In scrierile sale, d. Liviu Jur­chescu argumentează că există atâ­tea temeiuri să se insiste mai mult asupra laturii dacice a istoriei ro­mânilor, încât cele fixate și inter­pretate în special în cursurile școli­lor, apar ca o neglijare a unor fap­te care de mult ar fi meritat aten­țiunea pe care le-o acordă azi d-sa „Lucrarea d-lui Liviu Jurchescu are calități care o fac aptă de tipă­rire, sub forma unei valoroase teze de doctorat juridic, prin faptul că într’însa autorul se ocupă de Drep­tul Dacic, arătând cu dovezi pe care specialiștii le vor aprecia La justa Un ordin în șoaptă: „Nimeni nu trage Chiar dacă e cineva văzut”. Sosim pe mal, bocancii se afundă in mâl Ulițere­ s pustii, satul e mut. Ocolim fereastra. Batem la ușp. Se aud pașii. Un glas de român Când ne vede, rămâne cu mâna la gură Apoi ne sărută ne scoate pâine și șuncă dintr’o clae cu fân Și cartea continuă în acelaș ritm. Cele mai impresionante momente din acest răsboiu sunt trăite în veri și înfățișate lectorului împreună cu tot acel cortegiu de am­itiri Si pei­­sag­ii ne cari ostașul ie revede pe un pat alb de st»­­la­ după ce căzuse ră­­nit. Fiecare poemă ilustrată sugestiv de talentatul pictor și gravor Nicolae Brana capătă astfel o dublă valoare artistică pentru lectorul care cu sau fără rafinament prețuește asemenea bijuterii sufletești. Acele fragmente de proză citadină necesare lectorilor diverselor ziare cotidiene, pentru o hrană sufletească superioară telegramelor și comuni­­­catelor oficiale, Impăcând graba și ritmul trepidant al vieții, cu o litera­­tură incipientă reportagin­e, cu alte cuvinte au format obiectul celei de­ a doua cărți a d.lui Al. Raicu. In afara articolelor tematice sem­­nate de d.sa în diverse reviste sau cotidiene, în afara versurilor publi­­cate și volumelor de poeme scoase până azi, d. Rancu a realizat în de­­curs de câțiva ani printr’o neobosita și pasionată muncă zilnică o s«1­!« de reportagii orășenești din cari ne lipsind nici descripția, nici analiza , a oamenilor, a faptelor ori a stă­­rilor sufletești înfățișate. Și nici curiozitatea ziaristului care știe să pătrundă pretutindeni și semnală, cetitorului elementul senzațieW pornește un fel de poezie mel­anco­ Ucă­de în value sufletul cetitorului într’o impermeabilă mania literară. Alături de obserarțimile, de fiin­țele și de momentele întrevăzute de confratele Al. Raicu în fragmentele sale zilnice, apar grefate realitățile cunoscute și conservate de memoria orășanului, elemente din a căror ne­­văzută îmbinare pornește plutind peste paginile cărții o nostalgie sin­­ceră și fără de o problematică prea complex­ă. Despre birourile de plasare cu oa­meni­ ior, despre acel leneși visători bolnăvicioși al Cișmighitul de tot, decima despre țiganii nomazi ca Și lucrătorii din canalele U. C. B.-ului, despre fardul v­?.ții nocturne a Ca. nitsipi și bunea prostituatelor, des­­in*e flașnetari, birjari, și încă despre câte altele nu scrie Al Rai­u în re­­portagi­ie sale ne cari adunându-le in carte, le-a stilizat și armonizat cu atâta gust: „îmi place titlul acestei cărți, di­­rect, brusc cominator, e formula unei arestări literare a lectorului dorită de toți autorii, nemărturisită de mai­ne c­um­!” — spune d. Ionel Teodoreanu in „Du.te Cu el, cetite, mie”, prefața pe care l.a acordat.o cărți d.lui Raicu. Și to­t d.sa continuă, pe bună drep­­tate: „Scrisul lui Raicu cel cu rimă, ca și cei fără, cel dichisit ca și cel Is­ buchst, nu e decât, un umblet mai în taină decât al timpului, dar um­­blet totuși căci, iată, nu spune lec­­torului „Stai Cu mine” ca atâtea ambigune Dame cu Camelii ale scri­­sului — ci „hai cu mine”. Este acesta primul volum de Pro­­ză semnat de confratele Al. Raicu De­aci din colțul paginii noastre artistice îi dorim ca el să„i des­­c­hisă colegului nostru perspectiv kuori frumoase realizări ete. viitoare. Ernest Verzea însemnări in spațiul critic... CARNET DE SOLDAT (versuri) și HAI CU MINE (reportagii), ambele de AL RAICU Azi are loc cor­feristis l­ui prof. Simiorcescai, despre Energia Româ­­nească la Ateneul Român Azi la orele 4 după amiază va avea loc la Ateneul Român deschiderea șe­zătorilor organizate de revista „Vremea” prin întâiul ciclu, închinat­ Țării. Va conferenția cu această ocazie d profesor Ion Si­mionescu, președintele Academiei Române, despre „Energia românească’ . Restul programului va fi completat cu următoarele contribuțiuni artistice: Rugăciunea de Mihail Em­inescu spu­­să de d-ra Migry Avram Nicolau, de la Teatrul Național, Cântarea României, de Alecu Ruso citită de d-na Agepsina Macri de la Teatrul Național. Scrisoarea III (fragment) de Mihail Em­inescu, recitată de d. George Vraca, de la Teatrul Național, Rapsodie dacă de A. Cotruș, recitată de d. Dem. Psata, de la Teatrul Națio­nal și Rapsodia în Re Major de George Enescu, executată de Orchestra Filar­­monică, sub conducerea maestrului 1. Perlea. reviviA „ ^parlMPIJr ROMÂNUL «PĂDUREAl AlD­ WWyM» A FOST TRADUS IN Relațiile culturale rom­âno-tur­­ce capătă tot mai mult caracte­rul unei strânse colaborări in­­tratuale intre cele două popoare. T­urcia nouă, vie, a cărei existen­­ță actuală se ridică simplelor manifestări deasupra politice, creiază o spiritualitate nouă, în­­cadrat în complectul culturii eu­ropene și realizând strânse legă­turi culturale cu celelalte popoa­re Legăturile cu România s’au făcut și se fac, în acest domeniu, prin traduceri de cărți, prin ar­ticole, și prin expoziții realizate de ambele țări, una în interiorul celeilalte. In cadrul acestor manifestări, a apărut de curând in limba tur­­că romanului d-lui Liviu Re­­breanu .,Pădurea Spânzurați­­lor" Cartea a apărut inie o colecție foarte îngrijită de traduceri din literaturile europenene, și este tradusă de d. Ziga Yamec, un tă­­năr profesor născut la Silistra care și-a făcut studiile in Româ­na și se ocupă de multă vreme cu traduceri din literatura ro­mână în limba turca. G Ziua a«a lor valoare, contribuția „dreptului dacic la crearea Dreptului Grec și a Dreptului Roman”, „Lucrarea este cu atât mai mult destinată unei luări aminte, cu cât autorul, în cadrul pe care i-l pune, spre a fi mai bine înțeleasă, face remarcabile incursiuni în ceea ca d-sa consideră contribuție dacică la crearea religiilor și a dramaturgi­ei”, ,,Afirma­țiunile chescu sunt greu, d-lui Liviu Jar. poate chiar cu neputință de răsturnat. Chiar dacă ele ar putea fi răsturnate însă în întregime — ceea ce nu este de pre­văzut — a­r putea da loc unor dis­­cuțiuni din care istoria Dreptului, a dramaturgiei și a religiilor n’ar avea decât de câștigat, prin preci­zările pe care le provoacă. „Pentru desăvârșirea lucrării este necesar ca d. Liviu Jurchescu să consulte materialul documentar al bibliotecilii germane și mai cu sea­mă să audieze cursurile unor speci­aliști de la universitățile germane”. «Nu putem accentua îndeajuns că, în lucrarea sa,­­ Liviu­­ Jurches­cu se află mai mult decât oricine pe linia trasată de către d. Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului Român, care la 10 Mai 1942, cu oca­zia discursului ținut In fața Mor­­mac a tradus romanul „Pădurea Spânzuraților”, într’un sat din Turcia unde este în­­dremeniri de față învățător iar traducerea d-sale este făcută în cea mai cu­rată limbă literară turcă Roma­­r­ul a apărut sub titlul: „Asilmiș­­lar Ormani” („asilmiș’’ însem­nează „spânzurat", „iar” e arti­colul pentru plural, iar „aman" pădure) Cartea a apărut în 3000 ex. din care s’au vândut în primele 6 zile de la apariție peste 1000 exemplare. Romanul a fost pre­zentat printr’o vitrină specială a librăriei Insei din Istanbul și a fost comentat favorabil de pre­sa turcă. S’au scris, cu această ocazie, articole despre­­ Liviu Rebreanu și despre opera sa li­terară, precum și dări de seamă asupra „Pădurii Spânzuraților”. D. Ziga Yamac a început a­­cum să traducă și romanul „Răs­coala" al aceluiaș scriitor ro­mân, care urmează să apară în aceiaș editură din Istanbul, tot in colecția „Seria Literaturii U­­niversale”, în care a apărut și această primă traducere, mântuirii Eroului Necunoscut, a ro­­stit lozinca care a redat pentrrn se­cole, valabilitatea meritată „Legi, Sarmisegetuzei” Poate că nu este de prisos să a­­dăugăm că în lucrarea, d-lui Liviu Jurchescu nu se dă latinității noa­stre cu nimic mai puțină importan­ță decât în toate operele de istorie dela noi, scrise în spiritul Școalei Latiniste. Deci, cu toată importanța pe care d. Liviu Juchescu o dă La­­turei dacice a Istoriei Românilor, lucrarea nu se găsește nicăeri în conflict, cu vederile unui Șineai sau Iorga, cu ale lui Xenopol, Pârvan, d. Giurescu sau d. George Brătianu. Originalitatea punctului de vedere al autorului — pe care l-am întreză­rit citind câteva din studiile apă­rute — este totuși o realitate atât de evidentă încât merită întreg presti­giul pe care i-l dă aprecierea sa­vantului din fruntea Institutului German de Știință de pe lângă Le­­gațiunea Germană din București. Amănuntul că lucrarea va putea apare în limba germană este Îmbu­curător prin faptul că în modul a­­cesta i se asigură o difuzare incom­parabil mai mare, decât dacă ar fi apărut, de pildă­ în limba franceză sau în limba română. ÎNZURAȚILOR» H lIPEANU­ LImba turcă DuminScă I Moruni», BS792 | -------------------------------- 1 " _ D. VASILE NETEA răspunde „tinerilor doi a Timpul”, pentru a-i fi contestat obiectivitatea în pri­vința tânărului poet ardelean Lu­cian Valea, pe care La recomandat cu.. prea multă căldură, într’un articol din Vremea D-sa recunoaște: Că nu toate pot­'zi­le din Intoar­­cere lângă pământ sunt vrednice de laudă, sau că Mantile pentru fata abeleană mn­tro­­ i­ia tipărite? De acord. Care poet însă, chiar și dintre cei mai remarcabili, și în primul rând insuși O. Goga, nu­ are și bucăți a căror înlăturare nu ar dăuna prin nimic semnificației legate de numele său? De ce dar poeziile mai puțin reușite ale tâ­nărului stihuitor dela Brașov să depășească în importanță pe­cate care într’adevăr fac din Lucian Valea atenția noastră. Admirăm generozitatea d-lui Vasile Netea, dar mai așteptăm și critica celor a cari de bine de rău, dețin frânele aprecierii literare prin revistele și ziarele noastre — pentru a vedea dacă, într’adevăr, e vorba de un nou... Goga! Una din cele mai impresionante încurajări pe care le primim, pen­­tru munca noastră de la această pa­­gină, sunt scrisorile dela cititorii noștri. Este cea mai compensa a gândurilor prețioasă re, pe care le așternem în aceste coloane, căutând să­ împărtășim pe cât este cu putin,­ță, din bogăția pe care o culegem în sufletele noastre, zi de zi din artă, literatură și viață — această confirmare că toată dăruirea noas­­­tră nu este zadarnică. Multe din scrisorile pe care Le-am primit de la cititori, ar merita să fie publicate în întregime — cum am f­i procedat cu uinele din ele — pen­­tru a dovedi că publicul românesc participă cu toată căldura sufle­­tească la toate problemele de cul­­tură, chiar prezentate în treacăt ,în coloanele unui cotidian, că avem în unghiuri orașe mici de nebănuite de țară, în provincie, prieteni sinceri și devotați, nu numai noi cei dela această pagină, ci toți acei cari luptă cu încredere și optimism, în vremea de azi pen­tru promovarea culturi românești. _Marele nostru regret este acela ca nu putem răspunde individual tuturor acestor corespondenți noștri, care ne pun adesea intere as sante probleme, dar îi asigurăm că‘ Decare rând al nostru, este scris cu gândul la ei, fiindcă singurul scop al scrisului nostru zilnic, este acela de a dărui și conștiința acestei dă­rni fără reticențe constitue și sa­­tisfacția și liniștea noastră, în cli­pele acestea când fiecare român tre­bue să dăruiască, în domeniul în care activează, maximum-ul pe care îl poate da. Unele din cele mai emoționante m­sive, pe care le primim, atât cei de la această pagină,­­cât și ceilalți­­ redactori ai noștri sunt scrisorile ce­­ ne vin de dincolo de Nistru, de pe lnia frontului sau din teritoriile eli­berate de vitejii noștri de sub apăsa­rea guvernării bolșevice. Ne putem lesne imagina ce înseamnă, pentru acești frați ai noștri, plecați din țară de cine știe când, căliți în­­ lupte gre­le, stăpânind unii din ei înălțimile Caucazilor, alții stând cu ochii a­­țintiți în negurile orizontului marin un ziar din țară. Căldura cu care o­­stașii noștri urmăresc rândurile pe care le scriem și aștern &i însuși rân­­duri de mulțumire pentru salutul pe care li-l trimitem din patrie, ne dă îndoite puteri de muncă și ne ajută să scriem uneori aproape ca un sen­timent de religioasă reculegere, fi­indcă ceea ce ne datorăm este atât de­­ mult încât nu ne putem achita de datoria noastră decât silindu-ne să dăm ceea ce este mai bun în noi. Iată, de exemplu, desprindem din teancul de corespondență, o scrisoa­re și o poezie, ce ne-a impresionat cu osebire, amândouă trimise de solda­tul Botan Simion dintr’o unitate de marină Odessa. Versurile, după părerea noastră, s­unt pe linia acelora versuri ale fol­clorului nostru, în care stăruește mai proaspăt decât în orice poezie cultă, geniul poetic românesc. Este un întreg „weltanschaung” romî­­nesc, etic și artistic, în aceste rân­duri, pe cari le cităm pentru cititorii noștri: DE LA ODESS­A Foaie verde trei măsline Astăzi este un an de zile Când vă scriu aceste rânduri Mi-au venit câteva gânduri, Cum eram acum un an Luptând cu acest dușman Care era aici stăpân Azi sunt eu, căci sunt­­ romăi și românul unde este Dumnezeu îl ocrotește. Și pe care el le’nfruntă Dumnezeu Sfântul l-ajută.. Rog pe Domnul, zi și noapte, Să ne­ ajute mai departe. Să scăpăm de bolșevici Cari și-au bătut joc pe-aic De totul ce-a fost frumos Și de Crucea lui Christos?. Că Christos când a murit Tot­­ prin Cruce­ a­ biruit, Și a noastră biruință, Tot prin Cruce-i cu putință, Prin munca și’disciplina­ .. Să’nvingem hoarda­ păgână. Cunoașteți o mai frumoasă ima­gine a sufletului soldatului nostru care luptă pentru țară pe fronturile din Est? Eroismul, credința profun­dă, „simțul etic, simțul artistic (și-au bătut joc pe-aici, de totul ce-a fost frumos) al românului, toate sunt cu­prinse în aceste rânduri simple, de factură populară, de o bogăție de substanță uluitoare.­­Le-am publicat cu o deosebită sa­tisfacție și le relevăm ca pe unele din cele mai emoționante,­ rânduri din opera poetică a frontului. Cu ris­cul de a provoca un zîmbet de fină ironie din partea acelor „foarte sub­țiri“ intelectuali, pentru care toate realitățile românești sunt niște în­jghebări hibride de castele pe nisip, făcute de copii. Iar soldatului Botan Simion strângem mâna călduros, socotindu- îi ne­cinstiți de acest gest — și îl ru­găm să ne trimită acele „multe și importante poezii, povestiri și tot fe­lul de amintiri din Odessa“ — cum spunem pe cari ni le-a promis. Doina Poteami SCRISORI DE PE FRONT RĂSPUNS ȘOIMULUI BOTAN SIMM TEATRALE „Iphigenia din Delphi“ înainte de premieră, Duminică Ea Teatrul Na­­țional Duminică, 1 Noembrie, ora 11 di­mineața, Înainte de premiera piesei „IPHIGENIA DIN DELPHI“, de Gerhard Hauptmann în regia <l-lm Pani Mundorf, director de scenă german, invitat de către direcția Teatrului Național să pună în sce­nă această piesă. D. Virgil Tempeanu va vorbi des­pre Gerhard, Hauptmann, omul și opera sa. Domnul Dr. Sacher va vorbi des­pre Iphigenie și regia piesei. Se va reprezenta un fragment din piesă cu d-na Eliza Fetră­­chescu și d-nii George Vraca, I. Ul­­meni, C. Mitra și N. Brancomir. „Coana Chirița“ astă seară la Teatrul filational Cu admirabila distribuție de la premieră se reprezntă astă seară pe scena Teatrului Național „COANA CHIRIȚA“­In matineu se joacă „APUS DE SOARE“ cu d-na Sorana Țopa George Calboreaaiu în rolurile prin­ci­cipale. Duminică, ora 11 dimi­neața spectacol pentru eopii la Studio Duminecă 1 Noembrie ora 21 di­­m­ineața se va reprezenta de către copii din comuna Berceni „COTOIUL FERMECAT“, sub conducerea d-nei Ana Procopie-Dumitrescu,

Next