Viața, februarie 1943 (Anul 3, nr. 644-671)
1943-02-01 / nr. 644
B ■BS& '; ■ a uvty I«« AWUI XII Hf. 644 KM HVgssmnHHB 1 ;'„ gj MB 9HHHHHBHMBSSS Luni 1 Februarie 1943 §|b %■; " " abowabiäntbi S| J L 10 PAGINI 5 LEI i După respingerea inamicului — pândaru] iș comandantul grupei, bine echipați asigură oridnea binemeritată a oamenilor adunați în adăposturi după o luptă grea (SMP) D ANIVERSAREA NATIONAL SOCIALISTĂ e ce să participăm noi, Românii, la sărbătoarea triumfului de acum zeltații al național-socialismului german?. Ne leagă pe noi ceva de acest mare fenomen, al cărui sâmbure e o doctrină specific germană, al cărui program politic avea în vedere numai viața poporului german și a cărui semnificație o înțelegea numai sufletul german? E un lucm evident că atunci când geniul lui Adolf Hitler, torturat de umilința pe care o trăia Germania, a formulat doctrina rasei și a cristalizat programul național-socialist, nu s’a gândit la altceva decât la eliberarea și la glorificarea neamului său. Dacă triumful naționalsocialismului s’ar fi localizat numai în granițele Reichului, motivele noastre de participare la sărbătoarea lui s’ar fi redus la o simplă admirație platonică a geniului lui Adolf Hitler și a poporului german, care s’a dovedit în stare să'l înțeleagă și să-l urmeze cu zeci de milioane de inimi în aceeași bătie de entuziasm. Dar n’a fost numai atât. Uriașa mișcare național-Socialistă, deși esențial germană, purta în ea germenii unei fecundități etnice de o valabilitate universală. Accesându-se lui popor, ea conținea principii de viată existente in ființa oricărui popor. Adevărul este că naționalismul românesc a urmărit cu înfrigurare evoluția mișcării hitleriste, așteptat și i-a dorit triumful i-ș și l-a salutat cu frenezie când el a izbucnit acum zece ani. Există o afinitate firească, o adeziune veche și o serie de cuceriri politice, care leagă naționalismul românesc de mișcarea hitleristă și ne dau libertatea să participăm la această aniversare ca la propriul nostru triumf. Noi avem de mult o doctrină a vieții etnice, al cărei corespondent l-am văzut în doctrina rasei germane. Noi aveam de mult un program de purificare a organismului national și de reintegrare a tuturor categoriilor sociale în armonia statului etno-galic, al cărui corespondent ișm văzut in statul totalitar national-socialist. Pentru realizarea acestui ideal ne izbiam de aceleași adversități internaționale ca și Adolf Hitler. Popor mult mai mic la număr decât cel german, noi n’am îi putui zdrobi singuri aceste puternice adversități internaționale, dacă n’am fi avut eroicul precedent al național-sociaismului Am fi putut noi înfrânge regimul democratic fără exemplul Germaniei? Am fi putut noi suprima drepturile Evreilor, garantate prin tratatele de pace, dacă Germania nu le-ar fi sfărîmat? Ne-am fi putut noi sustrage francmasoneriei Societății Națiunilor dacă Germania n'ar fi rupt lanțurile? Ne-am fi eliberat noi singuri de sub dominația plutocrației internaționale, dacă Germania n’ar avut acest curaj? Iată de ce în triumful naționalsocialismului sărbătorim totdeauna triumful naționalismului românesc. Nu numai un sentiment de admirație ne determină să participăm la aniversarea germană, dar și un sentiment de cavalerească recunoștință pentru marile repercusiuni stimulente, pe care mișcarea național-socialistă le-a avut asupra înfăptuirilor noastre românești. Acelaș fenomen s’a repetat aproape identic în viața fiecărei națiuni, în ființa căreia instinctul conservării etnice nu dispăruse cu desăvârșire. O asemenea constatare ne îndreptățește să vedem în revoluția național-socialistă formidabilul stimulent al regenerării popoarelor europene. Valabile pentru Germania, cuceririle politice Pe MICHIFQ șt CRAINIC . ale lui Adolf Hitler sunt valabile pentru orice națiune. Din mijlocul celui mai mare popor, care ocupă centrul Europei, s’a dat semnalul unei noul rândurii, singura potrivită existenței etnice, în care intră de acum încolo întreaga viață a continentului nostru. Această revoluție însă, care tinde să creeze armonia diversităților etnice pe temeiul unei conștiințe continentale de rasă, de cultură și de destin comun, a stârnit crunta dușmănie a puterilor cu ideologii contrare: bolșevismul eurasiatic și angloamericanismul plutocratic. Războiul era inevitabil. Germania națională socialistă, poporul cavalerilor și al onoarei, l-a acceptat în numele Europei întregi. Ceea ce e cu adevărat măreț în această uriașă încleștare războinică e imensul sacrificiu german, adus pentru libertatea tuturor popoarelor de pe bătrânul nostru continent. Un brâu de fier încinge Italia Europei și o apără cu eroică înverșunare, iar acest brâu de fier e înainte de toate german. Suntem asaltați dela Apus și dela Răsărit. Judeoamericanii vor o Europă vasală plutocrației internaționale , bolșevicii vor o Eu(Contrinerre în tura. La REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA £^1H lT^f lmW"S^ Director "str^a^nda^1t* muliiimi ai KiB MiUE au iaf lKU uviu aeeirait INTENȚIILE BOLȘEVICILOR FAȚĂ DE ROMÂNIA Rosul voia să declare România ca făcând parte din zona sa de influentă. Voia să pună mâna pe câmpurile petrolifere ale României și din România să pătrundă în Balcani peste Bulgaria, apărând ca liberator al tuturor slavilor El apărea mereu cu masca ce i se potrivea pentru moment, odată ca panslavist, altă dată ca bolșevic. Așa voia să-și înceapă înaintarea: pe aripa dreaptă și pe cea stângă. Odată ce s-ar fi găsit în flancurile și în spatele Germaniei, ar fi stat și în spatele Europei. (Din discursul rostit la posturile de radio germane de Mareșalul Reichului, Herman Goering al cărui text îl publicăm in pagina 9-a-' k' 1IW fP||iP |||pg| IL ST»’?1/.*/.*.* 1200 * SS EXPRESIA SIMȚIRII ROMÂNEȘTI ărbătorirea celor zece ani de biruință națîonal-socialistă în Germania, a dat prilej, din nou, poporului român să-și exprime sentimentele de admirație și de gratitudine pentru acțiunea marelui conducător al Reichului german. Adolf Hitler, care, după ce a transformat Germania într-un stat de granit, a sfâșiat vălul tăcerii viclene a slavismului ce urmărea înecarea Europei și civilizației ei, în beznă. Inaugurarea sediului asociației româno-germane la București a dat un prilej mai mult ca poporul german să cunoască atmosfera de care se bucură in România lupta sa pentru restabilirea ordinei și întronarea dreptății in Europa. Cu această ocazie, discursul pronunțat de d. prof. Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de miniștri, a fixat încăo dată legâturile trainice ce leagă sforțările României de Germania, în lupta pentru apărare și dreptate, ce o ține împreună. Ca punct de plecare în corespondența de aspirare dintre cele două popoare, d- prof. Mihai Antonescu a găsit cea mai potrivită expresie in urarea atât de mult subliniată de aplauze: „Doresc Neamului meu, Românilor de pretutindeni, inimei și conștiinței românești, să ia din această mare trăire de fanatism național și de jertfă pentru Patrie, pildă vie de credință și în faptă”. Continuând ideia aceasta pe scara sentimantelor acordate ?a cel mai înalt diapazon, c. prim ministru află această splendidă gradație tn exemplul cel desprinde din lupta și naționalismul Germaniei pentru propășirea ei și «întronarea dreptăt» în Europa: „Să nu trăești decât cu gândul la gloria Neamului tău. Să-ți simți sângele clocot ’ de viață, gata de jertfă și de împlinire pentru Țara ta; Să-ți simți brațele grâu de putere cu care să încingi pământul Țării , tale și otelul uzinei; In îmbrățișarea cinstită a muncii pentru ca să scoți dintr’însa rodul vieții maiortale; Să-ți privești familia, clasa, ca pe o treaptă cu care urci cu încredere spre viitor pe tai care te urmează. Să nu crezi decât în Patria ta și în puterea ei, în drepturile ei veșnice și în datoria de a le «lați. Să fii gata de orice sacrificiu și să te eliberezi de orice trufie și de orice interese atunci când închinarea fanatică pentru Țară îți cere să muncești sau să mori —iei una— pentru ca Neamul să trăiască; iată o mare secțiune de împlinire naționala pe care trebue s’o privim în propria noastră conștiință’". Socotim că răsunetul ce i-a avut discursul d-lui Vicepreședinte al Consiliului în toate cercurile de la noi și de peste natura rămâne fără termen de comparație pe linia exprimării sentimentelor ce unesc cele două popoare, avântate în cel mai crâncen război. Pentru că discursul rostit da primul ministru al țării noastre, oglindește și înmănunchează s’mtirea între nesuflări românești. Pe frontul german deja lacul Ilmen (PK COMANDANTUL CADE! COMPANIA ÎNVINGE In sectorul lor de luptă, petrolul din Răsărit, osta.fi noștri au rezistat de doua luni și jumătate, celor mai salbatice atacuri ce s’au pomenit vreodată în războaiele de până acum ale Istoriei. Disperați, can clipele din urmă pe care le mai trăesc, rușii au în* cercat străpungerea frontului ro* mâno-german și au făcut în sco* pul acesta cele mai costisitoare sacrificii. Câneffcipt&toti germani si ro* mâni au ajuns la Don și în ținuturile Volgei, iudeo*comuniș* tii Moscovei au știut ce-i așteaptă. De aceea n’au cruțat nimic din ce le*a mai rămas, pentru a opri înaintarea trupelor germanoromâne, fiindcă stârvurile rușilor rămase cu zecile de mii pe râmpul de luptă, nu le*a stat la su* fier. In setia lui de a stăpâni lumea, comunismul e gata să întreprindă orice. Au pierdut sovieticii atâtea teritorii, atâtea bogății și atâtea miliodi-ie de suflete. De*ar fi să mai rămână, insă, numai câteva din cele ISO milioane de ruși, ei tot nu s'ar sinchisi. Fiindcă planul lor nu vor să*l lase la jumătatea drumului. Vor stăpânită Europa, vor încopoiată în comunism lumea întreagă. Dar santinelele neadormite din regiunea Donului și din Caucaz îi împiedică cumplit și le dejoacă planurile. Dorobanții români sunt prezenți acolo, ca iubirea lor de moșie, ca dragul celor de acasă pe care îi vor liberi, nu robi, cum au văzut ei pe bieții țărani și muncitori din Rusia sovietică. De aceea, înving, sau cad. N'au lozincă mai plină ele înțeles, nu cunosc altceva mai potrivit măsurii lor sufletești decât izbândă sau moarte... Și pildele nenumărate pe care le dau, murind cu arma din mână, când sunt nevoiți să facă impas înapoi, sunt adevăruri, nu legende . Mare. IniUata de infanterie or*ionizează la 6 Decembrie, în ziua Sfântului Nicolae, un atac concentric dela Est, Nord și Sud, cu scopul de a cuceri o localitate, 'de urîde in amenl ii hărțuia nemediat. ' O companie,, dintr un regiment de infanterie iese îndată pe poziție, sub comanda sublocotenentului rezervisst Pârvan Linică, și-și pregătește atacul spre Nord. Se avântă vijelios, dar, după 4—500 metri, este primită cu foc puter* nic de arme automate și aruncătoare grele. Dorobanții sublocotenentului Pârv Sublocotenentul Pârvan Linca împreună cu dorobanții săi și-au îndeplinit misiunea. Drept pildă de eroism și implinire a datoriei, Comandantul M. U. îi citează pe corpul de Armată din care fac jpirte și le pune pe piept semnele bărbăției și ale iubirii de Patrie.van sunt o mână de oameni. 40 Mai au cu ei o grupă de mitraliere. Dar dorința de a pătrunde in primele linii inamice este nemăsurat de mare si oamenii aceștia se bizue mai ales pe sufletul lor decât pe armătura cu care pornesc la atac. Compania celor 40 asaltează și cucerește prima linie de rezistență bolșevică. In frunte, sublocotenentul Pârvan îndeamnă, ajută, însuflețește. Dar gloanțele dușmane caută piept de viteaz și comandantul cade rănit, după ce și*a dus do*robanții, acolo în liniile dușmane. Cad dintre bravii luptători unul câte unul, rândurile se răresc. Sunt morți și răniți. Compania merge înainte. Satul Iki Șorgachim trebue cucerit, așa suna ordinul Comandamentului M . Și chiar așa, fără comandant, dorobanții care au mai rămas, trec peste stârvurile bolșevice și ating creasta dealului, în jurul căruia e risipit satul Iki Șorg nachim PROCLAMAȚIA FUEHRERULUI ADOLF HITLER CĂTRE POPORUL german în pagina l ©-a SITUAȚIA PE FRONTURILE DE LUPTĂ de General «le divizie VLRCILUI ECONOMUI PE frontul de răsădit. — Luptele înverșunate continuă,, în zonă de efort ofensiv Sovietic — în spațiul dela Vest Nord-Vest Voronej unde ca obiectiv principal strategic apare Chalcovul. Și unde forte puternice— proaspăt angajate—bolșevice, încearcă printr'o manevră largă pe la nord, sa lovească comunicațiile spre Vest ale forțelor germane — în retragere pe front larg după evacuarea capului de pod de pe Don de la Voronej. Evident căderea bolșevicilor pe frontul Kursk—Charcov înaintea închegăirei frontului de apărare germană acta, ar fi de proporții mari strategico-tactice. Numai că apărarea germană este destul de fer’nlă ca toate luptele grele ce este silită să dea. , Mai la Sud în spațiul dintre Bonn și Donet năvala inamică a fost tărmurată de rezervele prin impetuoase contra germane care atacuri au aruncat trupele Sovietice mult înapoi spre răsărit. Zona Maniei — Don, de asemenea a fost curățată de bolșevici prin repctării germane, iar încercările de pătrundere massivă în Caucazul de vest s-au prăbușit în fața pozițiilor germane și române. In Stalingrad eroica rezistență a Germano - românilor este nesfărrâmată. Asalturile sovietice împotriva frontului de St s. Sud s’au prăbușit cu pierderi grele pentru inamic. In Sectorul Nord al frontului de răsărit grupul de armată Busch duce o luptă defensivă fructuoasă. IN AFRICA DE NORD. Forțele Mareșalului Rommel din Tripolitina continuă gruparea loti în Spațiul Tunisian cu toată presiunea persistentă britanică contra Detașamentelor de siguranță care acopere retrageri și gruparea în spatele liniei Mareth în legătură cu forțele generalului von Arniin de pe frontul Teburba Gabes. In Tunisia Pe frontul apusean ofensiva generalului von Arnin a pus într-o situație critică trupele generalului Eisenhower care-si retrage forțe de la Metfez-El-Babr Bu- Arada pentru a umple cu ele golurile lăsate prin nimicirea și respingerea unor mari părți din trupele desidente franceze de la Sud Vest și Sud, care atacau nedirecția Gabes, pentru a periclita retragerea forțelor lui Rommel și grăbi joncțiunea cu Armata 8-a britanică a generalului Mongomery. IN ATLANTIC. In Spațiul dintre Groenlanda și Equator, submarinele germane au scufundat 10 vapoare cu o deplasare de 75.000 tone, iar în Mediterana și Oceanul înghețat alte 6 (28.000 pmne). In total 108 000 tone. Aceasta a provocat serioase îngri forări în Angia unde presa Britanică afiirmă că pericolul submarin anunță sforțările aliaților și cer a se lua mășuri urgente pentru înlăturarea acestui pericol. Numai că întadrirea uriașului tonaj scufundat nu poate fi făcută prin dialectica de la Casablanca și nici prin vehemente manifestațiuni de presă. Astfel că până la găsire și mijloacelor de combatere a submarinelor cu mare rază de acțiune, care atacă convoaiele anglo americane și escorta lor în masă, acestea vore domina situația transporturilor de rasboiu Starais. # prno, Zechinz 'Cficino fjkn/ck. firo . Vstovit >vaoroti'/ dbmjan&k Mol Ud! Apo e. t'.tdskovo .m V/ Ifinif fi rhnhniv? Q PnfnnvTi Roznaia nkoDo/ V nvks okonifti<a Sorocii "Foznecov//tirti beres ac KaThnar(A) aTroKko/s vstesmni/faf&cekorovr. PXO. Sote Iovo Vusokoie najarniki < kroiSciliW ti Hazoecwo Kozbvm n vest fromesxi, Usvaskovo KALINIh Lotorina tain