Viața, februarie 1943 (Anul 3, nr. 644-671)

1943-02-01 / nr. 644

B ■BS& ';­­ ■ a uvty I«« AWUI­ XII Hf. 644 KM HVgssmnHHB 1 ;'„ gj MB 9HHHHHBHMBSSS Luni 1 Februarie 1943 §|b %■; " " abowabiäntbi S| J L 10 PAGINI 5 LEI i După respingerea inamicului — pândaru] iș comandantul grupei, bine echipați asigură o­rid­nea binemeritată a oamenilor adunați în adăpos­turi după o luptă grea (SMP) D ANIVERSAREA NATIONAL SOCIALISTĂ e ce să participăm noi, Ro­mânii, la sărbătoarea tri­umfului de acum zelt­ații al național-soci­alismu­l­ui ger­man?. Ne leagă pe noi ceva de acest mare fenomen, al cărui sâmbure e o doctrină specific germană, al cărui program poli­tic avea în vedere numai viața poporului german și a cărui sem­nificație o înțelegea numai sufle­tul german? E un lucm evident că atunci când geniul lui Adolf Hitler, torturat de umilința pe care o trăia Germania, a formu­lat doctrina rasei și a cristalizat programul național-socialist, nu s’a gândit la altceva decât la eli­berarea și la glorificarea neamu­lui său. Dacă triumful național­­socialismului s’ar fi localizat nu­mai în granițele Reichului, moti­vele noastre de participare la sărbătoarea lui s’ar fi redus la o simplă admirație platonică a ge­­niului lui Adolf Hitler și a po­porului german, care s’a dovedit în stare să'l înțeleagă și să-l ur­m­eze cu zeci de milioane de inimi în aceeași bătie de entu­ziasm. Dar n’a fost numai atât. Uriașa mișcare național-Socialistă, deși esențial germană, purta în ea germenii unei fecundități etnice de o valabilitate universală. A­­ccesându-se l­ui popor, ea con­ținea principii de viată existente in ființa oricărui popor. Adevă­rul este că naționalismul româ­nesc a urmărit cu înfrigurare evoluția mișcării hitleriste, așteptat și i-a dorit triumful i-ș și l-a salutat cu frenezie când el a izbucnit acum zece ani. Există o afinitate firească, o adeziune veche și o serie de cuceriri poli­tice, care leagă naționalismul ro­mânesc de mișcarea hitleristă și ne dau libertatea să participăm la această aniversare ca la pro­priul nostru triumf. Noi avem de mult o doctrină a vieții etnice, al cărei corespon­dent l-am văzut în doctrina rasei germane. Noi aveam de mult un program de purificare a or­ganismului national și de reinte­grare a tuturor categoriilor so­ciale în armonia statului etno-g­alic, al cărui corespondent ișm văzut in statul totalitar na­tional-socialist. Pentru realizarea acestui ideal ne izbiam de ace­leași adversități internaționale ca și Adolf Hitler. Popor mult mai mic la număr decât cel ger­man, noi n’am­ îi putui zdrobi sin­­gur­i aceste puternice adversități internaționale, dacă n’am­ fi avut eroicul precedent al național-so­ciaismului Am fi putut noi în­frânge regimul democratic fără exemplul Germaniei? Am fi pu­tut noi suprima drepturile Evrei­lor, garantate prin­ tratatele de pace, dacă Germania nu le-ar fi sfărîmat? Ne-am fi putut noi sustrage francmasoneriei Socie­tății Națiunilor dacă Germania n'ar fi rupt lanțurile? Ne-am fi eliberat noi singuri de sub­­ do­minația plutocrației internaționa­le, dacă Germania n’ar­­ avut acest curaj? Iată de ce în triumful național­­socialismului sărbătorim tot­deauna triumful naționalismului românesc. Nu numai un senti­ment de admirație ne determină să participăm la aniversarea ger­mană, dar și un sentiment de cava­lerească recunoștință pentru ma­rile repercusiuni stimulente, pe care mișcarea național-socialistă le-a avut asupra înfăptuirilor noastre românești. Acelaș feno­men s’a repetat aproape identic în viața fiecărei națiuni, în ființa căreia instinctul conservării et­nice nu dispăruse cu desăvârșire. O asemenea constatare ne în­dreptățește să vedem în revolu­ția național-socialistă formidabi­lul stimulent al regenerării po­poarelor europene. Valabile pen­tru Germania, cuceririle politice Pe MICHIFQ șt CRAINIC . ale lui Adolf Hitler sunt valabile­­ pentru orice națiune. Din mijlo­­­cul celui mai mare popor, care ocupă centrul Europei, s’a dat­­ semnalul unei noul rândurii, sin­gura potrivită existenței etnice, în care intră de acum încolo în­treaga viață a continentului no­stru. Această revoluție însă, care tinde să creeze armonia diversi­tăților etnice pe temeiul unei conștiințe continentale de rasă, de cultură și de destin comun, a stârnit crunta dușmănie a pu­terilor cu ideologii contrare: bol­șevismul eurasiatic și angloame­­ricanismul plutocratic. Războiul era inevitabil. Germania națio­­nală socialistă, poporul cavalerilor și al onoarei, l-a acceptat în nu­mele Europei întregi. Ceea ce e cu adevărat măreț în această uriașă încleștare războinică e imensul sacrificiu german, adus pentru libertatea tuturor popoa­relor­­ de pe bătrânul nostru con­tinent. Un brâu de fier încinge Italia Europei și o apără cu eroi­că înverșunare, iar acest brâu de fier e înainte de toate german. Suntem asaltați dela Apus și dela Răsărit. Judeoamericanii vor o Europă vasală plutocrației in­ternaționale , bolșevicii vor o Eu­­(Contrinerre în tura. L­a REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA £^1H l­T^f lmW"S^ Director "str^a^nda^1t* muliiimi ai KiB MiUE au iaf lKU uviu aeeirait INTENȚIILE BOLȘEVICILOR FAȚĂ DE ROMÂNIA Rosul voia să declare Ro­mânia ca făcând parte din zona sa de influentă. Voia să pună mâna pe câmpurile petrolifere ale României și din România să pătrundă în Balcani peste Bulgaria, apărând ca liberator al tuturor slavilor El apărea mereu cu masca ce i se potrivea pentru moment, odată ca panslavist, altă dată ca bolșevic. Așa voia să-și în­ceapă înaintarea: pe aripa dreaptă și pe cea stângă. Oda­tă ce s-ar fi găsit în flancurile și în spatele Germaniei, ar fi stat și în spatele Europei. (Di­n discursul rostit la pos­­turile de radio germane de Ma­reșalul Reichului, Herman Goe­­ri­ng al cărui text îl publicăm in pagina 9-a-' k' 1IW fP||iP |||pg| IL ST»’?1/.*/.*.* 1200 * S­S EXPRESIA SIMȚIRII ROMÂNEȘTI ărbătorirea celor zece ani de biruință națîonal-socia­­listă în Germania, a dat prilej, din nou, poporului ro­mân să-și exprime sentimentele de admirație și de gratitudine pentru acțiunea marelui condu­­căt­or al Reichului german. A­­dolf Hitler, care, după ce a transformat Germania într-un stat de granit, a sfâșiat vălul tăcerii viclene a slavismului ce urmărea înecarea Europei și ci­vilizației ei, în beznă. Inaugurarea sediului asocia­ției româno-germane la Bucu­rești a dat un prilej mai mult ca poporul german să cunoască atmosfera de care se bucură in România lupta sa pentru resta­bilirea ordinei și întronarea dreptății in Europa. Cu această ocazie, discursul pronunțat de d. prof. Mihai Antonescu, vicepreședintele Con­­siliului de miniștri, a fixat încă­­o dată legâturile trainice ce lea­gă sforțările României de Ger­mania, în lupta pentru apărare și dreptate, ce o ține împreună. Ca punct de plecare în cores­pondența de aspirare dintre cele două popoare, d­- prof. Mihai Antonescu a găsit cea mai po­trivită expresie in urarea atât de mult subliniată de aplauze: „Doresc Neamului meu, Româ­nilor de pretutindeni, inimei și conștiinței românești, să ia din această mare trăire de fanatism național și de jertfă pentru Pa­trie, pildă vie de credință și în faptă”. Continuând ideia aceasta pe scara sentimantelor acordate ?a cel mai înalt diapazon, c. prim ministru află această splendidă gradație tn exemplul cel des­prinde din lupta și naționalis­mul Germaniei pentru propăși­rea ei și «întronarea dreptăt» în Europa: „Să nu trăești decât cu gândul la gloria Neamului tău. Să-ți simți sângele clocot ’ de viață, gata de jertfă și de îm­plinire pentru Țara ta; Să-ți simți brațele grâu de pu­tere cu care să încingi pămân­tul Țării , tale și otelul uzinei; In îmbrățișarea cinstită a mun­cii pentru ca să scoți dintr’însa rodul vieții ma­iortale; Să-ți privești familia, clasa, ca pe o treaptă cu care urci cu în­credere spre viitor pe tai care te urmează. Să nu crezi decât în Patria ta și în puterea ei, în drepturile ei veșnice și în datoria de a le «lați. Să fii gata de orice sacrificiu și să te e­liberezi de orice trufie și de orice interese atunci când închinarea fanatică pentru Ța­ră îți cere să muncești sau să mori —iei una— pentru ca Nea­mul să trăiască; iată o mare secțiune de împli­nire naționala pe care trebue s’o privim în propria noastră conștiință’". Socotim că răsunetul ce i-a a­­vut discursul d-lui Vicepreședin­te al Consiliului în toate cercu­rile de la noi și de peste natura rămâne fără termen de compa­rație pe linia exprimării sent­i­mentelor ce unesc cele două po­poare, avântate în cel mai crân­cen război. Pentru că discursul rostit da primul ministru al țării noa­stre, oglindește și înmănu­nchea­­ză s’mtirea între ne­­suflări ro­­mânești. Pe frontul german deja lacul Ilmen (PK COMANDANTUL CADE! COMPANIA ÎNVINGE I­n sectorul lor de luptă, pe­trol­ul din Răsărit, osta.fi noștri au rezistat de doua luni și jumătate, celor mai salba­­tice atacuri ce s’au pomenit vreo­­dată în războaiele de până acum ale Istoriei. Disperați, can clipele din urmă pe care le mai trăesc, rușii au în* cercat străpungerea frontului ro* mâno-german și au făcut în sco* pul acesta cele mai costisitoare sacrificii­­. Câneffcipt&toti­ germani si ro* mâni au ajuns la Don și în ținuturile Volg­ei, iudeo*comuniș* tii Moscovei au știut ce­-i așteaptă. De aceea n’au cruțat nimic din ce le*a mai rămas, pentru a opri înaintarea trupelor germanoro­­mâne, fiindcă stârvurile rușilor rămase cu zecile de mii pe râm­­pul de luptă, nu le*a stat la su­* fier. In setia lui de a stăpâni lumea, comunismul e gata să întreprindă orice. Au pierdut sovieticii atâtea teri­­­torii, atâtea bogății și atâtea mi­­liodi-ie de suflete. De*ar fi să mai rămână, insă, numai câteva din cele ISO milioane de ruși, ei tot nu s'ar sinchisi. Fiindcă planul lor nu vor să*l lase la jumătatea drumului. Vor stăpânită Europa, vor încopoiată în comunism lu­­mea întreagă. Dar santinelele neadormite din regiunea Donului și din Caucaz îi împiedică cumplit și le­ dejoacă planurile. Dorobanții români sunt prezenți acolo, ca iubirea lor de moșie, ca dragul celor­­ de­ acasă pe care îi vor liberi, nu robi, cum au văzut ei pe bieții țărani și muncitori din Rusia sovietică. De aceea, înving, sau cad. N'au lozincă mai plină ele înțeles, nu cunosc altceva mai potrivit mă­­surii lor sufletești decât­ izbândă sau moarte... Și pildele nenumărate pe­­ care le dau, murind cu ar­ma din mână, când sunt nevoiți să facă im­pas înapoi, sunt adevăruri, nu legen­de . Mare. IniUata de infanterie or*­­ionizează la 6 Decembrie, în ziua Sfântului Nicolae, un atac con­­centric dela Est, Nord și Sud, cu scopul de a cuceri o localitate, 'de urîde in­ am­enl ii hărțuia nem­ed­­iat. ' O companie,, dintr un regiment de infanterie iese îndată pe poziț­­ie, sub comanda sublocotenentu­lui rezervisst Pârvan Linică, și-și pregătește atacul spre Nord. Se avântă vijelios, dar, după 4—500 metri, este primită cu foc puter* nic­ de arme automate și aruncă­toare grele. Dorobanții sublocotenentului Pârv Sublocotenentul Pârvan Linca împreună cu dorobanții săi și-au îndeplinit misiunea. Drept pildă de eroism și impli­­nire a datoriei, Comandantul M. U. îi citează pe corpul de Arma­tă din care fac jpirte și le pune pe piept semnele b­ărbăției și ale iu­birii de Patrie.­van sunt o mână de oameni. 40 Mai au cu ei o grupă de mitralie­­­re. Dar dorința de a pătrunde in primele linii inamice este nemă­surat de mare si oamenii aceștia se bizue mai ales pe sufletul lor decât pe armătura cu care por­­nesc la atac. Compania celor 40 asaltează și cucerește prima linie de rezisten­­ță bolșevică. In frunte, sublocotenentul Pâr­­van îndeamnă, ajută, însuflețeș­te. Dar gloanțele dușmane caută piept de viteaz și comandantul cade rănit, după ce și*a dus do*­robanții, acolo în liniile dușmane. Cad dintre bravii luptători unul câte unul, rândurile se răresc. Sunt morți și răniți. Compania merge înainte. Satul Iki Șorgachim trebue cucerit, așa suna ordinul Comandamentului M . Și chiar așa, fără comandant, dorobanții care au mai rămas, trec peste stârvurile bolșevice și ating creasta dealului, în jurul căruia e risipit satul Iki Șorg nachim PROCLAMAȚIA FUEHRERULUI ADOLF HITLER CĂTRE POPORUL german în pagina l ©-a SITUAȚIA PE FRONTURILE DE LUPTĂ de General «le divizie VLRCILUI ECONOMUI PE f­rontul de răsădit. — Luptele înverșunate continuă,, în zonă de efort ofensiv Sovietic — în spațiul dela Vest Nord-Vest Voronej unde ca obi­ectiv principal strategic­ a­pare Chalcovul. Și unde forte pu­ternice­— proaspăt angajate—bolșe­vice, încearcă printr'o manevră lar­gă pe la nord, sa lovească comunica­țiile spre Vest ale forțelor germane — în retragere pe front larg după e­­vacuarea capului de pod de pe Don de la Voronej. Evident căderea bolșevicilor pe frontul Kursk—Char­­cov înaintea închegăirei frontului­ de apărare germană acta, ar­­ fi de pro­­porții mari strategico-tactice. Numai că apărarea germană este destul de fer’nlă ca toate luptele grele ce este­­ silită să dea. , Mai la Sud în spațiul dintre Bon­n și Donet năvala inamică a fost tăr­­mura­tă de rezervele prin impetuoase contra germane care atacuri au aruncat trupele Sovietice mult îna­­poi spre răsărit.­­ Zona Maniei — Don, de asemenea a fost curățată de bolșevici prin­­ re­­p­ctării germane, iar încercările de pătrundere massivă în Caucazul de vest s-au prăbușit în fața pozițiilor germane și române. In Stalingrad eroica rezistență a Germ­an­o - rom­­â­n­il­or este nesfărr­â­­mată. Asalturile sovietice împotriva frontului de St s. Sud s’au prăbușit cu pierderi g­rele pentru inamic. In Sectorul Nord al frontului de răsărit grupul de armată Busch duce o luptă defensivă fructuoasă. IN AFRICA DE NORD.­­ Forțele Mareșalului Rommel din Tripolit­in­a continuă gruparea loti­ în Spațiul Tu­nisian cu toată presiunea persistentă britanică contra Detașamentelor de siguranță care acopere retrageri și gruparea în spatele liniei Mareth în legătură cu forțele generalului von Arniin de pe frontul Teburba Ga­bes. In Tunisia Pe frontul apusean o­­fensiva generalului von Arnin a pus într-o situație critică trupele ge­­neralului Eisenhower car­e-si retrage forțe de la Metfez-El-Bab­r Bu- Arada pentru a um­ple cu ele golu­rile lăsate prin nimicirea și respin­gerea unor mari părți din trupele des­idente franceze de la Sud Vest și Sud, care atacau n­edirecția Gabes, pentru a periclita retragerea forțe­lor lui Rommel și grăbi joncțiunea cu Armata 8-a britanică a generalu­lui Mongomery. IN ATLANTIC.­­ In Spațiul din­tre Groenlanda și Equator, submari­nele germane au scufundat 10 va­poare cu o deplasare de 75.000 tone, iar în Mediterana și Oceanul înghe­țat alte 6 (28.000 pmne). In total 108 000 tone. Aceasta a provocat serioase îngri forări în An­gi­a unde pr­esa Brita­nică afiirmă că pericolul submarin a­­nunță sforțările aliaților și cer a se lua mășur­i urgente pentru înlătura­rea acestui pericol. Numai că întad­rirea uriașului to­naj scufundat nu poate fi făcută prin dialectica de la Casablanca și nici prin vehemente manifestațiuni de presă. Astfel că până la găsir­e și mijloacelor de co­mbate­re a submari­nelor cu mare rază de acțiune, care atacă convoaiele anglo americane și escorta lor în masă, acestea vore do­mina situația transporturilor de ras­­boiu Starais. # prno, Zechinz 'Cficin­o fjkn/ck. fir­o . Vstovit >vaoro­ti'/ dbmjan&k Mol Ud! Apo­ e. t'.tdskovo .m V/ Ifinif fi­­ rhnhniv? Q PnfnnvTi Roznaia nkoDo/ V nvks okonifti<a Sorocii "Foznecov­­//tirti beres­ ac KaThna­r(A) aTroKko/s vstesm­ni/faf&cek­o­rovr. PXO. Sote Iov­o Vusokoie najarniki < kroiSciliW ti Hazoecwo Kozbvm n vest fromesxi, Usvaskovo KALINIh Loto­rina tain

Next