Viața, martie 1944 (Anul 4, nr. 1031-1061)

1944-03-01 / nr. 1031

Na TELEFO Redacția fl­eoretar­iatul Director Administrat« Publicitate« Tipografi» Primul redactor Proprietar: Institutul Român­i «VIAȚA». S. A. R. Înscris sub No. 498­0« trib. Iilor.­­^m­mmmim Mmmmm -----­Taxa plitită tu numerar conform aprobării Un an • • • * . * . 1100 . ■ ^A'iî1- ____________ ________________________________________________________ ¥­ iSi;«.­g • Beüarpd si KMtimlsh­afla |J{Ya­|iaMM^W|innPWCTy*BîWCTTCTTl*BlHBT3ff*TnBN­ Director str.sărindar. BlUHBiaMUMiMMl­MBJMwJai MB .1H il^ J»Wa­ilalBffll BlW#»a­­ Bu­curiași. _ LIVIU REBREANU 4.17.61 3.7» .8« 1.78.84 4.17.71 3.26.89 #.01.31 e edituri *““““*­­­­ ■ 8 PAGINI 7 ” aHniJAMRMTRI Trei luni .......................*W L»l Șei« luni . • • , » • 900 Pentru onoare și libertate de STEFAN IONESCU______________ A­supra capitalei in­­irlandeze iar s au abătut valuri de a­­vioane sovietice care, timp de 12 ore, au aruncat mii de bom­be. Poporul finlandez este la cea mai grea încercare supus care a trecut în ultimii 5 ani prin de când luptă pentru a se apăra. Nu se poate ști care vor fi re­zultatele presiunilor diplomatice pe care Rurii, susținute de anglo­­americanii le fac asupra guvernu­lui dela Helsinki, dar un fapt este cert: acest mic popor care stă atât de zelos și de mândru pentru a-și apăra libertatea trebue să suporte cea mai inegală luptă și cele mai nedrepte acuzație. In vremurile aspre de azi, în a­­ceste întunecate momente,­­­ e­­xemplul de rezistentă morală și de voință tare care ne vine de la acest mic popor, trebue reținut. Împotriva Finlandei s au abatut nu­m­i­am bombele și ura Moscovei ci și insistentele Londrei și Washing­ton­ului pentru a-l determina să capituleze fără condiții în fața u­­nui dușman de zeci de ori mai pu­ternic. Din 1939, poporul finlandez lup­tă pentru libertatea lui. Atunci, în primul război,­­ Anglia și Statele Unite nefiind legate de Rusia dă­deau tot sprijinul acestui mici re­­publici democrate fata de care gu­vernul american avea mare admi­rație pentru că își plătise regulat, ratele unor datorii... Pe atunci An­­g­­ia era indignată împotriva pro­cedeului sovietic de a ataca o tara mică sub motiv ce amenință colo­sul rus. Pe atunci Anglia și Sta­­t­e Unite vorbeau de dreptul in­ Vmațional și de sălbătăcia ne­­dreptelor revendicări ruse. Azi, lucrurile s-au schimbat fundamen­tal: cele două puteri democrate sunt aliate ale Rusiei în lupta lor împotriva Germaniei și de aceea și-au uitat toate obligațiile mora­le; azi, cele două puteri democrate țin un alt limbaj omeni­rii. Finlanda este singură iar pentru ca să fie forțată să încheie pacea cu Rusia, Moscova a trimis sute de avioane (de fabricație anglo— americană­) distrugând atâtea cen­tre ale vietei și civilizației finlan­­deze. în fața ocinilor uimiți ai lumii se face cea mai mare crimă împotriva libertății unui mic popor care lup­tă de atâția ani pentru viata lui. Unde sunt principiile, sacrosan­­te, ale Chartei Atlanticului? Unde este dreptul international? Ce s’a întâmplat cu lupta pen­tru libertatea popoarelor pe care, pompos, au anuntat-o anglo-ame­­ricanii de vreme ce lasă la voia în­tâmplării un ao­c popor? Tată atâtea întrebări Și tot atâ­tea nedumeriri, și tot atâtea neli­g­a­niști. Lupta anglo-americanilor în Eu­ropa, nu este o luptă pentru liber­tatea popoarelor, pentru că ve­dem că Gusta este liberă să asasi­neze pe Finlandezi, să sfârtece pe Polonezi, să anarhizeze pe Iugos­lavi și Greci. Această luptă este purtată nu­mai pentru a fi distrusă Germania cu toate că în felul acesta se ușu­rează calea victoriei ruse. Principiile Chartei Atlanticului au fost circumscrise. Anglia și Sta­tele U­nite lupta numai pentru li­­bertatea acelor popoare ce nu sunt amenințate în mod direct de Ru­sia și asupra cărora, aceiași putere nu a formulat încă nici o revendi­care. Este vorba deci de o luptă pentru o libertate condiționată de Rusia Aici am ajuns. Cu fiecare e<, cate dCtia puterii democrate abdică deja politica și deja respectul pe care îl datoresc Europei prin angajamentele so­lemne pe care și le-au luat. Rusia este liberă să facă ce vrea în Eu­ropa. Iar Anglia și Statele Unite o aplaudă pentru că, se spune la Londra și Washington, în felul a­­cesta, va fi organizată o pace du­rabilă... Pentru cele două puteri anglo-saxone ej­istă numai o pri­mejdie. Germania; pentru cele două puteri Rusia este o țară de­mocrați cu care vor să colaboreze indiferent prețul sacrificiilor pe care trebui să le facă Europa. A­­tât de mare este ura împotriva Germaniei încât pentru cele doua guverne democrate Rusia este putere care trebue lăsată să-și fa­c­­ă politica ei imperialistă în Eu­ropa. Dacă pentrujSPIH ' s Unite mo­dul acesta de a­ vedea problema europeană pare firesc, dat fiind ca această putere nu are interese di­recte de apărat aici, pe continent; pentru Anglia problema este cu to­tul alta. Interesele ei, în Europa sunt foarte mari și cu toate aces­tea renunță la ele pentru a nu in­dispune Kremlinul. Fapt care sem­nifică gravitatea situației în care se află A­nglia precum și criza de prestigiu politic prin care trece perfidul Albion. Dar să ne întoarcem la Finlan­da. De atâta vreme este încolțită de­­ Continuare în pag. 7­ a Copiii din regiunile germane sinis­trate sunt transportați în regiuni mai ferite de bombardamente aeri­ene. Un transport pleacă din Ca­pitala Reichului, Un nou atentat cu bombe în Palestina GENEVA 28 (Rador)).­­ După cum anunță serviciul britanic de formațiuni, în centrul Ierusalimu­lui a făcut o explozie. Duminică di­mineața, o bornă bună. Toate fe­­restrele de jur împrejur au fost sparte. Nu sunt răniți. Poliția descoperi­­se bomba în localul Oficiului de impozite asupra veniturilor, inter­­zicând accesul în împrejurimi. Aviația noastră de vânătoare în Răsărit Cu­ același elan care le-a adus atâ­tea glorii și atâtea laude, sburăto­rii noștri sunt mereu prezenți pe frontul de Răsărit. Dăm astăzi, d­ouă aspecte de pe un aeroport din Rusia, pe care se află vânătoarea noastră. Sus, un grup de piloți ab­ia întorși din misiune, își poveste­sc isprăvile. Jos, avioanele ali­­niate, în așteptarea unei noui m­isi­uni. (S.M.PA Război și Politică tensim gilagi ii­ flaiii _ . Noui încercări insistenta peritnu sunii în vederea capitulărei eroicului Problema păcii finlandeze a fost readusă în actualitate de recentul a­­tac de terioare dat de aviația sovie­tică împotriva capitalei Finlandei, Helsinki, cum și de atacurile date împotriva altor localități finlandeze, printre care Ulu. Această nouă luare de poziție din partea sovieticilor arată limpede sen­­sul în care Rusia Sovietică vrea închee pacea cu Finlanda, cum să metodele pe care le întrebuințează și pentru a se ajunge mai repede la a­­ceastă pace. Departe de a fi o simplă problemă igerea unei hotărîri, popor nordic particulară, problema păcii finlande­ze interesează pe toată lumea, căci felul în care va fi tratată Finlanda de către Rusia Sovietică va face ca celelalte țări beligerante să se arate mai mult sau mai puțin dispuse să accepte pace separată cu Rusia So­vietică sau cu aliații. De aceea, pro­blema păcii finlandeze a devenit o problemă internațională, în care sunt interesate atât țările din tabăra aliată, cât și toate celelalte țări. De­sigur că pentru englezi și ame­ricani, adevărata față a Uniunii So­vietice continuă să rămână ascunsă, deși, până acum, guvernul de la Mos­cova a dat destule dovezi de felul cum înțelege să se comporte față de vecinii săi, fie ei prieteni și aliați, ca polonezii, fie ei dușmani, ca finlan­dezii. IM­EM­ELE ANGLO. AMERICANILOR Anglia și America ar dori insă ca Rusia Sovietică să pună condiții de pace cât. «SODOM­A și­­ JO MO HA, numește cunoscuta revistă ame­ricană «Time», orașul Washing­ton, capitala Statelor Unite. Cu lux de amănunte — insistând a­­supra ușurinței locuitorilor me­tropolei în care se bat cap în cap toate excentricele expresii­­ ale gi­gantismului yankeu, revista new yorkeză nu se sfiește să arate putreziciunea care a pus stăpâ­nire pe mai toți locuitorii cetății. «Sodoma și Gomora»... Poate acerași invizibilă mână biblică, scrie acum pe zidurile enormelor building-uri, înfricoșătorul «Ma­ne, Tekel, Fares»... Se va înspăi­mânta cineva? TREI MII DE LUCRATORI ai uz­inelor din Detroit, au decla­rat grevă, fiind nemulțumiți cu actualele salarii... Așa­dar, ori­cât de mare ar fi producția de dolari în Statele­ Unite, tot nu ajung banii pentru toată lumea. PESTE O MIE DE AVIATO­RI AMERICANI cari s’au salvat cu parașutele în regiunea Alpi­­lor sunt sortiți să piară din cau­­za înghețului. Drama lor amintește zicalat, «din lac, în puț», mai ușoare și cât mai ac­­ceptabile Finlandei, pen­­tru ca, în felul acesta să mai fie tentate și alte țări (Continuare în pag. 4­ al lia IWM r . 4itj ­­n aceste vremuri de răstur­­nări — când atâtea uragane spulberă nu numai civili­zația continentului nostru, ci chiar așezările cari își duraseră stabili­tăți cari nu mai puteau fi contes­tate, intervenția oamenilor de ști­ință — a căror imparțialitate nu poate fi pusă la îndoială — este cu atât mai bine venită, cu cât, în spinoasele controverse menite să restabilească adevărurile istorice, singure argumentele lor sunt va­labile. Contribuția serioasă pe care is­toricii noștri încercați au adus-o în patrimoniul acesta național, me­nit să contribue la lămurirea mul­tor afirmațiuni complect neseri­oase făcute de dușmanii Neamului nostru, merită o atenție deosebită. Singurele mărturii cari nu mai pot fi răstălmăcite, sunt dovezile pe cari istoricul cinstit, își poate întemeea argumentele sale. Din fe­ricire pentru Neamul românesc, în trecutul nostru sbuciumat — trecut de lupte și de crucificări numeroa­se — s’au plămădit în pământul românesc, odată cu ființa neamu­lui, tot atâtea nobile urme auten­­tificatoare de istorie. Fiecare luptă și fiecare victorie, fiecare deal, sau creastă de munte, vale, este o arhivă în care s’au așezat — scri­se pe tainice lespezi de piatră — sbuciumatele zile ale istoriei noas­tre. Totuși, vremurile tulburi pe cari le străbatem, necesită mereu pre­zenta vie a istoriei, pentru a putea susține — în furtuna atâtor patimi deslănțuite — drep­atea noastră, înregistrăm astfel: c­­u atenție cu­venită, apariția !Un­irii d-lui G. Pop s­aă. lAsseanh^^^r*Eb«is­­pendent al Academi Române, in­titulată „Conținu«iunea Românilor în Dacia“. Susținân­du-și afirma­țiile cu o serie de nouă dovezi cari nu pot fi de nimeni contestate, dis­tinsul nostru academician — ale cărei studii s’au impus prin lumi­­noasele cercetări făcute asupra tre­­cutului nostru, aduce și de data a­­ceasta — în mijlocul unor contro­verse alimentate de dușmanii noș­tri — concluziile juste cari se des­prind din lungi și migăloase ce­r­cetări, afirmând nu numai conti­­nuitatea poporului român în Da­­cia, ci și o întreagă serie de necon­testate adevăruri istorice, privind neamul românesc. Astfel, în încheerea prețiosului său studiu, d. G. Popa-Lisseanu ajunge la următoarele concluzii ce nu mai pot fi contestate: 1. Poporul român a rezultat din fuziunea elementelor romane colo­nizate în Dacia cu elementele gă­site în această țară, colabrarea daco-romană fiind dovedită de descoperirile arheologice. 2. Romanizarea Daciei a început înainte de cucerirea acestei­ țări de împăratul Traian și ea s-a făcut în mod intens subt dom­in­a­ți­unea romană. 3. Romanizarea aceasta intensă a fost favorizată și de firea po­porului dac, popor de păstori și de agricultori, intim legați de pămân­tul pe care s’au găsit fixați. 4. Părăsirea Daciei în timpul luii Aurelian de legiuni și de funcțio­narii administrativi s’a făcut un** (Continuare, în pag. 3-a) Dreptatea noastră de Ștefan Marinescu Noul comisar general francez pentru chestiunile PARIS 28 (Rador). — Co­respondentul Agenției C.N.B. transmite­ D. Charles du Paty du Clam noul comisar general francez pentru chestiunile evreești.. s’a născm la Paris, la 16 I­’elWiv­­hie 1895. El este fiul locote­nentului colonel Du Paty du Clam, care a arestat pe Drey­fus în 1894 și care a fost în­sărcinat cu facerea primei an­chete în afacerea Dreyfus. Noul comisar general pentru chestiunile evreești fusese nu­mit guvernator în Siria în 1930, post din care a fost înlă­turat de Catroux în 1941 evreești Actualitatea în reportaj de întinderi de mii de kilometri pândește moartea!... Cum a fost găsit—la recenta inspecție a ma­reșalului Rommel - zidul de apărare din vestul Europei D­eși desfășurarea necontenită a bătăliei de apărare din Răsărit face din frontul sovietic focar­ul evenimentelor militare actuale, în spatele căruia se găsește acțiunea ofensivă anglo-americană de pe frontul din Italia de Sud- spațiul occidental al Europei rămâne în momentul de față obiectivul către care lumea întreagă își ține ațim­­­ite privirile. Un corespondent de războiu ca­re a însoțit pe Mareșalul Rommel în rec­ruta sa ispecție făcută pe întregul parcurs al zidului de apărare europeana, descrie într’un amplu reportaj pe care-l publicăm siste­­mele­ de fortificație executate pentru preîntâmpinarea unei eventuale invazii. În fata trambulinei armatelor de invazie P­rin contrast, spațiul din Ves­tul Europei constitue o îmbi­nare de spațiu defensiv, de om și materie; aici spațiul se în­gustează nu numai prin apropie­­rea­ insulei britanice- acea trambu­lină pentru mult trâmbițata inva­zie, ci și prin rapiditatea avioane­­lor și prin tragerile bateriilor cu tir lung. Aici adversarii stau față în față la câțiva kilometri, pregă­­tindu-se și așteptând. Am văzut canalul Mânecii după trecere de un an. Când am părăsit cu un an în urmă spațiul vest­­c, ne însoțea ca o melodie necontenită huruitul bormașinilor și morilor de amestecat betonul, și glasul «i­ri» încetat nici după o călătorie de peste 2500 kilometri pe mare, de la capul vstic al continentului până la Capul Nord și mai departe până la Marea înghețată a Nordului, un­de sentinela germană de la margi­nea flancului stâng al frontului ră­săritean stă de veghe în cazemate (Continuare în pag. 4­ a­ Feldmareșalul Rommel în inspect de pe coasta Canalului Mânecii (PK H) Moscova ignorează Charta Atlanticului STOCKHOLM 28 (tp). — Ziarul englez «Daily Mirror», publică o declarație a senatorului Statelor Ue Unite, Reynolds­ care este de* pă­rere că tot ceea ce a întreprins t­­iunea Sovietică dela conferințele de la Moscova și Teheran încoace a fost în contradicție cu Charta Atlan­ticului. Ziarul este de părere că a oș­ilit vremea ca Churchill să întrebi pe Stalin, dacă s'a aliat cu anglo» sau sânii pentru a apăra o concepție ideală sau numai pentru a trag« £•* lase material». -

Next