Viața, septembrie 1944 (Anul 4, nr. 1203-1210)

1944-09-01 / nr. 1203

rnmfi T Sept T9A4 iXIMPl ARUt TO W f \ \ / /-J I II ABONAMENTE: \ \/ /I I I I Trel hmi . . 700 Lei \ V / I ^—| ri —‘»I ....'•-f #7 Șase luni . . 1300 H \ / L. / /I / /J Un an ... . 2700 M \ / / Autorități și institurțîn­­ / / / 300 lei pe an \ / I / , / r»« CONT C 1. C. V / J / y I­I— [UMm ] I— Nr­ w­azeL----„ I ^ I — ........... I, . ,,, I , " Director JKSIm redacția ,i administrai^1 y PFTDF tfIHfüTi Administrator delegați BUCUREȘTI Sn. B»miR N«. 1 M. C. PANAITE_____________________^ Aminti­re Acum când suntem liberi, «find ghiarele centurei au dispărut. Îm­preună cu ea, de pe hârtia ino­centă, avem datoria să ne aducem aminte de acei oameni, care ne-au ilustrat și care nici morți nu erau lăsați să dureze la amintirea noa­stră. Unul dintre ei 1i din cei mai de seamă a fost Niculae Titulescu. Este de o actualitate cu atât mai vie pomenirea acestui mare mort, cu cât el a fost Întâiul și convinsul partizan al prieteniei cu Rusia So­vietică. Era în vremea Ligii Națiunilor. Legăturile personale ce le avea cu Litvinoff, pe atunci delegat al Sovietelor în adunarea de la Ge­neva, înlesnise un schimb de ve­deri din ce în ce mai apropiate. Și nu ar fi fost departe de un a­­ranjament, sau un pact, dacă dela­­ cele utile și înțelepte conversații, Titulescu n’ar fi fost împiedecat de ostilitatea unor cercuri politice mioape. Titulescu avea poate defecte. Din cauza cărora și-a zdruncinat o sănătate robustă și a murit din nefericire așa de înainte de vreme. Dar actele defecte, din care ge­loziile mărunte și meschine, fă­ceau capete de acuzație, nu au a­­dus țării nici un neajuns. Niculae Titulescu a fost un stră­lucit ministru de externe. Și a fost mai mult decât atții. La ministerul afacerilor străine, la Liga Națiunilor, sau într’o am­basadă Titulescu înfățișa Româ­nia, într’o formă care impresiona. La ministerele de externe din Paris și din Londra era ascultat cu atenție și une­ori consultat cu considerații. Cuvântul său avea greutate. Căci Românul de la Du­năre era socotit un European, a­­tunci pe când Europa nu ajunsese o provincie a lui Hitler. Marele talent oratoric a lui Ti­tulescu îi făcuse o faimă peste tot și dincolo de hotare. Duelul de la Liga Națiunilor cu Contele Ap­­pony în chestia optanților, și unde fusese învingătorul marelui ple­dant Ungur, rămăsese celebru. Dar remarcabila ușurință a lui Titulescu, era cum inteligența sa superioară pătrunsese viitorul. Consolidarea Micii înțelegeri, sporită prin adeziunea Turciei—și nu din vina sa nu fură atrase Bul­garia îndoelnică și Polonia orgo­lioasă — nu era de­cât o centură, grație căreia țările mai mici să poată trăi libere, putând însuma o forță, care să se poată apărra. Dacă ar fi fost ascultat! Căci avea aprehensiunea unei Germanii refăcute și amenință­toare, precum și credința într’o Rusie reînoită și puternică. Nici o dată nu a putut înghiți pe „Roși“ și neîncrederea în ami­ciția Italiei era statornică. Inci­dentul cu gazetarii italieni gălă­gioși de la Liga Națiunilor, pe care o prezida, nu era decât refle­xul unei stări sufletești mai vechi. Câtă dreptate avea a dovedit-o­­ dictatul de la Viena. Omul care adusese țării sale a­­tât de mari și luminoase servicii, fu dat la o parte, fără să știe, pe când era bolnav în străinătate, pentru a fi înlocuit cu un pseudo anonim. Pretextul: satisfacție d-lui Mus­solini, inamicul nostru de deauna. Adevărul, Titulescu tot­fă­cea prea multă umbră. Niculae Titulescu a murit prea de­vreme. Și prin marile servicii pe care le-ar mai fi putut aduce și prin trista satisfacție de-a vedea realizându-se prevederile sale. In vagonul care îl aducea în țară din multele sale absențe în străinătae, ne vorbea despre ce putea fi și ce ar trebui să facem, cu acea elocință subjugantă, care îi era caracteristică. ... Intr’o zi nu s’a mai putut vorbi de Titulescu. O dictatură pasionată nu mai tolera fizionomia atât de care se profila pe ecranul mare, vieței românești. Titulescu muri. O dictatură fu­nestă și ridicolă nu îngădui să se vorbească de el, căci se supărau nemții. Dar acum Niculae Titulescu își poate reocupa piedestalul pe care îl merită în admirația și recunoș­tința țărei, a cărei mândrie a fost și va rămâne. C. Grigopol Sore­cu. Armatele române trec linia de demarcație fixată prin nelegiui­tul dictat de la Viena și merg să se reateze pe plaiurile de cari soarta României este pentru tot­deauna legată. Un sentiment de dragoste și de mândrie încearcă pe fiecare, De dragoste pentru ținuturile ce constituesc leagănul țării noa­stre, de mândrie, față de un ve­cin hain, care a pândit un mo­ment neprielnic pentru țară, pentru a rupe din trupul ei fără teama unei lupte. Ardealul reintră în patrimo­niul­­ românesc. Ardealul a fost și va fi româ­nesc. Valentin Saxone NI­COLAE TITULESCU Guvernul pregătește o nouă Constituție După in­formațiuni por­nite din cercuri politice bune de încredere, guver­nul este preocupat să dea țării o nouă constituție, întemeiată pe principiile constituțiilor de la 1866 și 1923. Constituția din 1938 ră­mâne abrogată, p­ână la promulgarea noii constituții guvernul va lucra pe bază de de­crete legi, care vor fi su­puse ratificării primului parlament. TRUPELE din CAPITALA citate pentru spiritul de sacrificiu PATRIOTISM :1 DISCIPLINA D. general de corp de armată Mi­­­hail Racoviță, ministrul Apărării Na­ționale a dat următorul Ordin de zi:­­ „După cinci zile de grele și ne­întrerupte lupte, unitățile însăr­cinate cu siguranța și apărarea Capitalei, au înfrânt definitiv trupele naziste cari atacau de pe uscat și din aer orașul București. Intr’um avânt impresionant, u­­nitățile române au asaltat pe ina­mic, capturând un mare număr de prizonieri și material de răz­boi foarte numeros. Datorită acțiunii lor, manevra de încercuire plănuită s’a pră­­bușit, asigurându-se astfel ordi­nea în oraș și liniștea cetățe­nilor. Sunt mândru că în Capitala țării se găsesc asemenea brave­­ trupe și comandanți destoinici,, cari au putut obține una dintre cele mai frumoase victorii, atră­gând admirație marilor noștri aliați. Pentru spiritul de sacrificiu, patriotismul, disciplina de care au dat dovadă, aduc mulțumiri și recunoștința mea generalului Teodorescu Iosif, comandantul militar al Capitalei, Statului său Major și tuturor trupelor ce au acționat sub comanda sa. In fața celor căzuți în aceste lupte, mă descopăr cu admira­­țiune, iar jertfa lor să ne fie îndemnul de a merge înainte până la izbânda finală. Prezentul ordin se va citi tru­pei sub arme. Ministrull apărării naționale General C. A. MIHAIL RACOVITZA Germanii au fost scoși complect din orașul și rafinăriile Ploești .Alți 3 generali, 500 ofițeri, 600 subofițeri, 6000 soldați cu foarte mult material de războiu au fost capturați de trupele române — Comunicatul Marelui Stat Major al Armatei asupra operațiunilor din ziua de 30 August 1944 In cursul zilei de 30 Au­gust 1944, s-a continuat operațiunile de lichidare, a ultimelor rezistențe germane aflate pe teri­toriul național în coope­rare cu aviația și flota de Dunăre. In urma luptelor vio­lente, ce au avut loc pe valea Buzăului, Slobozia, Oltenița, Călărași și in­­sula Ada Kaleh, trupele noastre au reușit să în­frângă înverșunatele re­zistențe germane, captu­rând 3 generali, 500 ofi­țeri, 600 subofițeri, 6000 trupă precum și foarte mult material de războiu. Au fost curățite com­plet orașul și toate rafi­năriile din Ploești. Trupele noastre au respins peste frontieră în zona Nadlac, trupele germano - maghiare ce pătrunseseră pe terito­riul național. i­mm si­m stem nu ram IBBN­BH ICHN­BM KIML Declarațiile d-lui C. I. C. Brătianu, șeful partidului National-Liberal, făcute ori presei române­­ ori după amiază, d. Ministru Const. I. C. Brătianu a întrunit in locuința d-sale pe reprezentanții ziarelor din Capitala, cărora le-a făcut următoa­rele declarațiuni : In timp de 28 de ani România a avut de suportat două războaie crâncene. — In ce condiții au fost ele duse? Popoarele, ca și indivizii, au pe lângă viața lor materială și viață morală. Fără un ideal na­­­tional ele nu pot trăi, nici pro­gresa. Idealul poporului nostru a fost întrunirea tuturor Românilor într’un singur stat independent politicește și economicește. Răspunzând apelului Franței și Angliei, pentru eliberarea popoa­relor supuse dominației străine, România a văzut putința întregi­­rei teritoriilor locuite de Români într’o singură țară și s’a hotărât să facă sacrificiile necesare pentru realizarea unui ideal pentru care se devotaseră patrioții din gene­rațiile anterioare. Intram în luptă alături de acei cari ne sprijiniseră pentru a creia independența noastră și cu Țările în cari se formase generația inte­lectualilor noștrii și cari ne ser­viseră de model pentru organiza­rea noastră. Ne angajasem la luptă cu entu­ziasm și cu acea încredere neclin­tită în victoria finală a forței mo­rale, pe care au avu­t-o în cele mai grele împrejurări Regele Fer­dinand I și marele său sfetnic Ion I. C. Brătianu. Se poate compara situația din 1918 cu aceia din 1940? Germania din răzbunare pentru că în războiul anterior am fost nevoiți­­ să luptăm împo­triva armatelor sale, ne-a distrus mai întâi unitatea noastră națio­nală ,apoi ne-a ocupat cu armatele sale sub pretext că ne apără frun­tariile Un război nefiresc După cotropirea Franței, nu puteam revista forței militare Germane si trebuia să ne considerăm ca ocupata de ea, iar nu să fim aliați cu o țara care ne dovedia vrăjmășia ei. Nu tre­buia să pornim intr’un războiu care nu răspundea sentimentelor poporu­lui nostru și al cărui rezultat se pu­tea prevedea. Poporul român dorea pacea și sim­țea că o țară mică, prinsă în conflic­­tul armat a două mari puteri, nu pu­tea decât să fie zdrobită pierzând totul. A dovedit-o prin rezerva ce a păstrat-o tot timpul față de armatele germane deși politica oficială urma cu totul alt drum. Răspunzând acestor simți min­te, sau singur, sau împreună cu d. Iuliu Ma­­niu, am căutat continuu să oprim pe Mareșalul Antonescu să se angajeze într­-un războiu alături cu aceia cari nu ne arătaseră decât vrăjmășie. ERA EVIDENT CA GERMANIA­, CHIAR ÎNVINGĂTOARE, NU NE-AR FI PERMIS SA RELUAM ARDEALUL PIERDUT PRIN ARBI­­TRAJUL DELA VIENA. Armata noastră, care in războiul trecut arătase o valoare necontesta­bilă, nu avea trebuință de o nouă glorie militară, Germania, care ne-a impus să-i dăm totul pentru a duce războiul, pentru care conducătorul Statulw, rupsese relațiile de prietenie cu foștii noștrii aliați. N’A ȘTIUT SA REPERE NEDREPTĂȚILE CE­LE PROVOCASE. Am recomandat la urmă mareșa­­lului ca cel puțin să aibe toate me­najamentele față de adversarii Ger­­maniei, foștii noștri aliați, care ne ajutaseră să­­ reîntregim Țara. Un regim dictatorial imposibil El însă ca să câștige buna voin­ță a lui Hitler s’a încadrat în­­a tr’atât în politica acestuia, încât depășit orice limită, intro­ducând la noi, excesele dicta­toriale ale Germaniei, ca perse­­cuțiuni cu muncă forțată, cu uci­deri și cu suprimarea oricărei li­bertăți, de care până la acest re­gim se bucuraseră cetățenii Țării. In timpul dictaturii Mareșalului Antonescu, România a suportat un regim, care nu corespundea cu simțămintele unui popor blând și tolerant, cum este poporul nostru. O neprevedere de neiertat ne-a pus la discreția aceluia, care ne a­­rătase mai multă vrăjmășie și din această cauză a distrus pe melea­guri străine și depărtate armatele, de cari Țara astăzi ar fi avut a­­tâta nevoie, sleindu-ne economi­cește și fin unei armen­­e. In alte războaie, puterile mari ajutau pe aliații lor, în cel actual. Țara a fost ruinată pentru a co­mandita Germania. Astăzi, după ce s’au sacrificat sute de mii de suflete românești, ne găsim într’o Țară dezarmată și ruinată, România suferă de o gravă emoragie și va fi trebuință de o muncă în­­ Continuare în nag. u­l-ai Cetățenii Capitalei manifestând co­ntra cotropitorilor germani Actualitatea în imagini D. Dinu Brătianu, — având în stâ­nga sa pe d. George Brătianu, în mijlocul ziariștilor cărora le-a făcut declarații ostașii sovietici în mijlocul populației bucureștene Mareșalul Jukov in Capitală Ieri după masă a sosit în Ca­pitală, venind de pe front, Ma­reșalul Jukov. D-sa a făcut vizite protocolare la Marele Stat Major și d-lui g-1 Racovitză, ministrul Apă­rării Naționale, Dublu­ ligi Oii lista, ministrul ateilor mm,­ia care prisi D. Grigore Niculescu-Buzești, mi­nistrul afacerilor străine, a făcut azi presei următoarele declara­­țiuni: Noul Guvern Român nu recunoaște guvernele slo­vac, croat și italian fas­cist. Aceste guverne repre­zintă state ,ce sunt creați­­uni artificiale ale regi­mului hitlerist în scopul de a diviza Europa și a face astfel posibilă domi­nația germană asupra Co­nt­i­ne­nt­u­l­u­i. In ce privește fostul gu­vern din Vichy, guvernul român constată că el a în­cetat de a mai exista, așa încât chestiunea nerecu­­noașterii acestui guvern nu se mai pune. Guvernul Român speră că va putea proceda cât mai curând la un schimb de reprezentanți diplo­matici cu Națiunile Unite. Desființarea cartelelor de pâine Guvernul a h­otărît să desființeze cartelele de pâine în Capitală, întru­cât aprovizionarea este a­­sigurată, existând dispo­nibilități pentru multă vreme, A­RMISTIȚIUL DINTRE ROMANIA ȘI RUSIA ?A SEMNAT­ ­ Un mesagiu al Mareșalului Stalin câtre d. Iuliu Maniu ISTANBUL. 31. — Com­i­­siunea română pentru semnarea armistițiului dintre U.R.S.S. și Româ­nia, a lucrat în tot timpul zilei de azi împreună cu delegația sovietică. La lucrări au asistat și reprezentanții Marei Bri­tanii și Statelor Unite. In urma discuți­un­ilor a­­micale care au avut loc, comisiunile au semnat protocolul convenției de armistițiu. Delegația română, în frunte cu d. Lucrețiu Pă­­trășcanu, șeful lui comunist din partida­Româ­nia, se înapoiază azi în Capitală. D. Ghiță Pop, membru în comisiunea română, a­­duce d-lui Iuliu Maniu un mesaj de răspuns din par­tea Mareșalului Stalin. Doua fortărețe sburatoare și 50 de avioane de vânătoare americane au sosit în România împreună cu ele a sosit o delegație aviatică americană, însoțită de cunoscutul aviator Bâzu Cantacuzino Asul aviației noastre de vânătoare Bâzu Cantacu­zino, plecat într’o misiu­ne specială la Foggia, în Italia, s-a înapoiat în Ca­pitală la bordul unui a­­vion de vânătoare ameri­can de tipul „Mustang”. Tot în cursul zilei de ori au aterizat pe un aero­drom din preajma Capi­talei, două fortărețe sbu­ratoare americane, având la bord o misiune aviati­că americană. Cele două fortărețe sburătoare au fost escortate de 50 de avioane de vânătoare „Mustang”.

Next