Viitorul, ianuarie 1908 (Anul 2, nr. 55-83)
1908-01-01 / nr. 55
ANUL II. — No, 55 ABONAMENTE Un num ir v e c h i u 3 0 bani UN AN ȘASE LUNI In tară . . . ............................18 lei 9 lei In Strâmătata..........................30 lei 18 lei Abonamentele încep la 1 al 1* * ** *!• fiecărei luni Pentru preoții învățători prețul abonat, pe Jumăt. i tEDACTIA 56, Calea Victoriei, 68, București • TELEFON 13/47 -=----- Orașele noastre Orașele noastre sunt în plină creșteri și dezvoltare. Pretuttindeni pavaje și canalizări, apă adusă cu cheltuială, lumină electrică și câte altele. Bogăția satelor noastre, toată dulceața brazdelor întoarse, se stringe și se îngrămădește la orașe, unde se valorează și de unde apoi se împrăștie în lume. Orașele sunt centrele nervurei noastre sociale, și de la întărirea și progresul lor, atârnă ridicarea și prestigiul țărei întregi. In orașe pulsează viața mai intens, și ele dau măsura valoarei unui popor. In orașe se îngrămădesc averile și se adună inteligența, și ele stăpânesc de fapt, toate manifestările de viață. Poporul cel mult, țărănimea harnică și plecată, ia prea puțină parte la viața de emoțiuni și bucurie, pe care timpurile moderne o pun la îndemâna oamenilor. Am putea spune că țara se stăpânește, ca tot, numai prin orașe, și orașele sunt acelea care dau conturul și fixează personalitatea neamului. Orașele sunt mândria popoarelor, și atunci când totul se dărâmă și se stinge, când se șterge chiar și numele unor noroade, acele noroade tot mai trăesc în viitor, trăesc prin urmele orașelor lor, prin arta rămasă și amintirea faimei. Theba Egiptului, Niniva și Babilon, Troia și Cartagena... Oamenii s’au dus, rasele s’au stins, dar a rămas faima și sfărâmăturile acelor glorii cari uimesc și azi. După aceste urme sacre, s'a reușit a se reconstitui personalitatea popoarelor dispărute, și ne putem astfel da samă de sufletul și gusturile de-atunci și de viața dusă. Urmele acestea au tras în cântarul nemurirei, cât toate sforțările și svârcolirile de veacuri, a neamurilor cari sau stins. Și acum să ne reîntoarcem la orașele noastre. Cum am zis, mare parte din ele sunt în plină înflorire. Lumină, sănătate, mișcare și avere. In toate aceste daruri înse, înflorește și tresare un alt suflet, se desvoltă o personalitate deosebită geniului nostru etnic. Orașele aproape nu mai sunt ale noastre, mai ales în Moldova. Viața românească propriu zisă se împuținează pe zi ce trece și elemente străine, mai pregătite și mai persistente, se cuibăresc și dau avânt orașelor înalte. In orașe e lumină și avere, orașele stăpânesc țara prin bani și interese, dar forța aceasta învingătoare, nu e forța noastră națională. Elementul românesc din orașele noastre, se reduce aproape numai la mahalagii sărăciți și desorientați, încolo, funcționari îndatoriți, pensionari domoliți și politiciani utilitariști. Numai armata rămâne mai curată, ca un simbol de stăpînire și statornicie. Conturul general al vieței, cu personalitatea și sufletul adevărat al orașului, îl formează alții decât noi. Orașele noastre nu sunt crescute din organismul nostru, așa încît tresărirea și emoțiunile lor, nu vor putea fi o înfiorare de beatitudine pentru neamul întreg. Dacă creșterea și propășirea orașelor noastre, urma mersul normal din prima noastră epocă de închegare, cînd satele își trimeteau elementele lor mai vrednice, ca să cerce norocul vieței celei noui, de bună seamă că orașele noastre n’ar fi avut chiar strălucirea de azi, dar ar fi avut sufletul și caracterul nostru. Evoluțiunea aceea normală, a fost întreruptă însă brusc de năvala elementelor străine, ajutate de pripa împrejurărilor fatale, și atunci setea primitivă de progres și inovațiune, ne-a potolit’o grabnic și până la înec, străinii pregătiți și cu putere de acaparare Orașele noastre strălucesc și cresc azi ca’n povești, dar sufletul și bucuria din ele, nu mai sunt cu totul ale noastre. In aceste împrejurări atât de hotărâtoare, mai e totuși o nădejde de mântuire. Dacă puterea bănească, și de aici toate forțele vieței, au intrat în mâini străine, să ne încercăm să recucerim măcar sufletele orașelor, să asimilăm pe străini în aspirațiunile și dragostea noastră națională. Să ne folosim de calitatea aceea extraordinară a rasei noastre latine, de a apropia și confunda în personalitatea noastă sufletească, pe acei cu cari trăim laolaltă. Străinii din mijlocul nostru n’au veleități naționale și s’au arătat legați de țară și dacă noi am fi fost mai încrezători în noi înșine și mai români, ei toți s’ar fi apropiat cu totul de.nci, dar când ne văd așa de avizi după tot ce e străin, cum să renunțe ei la obârșia lor, pentru ca să se contopească cu noi ? Acum însă e timpul de reculegere și de nouă orientare, acum când trecem pragul unor mari prefaceri sociale. Dacă satele se vor întări și țăranii vor deveni cetățeni reali ai țărei, cu vatra și gospodăria lor întregită, apoi e timpul ca și orașele să devină mai românești, pentru ca țata toată să aibă o fire și înfățișarea ei proprie, cu un suflet și aspirațiuni unitare. 1. Ilirea belor copile sus numite, mama lî>r se va bucura până la acea epocă de usufruptul moșiei Mircești și al viei dela Socola. «Pun însărcinare soției mele să îmbunătățească școala primară din Mircești, încurajând desvoltarea învățăturilor folositoare și să înzestreze trei fete sărace din satul Mircești, dându-le câte una pereche boi și una vacă, fiecăreia din ele. «O rog, dacă va dispune de mijloace, să clădească o școală încăpătoare și să construeze pe piața satului de lângă casă, o biserică mică (capelă), cu beci boltit, destinat rămășițelor părinților mei și ale familiei mele. «Pentru aceste clădiri și pentru meremetul caselor și acaretelor, se va lua lemnele de construcție necesare, din lunca de pe Malul Siretului. «Las Academiei Române toate manuscrisele mele. «Făcut, scris și subscris de mine în Mircești, astăzi douăzeci Septembrie una-mie-opt-sute-opt-zeci și șase (20 Septembrie 1886)». V. Alexandri. Notă.—«Dorința mea este ca moșia Mircești să nu se înstrăineze din familie și frumoasa luncă de pe malul Siretului să nu se taie niciodată în mod de a fi desființată». V. A. Testamentul lui V. Alexandri Cu titlu de document, dăm mai la vale câteva fragmente mai de seamă din testamentul marelui poet V. Alexandri. «Eu, subsemnatul, Vasile Alexandri, născut și trăit în sfânta religie ortodoxă a lui Hristos, ajuns în maturitatea vieții și bucurându-mă de întregimea facultăților mele, iau următoarele dispoziții în privirea averei ce posed astăzi, făcând acest testament de bună voea mea și scriindu-i întreg însumi... «Las soției mele Paulina uzufructul acestei moșii Mircești și al oi pădurei de pe dânsa, precum și acela al viei mele de la Socola, pe tot timpul cât va trăi, cu dreptul de a le cultiva numai sau a le arenda, fără a fi supusă la nici o dare de seamă către nimenea de disposițiile ce va voi să ia în privința lor (fără însă de a le putea vinde sau a le înstrăina prin sentințe). «Soția mea va locui pe Mircești de îi va conveni sau în casele cele vechi, sau în cele mai noui, și va dispune de tot ce alcătuește gospodăria și menajul lor, fără a fi răspunzătoare de dregătoriile caselor, acaretelor, mobilelor, etc., fie parțiale, fie generale. «După desăvârșirea din viață a soției mele Paulina, atât moșia Mircești, cât și via de la Socola, vor rămâne conform voinței mele, dreaptă proprietate a copilelor Margareta și Elena, născute din căsătoria fiicei mele Maria și Dimitrie A. Catargiu, însă dacă soția mea s’ar muta din viață înaintea epocei majorităței ani NOUȚAȚI Președinția consiliului de miniștri face cunoscut, că cu ocazia anului nou 1908, nu va fi ceremonie oficială la Mitropolie, nici nu va avea loc recepțiunea obișnuită în acea zi. * D. C. Papiniu, ministrul României la Constantinopol, a fost primit, tot în audiență la 0”rima Poartă de către Marele Conferit mai mult A apărut T Ianuarie, de sub direcția d-lui Mihail Dragomirescu. Acest număr cuprinde o fabulă,— Boul și vițelul,—în facsimile de Carageale, precum și mai multe bucăți în proză și versuri semnate fie d-nii M. Dragomirescu, C. Moldovanu, Cincinat, Pavelescu, Gh. Orleanu, Radu Rosetti, I. Minulescu, Eug. Lovinescu, H. Frollo, D. Nanu, *1. Dragoslav, Al. Cazaban, etc. * Bugetul prusian pe anul trecut prezintă un deficit de 55 milioane de mărci. Ina unarea Landtagului, ministrul de finanțe De Reinhaben, a propus să se facă un nou împrumut. Acest deficit, în parte îl dă cheltuiala extraordinară cu căile ferate ale Statului.* Gazeta Coloniei anunță că vre-o 500 de coloniști de diferite naționalități, sub conducerea sociologului Prather s’au stabilit într’o insulă din Oceanul Pacific, unde au pus baza unei societăți ideale. Ziua de muncă este socotită de 8 ore, iar în toți anii fiecare muncitor are dreptul la o lună concediu. * Îmbuna din Arad scrie că a primit o scrisoare de la marele poet și apărător al naționalităților, Bjornson, care a» face cunoscut că a primit pe colaboratorul din Roma, al acestui ziar, d. Pompiliu Robescu, care i-a dat numere din «Tribuna» (cu osănt dele ce suferă Românii) și roagă tot odată să-i mai trimită «Tribuna» tece crede că, utilizând dânsul în studiul ce scrie, poate să folosească naționalităților.* Țiganii nomazi au devenit un adevărat pericol pentru Franța. Mai zilele trecute o ceată oprindu-se în orășelul Pantin, intrară într’un debit de tutun și cerură țigări fără parale. Fiind refuzați începură să spargă geamurile și capetele celor din prăvălie. Sosind agenții se încinse o adevărată luptă dură mai bine de o oră și în aleseră cu capetele ~ ’•Rusia asupra așa ziselor cluburi-cafenele, în cari se joacă pe* o scară foarte întinsă, jefuindu-se naivii, de cartofori anume angajați.* Paralel cu măsurile luate de poliție**. procuror Eremia a hotărât să procedeze cu ultima rigoare față de acei cari vor fi descoperiți că întrețin tripouri în localurile lor, iar prefectura le va retrage autorizația în baza căreia funcționează localurile.* Cum au aflat de măsurile, la timp venite, ale autorităților, cartoforii și cafegii văzându-și amenințate afacerile, au căutat un mijloc prin care să le zădărnicească. In acest scop au recurs la soluțiunea următoare: Au început să cotizeze între ei pentru a strânge un fond, cu care, dânșii speră să capete protecția vreunei persoane influente. De prisos să mai spunem că toate intervențiunile ce se vor face, vor rămâne zadarnice, întrucât poliția și parchetul vor supraveghea de aproape stricta respectare a ordinelor date, în privința localurilor în cari se practică jocurile de noroc. Verno linia ploești-Văiești . Importanța economiei a acestei linii. încă din anul 1903, începu a se agita ideea înființărei unei linii de cale ferată, care să deservească partea de nord a județului Prahova. Regiunea aceasta, populată în mare parte de podgorii, era lipsită de o linie ferată, ceea ce făcea ca comerțul din acea parte să sufere foarte mult. Unul dintre cei mai aprigi susținători ai acestei idei, a fost d. Al. Radovici, fost și actual deputat de Prahova. D. Radovici, n’a cruțat nimic pentru realizarea acestei idei și cu drept cuvânt se poate zice că construirea liniei Ploești-Văleni de Munte, se datorește în mare parte, deputatului de Prahova. In anul 1904, această idee căpătă o formă definitivă. Consiliul județean de Prahova, vota contractarea unui împrumut de trei milioane, iar în Aprilie 1904, se începu primele lucrări. Conducerea noi linii fu încredințată inginerului Bunescu, ajutat de un personal tehnic, numit de ministerul lucrărilor publice. Lungimea acestei linii, începând din gara Ploești până în gara Văleni de Munte, este de 30 kilometri, având șase stații și câteva halte, care se vor construi mai târziu. In luna Noembrie anul acesta, linia a fost terminată complect, iar în ziua de 19 Decembrie a fost dată în exploatare. Primul tren, a plecat din gara de nord, Ploești (gară specială pentru această linie) în dimineața zilei de 19 Decembrie a. c. la orele 10. In fiecare zi vor circula patru trenuri, două înainte de amează iar două după amează. Din gara Ploești va pleca la orele 10 dimineața, un tren spre Văleni, iar din Văleni, la orele IOV2 va pleca spre Ploești. După amează va pleca din Ploești spre Văleni, la orele 7, iar din Văleni spre Ploești la orele 10 seara. Trenurile vor fi conduse de automotoare, nu de locomotive obișnuite și nu vor avea decât vagoane de clasa I și IlI-a. Prețul unei călătorii, va fi de 3 lei și 50 clasa I și 1.75 clasa IlI-a. Se vor înființa și bilete de dus și întors, cu preț redus. * Construirea acestei linii, va aduce o mare desvoltare economică județului Prahova, mai cu deosebire în partea de nord. De asemenea, podgoriile, care se află în mare număr, în această parte a județului Prahova, vor lua un mare avânt.* Inaugurarea oficială a liniei se va face la primăvară, când se crede că vor asista MM, LL. Regele și Regina. Stef. D. Alexandru Radovici Tripourile din Brăila (Prin poștă de la coresp. nostru) poliția și parchetul intervin, oprind jocurile de noroc.—Desființarea tripourilor. — Manoperile cafegiilortripotori. Brăila, 29 Decembrie Suntem în măsură de a anunța că anul acesta, spre deosebire de anii precedenți, jocurile de noroc vor fi strict oprite in zilele de sărbători. Polițaiul Cantuniari a luat dispozițiuni în această privință, invitând pe comisarii secțiilor să facă un tablou al cafenelelor și al tuturor localurilor în cari s’au instalat tripouri. Măsura polițaiului se va întinde și Ortografia d-lui Motru D. Motru are o ortografie specială fi. interesantă. Noua sa ortografie ni s’a adus la cunoștință prin Reforma, care a publicat în facsimile o scrisoare a excelentului profesor universitar. Chiar în primul cuvânt am descoperit această inovație ortografică : în loc de îmi, d. Motru scrie-«-mi. De ce scrie așa d. Motru? Nu ne spune. Probabil însă că trebue să aibă un motiv puternic. Eu bănuesc că d. Motru a fi f o legătură psicologică între psihhologică a ■‘■-«sură schmul _ țională, d-sa ia — _ printr’o trăsură de... unire. Dar de acest... divorț literar lumea n’a luat cunoștință decât azi. Totuși până acum d. Motru a făcut parte din atâtea și atâtea comisii examinatoare. Și cine’ știe pe câți candidați n’o fi trântit d-sa la examen, fiindcă scriau pe îmi într’un singur cuvânt, iar nu în două ca d-sa! Pentru ca d. Motru să fie însă consecvent nouei sale ortografii, ași fi de părere ca pe viitor în loc de Rădulescu C.-Motru, să se iscălească: Rădules-Cuc-Motru. Cu toate că nu știu dacă legea cumulului i-ar permite să fie în același timp și profesor universitar și Cuc și Motru. Sfredeluș. IIC'UN TEATRU De câțiva ani încoace un fenomen îmbucurător se observă la Teatrul Național din București : reprezentațiile pieselor bune se țin lanț ocupând afișul săptămâni întregi. Acest fenomen pe lângă partea bună ce are, dovedindu-ne că rândurile publicului amator de teatru s’au lărgit, are însă și o parte rea, împedicând tocmai acest public de a se devota artei pe care o iubește. Căci locurile de la Teatrul Național fiind numărate și cum nu există în București decât o singură sală adevărată de spectacole dramatice, urmează că o serie de spectatori, după ce a asistat la reprezentația unei piese, trebue să aștepte săptămâni întregi până ce-i vine rândul să vadă o altă piesă. Un remediu se impune. El nu poate consta decât în întemeierea a încă unui teatru de reprezentațiuni dramatice care să atragă publicul de la contrabandele artei. Un asemenea teatru ar avea un îndoit folos : de o parte ar oferi publicului spectacole sănătoase, de altă parte ar naște o emulațiune între elementele artistice. Cu singurul Teatrul Național, artiștii sunt și ei osândiți la o lâncezire. Ei sunt prea numeroși pentru o singură scenă, iar, de altă parte, reprezentațiile în șir ale unei piese cu succes, exclud pentru multă vreme toate celelalte elemente cari n’au rol în acea piesă. O alternațiune se impune și în această privință. la ar contribui între altele și în îmbunătățirea stărei materiale a artiștilor noștri. Întrebarea e acum : de către cine să se întemeeze noul Teatru, atât de necesar ? Spiritele simpliste sunt gata să zică: Statul. Ar fi o greșeală întâi pentru că Statul nu poate întreține decât un singur Teatru la București, al doilea pentru că o chezășie de succes al noului Teatru ar fi tocmai ca publicul să fie interesat la prosperarea lui. Se înțelege unde vrem să ajungem , la concluzia că noul Teatru ar trebui să fie opera unei societăți anonime ai cărei acționari să poată fi chiar mulți dintre spectatori. Slavă Domnului publicul bucureștean e de față pentru a vedea că gustul artei dramatice s’a răspândit în Capitală. Succesul unei întreprinderi pe acțiuni în această direcție nu mai lasă nici o îndoială. Sau să ne îndoim că ceia ce reușește unei Societăți de Consum nu va reuși unei întreprinderi având de obiect hrana sufletească ? Necesitatea a încă unui teatru în București se resimte. Ideea înființărei sale nu e nouă și nici modalitatea sub care o propun. Un cuvânt mai mult decide a se procede mai în grabă la alcătuirea unei asemenea Societăți anonime. Căci nu e cine care să pretindă ca ideea să fie socotită ca aport social. Acțiunile vor rămâne toate ale subscriitorilor. Vlad. Marți 1 (14) Ianuarie 1908 Un__număr •V# chiul—~—_____ 30 Banii. . 1 "■ [UNK] [UNK] î. AMINCIU VSI Linia de petit pe O coloană In pag. III . 30 Banul Idem > » > » » » , IV . 20 Bani Inserțiuni și reclame /Nnla....................... 3 Lei Anunolurile și Interațiunile se primesc numai la —..... Administrație —i ADMINISTRAȚIA: 8. Bulevardul Academiei, 3 la • MINERVA» Inelte Arte Grafice și Edit. București ^ -- - TELEFON 3/31 ===. CHESTIA DOSARELOR Lac.* nu ni se dau dosarele de bună voe, vom știi noi Să le obținem prin alte mijloace. Cc. Nicu încă o lovitură, și am spartără zidul. împroprietărirea de la 1864 Al doilea capitol din scrierea d-lui Bibicescu în chestia agrară De la început, în acest capitol d, Bibicescu face o afirmare de acelea pentru care trebuește un deosebit curaj. Autorii împroprietăririi țăranilor de la 1864, au făcut pe aceștia să piardă dreptul de servitute pe care îl aveau la întregimea moșiilor din care au fost împroprietăriți. Cu alte cuvinte, pentru puținul ce li s’a dat pe bani scumpi, li s’a luat cu desăvârșire și dreptul de servitute ce a"-"••■paga moșie proprietă oastatul cât și particularii, departe de a se conforma acestei dispoziții a legii, au făcut tot posibilul să izoleze adăpătorile și iazurile, și să tae comunicația țăranilor la ele. Cu chipul acesta proprietarii și statul, și-au creiat noi surse de venit și de dispoiere a țăranilor, cari aveau, de acum să plătească dări deosebite pentru apa de care aveau nevoe vitele lor. Lipsa de delimitare serioasă a parcelelor cedate țăranilor, a tras urmări foarte dăunătoare. Nesfârșite neînțelegeri, certuri, bătăi, omoruri, pușcă- învorât natural din această ""■* individuală. cum n._ Bibicescu. Și aceasta nu atât penii». _ din 1864 ar fi fost în întregime nedreaptă. Din potrivă, ea cuprinde mai multe dispozițiuni în favoarea sătenilor, cari, dacă s’ar fi respectat, ar fi înlăturat o sumă de neajunsuri înpovărătoare. D. Bibicescu enumără aceste dispozițiuni și dovedește cum ele au fost călcate sau înlăturate cu totul.* * * Mai întâi, unii proprietari au găsit mijlocul de a nu da pământ foștilor clăcași; mulți le-au dat pietrișuri , râpe; mulți alții nu le-au dat decât pământurile cele mai puțin roditoare. Grigore Păucescu, un cunoscător bun al chestiunei țărănești, a arătat în ce consta acest mijloc. Astfel unii au pretextat că au învoeli particulare cu țăranii și au reușit să înlăture pe clăcașii lor; alții au gonit cu totul pe clăcași de pe moșie, ca să nu-i apuce legea rurală făcând clacă; alții, în sfârșit, le-au vândut câte o mică bucată de loc și legea rurală i-a găsit proprietari. Dar daca așa au procedat proprietarii, se pare că Statul, oamenii cari au lucrat în numele Statului, nu s’au purtat mai bine cu țigranii împroprietăriți pe moșiile Statului. Aceștia au dat și lipsă, și pământuri rele, și câte odată n’au dat nimic. Ba ce este mai mult, câte odată n’au dat nimic chiar la unii din țărani cari au plătit în întregime prețul și au plătit și poate plătesc și până azi impozitul pământului, în așteptarea căruia unii au murit, alții ar fi mai trăind și azi. Vor fi mulți aceștia din urmă dar sunt. Impozitul fictivei lor împroprietăriri, ei îl plătesc și azi, grație taberei A de la comună, care servește perceptorilor în stabilirea listei contribuabililor. Legea de la 1864, între alte dispoziții, prevedea și hotărnicia și pietruirea islazurilor și locurilor de ffinețe de către ingineri topografi plătiți de stat. Această dispoziție n’a intrat nici odată pe calea realizării, în consecință islazurile și fânețile s’au evaporat și au dispărut atrăgând după ele împuținarea și dispariția culturii vitelor. O altă dispoziție, aceasta și mai însemnată, privea pădurile. După această dispoziție, art. 9, se păstrează neatins și în viitor dreptul de pădure ce au sătenii pe moșiile din Moldova și Țara Românească. Numai după trecere de 15 ani, proprietarii vor fi în drept să ceară eliberarea pădurilor de această servitute, prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească. D. Bibicescu arată că aceste dispozițiuni n’au fost aplicate nici de stat nici de proprietari. Statul prin legea, codicele silvic, 15 ani mai târziu a transformat în delict dreptul servituții prevăzută în art. 9 citat, fără însă a fi rescumpărat de la țărani acest drept. Tot așa au făcut și proprietarii. Nu se poate cita nici un caz, în care proprietarii să fi rescumpărat servitutea țăranilor asupra pădurilor lor. Tot astfel s’au urmat lucrurile și cu dreptul țăranilor asupra iazurilor și adăpătorilor de vite, drept consfințit prin legea rurală dela 1864. Atât sau , pe 2.572.477 iu.»Față de această impropr ... Bibicescu își pune întrebarea : starea sătenilor îmbunătățitu-s'a ea cu adevărat prin această împroprietărire ? Realizatu-s’au speranțele ce se puneau în urmările ei ? Cei cari și-au mai pus această întrebarea, Gr. Păucescu, dr. Manolescu, A. V. Millo și alții au răspuns mai toți negativ. După unii din aceștia, starea sătenilor, în urma împroprietăririi și din cauza împroprietăririi, ar fi devenit și mai rea. A în această privință, d. Bibicescu crede că răspunsul nu se poate da decât în urma unei anchete, prin care să se cerceteze ce au devenit familiile de clăcași fruntași, mijlocași sau pălmași, împroprietăriți la 1864. Această anchetă nu s’a făcut; lipsa ei se simte azi mai mult ca oricînd, și ar fi de cel mai viu interes să fie făcută. * •. . * * De-altfel, chiar dacă d. Bibicescu nu răspunde explicit la această grea chestiune, d-sa ne indică răspunsul, prin atenția deosebită ce arată unor împrejurări cari, fără îndoială, au contribuit la sărăcirea populație noastre rurale. Astfel d-sa semnalează surupăturile și distrugerile ce ele cauzează în proprietatea țărănească din regiunile deluroase. în aceste regiuni, terenurile înclinate, din cauza culturii neraționale și a despăduririi, au devenit grămezi de pietriș sau râpi, sub acțiunea eroziunii torenților de ploaie. Adaugați la acest izvor de sărăcie încă altul, acela al filoxerii, care a distrus podgoriile țărănești. Replantarea fiind prea scumpă ca și rescumpărarea embaticurilor, podgoriile adăpostesc azi sărăcia în locul veseliei de altă dată. Puneți încă exploatarea și degradarea moșiei rezeșești de către speculanții străini și indigeni, atunci când această moșie avea pe ea și în ea păduri sau petrol, și ușor se poate face socoteala dacă dela 1864 până azi, s’a putut îmbunătăți starea populației dela sate. D. Drăghicescii. Mișcare în Poliție In personalul polițienesc din țară, s’au făcut urmatoarele numiri și mutări : In poliția Iași D. M. Ciudin, subcomisar cl. II, în funcțiunea de subcomisar cl. I, în locul vacant, și dl. P. Dimitriu, fost subofițer în armată, în funcțiunea de de subcomisar cl. II, în locul d-lui M. Ciudin, înaintat. In poliția orașului Câmpulung D. D. G. Iliescu, fost subofițer în armată, în funcțiunea de subcomisar cl. 111, în locul d-lui I. Z. Ghioculescu, demisionat. In poliția orașului Tg.Ocna D. G. Stefaniu, fost subofițer în armată, actual ofițer de sergenți, în funcțiunea de subcomisar cl. 11. În locul d-lui V. Grumăzescu, demisionat.