Viitorul, decembrie 1908 (Anul 2, nr. 383-410)
1908-12-01 / nr. 383
ANULp’No. 3815o Culturasuperioară ȘTIINTA ȘI CONȘTIINȚA ceste două condițiuni încep a fi realizate, și deci putem nădăjdui în reușita unei acțiuni de popularizare a științelor și a culturii mai superioare. Semne vădite s’au arătat și se arată tot mai mult în ultimul timp că curentul democratic se întronează și în țara noastră. Pe de altă parte, numărul inteectualilor devine pe fiece zi atât de mare încât oamenii practici au început deja să strige că este prea mare. Or cât ar fi de mare numărul intelectualilor nu constitue, însă, nici un pericol, căci până azi nu s’a văzut încă popor care să fi dispărut din prea multă lumină. Departe de a fi periculoși, intelectualii, înmulțindu-se, se vor aplica forțat ca să instruească massele populare, căci cultura lor, ca și un far puternic aprins, radiază fatal cu sau fără voia lor. Iată cum ne explicăm noi cauza pentru care a prins, pentru care prinde pe fiecare zi, și va prinde și, va reuși pe fiecare zi mai mult, ideia unei universități populare în București. Această idee capătă zilnic adeziuni Știința, or care ar fi prea număr de intelectuali în intențiile ei, nu poate fi de nul acelei societăți, cât o formă mai lucidă, maila noi putem spera că a precisă și mai clară a conștiinței. Ea este deci o formă superioară la care conștiința omenească se poate ridica în cazurile cele mai fericite, și la care este de dorit ca ea să se ridice, dacă nu în toate cazurile, cel puțin în cele mai multe cazuri. De fapt, știința nu are altă menire decât să reia conținutul conștiinței, fiecare idee, noțiune sau sentiment în parte, să-l delimiteze și să-l precizeze, din confuz și nelămurit să-l facă limpede și determinat. Menirea ei este, cu alte cuvinte, să lărgească marginile conștiinței, să pue ordine și măsură în conținutul haotic al conștiinților, să lumineze conștiința. Pentru acest sfârșit este nevoe de un îndoit curent, unul ridicându-se de la conștiință spre știința, altul scoborând de la știință spre conștiință. Primul curent se înfăptuește și se desăvârșește în opera științifică a savanților; cel de al doilea curent ia ființă în acțiunea de popularizare a rezultatelor și datelor științifice, în opera de instrucțiune și cultură superioară, care trebue întreprinsă asupra masselor celor mai largi ale populației. Dacă știința se mărginește a rămâne apanagiul unei caste închise de savanți, acțiunea ei binefăcătoare este nulă și progresul culturii este paralizat la calea jumătate. In acest caz, știința este ca și inexistentă. Mai mult, ea este chiar vătămătoare, căci poate pune în conflict clasele sociale, acelea cari o posedă cu acelea cari nu o posedă. De aceia, nu poate fi acțiune mai folositoare pentru știință și pentru progresele ei decât acțiunea de răspândire a cuceririlor științei. Cu tendințile democratice pe care le manifestă societățile progresive, în chipuri și în grade de sinceritate deosebită, popularizarea științei este o necesitate de primul rang a acestor societăți. Nivelarea conștiințelor, cel puțin în această privință, ar fi un fapt în potriva căruia mințile cele mai reacționare și cele mai conservatoare nu ar putea avea nimic de zis. Căci aproape nimeni, azi, cel puțin în țară la noi, nu se mai împotrivește largei instruiri a populației noastre. Aproape toată lumea noastră politică este pentru răspândirea instrucției în popor. Cu atât mai mult acesta trebue să fie idealul societăților mai democratice, și cu deosebire al partidelor mai înaintate. De altfel se și vorbește în programele acestor partide de instrucție integrală. Societățile mai înaintate în cultură au făcut sforțări considerabile ca să acorde cea mai largă instrucție unor cercuri sociale cât mai întinse. Pe lângă instituțiile oficiale, cari sunt totdeauna și ptretutindeni neîndestuătoare, inițiativa particularilor a întemeiat instituții paralele, care reușesc să străbată acele straturi sociale pe care școlile oficiale le neglijează său le resping. Lucrul acesta se întâmplă cu atât mai sigur cu cât societatea este mai democratică și cu cât există un mai mare tot mai numeroase, și, în măsura cu care ea se va svori în public, va cuceri tot mai multe bune-voințe și inițiative. Căci va fi un mijloc suprem la noi pentru a scoborâ știința în conștiință, și a făuri o conștiință românească puternică, nutrind-o cu miezul științei universale. D. Drăghicescu Eianon din China. ALARMAREA EUROPENILOR Telegramele au anunțat zilele trecute curentul puternic care a pornit în marele imperiu chinezesc pentru introducerea constituției și a parlamentarismului. Curentul este sprijinit de agenții Japoniei, care dau tot concursul reprezentanților noului regim. Zilele trecute au fost împărțite la Peking și alte mari orașe ale Chinei manifeste, prin care poporul este chemat la luptă pentru câștigarea constituției. Aceste manifeste erau tipărite în Japonia — desigur cu cunoștința guvernului. Japonia are tot interesul ca China să ajungă la o nouă viață, ca marele imperiu al rasei galbene să se întărească cât mai mult, înțelegând că China singură poate fi aliata firească a Japoniei într-un viitor război. Declarațiunile împăratului Wilhelm al Germaniei cu privire la sentimentele de care sunt conduși unii Europeni față de rasa galbenă, au făcut pe Japonezi să se gândească tot mai mult la situația lor. De aci au urmat străduințele pe cari le fac pentru regenerarea Chinei. Schimbarea actualei situații va da loc desigur la tulburari contra Europenilor din China. Ura în contra acestora tot n’a perit. Marile puteri au luat toate măsurile pentru garantarea siguranței supușilor lor din acest imperiu trimițând câte un detașament de soldați în porturile în care își au consulate. Ilustrația noastră reprezintă un grup de soldați streini . Un englez, un american, un rus, un indian, un german, un francez, un austriac, un italian și un japonez cărora li s-a încredințat paza consulatelor din portul Tsing-Tau. PRESA ENGLEZĂ ȘI ALIANȚA RUSO-ITALIANA Numărul din urmă al ziarului „Daily Telegraph“ publică un important articol, în care arată că situația politică în Europa s’a schimbat mult în urma alianței Italiei cu Rusia, alianță care este privită cu multă simpatie în Anglia. Poporul italian, scrie numitul ziar, s-a convins că interesele sale sunt amenințate nu atât de mult în Africa de Nord cât pe coastele răsăritene ale Mării Adriatice. Itala face tot felul de sforțări spre a-și putea recâștiga vechia situație și prestigiul ei de altădată în Orientul European. Baronul Aehrenthal, oricât de abil politician s’ar fi manifestat, a scăpat însă din vedere năzuințele italienilor. S’a încrezut prea mult la norocul său. De aceea n’a văzut ceea ce trebuia să vadă. Simpatiile italienilor pentru Sârbii din Bosnia și Herțegovina nu sunt altceva decât năzuința Italiei de a-și câștiga cât mai multă popularitate la Balcani, la popoarele cari mai curând sau mai târziu vor avea un rol însemnat în conducerea provinciilor balcanice In acelaș sens trebue explicată și graba italienilor de a vedea o dată terminată calea ferată de la Dunăre până la Marea Adiatică, prin mijlocirea căreia comerciul cu statele dunărene și Rusia sudic va lua un nou avânt. Intr’un viitor apropiat Italia nădăjduește să ajungă pentru statele din Balcani ceea ce au fost la trecut Veneția, Genua și Ragaza Acest vis al ei nu se poate lasă realiza cât timp Austria va urma politica ei de până acuma. Toate acestea baronul Atrenthal trebuia să le aibă în vedere, să nu procedeze așa de brusc la anexărea Bosniei și a Herțegovinei, nesocotind interesele aliatei sale, ale Italiei. N’a făcut’o însă aceasta și acum, din cea mai fidelă aliată și cea mai bună prietenă, Italia a devenit dușmana Austriei. Din aceleași motive, Austria și-a atras și supărarea Rusiei, care, în cazul unui război intre Austria și Serbia, va interveni desigur în favorul Sârbilor, nelăsând ca aureola sa de protectoare a slavilor să dispară. In timpul din urmă, din cauza chestiei polone, Germania stă într-o rezervă semnificativă. Isbucnirea unui răsboi între Serbia și Austria va atrage așa dară intervenția Rusiei, ceea ce ar da loc la un răsboiu european, care ar fi o nenorocire pentru Austria. Evenimentele din turcia — In jurul boicotajului — Șurai-Umet, publică știrea căi marchizul Palavicini a fost la marele vizir ca să confere asupra posibilităței unei înțelegerei cu Turcia, cu privire la Bosnia și Herțegovina. D. Palavicini a spus că Austria nu poate să revie asupra anexări, în viitoarea conferință, anexarea fiind un fapt îndeplinit. De aceia Poarta trebue să ia măsuri pe cât li va fi cu putință ca să nu se continue boicotatul, altminteri n’ar putea să ajungă la nici un rezultat. Marele vizir a declarat că boicotatul n’are nici o legătură cu guvernul și Poarta și-a dat toate silințele ca să oprească acest lucru, dar statul nu se poate opune voinței poporului. Șurai-Umet afirmă că în cazul când Austria vrea să se împace cu Poarta nu trebue să aducă pe tapet chestiunea boicotului, ci trebue să pue mai întâi bazele unei înțelegeri. Și dacă relațiunile austro-turce vor deveni mai încordate și amenințătoare pentru pace, aceasta nu se datorește atât boicotarului, cât lipsei de voință a Austriei de a se pune temelia unei împăcări. Cine a grăbit anexarea Bosniei Până acuma nimeni n’a căutatat pe adevăratul vinovat în anexarea Bosniei și Hertzegovinei, care nu se datorește în mod exclusiv baronului d’Aehrenthal. Prin anul 1906 se proiectase desfășurarea manevrelor austro-ungare în Bosnia și Hertzegovina ; arhiducele Francisc Ferdinand și împăratul Franț Ioseph trebuiau să participe la aceste manevre și să se întâlnească pe câmp cu princepele Muntenegrului. Dar, cei în drept au fost încunoștiințați de faptul că populația acestor provincii ar privi rău desfășurarea manevrelor în aceste ținuturi; manevrele au fost din această pricină contramandate, iar arhiducele Francisc Ferdinand și a manifestat supărarea. Mai târziu, arhiducele a făcut o vizită în portul Raguza, unde s-a întâlnit cu principele Muntenegrului Populația a aclamat pe ambii oaspeți dar aclam«iunile adresate principelui Muntenegrului au fost mult mai călduroase, ceea ce a jignit mult pe arhiduce. De atunci moștenitorul împăratului Frantz Iosef a silit pe cancelar să grăbească anexarea celor două provincii. NOUTĂȚI Prefectura orașului Constantinopol a luat inițiativa ridicărei unui monument libertății în Piața Sfta Sofia. Până acum nu se știe în ce fel va fi făcut monumentul. Se va deschide desigur un concurs. • Foștii elevi ai școalei americane din Beyrouth, au deschis o listă de subscripție pentru a oferi lui Roosevelt un dar cu ocaziunea voiajului, pe care fostul președinte al Statelor Unite îl va face în Siria anul viitor. La Constantinopol s-a format un comitet compus din ingineri și arhitecți, care va întocmi un nou plan de aliniere al orașului. Din comitet fac parte și câțiva ingineri francezi, cari au fost chemați expres la Constantinopol de către prefectura orașului. Din Viena ne vine știrea că d-șoara Eva Wagner fiica marelui compozitor Richard Wagner s-a logodit cu criticul și filosoful muzical Chamberlain care după cum se știe a scris cele mai frumoase pagini ale sale pentru glorificarea marelui compozitor. Nunta va avea loc la primăvară. 2 Luni 1 ||4 Decembrie löoo Un număr a minsiuni cymerciale Linia de 7 p* .5 In pag. !!! . 40 Bani ld«m „ ., „ „ „ IV . eo Bani ríeslaroa & ...... ^ L&S Ar üíuátifíia ț\ Ifis«rs0uali4 *• primu» ta Ai«!*.*» # t* A«*?##» 4» FuMWUía —— ADMINISTRAȚIA: Calei VlotarUI, »W# TELEFON 18 47. Candidații Noștrii Astăzi la orele 6 p. m. se vor Întruni la clubul liberal, membrii partidului, spre a hotărâ asupra candidaturilor partidului liberal la viitoarele alegeri, pentru locurile vacante ale colegiului al II de Cameră din București. Președinții și vice-președinții culorilor, vor propune lista următoare : D. dr. Buicliu - Cezărescu. x . Hagi-Tudorache. Casa de pensiuni a micilor funcționari dela Primărie Convorbire cu d-l I. Cezărescu, • primul ajutor de primar Zilele trecute, într’un cerc de funcționari, se vorbea de noua lege comunală și, între reflecțiunile ce se amestecau cu atâta exuberanță în mijlocul discuțiunei generale, se releva propunerea a lui Cezărescu, asupra înființărei unei case de pensiuni a micilor funcționari, prin care se tinde a se asigura traiul micilor funcționari, cei pe cari nedreptățile unui regim îi lovesc maieu ușurință. — Sunt câțiva ani, începu un șef de serviciu, dasem de un bucluc. Mi-aduc aminte, am eșit năuc prin oraș după o noapte de nesomn și de tortură, și trebue că am colindat multe străzi, căci dela o vreme m’am simțit obosit de picioare. M’am îndreptat atunci în spre cancelarie, și la colțul stradei am văzut firma I. Cezărescu, avocat. Să intru la d. Cezărescu m-am gândit și să-i spui peste ce-am dat. Mi-a fost atâta vreme ajutor de primar. — Șezi, și spune-mi ce te aduce la vremea asta la mine. Amărât trebue să fii, de vreme ce ți-ai pierdut și moralul, îmi zise el, după ce m’a ascultat cu o liniște de duhovnic. Am simțit însă, atunci, când am eșit dela d. Cezărescu, că mi s’a luminat în fața ochilor, prinsesem curaj și m’am gândit cât de mult nu face un sfat în asemenea împrejurări? * Adevărul este că d. Cezărescu este poate dintre cei mai iubiți în cercurile funcționarilor, și despre d-sa s’ar putea spune că nu cunoaște decât zâmbetul. Vara trecută, pe timpul dărâmărei caselor insalubre, o doamnă furioasă intră neanunțată în cabinetul d-sale, unde o delegație de măcelari protestau furioși contra d-rului Cartianu de la Abator. Doamna dete drumul de la început unei cascade de calificative la adresa subalternilor de la Primărie. D-l Cezărescu cu liniștea sa cunoscută și vechiul său zâmbet se apropie de doamna căreia îi dogoreau obrajii de mânie. — Eu doamnă, în zilele de audiență, obișnuesc să iau dimineața o doză de bromură, și de aceea lucrurile îmi merg așa de neted. Vă puteți închipui că doamna a rămas dezarmată. Noi însă, de mult am uitat bunătatea râsului, și printre toți cei îmbrăcați în negru, cei închiși și funerari, din gura cărora nu es decât cuvinte de prudență cu recomandata de liniște și tăcere, figura d-lui Cezărescu este ceva nou și atrăgător. Cine își mai aduce aminte de vre-o glumă veselă a vreunui politician ? Cei mai moderni au finețea de a imita solemnitatea parlametarismului englez ; cu toate acestea cine sunt mai temuți ca oratorii englezi , maeștri ai ironiei și chiar ai sarcasmului, sunt gata a para cu replici în patru cuvinte, care pironesc adversarul ca pe cruce. Ce mod de expresiune mai sigură și categorică găsește vitalitatea unui om, dacă nu râsul. Altă dată strămoșii noștri mureau râzând, adesea noi plângem trăind. Și ca și cum ne-ar fi teamă în tot momentul de un cataclism, eminent mergem pe drumul desvoltărei noastre, având aerul că urmărim un convoi funebru.* L’am întrebat erl pe d. Cezărescu de rostul acestei Case de pensiuni. Chestiunea, mi-a spus d-sa este deocamdată în stare de proect. Totuși m’am gândit că alături de îmbunătățirile ce se propun prin noua lege, ar fi bine sa venim în ajutorul celor 100 de funcționari ai primăriei, aprozi și vizitii, cari nu au nici o speranță. Deseori s-a văzut că unii din ei au fost dați afară după un serviciu de 10—15 ani. Pe vremuri din fondul milelelor se prevedea un mic ajutor pentru cei pe cari împrejurările îi făceau neapți serviciului, astăzi acestui fond i s’a dat alte întrebuințări. Așa stând lucrurile, m’am gândit la înființarea unei Case de pensiuni pentru acești slujbași la al cărei fond să contribue și primăria cu ceva, iar restul să se alimenteze din reținerile de 5 la sută făcute salariului acestor funcționari. Cum spus ei însă, chestia nu este decât în stare de proect, dar acestea ar fi punctele principale cari ar servi de bază acestui proiect. * Cu această propunere a d-lui Cezărescu, noua lege comunală stabilește condițiuni de stabilitate pentru funcționarii de toate categoriile. Fallero D-1 D. I. Cezărescu NOTE POLITICE „Adevărul“ pretinde că ar exista un cartel între liberali și conservatorii carpiști în vederea alegerilor din Capitală, și somează lumea să o desmintă. Afirmația „Adevărul!“ este absolut inexactă. Nu există nici un el de cartel între liberali și carpiști. Dar toată lumea se întreabă ce îl pasă „Adevărului“ de își însușește dreptul de a desfide lumea să i probeze contrariul ? „Adevărul“ pretinde că este ziar imparțial. De ce atunci zelul acesta de a apăra takismul chiar în potriva unor pericole imaginare? * E trist și regretabil din toate punctele de vedere incidentul petrecut între d. N. Iorga și d. M. Dragomirescu. Ceea ce dă acestui incident un caracter și mai dureros, e că el trădează atmosfera de complectă anarhie ce stăpânește universitatea noastră. Revenirea la curs, amânarea la infinit a examenelor, certuri perpetue între profesori, funcționarea anormală a concursurilor, care degenerează regulat în scandaluri și în odioase personalități, în fine, de câtva timp și pugilate, — fata spectacolul pe care universitatea îl dă tinerimei. E aci un fenomen de natură «ii îngrijească pe toată lumea. Suntem siguri că guvernul va fi acum pe deplin convins că nu se mai poate amâna luarea unor serioase și fundamentale măsuri, fără de care universitatea din București în genere, și facultatea de Drept în special, în loc să fie niște focare de lumină mntre care să ajungă centre de primejdie publică. « Confratele nostru « Universul» vrînd să aibă repede proectul de raspuns la Mesagiu al d lui Stere, l’a tradus din franțuzește, și cu ușa greșeli, încât a transformat frumoasa pagină de proză politică a d-lu« Stere intr’o bucată plină de greșeli de stil și de gramatică, în care și ideile sunt denaturate prin expresiunile greșite ce s’au întrebuințat Alianța sârbomuntenegreană După anexarea Bosniei și Hurțegovinei statele slave din Peninsula Balcanică, Serbia și Muntenegrul, s-au văzut periclitate în propria lor existență. Luând în vedere situația geografic, adică așa cum sunt așezate ele, fără nici o eșire la mare, progresul lor economic ar fi imposibil, și ar fi într’o geasi vasalitate față de Austria. Bosnia și Herțegovina sunt două provincii pure slave. De acea față de manifestațiile războinice ale acestor state, nu ne mirăm Intru at ele își apără prin aceasta existența lor de neam. Acum se vorbește cu siguranță de o alianță militară sârbo muntenegreanâ, ba chiar ne așteptăm ca și Bulgaria să ia parte la această alianță. Bulgaria ar permis ca muniiile și caii comandați în Rusia de sârbi să fie aduși în Serbia prin vama. Ziarele bulgărești independente spun că acest fapt însemnează o alianță cu Serbia. Sârbii și Muntenegrenii au căutat să se alieze și cu Turcia, și ni se pare că posibilitatea unei alianțe secrete în caz de răsboiu cu Austria, nu e exclusă. Misiunea ministrului sârb Milovanovici și a generalului muntenegrean Vucotici nu a rămas fără nici un rezultat. Când astăzi se descoperă o alianță secretă între Muntenegru și Serbia, nu e un lucru nou, căci ea există de mult. După cum vom descoperi mai târziu, o alianță cu Turcia, când relațiunile austro-turce se vor încorda și mai mult de cum sunt astăzi, și ostilitățile între cele două puteri își vor lua începutul. Colecta Națională i Er»,* ■ [UNK] •' - -< • Adevărul a deschis o colectă națională pentru frații noștri din Ungaria, ca cum ar fi vorbă de a se strânge câțiva gologani cu talerul pentru niște sărmani. Foaia alianței israelite n'a indrăsnit să deschidă o subscripție națională, și bine a făcut, căci din toate ziarele ea este cea mai puțin calificată pentru a lua o asemenea inițiativă patriotică. Sentimentul nostru național s'ar simți rănit, dacă obolul public pentru o cauză națională scumpă nouă s'ar amesteca în lăzile „Adevărului1 C7t subvențiile alianței Israelite. Ne pare râu, și or ce roman va simți o adevărată durere văzând cum se compromite o mare chestiune națională încăpută pe mâinile unor oameni pentru cari totul e o speculă și care de altmintrelea, cu ocaziunea unei alte subscripțiuni, a dat loc la oarecare intervențiuni, pe care le-am putea preciza la nevoi a Adevărului“ In amintirea d-rului Radovici In luna Mai, câteva zile după tragicul sfârșit al neuitatului nostru prieten dr. Ion Radovici, ziarul „ Viitorul,‘ adresăndu-se tuturor celor cari îl cunoscuseră, îl stimaseră și îl regretau fără să fi avut măcar mingăierea da a depune o floare pe mormântul bunului lor prieten, a deschis o listă de subscripție pentru alcătuirea unui fond care să fie încredințat Societății pentru profilaxia tuberculosei, operă de înaltă și nobilă umanitate, căreia el îi consacrase o bună parte din prodigioasa sa activitate și din admirabilă sa putere de inițiativă. Fondul acesta avea să servească la premiarea celor mai bune lucrări românești privitoare la profilaxia tuberculozei. Numeroșii amici și admiratori ai doctorului Radovici au răspuns cu dragă inimă la apelul nostru, iar din Idolul lor da strâns suma de 8585 de lei. Socotind însă că o sumă atât de importantă se poate întrebuința cu mai mult folos la o altă operă de binefacere, ziarul « Viitorul» a hotărât a veni cu ea in ajutorul construirei unui Dispensar de tuberculoși, care se va construi la Ploești, orașul natal al r rului Radovici și care va purta numele regretatului nostru prieten.Ne adresăm deci tuturor celor care au binevoit să subscrie la fondul dr Radovici și îi rugăm ca un termen de 15 zile cel mult, să binevoiască a ne răspunde dacă acceptă ca donațiile lor să fie întrebuințate la această mare operă de binefacere. Donațiile celor cari nu acceptă propunerea noastră sunt ținute la dispoziția donatorilor pentru a fi restituite. Cei cari nu ne vor răspunde în termen de 15 zile, vor fi considerați că accepta noua întrebuințare a fondului, și ca atare obolul lor va servi la construirea Dispensarului de tuberculoși dr. I. Radovici. D . C. STERE raportorul Camerei pentru răspunsul la mesagiu Camera întreagă, fără deosebire de partid, a ascultat în ședința de Joi, cu o încordată precum și simpatică atențiune, citirea proectului de răspuns la Mesagiu de către d. C. Stere, raportorul comisiunei Adresei. Deputatul de Iași, care în mod atât de fericit a știut să unească în remarcabilele sale studii politice și sociale concepția democratică cu un viu și luminat patriotism, a dat o excrresiune superioară preocupărilor ce e inspiră majorității vremurile hotărâtoare în care trăim. Este un proect de răspuns care denotă la fiece pas pe cugetătorul politic, care îmbrățișează cu o vedere cuprinzătoare toate nevoile împreună cu toate posibilitățile prezentului, și care are toată autoritatea de a interpreta voința majorității și de a indica linia în care se va desvolta în mod necesar acțiunea partidului său.Un astfel de proect e firesc să determine discuțiuni ce onorează un parlament. Absolvenții școalelor de meserii de fiecare an școalele inferioare de meserii dau un mare număr de absolvenți. Deși în aceste școli li se dă o instrucțiune suficientă pentru a deveni buni meseriași, totuși situația lor este destul de tristă, căci sunt foarte rare cazurile când câte unul doi dintre acești absolvenți poate să-și creeze o situație convenabilă la orașe. De cele mai multe ori absolvenții școalelor inferioare de meserii umblă câte un an—doi, până să-și poată găsi un loc în vre-un atelier sau fabrică. Mai în toate orașele țărei, unde acești absolvenți, ar voi să se stabilească, se lovesc de meseriașii foști ucenici prin diferite ateliere, cari uzează de toate mijloacele pentru a-i lua la goană. Se înțelege ușor decepțiunea acestor absolvenți, cari după ce au absolvit o școală specială, se văd îndepărtați ca să fie preferați în locul lor lucrătorii cari nu au altă pregătire decât rutina făcută ca ucenici. Ceea ce-i și mai trist e că și unii dintre patronii de ateliere, în cea mai mare majoritate, văd tot prin prisma lucrătorilor lor,proveniți din ucenici, și se feresc de a-și angaja lucrătorii dintre acești absolvenți. Mai cu deosebire în partea de nord a Moldovei, unde mai toate atelierele sunt în mâinile streinilor, absolvenții școalelor de meserii sunt prigoniți cu ultima înverșunare. Nu sunt rare cazurile când unii dintre acești patroni au angajat mulți dintre absolvenții școalelor de meserii, ca ucenici, plătindu-i câte un leu pe zi. . După cum am spus mai sus, se înțelege ușor decepțiunea absolvenților școalelor de meserii, din care cauză școalele inferioare au început a fi simțitor despopulate. In fața acestei stări de lucruri, destul de îngrijitoare, d. inginer Hazu, inspectorul școalelor de meserii, a înaintat d-lui Sp. Haret, ministrul instrucțiunei, un foarte amănunțit raport, aducându-i la cunoștință cele de mai sus și cerând a se lua cât de urgent măsurile de îndreptare. In urma acestui raport d. ministru al instrucțiunei a intervenit pe lângă d. Al. Djuvara, ministrul industriei și comerțului, căruia aducându-i cazul la cunoștință i-a cerut a aviza asupra mijloacelor de îndreptare. Citiți Locuri vacante in pag IV