Viitorul, ianuarie 1911 (Anul 5, nr. 1088-1090)
1911-01-01 / nr. 1088
PTRULEA—N<? 1088—2 _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ihamuata 1 ''XtraȘK; 1911 ABONAMENTE REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE ban d !n străinătate . . . un an 3 lei . . . șase luni 18 lei I No. 17, STRADA ACADEMIEI No. 17. BUCUREȘTI fidem corp 7 pe o coloană In pagina IV , . . .30 bani bani Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni. Pentru preoți noți»> ...» . tei cena ««»a Inserții și reclame pag. III linia...................................... Ski ■LIB [UNK] și învățători prețul abonamentului pe jumătate REDACȚIA: TELEFOR II/47. — ADMINISTRAȚIA * TELEFOI 21/19 A tárat* la administrație și la agenții SMIL MKLBERT__________________.___ _. _____________________ ^ il jșnprian misterul se împră f va da țarei guver-nistă. Guvernul d-lui ș un guvern de reparală, a 3 pompoasă dar nu r oarecare cutezanță. î ? 0 operi mare "de cu care, ca ori și cei î să aibă micile ei j ii dar care luată în ,reprezintă, netăgăi însemnată și rodie de reorganizare a s’a făcut în țara 25 de ani încoace ? dacă guvernul Carp , i un guvern de cornală fiindcă progresit și mai sunt luît și pe perfecționat < mînca, se poate ca, în mo bucurie acută prin , ii trec, ei să fi persăvîrșin sensul cu* sa înaintea lor, acces, cuvîntul «resă însemne pur și sființare» Așteptăm re declarația* minisă vedem "care este accepțiuni a cuvînațiune socială» și, de ă, ne migulim cu i junimiști au încă , al realităei pentru vagă că ara, după 5 prin ciri a tretolera o politica de și de reacțiune și 3* țărani mei* ocrotite f prin complexul neagrare, nu vor puf bcate bunului plac retrograzi. 3 credem că e irodat de la început ernelor «ari se nasc, a ai numi pe un narele», «pacificul», din ziua urcăm sale 5 obiceiu postri taxinează cu de»mor epitete. 1, ar trebui să șefere easta guvernele cmari sunt cam pățite, dă, cînd s’a consti. guvern Cantacuzico lului d-sale de dăa său va fi un g- 3. Era vorba de gw s’a sfirșit în sîngec 3le flăcări dela 19(T) pomenim că și gu rațiunei sociale v, y repararea de cămnelilor lui. Fiind ce că rare ori un gu în Romînia putere condițiuni mai grei a cît guvernul de față d o fracțiune nun, conservator, avin oarecare capit, inferior takiștilor electorală, perse 3i nepopulare, cor șef a cărui viaț mnducerea oamenii însă chiar de c îioși amici ai lu supra drumului iat, sfâșiat în ascuie a două fracțiuistă deosebiri adînclii să înfrunte < . opozițiuni pute semenea condițiu ividiat, nu poate fie situația guvernului Carp, pentru orice om ce are conștiință de realitatea lucrurilor. Cît despre entusiasmul cu care acest guvern a fost primit, să ne este «Epoca» . Liberalii privesc acest guvern cu oarecare curiositate, takiștii cu indignare, iar carpiștii cu neîncredere în propriile lor forțe. De aceea ar fi bine ca tonul «Epocei» să fie mai serios și mai puțin ditirambic. B m — ————^■ [UNK]—— .................... " fm—i «"■—mm H TM O SCRISOARE a d-lui Ion I. G. Brătianu D. Ion I. C. Brătianu, șeful partidului național-liberal, a adresat d-lui Anton Carp, președintele comitetului executiv al partidului național-liberal din Buzău, următoarea scrisoare : Iubite d-le Carp. Sunt informat că d. Const. Iarca, in vederea alegerilor generale, a început la Buzău o acțiune personală, care nu are nici o legătură cu acțiunea comitetului partidului național-liberal din Buzău, al cărui conducător ești d-ta și în care comitet se găsesc prietenii noștri, d-nii Sp.Haret, d-r C. Angelescu, colonel Trestianu, Atanasie Cătuneanu, general C. Iarca, Iorgu Teișanu, etc. Dorința mea este ca d. Const. Iarca să intre în acest comitet. Acțiunea însă, pe care o întreprinde d-sa fără d voastră, este cu totul contrarie indicațiunilor, pe cari eu, ca șef al partidului, le-am dat tuturor prietenilor noștri înnainte de a ne despărți, după închiderea parlamentului. D. Iarca, persistînd în această acțiune, fără asentimentul d-tale și al meu, se va pune în afară de organizațiunea partidului nostru, căci eu nu recunosc la Buzău altă organizație liberală decît aceea prezidată de d-ta. Primește, iubite de Carp, asigurarea viilor sentimente de amiciție ce vă păstrez. ION I. C. BRATIANU 29 Decemvrie, 1910. Anului în priam. Aruncînd o privire generală asupra evenimentelor petrecute în politica internațională în decursul anului 1910, putem afirma că acest an a fost un an relativ destul de liniștit. La început se părea că, în urma anexărei Bosniei și a Herțegovinei războiul va izbucni în Balcani. Grație stăruințelor depuse de marile puteri însă, pacea s’a putut menține, ocolindu-se vărsările de sînge. Mult a stăruit cu deosebire Franța pentru menținerea păcei. Oarecari îngrijorări inspira politica regelui Eduard al Angliei, care nu vedea cu ochi buni întărirea triplei-alianța. Actuala politică a Angliei a dat însă dovezi de cele mai pașnice intenții. Căci toate forțele din Marea Britanie sunt angajate acum în vederea marilor reforme, cari se pregătesc și pentru cari s’au dat atîtea fapte . Reformele constituționale și autonomia Irlandei. Aceste chestiuni au făcut ca bărbații politici ai Angliei să-și îndrepte de-ocamdată întreaga lor atenție spre chestiunile interne, stăruind în acelaș timp pentru menținerea păcei în Europa. In Europa avem azi două grupări de state, al căror scop este în primul rînd menținerea păcei. Este alianța dintre Germania, Italia, și Austro-Ungaria de-o parte, iar de altă parte alianța dintre Franța și Rusia și cunoscutul «enfante cordiale» cu Anglia. Acest sistem este creația lui Bismark, care a stăruit pentru tripla alianță în vederea unui eventual atac din partea Franței biruite în războiul deja 1870-71. Deși între Rusia și Franța domnea oarecare răceală în urma războaelor lui Napoleon, marele imperiu rusesc, văzîndu-se izolat, a căutat să se apropie de republica franceză și în anul 1891 încheie o alianță formală. Pe de-o parte aceste alianțe, pe de altă parte avîntul economic, pe care l-au luat statele europene a făcut ca toți factorii decisivi să se străduiască a dezvolta în acelaș timp o intensivă acțiune de pace intre popoare. Cu cît un popor a ajuns la o situație economică mai înfloritoare, cu atîta a crescut și teama de a-și expune această situație. De aici a urmat în mod firesc stăruințele pentru apărarea păcei. Munca și comerciul sunt cei mai mari dușmai ai războiului. De aceea putem spera că — dată fiind noua îndrumare a vieței popoarelor europene—ori de cîte ori se vor ivi neînțelegeri, acestea se vor aplana pe cale pașnică. In Spania, tot în interesul păcei, guvernul Moret a fost înlocuit cu acela al lui Canalejas. Zbuciumăriie nterne par a se fi potolit în chipul ceata, inaugurîndu-se o politică deelorme radicale, cari tind a pune capăt puterea cericalilor. In Portugalia, schimbarea sistemului de stat s-a făcut fără devărsări de sînge, țara a fost proclamată republică. Clericalii, cari au adus atîtea nenorociri asupra acestei țărișoare, au fost izgoniți. Viața publică începe a-și lua cursul ei. Guvernul tinerilor turci face toate sforțările spre a introduce ordine și a se arăta vrednic le numele de creator al Turciei moderne. Răscoala albanezilor a potolit- fără vărsări de sînge. De asemenea caută să împace popoarele din Macedonia fără a recurge la forța armată. Singuri ungurii au ținut să tulbure armonia și în acest an. Guvernul Khuen-Hedervary, deși a venit la putere în numele păcei și al mancei, a tolerat, fără a interveni, crimele ordinare ale jandarmilor unguri la Țelna, Mărgineni și Galați, iar în timpul alegerilor a dat dovezi de brutalități nemai pomenite față de Romîni.i Să sperăm că ‘i]în srînd acest guvern se va convinge că aceste fapte constituesc o pată rușinoasă pentru Ungaria și că va lua măsurile necesare pentru încetarea lor. Maxime și cugetări de trebuință educația poporului pentru conservarea libertății. CARNOT Idei și oameni, — două aspecte ale aceluiași lucru • omul fără idee o zdreanță de pămînt, ideea fără om un joc de lumină._____ MOFTUL ZILEI ^ Zidurile spirituale J<x Din No. 7 al «Spuselor» d-lui inginer lc Potîrca : I «Schițarea principiilor, cari au pus 'o temelia Statului Român în forma-i definintivă și definită de stat monarchic, pe idare o îmbracă azi, și care poartă numele de Constituția țărei, reclamă multe însemnate adăugiri și precizări și fundamentale schimbări»... q] «Ar trebui ca, în jurul oricărei forțe irelectuale, să găsim, neapărat, zidul aterial, (nu zidul spiritual ?) propriul djvoltărei ei, ca consecință, ca un drept abiinței asupra materiei, a cărei existeță și durată este datorită numai exist 6I teei și desvoltărei minței» 11. »pusele» d-lui Potîrcă sunt «pentru a călzi în viitor». Furios că pe d-sa nu l-au călăuzit căspun manualul de stil și compoziție al Lili d-lu Suchianu 1 • —Epoca» anunță, printre șefii de calclut, la justiție următorul nume, de Emil Constantinescu. Iată cum o greu.O sală a tipar a lăsat să se creadă, cel puținul moment, că tînărul ministru IR1 și-ar ales ca șef de cabinet o duduc 1să POPPESCU HAI SAIDENI!... Acesta e titlul unui calendar umoristic apărut zilele trecute. Titlu se potrivește de minune și citir ambelor ridicule ale presei conservtoare Așa fiind, să reproducem numa două din aceste bazaconii și... ha, să rîdeml Despre d. Carp. Epoca scrie: «De la d. Carp opinia publică așteaptă acel mult pe care numai dînsul îl poate da. Ne va fi dat și vedem astfel închegi: du-se definiți forma modernă a sttului nostru , bazele sănătoase gîndite de șefii nostru.» Despre d. Marghiman: <D. Marghiloman, care a luat asupră-și sarcina de ne da acea administratiune ideal' piatra fundementală a Statului modern, est chezășie pentru țarii ă opera de n facțiune sc:l::l* '■ » nesăvirși i, condițiuni priincioase.» Acum am înțeles cu toții pentr ce d. Carp a venit la putere, ca s ne dea forma modernă a Statului înțelegem și pentru ce d. Marghloman a luat internele: ca să fac administrațiune ideală ! Hai să rîdem / CINEMATOGRAF POLITIC REPARATORUL D-l Carp: Oameni buni, sunt guvernul reparației social De aceea nu vă dau decît un sfat, dar bun : cînd nu veți ave pîine, veniți la mine să vă dau cozonac! evenimentele Măritoare Ziarul dlui Filipescu e în delir. In urna lui nu vede de cît genii, somități și talente iar de la acțiunea viitoare i guvernului conservator așteaptă nici mai mult nici mai puțin decît salvarea Statului. Pentru amuzarea cititorilor noștri, spicuim cîteva din delicioasele elucubrații ale oficiosului Carpist. «Fiecare dintre noii cîrmuitori— scrie Epoca reprezintă o valoare, fiecare strălucește prin forță proprie. Biografia fiecăruia se leagă de cite un eveniment hotărîtor din viața noastră politică și culturală». Și ca s-o dovedească, Epoca se mulțumește să înșire meritele nemuritoare ale celor trei miniștri debutanți: dnii Delavrancea, Nenițescu și Mișu Cantacuzino. Despre meritele celorlalți, nu mai vorbește fiindcă — după propria mărturisire - i ar lipsi spațiul. * ■Așadar, d. Delavrancea e cel mai popular om politic al nostru». Așa de popular, vom adăuga noi încît ca să se aleagă în opoziție a trebuit să descopere un colegiu la Putna. Să fie acesta, pentru d. Delavrancea, «evenimentul hotărîtor» ? Se pare că nu. Căci Epoca ține să ne aducă aminte că d. Delavrancea este «genialul prozator, autorul Paraziților».... Iată, așadar, evenimentul hotărîtor, care l-a împins pe «extraordinarul dramaturg» în capul departamentului lucrărilor publice. D. Nenițescu, al doilea debutant, este—precum se știe—intimul familiei Cantacuzino. Pentru toată lumea, acesta a fost pentru noul ministru al industriei «evenimentul hotărîtor». Tot așa e, desigur, și pentru Epoca .Fiindcă însă nu putea s-o spună, ziarul d lui Filipescu se mulțumește să i servească d-lui Nenițescu muștarul cuprins în înșirarea următoarelor titluri: «fost director la Banca Națională, actual președinte al consiliului de administrație al Băncilor populare, a obștiilor și cooperativelor sătești, a Creditului agricol și viticol».... Iar, ca încheiere, «în d-sa, comercianții și industriașii vor putea pune cele mai legitime speranțe». Cei cari știu, ce se ascundea sub această înțepătură, nu vor mai căuta degeaba «evenimentul hotărîtor» al d-lui Nenițescu. * D. Mișu Cantacuzino e al treilea debutant, iar «evenimentul hotărîtor» al d sale, ni spune J^poca cu mare pripă: «este fiul mai mare al d-lui G. Cantacuzino», încolo, muștar ca și pentru d. Nenițescu: «solide studii de drept și litere», «importante lucrări de edilitate», «legături cu D-rul Lueger», «succese ca orator parlamentar».... ★ Vai ce s’ar fi făcut țara romînească dacă «viața noastră politică și culturală» n’ar fi numărat aceste mari evenimente hotărîtoare. Ce ar fi devenit Statul român dacă d. Delavrancea nu scria Paraziții, dacă d. Nenițescu nu era intimul dlui Cantacuzino și dacă d. Mișu Cantacuzino nu ar fi avut intimități vieneze! Desigur, Providența a veghiat și veghiază la căpătîiul Regatului. ★ * NOUTATI DIN STREINATATE La Petersburg se va înființa în curînd o universitate franceză. Cursurile la această universitate vor fi întocmite după programul instituțiunilor similare din Paris și Nancy. Propunerea de a se înființa această universitate a fost făcută de fostul deputat Doumer, care a fost primit în audiență de țar, căruia i-a expus foloasele ce le-ar aduce această universitate. Telegramele sosite din Macedonia, anunță că între bandele grecești și bulgare, s’a făcut o înțelegere în vederea unei acțiuni comune. Față cu această alianță, Sîrbii s’au unit cu Albanezii spre a putea cu atît mai ușor să respingă atacul bandelor grecești și bulgare. Astfel după toate probabilitățile anul 1911 va aduce lupte sîngeroase în Macedonia. * ANUL NOU MANIFESTAȚII POLITICE PROGRAMUL D-lui CARP - ÎNTRUNIREA de la clubul conservator - Declarațiile d-lui P. P. Carp. — Discursurile d lor G. Gr. Cantacuzino și Al. Marghiloman Eri după amiază, în saloanele clubului conservator din Capitală, a vut loc întrunirea comitetului executiv pe care d. Carp îl convocase în vederea expunerei programului său de guvernămînt. In sala cea mare a clubului în care fusese instalată o tribună de circonstanță, primul care își face apariția este d. Gh. Gr. Cantacuzino. D-nii P. P. Carp, Titu Maiorescu și ceil[alți miniștri îl urmează. Fostul șef al partidului conservator care este proclamat președinte al întrunirei dă cuvîntul d-lui Carp, care este primit cu aplauze. D-l P. P. Carp. Domnilor, vă mulțumesc pentru aplauzele cu cari mă întîmpinați. Ele sunt un semn al încrederei pe care partidul o are în șeful lui, încredere necesară pentru îndeplinirea operei noastre. Nu voi face un discurs. Vă voi spune numai cîteva cuvinte pe cari le cred îndestulătoare a vă edifica asupra situației de azi. Noi conservatorii adevărați, conservatorii reacționari (ilaritate), cari n’am făcut decît să împilăm poporul, ne am ocupat totuși adesea ori și de soarta celor mici. Noi am socotit totdeauna că pătura de jos a poporului este fundamental edificiului social. Pentru ea am lucrat totdeauna, pentru ea vom lucra și de data asta. Vom avea în vedere în primul rînd pe meseriași. Vom modifica actuala lege și vom obține garanții atît din partea lucrătorilor față de patroni, cît și din partea patronilor față de lucrători Voim ca administrația acestor interese să fie ma bine înțeleasă, deoarece din diferite părți ne vin plîngeri că administrația se face așa ca și cum legea ar fi fost făcută pentru ea iar nu ea creată pentru respectul legei. Vom face legi pentru asigurarea lucrătorilor contra accidentelor, imunităților și poate chiar contra bătrîneței. Pentru aceasta recunosc că liberalii, predecesorii noștri, ne lasă o situație financiară, destul de înfloritoare care ne va permite a face fața acestor reforme pentru inbunătățirea soartei lucrătorilor. Să trecem acum la țărani. Pentru aceștia deși s’au făcut multe, nu s’a făcut totuși îndeajuns. Vom lua bunurile de mînă moartă și le vom împărți la țărani. Cu mijlocul acesta credem că vom da o mai mare extindere proprietăței mijlocii. Intenția aceasta, eu unul nu o am de ori de azi ci încă de la 1889 cînd am vîndut moșiile statului la țărani. Și dacă urmașii mei sânt sigur că ar fi din nemulțumirile artere răscoalelor din Tot pentru țărani instituția Cassei Rmplinească menirea ei energie și să fie mai conform cerințelor țărănimei. Voi propune de asemenea desființarea impozitului funciar al proprietarilor rurali țărani cu mai puțin de 6 H. a. deoarece sunt încredințat că averea națională crește cu atît mai mult cu cît sarcinile impuse celor săraci sunt mai mici. O altă chestie care ne va preocupa va fi acea a scumpetei traiului. Pentru aceasta vom modifica tariful vamal și vom scade taxele pe căile de comunicație a lucrurilor de primă necesitate. In locul lor însă vom înființa alte taxe echivalente pentru ca veniturile comune.Toate acestea le vom face pentru ușurarea păturei de jos în îmbunătățireaa traiului celor mici. Pentru aceasta insă mai este necesar ca ministerul de domenii să fie pus pe alte baze , cari să-imită o mai largă ocupare de cultură, care este izvorul prin ie avuție al țarei. Avem destule căi ferate, ci rămîne însă să ne complectă lele și drumurile cari lasă mult de dorit. Și acum,domnilor, să-mi dați voe a veni la chestia foarte scumpă inimei mele. Aceasta este Reforma administrativă. Astfel cum este organizată azi, administrația care înțelege a spune gospodăria țărei siuc zid, nu poate fi oai moasă. Pasă pe alte tea avea cu timpul , n L-i de cît cei de ai riadul lor nu sunt trei arme politice. Acestea mate făcute, nu ne mai H. DE BALAD CHRISTOS ! FLANDRA - Traducere di n își strîngea copii s ori valurile ameni neputinciosul eohii îlină de speranța asen suflet vorbi își întorcea mer acest om, și din figea cu o nouă precredință a unei fen •E. -credința unei mame, vorba dumnezeiaserească iubire scăi simpla ființă a știa îndeplinirea aproape că nu se ri. idul bărcei, solda , ilipă să privească hiță, care i dădea nu mai mare decît se purtase. Apoi , em un fanatism e S. DR.GOMIR — lui strioti o iubire fără margini, o n credinț în acest om, asemenea enntuziasului pe care soldații îl au pe pentru conducătorul lor, el ® Gîrbința bătrînă zicea cu voce eu înceată ziri. — A păcătoasa de mine! Mi-oi aei fi ispășau toate păcatele tinereței ? O de nenorocita de mine, am pă dus o ață destrăbălată mîncînd jraI bunurila lui Dumnezeu cu oamenii ap. bisericeii pîinea săracilor cu de»lei pravații aventurierii. O Doamnai Doamne lasă-mă să mi isn^“0 ■;0`' te păcate! Sau, Fecioară, tui mama lupn^^ezeu, aibi milă de ex. mine și » iartă ! un — Fii 1 inimă, zise soldatul, în Sfînta Feiară și bunul Dumnezeu ad- nu sînt zbunători. Eu cu toate că m- am omor fără socoteală oameni buni și răi nu mă tem de judecata de apoi ! — Ah!reluă bătrîna, sînt fericite acele nobile doamne ce sunt aproape de un episcop, de un om sfînt ; ele vor avea ertarea păcatelor ! Dacă ași putea auzi și ea vocea unui preot zicîndu-mi: «Păcatele-ți sunt ertate» l’ași crede. Streinul se întoarse către ea și privirea lui miloasă o făcu să tresară. — Crede și te vei mîntui ! îi zise el. — Dumnezeu să vă răsplătească, bunule domn. Dacă va fi adevărat ce spuneți, mă voi duce la pelerinaj cu picioarele goale la Sfînta Fp'>ă din Lorrette. Cei doi țărani .î*-1 & fiul stăte?4 liniștiți !‘““ați și supuși voinței lui Dumnezeu, ca oameni obișnuiți sa urmeze instinctiv, ca animalele, soarta naturei. Așadar, de o parte era: bogăția, mîndria, știința, stricăciunea și crima — toată societatea omenească astfel cum o fac artele, cugetarea, educațiunea, viața lumească și legile sale; aci, numai strigăte, teama și nii de sentimente confuze, amestecate cu o nesiguranță înspăimîntătoare. Deasupra tuturor acestor viați, un om puternic, stăpînul bărcei, netemîndu-se de nimic, șeful, regele fatalist, făcîndu-și singur providența și strigînd: «Mii de draci !» în loc de «Sfîntă Fecioară» , în sfîrșit bătîndu-și joc de furtună și luptînd cu furia valurilor piept la piept. De cealaltă parte a bărcei... slabii!.. mama legânîndu-și la sîn copibil care surîdea furtunei, o fer.» " moară veselă, acum»s :‘.ü„. . mai trmazniné - -aȘCări ; un soldat ^îsiat d '^ fără alta răsp âtă de .»ață mutilată în schimbul unui aevotame"* neobosit, — de-abia avea o lin«'' e muiată în lacrimi și el nu se temea de ni ‘ă grije, fiind fericit da înece gloria într’o oal „ u să o povestească cât admirau. Totuși el își țrita viitorului în miieu. In sfirșit, doi țări rațiunei și trudei, mai sforțarea din care trăei. Ai griji bogă cu atît mai mare cu cît nici odată nu s’au gîndit s’o discute sau să o analizeze; naturi feciorelnice în care conștiința a rămas curată și sentimentele puternice, remușcările, nenorocirea, iubirea, munca auxercitat, curățit, concentrator , nezvoltat voința lor, și""1 lucru care se aseamănă , cu ce9a 00 moarea, condusă de miraculoasa îndemlnare a pilotului, ajunse așa de aproape că Ostenda se vedea, ea fu respinsă de o răsuceală a vlrtejului furtunei și deodată se răsturnă. Străinul cu figura luminată zise atunci acestei mici lumi de durere : — Cei ce cred sunt mîntuiți , să mă urmeze ! Și omul scutindu-se, porni cu pas sigur pe valuri. Imediat tînăra mamă își luă copilul în brațe și merse lîngă el pe valuri. Soldatul se sculă deodată și zicînd In naivitatea lui : — Pe pipa mea ! o să te urmez nînd Io i Șifrwnș ! — pe om și merse pe valuri, doi țărani trudiți și predi»»~'0Sl porniră fără nici o ezi Pe mare. • Toma »binarul, vru să-i imite (jar ..udința lui nefiind tocmai tare oaza de trei ori, după trei încercări merse și el pe mare, îndrăznețul pilot se agăță o îndîrjire de barca lui. Avarul avînd credință se ridicase, dar voind să-și ia și aurul, acesta 1i duse în fundul mărei. Savantul bătîndu-și joc de șarlatan și de cei ce-l urmau, în momentul cînd necunoscutul se propuse să meargă pe mare, se puse pe rîs și fu înghițit de oceanul furios. Tînăra și mîndra domnișoară fu trasă la fund de iubitul său. Episcopul și bătrîna doamnă se scufundară, îngreunați de crimă, dar și mai îngreunați de necredința lor! Turma credincioasă, care călca cu pași siguri pe cîmpia de apă înfuriată, auzea împrejur mugetul furtunei. Valurile furioase se potoleau în drumul lor : o forță supraomenească tăia oceanul. Prin ceața într--ooasă acești credincioși vedeau parcă auzea pe vecinul său strigînd în mugetul furtunei:—«Curaj!» Și totuși nici unul nu zicea voorbă. Cînd toți ajunseră la mal și se așezară lîngă focul pescarului, căutară în zadar să vadă pe luminosul lor conducător. Așezat în vîrful unei stînci, la poalele căreia uraganul aruncă pe pilotul agățat de scîndura lui, cu acea forță ce o au marinari în luptă cu moartea, OMUL se coborî și ridică pe naufragiatul aproape zdrobit; apoi ridicînd deasupra capului lui mîna-i salvatoare, zise :— Bun, deocam dată, dar să nu mai repeți un așa rău exemplu. El luă pe marinar în spinare și-l duse pînă la coliba pescarului. Bătuia ușa modestului azil pentru ca să deschidă nenorocitului și Salvatorul dispăru. In acel loc se clădi pentru marinari mînăstirea Mulțumirei, unde multă vreme s’a putut vedea urma pe care, zice-se, Isus Christos a lăsat-o călcînd pe nisip. In 1793, cînd Francezii au coprins Belgia, călugării luară această pre-