Viitorul, ianuarie 1911 (Anul 5, nr. 1088-1090)

1911-01-01 / nr. 1088

PTRULEA—N<? 1088—2 _______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ihamuata 1 ''XtraȘK; 1911 ABONAMENTE REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA ANUNCIURI COMERCIALE ban d !n străinătate . . . un an 3­ lei . . . șa­se luni 18 lei I No. 17, STRADA ACADEMIEI No. 17. BUCUREȘTI f­idem corp 7 pe o coloană In pagina IV , . . .30 bani bani Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni. Pentru preoți noți»> ...» . tei cena ««»a Inserții și reclame pag. III linia...................................... Sk­i ■LIB [UNK] și învățători prețul abonamentului pe jumătate REDACȚIA: TELEFOR II/47. — ADMIN­IST­RAȚIA * TELEFOI 21/19 A tárat* la administrație și la agenții SMIL MKLBERT­­_____________­_____.___ _. _____________________ ^ il jșnpri­an misterul se împră­ f va da țarei guver-­n­istă. Guvernul d-lui ș un guvern de repa­­r­ală, a 3 pompoasă dar nu r oarecare cutezanță. î ? 0 operi mare "de c­u care, ca ori și ce­i î să aibă micile ei j ii dar care luată în ,reprezintă, netăgă­­­­i însemnată și rod­­i­e de reorganizare a s’a făcut în țara 25 de ani încoace ? dacă guvernul Carp , i un guvern de corn­­­­ală fiind­că progre­­s­it și mai sunt lu­­ît și pe perfecționat < mîn­­c­­­a, se poate ca, în mo­­­ bucurie acută prin , ii trec, ei să fi per­­săvîrșin sensul cu­* sa în­­aintea lor, a­­cces, cuvîntul «re­­să însemne pur și sființare» Așteptăm re declarația* minis­­ă vedem "care este accepțiuni a cuvîn­­ațiune socială» și, de ă, ne migulim cu i junimiști au încă , al realităei pentru vagă că ara, după 5 prin ciri a tre­­tolera o politica de și de reacțiune și 3* țărani mei* ocrotite f prin complexul ne­agrare, nu vor pu­­f bcate bunului plac retrograzi. 3 credem că e iro­dat de la început ernelor «ari se nasc, a ai numi pe un narele», «pacificul», din ziua urcăm sale 5 obiceiu postri ta­­xinează cu de»m­­or epitete. 1, ar trebui să șefe­re easta guvernele cm­ari sunt cam pățite, dă, cînd s’a consti­­. guvern Cantacuzico lului d-sale de d­ăa său va fi un g- 3. Era vorba de gw s’a sfirșit în sîngec 3le flăcări dela 19(T) pomenim că și gu rațiunei sociale v, y repararea de cămn­elilor lui. Fiind­ c­e că rare ori un gu în Romînia putere condițiuni mai grei a cît guvernul de față d o fracțiune nun, conservator, avin oare­care capit, inferior takiștilor­­ electorală,­­ perse 3i nepopulare, cor șef a cărui viaț mnducerea oamen­ii însă chiar de c îioși amici ai lu supra drumului i­at, sfâșiat în ascui­e a două fracțiu­istă deosebiri adîn­clii să înfrunte < . opozițiuni pute semenea condițiu ividiat, nu poate fie situația guvernului Carp, pentru ori­ce om ce are con­știință de realitatea lucrurilor. Cît despre entusiasmul cu care acest guvern a fost primit, să ne este «Epoca» . Liberalii pri­vesc acest guvern cu oare­care curiositate, takiștii cu indignare, iar carpiștii cu neîncredere în propriile­ lor forțe. De aceea ar fi bine ca tonul «Epocei» să fie mai serios și mai puțin ditirambic. B m — ————^■ [UNK]—— .................... " fm—i «"■—mm H TM O SCRISOARE a d-lui Ion I. G. Brătianu D. Ion I. C. Brătianu, șeful par­tidului național-liberal, a adresat d-lui Anton Carp, președintele comi­tetului executiv al partidului națio­­nal-liberal din Buzău, următoarea scrisoare : Iubite d-le Carp. Sunt informat că d. Const. Iarca, in vederea alegerilor ge­nerale, a început la Buzău o ac­țiune personală, care nu are nici o legătură cu acțiunea comite­tului partidului național-liberal din Buzău, al cărui conducător ești d-ta și în care comitet se găsesc prietenii noștri, d-nii Sp.­­Haret, d-r C. Angelescu, colonel Trestianu, Atanasie Cătuneanu, general C. Iarca, Iorgu Teișanu, etc. Dorința mea este ca d. Const. Iarca să intre în acest comitet. Acțiunea însă, pe care o între­prinde d-sa fără d voastră, este cu totul contrarie indicațiunilor, pe cari eu, ca șef al partidului, le-am dat tuturor prietenilor no­ștri înnainte de a ne despărți, după închiderea parlamentului. D. Iarca, persistînd în această acțiune, fără asentimentul d-tale și al meu, se va pune în afară de organizațiunea partidului no­stru, căci eu nu recunosc la Bu­zău altă organizație liberală de­cît aceea prezidată de d-ta. Primește, iubite d­­e Carp, a­­sigurarea viilor sentimente de amiciție ce vă păstrez. ION I. C. BRATIANU 29 Decemvrie, 1910. Anul­ui în pria­m. Aruncînd o privire generală asu­pra evenimentelor petrecute în po­litica internațională în decursul a­­nului 1910, putem­ afirma că acest an a fost un an relativ destul de li­niștit. La început se părea că, în urma anexărei Bosniei și a Herțe­­govinei războiul va izbucni în Bal­cani. Grație stăruințelor depuse de marile puteri însă, pacea s’a putut menține, ocolindu-se vărsările de sînge. Mult a stăruit cu deosebire Franța pentru menținerea păcei. Oare­cari îngrijorări inspira poli­tica regelui Eduard al Angliei, care nu vedea cu ochi buni întărirea tri­­plei-alianța. Actuala politică a An­gliei a dat însă dovezi de cele mai pașnice intenții. Căci toate forțele din Marea Britanie sunt angajate a­cum în vederea marilor reforme, cari se pregătesc și pentru cari s’au dat atîtea fapte . Reformele consti­tuționale și autonomia Irlandei. Aceste chestiuni au făcut ca bărba­ții politici ai Angliei să-și îndrepte de-o­cam­dată întreaga lor atenție spre chestiunile interne, stăruind în acelaș timp pentru menținerea păcei în Europa. In Europa avem azi două grupări de state, al căror scop este în pri­mul rînd menținerea păcei. Este a­­lianța dintre Germania, Italia, și Austro-Ungaria de-o parte, iar de altă parte alianța dintre Franța și Rusia și cunoscutul «enfante cordiale» cu Anglia. Acest sistem este creația lui Bismark, care a stăruit pentru tripla alianță în vederea unui even­tual atac din partea Franței biruite în războiul deja 1870-71. Deși între Rusia și Franța domnea oare­care răceală în urma războaelor lui Na­poleon, marele imperiu rusesc, vă­­zîndu-se izolat, a căutat să se apro­pie de republica franceză și în anul 1891 încheie o alianță formală. Pe de-o parte aceste alianțe, pe de altă parte avîntul economic, pe care l-au luat statele europene a făcut ca toți factorii decisivi să se străduiască a dezvolta în acelaș timp o intensivă acțiune de pace intre popoare. Cu cît un popor a ajuns la o situație economică mai înfloritoare, cu atîta a crescut și teama de a-și expune această situație. De aici a urmat în mod firesc stă­ruințele pentru apărarea păcei. Mun­ca și comerciul sunt cei mai mari dușmai ai războiului. De aceea pu­tem spera că — dată fiind noua în­drumare a vieței popoarelor euro­pene—ori de cîte ori se vor ivi ne­înțelegeri, acestea se vor aplana pe cale pașnică. In Spania, tot în interesul păcei, guvernul Moret a fost înlocuit cu acela al lui Canalejas. Zbuciumăriie nterne par a se fi potolit în chipul­­ ceata, inaugurîndu-se o politică de­­elorme radicale, cari tind a pune capăt puterea cericalilor. In Portu­galia, schimbarea sistemului de stat s-a făcut fără de­vărsări de sînge, țara a fost proclamată republică. Clericalii, cari au adus atîtea neno­rociri asupra acestei țărișoare, au fost izgoniți. Viața publică începe a-și lua cursul ei. Guvernul tinerilor turci face toate sforțările spre a introduce ordine și a se arăta vrednic le numele de creator al Turciei moderne. Răscoala albanezilor a potolit-­­ fără vărsări de sînge. De asemenea caută să îm­pace popoarele din Macedonia fără a recurge la forța armată. Singuri ungurii au ținut să tul­bure armonia și în acest an. Guver­nul Khuen-Hedervary, deși a venit la putere în numele păcei și al man­cei, a tolerat, fără a interveni, cri­mele ordinare ale jandarmilor un­guri la Țelna, Mărgineni și Galați, iar în timpul alegerilor a dat dovezi de brutalități nemai pomenite față de Romîni.­i Să sperăm că ‘i]în­ srînd acest gu­vern se va convinge că aceste fapte constituesc o pată rușinoasă pentru Ungaria și că va lua măsurile ne­cesare pentru încetarea lor. Maxime și cugetări­ ­ de trebuință educația poporului pentru conservarea libertății. CARNOT Idei și oameni, — două aspecte ale aceluiași lucru • omul fără idee o zdreanță de pămînt, ideea fără om un joc de lumină._____ MOFTUL ZILEI ^ Zidurile spirituale J<x Din No. 7 al «Spuselor» d-lui inginer lc Potîrca : I «Schițarea principiilor, cari au pus 'o temelia Statului Român în forma-i defi­­ni­n­tivă și definită de stat monarchic, pe id­are o îmbracă azi, și care poartă nu­m­­­ele de Constituția țărei, reclamă multe­­­­ însemnate adăugiri și precizări și fun­­da­­mentale schimbări»... q] «Ar trebui ca, în jurul ori­cărei forțe irelectuale, să găsim, neapărat, zidul aterial, (nu zidul spiritual ?) propriu­l­ djvoltărei ei, ca consecință, ca un drept abiinței asupra materiei, a cărei exis­­­­teță și durată este datorită numai exis­­t 6I teei și desvoltărei minței» 11. »pusele» d-lui Potîrcă sunt «pentru a călzi în viitor». F­urios că pe d-sa nu l-au călăuzit că­spun manualul de stil și compoziție al Lili d-lu Suchianu 1 • —Epoca» anunță, printre șefii de calclut, la justiție următorul nume, de Emil Constantinescu. Iată cum o gre­­u­.O sală a tipar a lăsat să se creadă, cel­­ puținul moment, că tînărul ministru IR1 și-ar ales ca șef de cabinet o duduc 1­să POPPESCU HAI SAIDENI!... Acesta e titlul unui calendar u­moristic apărut zilele trecute. Titlu se potrivește de minune și citir am­belor ridicule ale presei conservtoare Așa fiind, să reproducem numa două din aceste bazaconii și... ha, să rîdeml Despre d. Carp. Epoca scrie: «De la d. Carp opinia publică aș­teaptă acel mult pe care numai dîn­sul îl poate da. Ne va fi dat și vedem astfel închegi: du-se definiți forma modernă a st­tului nostru , bazele sănătoase gîndite de șefii nostru.» Despre d. Marghi­­man: <D. Marghiloman, care a luat a­supră-și sarcina de ne da acea ad­ministratiune ideal' piatra funde­­mentală a Statului modern, est chezășie pentru țarii ă opera de n facțiune sc:l::l* '■ » nesăvirși i, condițiuni priincioase.» Acum am înțeles cu toții pentr ce d. Carp a venit la putere, ca s ne dea forma modernă a Statulu­­i înțelegem și pentru ce d. Margh­loman a luat internele: ca să fac administrațiune ideală ! Hai să rîdem / CINEMATOGRAF POLITIC REPARATORUL D-l Carp: Oameni buni, sunt guvernul reparației social De aceea nu vă dau decît un sfat, dar bun : cînd nu veți ave pîine, veniți la mine să vă dau cozonac! evenimentele Măritoare Ziarul d­lui Filipescu e în delir. In urna lui nu vede de cît genii, somități și talente iar de la acțiunea viitoare i­­ guvernului conservator așteaptă nici mai mult nici mai puțin de­cît salvarea Statului. Pentru­ amuzarea cititorilor noștri, spicuim cîteva din delicioasele elucu­brații ale oficiosului Carpist. «Fie­care dintre noii cîrmuitori— scrie Epoca reprezintă o valoare, fie­care­ strălucește prin forță proprie. Biografia fie­căruia se leagă de cite un eveniment hotărîtor din viața noastră politică și culturală». Și ca s-o dovedească, Epoca se mul­țumește să înșire meritele nemuritoare ale celor trei miniștri debutanți: d­nii Delavrancea, Nenițescu și Mișu Can­tacuzino. Despre meritele celorlalți, nu mai vorbește fiindcă — după propria mărturisire - i ar lipsi spațiul. * ■Așa­dar, d. Delavrancea e­­ cel mai popular om politic al nostru». Așa de popular, vom adăuga noi în­cît ca să se aleagă în opoziție a trebuit să descopere un colegiu la Putna. Să fie acesta, pentru d. Delavrancea, «eveni­mentul hotărîtor» ? Se pare că nu. Căci Epoca ține să ne aducă aminte că d. Delavrancea este «genialul prozator, autorul Pa­raziților».... Iată, așa­dar, evenimen­tul hotărîtor, care l-a împins pe «ex­traordinarul dramaturg» în capul de­partamentului lucrărilor publice. D. Nenițescu, al doilea debutant, este—precum se știe—intimul familiei Cantacuzino. Pentru toată lumea, ace­sta a fost pentru noul ministru al in­dustriei «evenimentul hotărîtor». Tot așa e, desigur, și pentru Epoca .Fiindcă însă nu putea s-o spună, ziarul d lui Filipescu se mulțumește să i servească d-lui Nenițescu muștarul cuprins în înșirarea următoarelor titluri: «fost director la Banca Națională, actual președinte al consiliului de adminis­trație al Băncilor populare, a obștii­­lor și cooperativelor sătești, a Cre­ditului agricol și viticol»­­.... Iar, ca încheiere, «în d-sa, comercianții și industriașii vor putea pune cele mai legitime speranțe». Cei cari știu, ce se ascundea sub această înțepătură, nu vor mai căuta de­geaba «evenimentul hotărîtor» al d-lui Nenițescu. * D. Mișu Cantacuzino e al treilea debutant, iar «evenimentul hotărîtor» al d sale, ni­­ spune J^poca cu mare pripă: «este fiul mai mare al d-lui G. Cantacuzino», încolo, muștar ca și pentru d. Nenițescu: «solide studii de drept și litere», «importante lu­crări de edilitate», «legături cu D-rul Lueger», «succese ca orator parla­mentar».... ★ Vai­ ce s’ar fi făcut țara romînească dacă «viața noastră politică și cultu­rală» n’ar fi numărat aceste mari eve­nimente hotărîtoare. Ce ar fi devenit Statul român dacă d. Delavrancea nu scria Paraziții, dacă d. Nenițescu nu era intimul d­lui Cantacuzino și dacă d. Mișu Cantacuzino nu ar fi avut intimități vieneze! De­sigur, Providența a veghiat și veghiază la căpătîiul Regatului. ★ * NOUTATI DIN STREINATATE La Petersburg se va înființa în curînd o universitate franceză. Cursu­rile la această universitate vor fi întocmite după programul instituțiu­­nilor similare din Paris și Nancy. Propunerea de a se înființa această universitate a fost făcută de fostul deputat Doumer, care a fost primit în audiență de țar, căruia i-a expus foloasele ce le-ar aduce această uni­versitate. Telegramele sosite din Macedonia, anunță că între bandele grecești și bulgare, s’a făcut o înțelegere în vederea unei acțiuni comune. Față cu această alianță, Sîrbii s’au­ unit cu Albanezii spre a putea cu atît mai ușor să respingă atacul bande­lor grecești și bulgare. Ast­fel după toate probabilitățile anul 1911 va aduce lupte sîngeroase în Macedonia. * ANUL NOU MANIFESTAȚII POLITICE PROGRAMUL D-lui CARP - ÎNTRUNIREA de la clubul conservator - Declarațiile d-lui P. P. Carp. — Discursurile d lor G. Gr. Cantacuzino și Al. Marghiloman Eri după amiază, în saloanele clu­bului conservator din Capitală, a vut loc întrunirea comitetului exe­cutiv pe care d. Carp îl convocase în vederea expunerei programului său de guvernămînt. In sala cea mare a clubului în care fusese instalată o tribună de circonstanță, primul care își face apariția este d. Gh. Gr. Cantacuzino. D-nii P. P. Carp, Titu Maiorescu și cei­l[alți miniștri îl urmează. Fostul șef al partidului conserva­tor care este proclamat președinte al întrunirei dă cuvîntul d-lui Carp, care este primit cu aplauze. D-l P. P. Carp. Domnilor, vă mulțumesc pentru aplauzele cu cari mă întîmpinați. Ele sunt un semn al încrederei pe care partidul o are în șeful lui, încredere necesară pen­tru îndeplinirea operei noastre. Nu voi face un discurs. Vă voi spune numai cîte­va cuvinte pe cari le cred îndestulătoare a vă edifica asu­pra situației de azi. Noi conservatorii adevărați, con­servatorii reacționari (ilaritate), cari n’am făcut de­cît să împilăm popo­rul, ne am ocupat totuși adesea ori și de soarta celor mici. Noi am so­cotit totdeauna că pătura de jos a poporului este fundamental edificiu­lui social. Pentru ea am lucrat tot­deauna, pentru ea vom lucra și de data asta. Vom avea în vedere în primul rînd pe meseriași. Vom modifica ac­tuala lege și vom obține garanții atît din partea lucrătorilor față de patroni, cît și din partea patronilor față de lucrători Voim ca administrația acestor in­terese să fie m­a bine înțeleasă, de­oare­ce din diferite părți ne vin plîngeri că administrația se face așa ca și cum legea ar fi fost făcută pentru ea iar nu ea creată pentru respectul legei. Vom face legi pentru asigurarea lucrătorilor contra accidentelor, im­­unităților și poate chiar contra bă­­trîneței. Pentru aceasta recu­nosc că liberalii, prede­cesorii noștri, ne lasă o situație financiară, des­tul de înfloritoare care ne va permite a face fața acestor reforme pentru inbunătățirea soartei lu­crătorilor. Să trecem acum la țărani. Pentru aceștia de­și s’au făcut multe, nu s’a făcut totuși în­deajuns. Vom lua bunurile de mînă moartă și le vom împărți la țărani. Cu mijlocul acesta credem că vom da o mai mare ex­tindere proprietăței mijlocii. Intenția aceasta, eu unul nu o am de ori de azi ci încă de la 1889 cînd am vîndut moșiile statului la țărani. Și dacă urmașii mei sânt sigur că ar fi din nemulțumirile ar­tere răscoalelor din Tot pentru țărani instituția Cassei Rm­­plinească menirea ei energie și să fie mai conform cerințe­lor țărănimei. Voi propune de asemenea desfiin­țarea impozitului funciar al proprie­tarilor rurali țărani cu mai puțin de 6 H. a. de­oare­ce sunt încredințat că averea națională crește cu atît mai mult cu cît sarcinile impuse celor săraci sunt mai mici. O altă chestie care ne va preo­cupa va fi acea a scumpetei traiu­lui. Pentru aceasta vom modifica tariful vamal și vom scade taxele pe căile de comunicație a lucrurilor de primă necesitate. In locul lor însă vom înființa alte taxe echiva­lente pentru ca veniturile comune.Toate acestea le vom face pentru ușurarea păturei de jos în îmbună­tățireaa traiului celor mici. Pentru aceasta insă mai este ne­cesar ca ministerul de domenii să fie pus pe alte baze , cari să-i­mită o mai largă ocupare de cultură, care este izvorul prin ie avuție al țarei. Avem destule căi ferate, ci rămîne însă să ne complectă­ lele și drumurile cari lasă mult de dorit. Și acum,domnilor, să-mi dați voe a veni la chestia foarte scumpă ini­­mei mele. Aceasta este Reforma administrativă. Astfel cum este organizată azi, administrația care înțelege a spune gospodăria țărei siuc zid, nu poate fi o­ai m­oasă. Pasă pe alte tea avea cu timpul , n L-i de cît cei de ai riadul lor nu sunt t­rei arme politice. Acestea mate făcute, nu ne mai H. DE BALAD CHRISTOS ! FLANDRA - Traducere di­ n își strîngea copii s­ ori valurile ameni neputinciosul eohii îlină de speranța ase­­n suflet vorbi își întorcea mer acest om, și din fig­ea cu o nouă prec­redință a unei fen •E. -credința unei mame, vorba dumnezeias­erească iubire scăi simpla ființă a ști­a îndeplinirea a­­­proape că nu se r­­i. i­dul bărcei, solda , ilipă să privească h­iță, care i dădea nu mai mare de­cît se purtase. Apoi , em­ un fanatism e S. DR.GOMIR — lui strioti o iubire fără margini, o n­ credinț în acest om, asemenea en­­­n­­tuziasului pe care soldații îl au pe pentru con­ducătorul lor, el ® Gîrbința bătrînă zicea cu voce eu înceată zi­ri. — A­ păcătoasa de mine! Mi-oi aei fi ispășau toate păcatele tinereței ? O de­­ nenorocita de mine, am pă dus o ață destrăbălată mîncînd jraI bunurila lui Dumnezeu cu oamenii ap. bisericei­i pîinea săracilor cu de­­»lei pravații aventurierii. O Doam­­­­­nai Doamne lasă-mă să mi isn^“0 ■;0`' te păcate! Sau, Fecioară, tui mama lu­pn^^ezeu, aibi milă de ex. mine și » iartă ! un — Fii 1 inimă, zise soldatul, în Sfînta Feiară și bunul Dumnezeu ad- nu sînt zbunători. Eu cu toate că m­- am omor fără socoteală oameni buni și răi nu mă tem de judecata de apoi ! — Ah!­reluă bătrîna, sînt fericite acele nobile doamne ce sunt aproape de un episcop, de un om sfînt ; ele vor avea ertarea păcatelor ! Dacă ași putea auzi și ea vocea unui preot zicîndu-mi: «Păcatele-ți sunt ertate» l’ași crede. Streinul se întoarse către ea și privirea lui miloasă o făcu să tre­sară. — Crede și te vei mîntui ! îi zise el. — Dumnezeu să vă răsplătească, bunule domn. Dacă va fi adevărat ce spuneți, mă voi duce la pelerinaj cu picioarele goale la Sfînta Fp'>ă din Lorrette. Cei doi țărani .î*-1 & fiu­l stăte?4 liniștiți !‘­­““ați și supuși voinței lui D­um­nezeu, ca oameni obișnuiți sa urmeze instinctiv, ca animalele, soarta naturei. Așa­dar, de o parte era: bogăția, mîndria, știința, stricăciunea și cri­ma — toată societatea omenească ast­fel cum o fac artele, cugetarea, edu­­cațiunea, viața lumească și legile sale; aci, numai strigăte, teama și­­ nii de sentimente confuze, ameste­cate cu o nesiguranță înspăimîntă­­toare. Deasupra tuturor acestor viați, un om puternic, stăpînul bărcei, ne­te­­mîndu-se de nimic, șeful, regele fa­talist, făcîndu-și singur providența și strigînd: «Mii de draci !» în loc de­­ «Sfîntă Fecioară» , în sfîrșit bă­­tîndu-și joc de furtună și luptînd cu furia valurilor piept la piept. De cealaltă parte a bărcei... slabii!.. mama legânîndu-și la sîn copibil care surîdea furtunei, o fer­.» " m­oară veselă, acum»s :‘.ü„. . mai trm­azniné - -aȘCări ; un soldat ^îsiat d­ '^ fără alta răsp­ âtă de .»ață mutilată în schimbul unui aevotame"* neobosit, — de-abia avea o lin«­'' e muiată în lacrimi și el nu se temea de n­i ‘ă grije, fiind fericit da înece gloria într’o oal „ u să o povestească cât admirau. Totuși el își țrita viitorului în mii­eu. In sfirșit, doi țări rațiunei și trudei, mai sforțarea din care trăe­i. Ai griji bogă cu atît mai mare cu cît nici odată nu s’au gîndit s’o discute sau să o analizeze; naturi feciorelnice în care conștiința a rămas curată și sentimentele puternice, remușcările, nenorocirea, iubirea, munca au­xercitat, curățit, concentrat­or , nez­­voltat voința lor,­­ și­­""1 lucru care se aseamănă , cu ce9a 00 m­oarea, condusă de miracu­loasa îndemlnare a pilotului, ajunse așa de aproape că Ostenda se ve­dea, ea fu respinsă de o răsuceală a vlrtejului furtunei și de­odată se răsturnă. Străinul cu figura luminată zise atunci acestei mici lumi de du­rere : — Cei ce cred sunt mîntuiți , să mă urmeze ! Și omul scutindu-se, porni cu pas sigur pe valuri. Imediat tînăra mamă își luă copilul în brațe și merse lîngă el pe valuri. Soldatul se sculă de­odată și zicînd In nai­vitatea lui : — Pe pipa mea ! o să te urmez nînd Io i­ Șifrwnș ! — pe om și merse pe valuri, doi țărani trudiți și predi»»~'0Sl porniră fără nici o ezi Pe mare. • Toma »­­binarul, vru să-i imite (jar ..udința lui nefiind tocmai tare oaza de trei ori, după trei încercări merse și el pe mare, îndrăznețul pilot se agăță o­ îndîrjire de barca lui. Avarul avînd credință se ridi­case, dar voind să-și ia și aurul, a­­cesta 1i duse în fundul mărei. Sa­vantul bătîndu-și joc de șarlatan și de cei ce-l urmau, în momentul cînd necunoscutul se propuse să meargă pe mare, se puse pe rîs și fu înghițit de oceanul furios. Tînăra și mîndra domnișoară fu trasă la fund de iubitul său. Episcopul și bătrîna doamnă se scufundară, în­greunați de crimă, dar și mai în­greunați de necredința lor! Turma credincioasă, care călca cu pași siguri pe cîmpia de apă înfu­riată, auzea împrejur mugetul fur­tunei. Valurile furioase se potoleau în drumul lor : o forță supraome­nească tăia oceanul. Prin ceața în­­tr--ooasă acești credincioși vedeau par­că auzea pe vecinul său stri­­gînd în mugetul furtunei:—«Curaj!» Și totuși nici unul nu zicea voorbă. Cînd toți ajunseră la mal și se a­­șezară lîngă focul pescarului, cău­­tară în zadar să vadă pe luminosul lor conducător. Așezat în vîrful unei stînci, la poalele căreia uraganul a­­runcă pe pilotul agățat de scîndura lui, cu acea forță ce o au marinari în luptă cu moartea, OMUL se coborî și ridică pe naufragiatul aproape zdrobit; apoi ridicînd deasupra ca­­pului lui mîna-i salvatoare, zise :— Bun, de­o­cam dată, dar să nu mai repeți un așa rău exemplu. El luă pe marinar în spinare și-l duse pînă la coliba pescarului. Bătu­ia ușa modestului azil pentru ca să deschidă nenorocitului și Salvatorul dispăru. In acel loc se clădi pentru mari­nari mînăstirea Mulțumirei, unde multă vreme s’a putut vedea urma pe care, zice-se, Isus Christos a lă­sat-o călcînd pe nisip. In 1793, cînd Francezii au coprins Belgia, călugării luară această pre-

Next