Viitorul, aprilie 1911 (Anul 5, nr. 1165-1180)
1911-04-02 / nr. 1165
r < ANUL AL PATRULEA—No. 1165 bani ABONAMENTE * In țară...................... un an 18 lei................sease luni 9 lei In străinătate............. un an 30 lei................. șease loni 18 lei Abonamentele încep la 4 și 45 ale fiecărei luni PENTRU PREOTI SI NVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI NO. 17.—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ANUNCIURI COMERCIALE SAMBATA 2 APRILIE . Linia corp 7 pe o coloană în pagina III:........................40 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV................. . 30 bani Inserții și reclame pagina III linia .................. 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE SI LA AGENTIA EMIL MELBERTE bani GUVERNUL ȘI EFTINIREA TRAIULUI MINA MARGINEANCA Cind guvernul pretinde că va osteni traiul și cînd una din pricinile scumpirei este prețul cel mare la care a ajuns lemnele. Camera, cu o nesocotință uimitoare, votează un proiect de lege, prin care Statul își înstreinează singura mină de lignit ce o are. Importanța lignitului ca combustibil, merge mereu crescînd. Incepînd cu Căile Ferate, s’a introdus apoi la multe fabrici mari și mici și in ultimii ani s’a întrebuințat nu numai la mori și pluguri cu aburi, dar și pentru încălzirea domestică. Din cauza împuținărei lemnelor și dificultaților de a întrebuința păcura pentru încălzirea locuințelor particulare, putem zice ca tot viitorul chestiune! Încălzitului stă în răspîndirea lignitului. Statul exploata mina de la Mărgineanca, a cărui producțiune și rentabilitate mergea mereu , crescînd. Deodată se hotărește să o dea în concesiune particulară. Singurul motiv care părea că explică această renunțare a Statului la o exploatare rentabilă, era angajamentul ce luau concesionarii de a face o fabrică de brichete după un procedeu ce susțineau că au descoperit*). Concesionarii se obligau să întrebuințeze lignit din mina Mărgineanca, pe care să-l aglomereze cu păcură rămășiți din destinația petrolului român. Or, tocmai aceste obligațiuni nu le-au îndeplinit. Procedeul propus pare nestudiat în mod practic. Mai întîiu, concesionarii au renunțat la întrebuințarea rămășițelor de petrol și au importat «brai», adică rămășițe din distilația cărbunelui de pămînt, cerînd scutire de vamă. Au umplut dosarele ministerului de domenii cu fel de fel de reclamații în contra autorităților cari nu vreau să consume brichete și în contra Căilor Ferate. In realitate procedeul de aglomerare nu a reușit și brichetele nu au dat rezultatele cerute. A profitat cel puțin mina Statului de această concesiune ? Și aci rezultatul este negativ pentru că, după ce exploatarea s’a menținut în timp de cîțiva ani la nivelul ajuns de Stat a mers apoi descrescînd și a ajuns la cifre ridicate, încasările Statului scăzînd în aceiași proporție. Ceea ce e mai grav este că exploatarea s’a făcut fără să se menajeze viitorul minei , s’a scos lignitul acolo unde era ușor de extras, s’au părăsit apoi exploatările îndată ce s’a ajuns la nivelul apelor sau îndată ce exploatarea a devenit mai costisitoare și astăzi putem spune că jumătatea minei e părăsită și vizitarea vechilor lucrări a devenit imposibilă prin surparea galeriilor și inundarea minei. Ce au cerut acuma concesionarii cărora le-a expirat termenul de exploatare? In rezumat trei lucruri. 1. Să li se dea o nouă concesiune. 2) Să li se mărească considerabil întinderea suprafeței concedate. 3) Sa li se reducă mica redevență ce plătea Statului. Ce făgăduesc în schimb ? Sa facă brichetele ce nu reușiseră să facă pînă acuma. Singurul argument ce invoacâ pentru luarea concesiunei, este că au pierdut banii în exploatare punînd această pierdere în spinarea fabricei de lignit. Or acest argument este tocmai acela ce a motivat prima concesie a minei. Au dreptul să-l invoace concesionarii? Este dator Statul să re- ipare greșelile și să plătească ‘ cu averea lui greșelile sau ne- ‘ priceperile unor particulari? ! In cazul de față Statul va i avea în tot cazul să sufere pierderi importante. Mai întîi prin pierderea unei părți importante din redevență ultimilor ani, apoi prin micșorarea valoarei minei. Este drept să se mai piardă, pe o nouă durată de concesiune, o mare parte din beneficiul ce ar fi putut avea și să lase din nou să se continue exploatarea sălbatică a minei, fără să impună condițiuni speciale de salvare chiar prin lege ? 2). Dar votul acestui proect de lege întărește și mai mult convingerea* ce * și-au făcut-o toți, că sub regimul actual chestiunile și interesele personale au prioritate în desbaterile parlamentare și predomină interesul public. *) Atunci nu se cunoștea nici un procedeu practic pentru a aglomera lignitul. MOFTUL ZILEI Reportagiul „Epocei“ sau Intempestiva apostrofă care nu se aude E momentul să strigăm eu d. gheneral Bengescu Dabija: «Cutremură-te boltă de stele purtătoare Prefă-te în cărbune!...» Toată lumea cunoaște cele două scandaluri nemai pomenite pe cari le-a provocat la Senat cetățeanul Kalikmaki, cel care a Închiriat măcelăriile, cotețele de găini și... celelalte comestibile din Botoșani, ca să moară opoziția de foame. Iată acum ce spune «Epoca»: «D. general Tell rostește o frază care nu se aude, dar care provoacă o intempestivă apostrofă a d-lui N. Xenopol. D. general Tell.—Să nu zbieri ! D. Xenopol.—Să fii parlamentar ! Voci.—(Pe băncile opoziției).—Retractează ! Principele Galimachi.—Sunteți... Restul nu se aude din cauza tumultului. Opoziția începe să vocifereze pretinzînd că a fost ofensată prin cuvintele care nu s’au distins ale principelui Galimachi». Noi socotim că nu cuvintele d-lor general Tell și cetățean Kalikmaki nu s’au distins, ci tocmai burghezul Kalikmaki a fost acela care nu s’a distins cu acest prilej. De altfel, prin ce era să se distingă : Prin eșirea aceea sălbatică, sau prin scuzele onorabile ce le-a rostit apoi ? JQNC Un... caracter — Dr. BĂRCESCU — Corpul medical al țării e în mare fierbere. Guvernul suprimă pur și simplu noua lege sanitară, pentru obținerea căreia corpul medical a dus o luptă neîntreruptă timp de aproape 20 de ani. Cine nu cunoaște peripețiile acestei campanii? Cine este străin de frămintările Asociației generale a medicilor în jurul acestei chestiuni? Și cine nu știe ce platformă de... luptă și de afirmare personală și-a făcut actualul director al serviciului sănătății publice, pînă eri prezident al acestei Asociații, din chestia reformei sanitare? Ni sunt încă vii în memorie asalturile desperate pe cari acest domn le a dat pretutindeni pentru a se pune în evidență ca cel mai ireductibil campion al revendicărilor lutinei medicale. In sfîrșit legea mult dorită a fost votată și promulgată. Și printr’un... capriciu al fluctuațiilor politice, d. Bărdescu este chemat la direcția sanitară. Toată lumea credea că domnul acesta, luînd conducerea sanitară a țării, va fi o garanție indubitabilă că noua lege, legea pentru obținerea căreia d sa și a dat ochii peste cap și a țipat ca din gaură de șearpe, va fi aplicată. Curînd însă o mare decepție i a fost dat corpului medical să îndure. D. Bărdescu, fostul prezident și conducător al mișcărei medicilor, agitatorul cerbicos al lor, cerberulca să zicem așa drepturilor medicilor la o soartă mai bună, își dă arama pe fap. El nu numai că nu aplică legea, dar o sfărâmă. Nu numai că trădează cauza pentru care, zice se, luptase, dar se năpustește asupra foștilor tovarăși de luptă, pe credulitatea... naivă a cărora se ridicase și le dă lovitura de grație, patronînd imixtiunea scandaloasă a patronului său de la interne în organizația sanitară, suprimarea unor medici din funcțiuni, reducerea salariilor aparatului sanitar inferior, sugrumarea tuturor garanțiilor de independență prevăzute în noua lege pentru medici. Dacă domnul Bărdescu era consecvent și-și dădea seama că nu are autoritatea de a revista intențiunilor de vandal ale ministrului său, trebuia să refuze demnitatea care i se oferea sau să demisioneze pe o chestie frumoasă, de principiu. Dar nu, el nu s’a gîndit s’o facă. El a abdicat, cu o dezinvoltură uimitoare, de la angajamentele ce singur își luase față de foștii lui tovarăși de luptă, pe cari i-a lăsat astăzi pradă samavolniciei și bunului plac al ministrului de interne. Eu *) Și la prima concesiune s’a prevăzut un caet de sarcini, dar nu s’a făcut nici o dată. EXPOZIȚIA DIN TURIN Pavilionul republicei Argentina ARTA ROMÎNĂ LA ROMA De vorbă cu membrii de la «Tinerimea artistică» In urma intervenției în discuție a d-lui Tzigara Samurcaș, directorul muzeului nostru etnografic și comisarul secțiunei romînești la Expoziția de la Roma, incidentul ivit între societatea «Tinerimea artistică» și ministerul de instrucție publică intră într’o nouă fază. Artiștii romîni pretind, după cum se știe, că d-1 Arion i ar fi împiedicat să expună la Roma, luîndule sala pe care le o oferise comisariatul expoziției. După altă versiune însă, vinovatul n’ar fi d-1 Arion ci d-1 Titu Maiorescu, ministru de externe, de care depinde în mod direct participarea Romîniei la Expoziția de la Roma. Pentru a nu fi acuzați că transportăm pe terenul politic această chestiune artistică, și pentru a păstra impâipdUiaiul Cu SO nu punb j i asemenea împrejurări, după ce am publicat scrisorile deschise ce ne fuseseră adresate de către d-l Artur Verona, președintele societăței «Tinerimea artistică», am solicitat și un interview de la d l Tzigara Samurcaș, de îndată ce d-sa s’a întors de la Bora. In aceiași zi însă în care ziarul nostru publica interviewul d-lui Tzigara, apărea în «Epoca» un alt articol semnat tot de d-l Tzigara, în care chestiunea era cu adevărat pusă pe terenul politic, de care noi ne-am ferit totdeauna. Trecem din nou peste această tentativă de deplasare a discuției și conform spiritului de imparțialitate dăm iarăși cuvîntul societarilor de la «Tinerimea artistică». Verona, Strîmbulescu, Vermont, Pătrașcu, „Kimon Loghi, Steriade, Spaethi și alții pe cari i-am găsit împreună, mi-au declarat într’un singur glas acelaș lucru. D-l Tzigara Samurcaș spune : — Este inexactă afirmația publicată de dv. că comisariatul general al expoziției din Roma acordase pe cale particulară, o sală specială pentru artiștii romîni. Iar membrii «Tinerimei artistice» respund: — Inexactă este afirmația dlui Tzigara care desigur nu cunoaște chestiunea în toate fazele ei și nu bănuește că afirmațiunile noastre sunt bazate pe scrisori, acte și documente. Lucrurile deci stau astfel : sala fusese obținută în principiu încă din toamna trecută am însă cererile erau foarte numeroase și comisariatul general al Expoziției era angajat direct față de guvernele streine, a remasca să ni se răspundă în ultimul moment cită anume dimensiune ni se poate acorda. Dorința noastră era de a obține o sală de 10 pe 15 metri. In timpul acesta însă, schimbîndu-se guvernul și luîndu-se dispoziția ca România să participe în mod oficial, d-l Vittorio Pica, cunoscutul critic de artă, care ținea locul comisarului general, ne respunde că în urma intervenției guvernului român, nu ni se mai poate oferi sala promisă decît dacă vom fi sprijiniți de guvern care a declarat că ia parte în mod oficial. Pentru a-mi proba aceasta, d-l Verona îmi pune la dispoziție scrisoarea d-lui Vittorio Pica, datată de la 9 ianuarie, din care extrag următorul caracteristic pasaj: ... non puo accogliere tavorevolmente la sua proposta ehe se ess a sară approggiata dal governo Rumeno, ehe diehiarl di volere utticialmente intervenire alVExpozitione di Roma. Fiduciosi ch’Ella riusciră ad ottenere täte indispensabile appoggio nel piu breve spazio di tempo possibile... etc. Tot această scrisoare mai probează și inexactitatea afirmațiunilor d-lui Tzigara din «Epoca» cum că n’ar fi fost timp să mai expunem deoarece termenul fixat întîi pînă la 20 Dec. 1910 fusese prelungit în urmă pînă la 7 Febr. 1911. Dacă ar fi fost așa cum se explică scrisesrea d-lui Vittorio Pica, datată de Pi 9 Ianuarie și în care se spune, ef, dacă se obține concursul guvernului, rămîne totuși destul timp pentru a se putea participa ?... E drept că timpul pute fi considerat ea scurt pentru arestul care ar fi voit să se pregătească anume pentru o astfel de expoziția și pentru care nici un an chiar n’ar fi fost de ajuns. Intenția membrilor de la «Tinerimea artistică» ea de a expune la Roma, nu lucrări de ocazie, ci eîte ceva din tot ceea ce fusese socotit mai bun în trecut, bucăți cunoscute și apreciate de publicul din Romînia. De asemenea, n s'a gîndit nimeni să facă o chestie de «gașcă» ci intenția tuturor era :e se expira« lingă morarii« *Tinerimei» și acelea ale artiștilor noștri meritoși. Timp, deci, era îndeajuns, mai ales că d. Tzigara Samurcaș—care se întoarce de la Roma și știe lucrurile acestea,—niciodată, la inaugurare nu sunt gata toate secțiunile. Și la urma urmelor, dacă s’au putut trimite alte lucruri, de ce nu s’ar fi putut trimite în aceleași condițiuni și lucrările artiștilor noștri ?... Chestie de bunăvoință și atîta tot. O ultimă chestie care rămîne de discutat, este acea a participărei individuale. Dacă comisariatul expoziției n’ar fi promis sala, artiștii s’ar fi gîndit mai din vreme bine înțeles să expune și individual. Cum însă asta le a fost promisă și mai apoi nu le a fost refuzată decît în ultimul timp, pârticiparea individuală devenea imposibilă. Și afară de asta, artiștii romîni voiau să se prezinte cu toții la un loc pentru a da străinătății o idee mai exactă de progresele artei în țara noastră. De altfel, aceiași părere a avut-o pînă mai eri chiar d-l Tzigara Samurcaș care, în diferite convorbiri, a declarat că artiștii noștri trebue să ia parte la expoziția de la Roma cu atît mai mult cu clt aceiași dorință și-o exprimase și marele sculptor Ferari pe a căror aprecieri se poate conta credem în deajuns. Discuțiile însă se pot prelungi la Infinit, fără nici un folos imediat pentru arta romînă. Dacă «Tinerimea artistică» a fost împiedicată să expună la Roma pe motiv că arta n’ar fi reprezentată cu demnitate, expoziția ce se deschide la sfîrșitul lunei Aprilie va proba în schimb și îndeajuns că «Tinerimea artistică» era cea mai indicată să facă streinătăței cunoscut manifestațiile noastre artistice și progresul realizat în ultimii ani. Rap. TELEGRAME Intervenția Franco-Spaniolă în Maroc Paris 31 Martie. — Ziarul «Echo de Paris» află că Germania va cere în schimbul consimțimîntului ei la intervenția franco-spaniolă în Maroc, compensațiuni în chestia liniei Bagdatului. Londra 31 Martie. — «Daily Telegraph» află, din Tanger, că situația la Fez e desperată. Sultanul a părăsit palatul, unde nu se mai află în siguranță, refugiindu-se într-o casă particulară. Berberii, în scopul de a infecta apa din care se alimentează populațiunea din Fez, aruncă în fluviul din apropiere cadavrele soldaților uciși. Paris 31 Martie. — (telegramă din Madrid).—Un detașament de infanterie colonială s’a îmbarcat azi la Barcelona pentru Melila, In numărul său de ori „Epoca “ se joacă de a „uite popa, nu e popa“. După ce declară că tumultul provocat de opoziție (?) era așa de mare, că nici nu s’a putut auzi cuvîntul ofensator, pe care principele Kalimaky l’a adresat membrilor opoziției și după ce ia act de retractarea acestui cuvînt din partea insultătorului, conchide totuși că epitetul „nemernic“ este un cuvînt parlamentar și opoziția l’a meritat pe deplin!... Mai puțin principi decît d-l Kalimaky, noi ne abținem de a spune ce-ar fi meritat organul junimist după acest mic dar foarte reușit exercițiu de logică și limbaj. * * " * Ceea ce s’a petrecut la Senat, n'a fost decit un palid reflex al celor petrecute la Botoșani. Gelos de renumele câștigat în timpul alegerilor, Principele Kalimaki a ținut cu tot dinadinsul să ne probeze că «singele apă nu se face» și că vice-președintele maturului corp care respunde la numele de Kalimaki este aceiași persoană cu marele și modernul elector din nordul Moldovei. # * * «Epoca» spune că la Cameră «d. Arion a fost în adevăr într’una din cele mai bune zile ale sale». Aceasta inseamnă că d. Arion, ca orce om, are și zile rele în viața sa. Dar dacă pentru «Epoca» aceasta înseamnă «o zi bună» ce poate însemna oare pentru d Arion «o zi rea» ? NOTE POLITICE Dis.ia Adresei la Senat Discursurile d-Ior I. Găvănescu și G. Alessiu In ședința de o zi de după amiază a Senatului s’a continuat discuția Adresei de răspuns la Mesagiul Tronului. Cel dintîi a luat cuvîntul d. I. Găvănescu, senator de Iași și membru al majorităței. Discursul senatorului de Iași, de o lungime exasperantă și de o tot asemenea banalizare a desinteresat pînă și pe cei mai fanatici membri ai majorităței cari tot timpul s’au plimbat la culoare. D l Găvănescu a ținut să facă psihologia partidului d-lui Take Ionescu și a spus despre programul guvernului că este cel mai mare program de guvernămînt ce s’a pomenit vre-o dată în țara noastră. ★ După d-l Găvănescu a luat cuvîntul fruntașul partidului național-liberal d. C. Alessiu, senator de Brăila. D sa, într’o formă elegantă și cu un fond bine documentat, a atins mai multe chestiuni, ocupîndu se în special de reforma electorală despre care a spus că constituie cel mai esențial punct din viitorul program de guvernare al partidului național-liberal. Vorbind despre chestia agrară a spus că partidul conservator, care în opoziție a făcut mare vîlvă pe această temă, acum cînd a venit la guvern, în loc să contribue la rezolvarea definitivă a acestei chestiuni, se mulțumește să facă incriminări partidului liberal acuzîndu-l că prin instigațiuni a produs răscoala de la 1907. Despre programul guvernului a spus că face impresia că nu ar fi programul unui guvern de «reparațiune socială»,—cum îi place să se întituleze —, ci programul unui guvern de «r restaurațiune socială»._______ împăcarea cu Grecia — O latură a chestianei — Cîteva zile ne mai despart de reluarea oficială a relațiilor noastre cu 1 kC.7, resjite ls‘1906,în arara cunoscutelor evenimente din Macedonia. Tratative s’au urmat în ultimele zile între cele două guverne. S a stabilit chiar ca d. Al. Florescu să fie numit ministru la Athena. Pînă astăzi însă s-au păstrat secrete aceste tratative, ceea ce a determinat o vie mișcare în rîndurile macedo-romînilor aflători în Capitală, cari au făcut cele mai stăruitoare demersuri pe lîngă d. Maiorescu, ca să afle bazele pe cari se urmează tratativele între guvernele celor două țări. De formă, d. Maiorescu a... consultat și pe macedoromînii din Capitală. Două consfătuiri au avut loc deunăzi la ministerul de externe în acest scop, la cari au fost invitați și cîțiva reprezentanți ai societăței Macedo-romîne. D. Maiorescu însă a păstrat un exasperant mutism asupra condițiilor în cari urmează să se facă împăcarea. Ce cer macedonenii? Ca tratativele de împăcare să nu excludă chestiunea bisericilor din Macedonia, care a format unul din motivele rupturii de la 1906. In adevăr, sub acest raport romînii din Macedonia sînt în stare de exlex. Patriarhia nevoind să recunoască bisericile romînești, o sumă de acte civile sînt, ca atare, pentru ei legalmente nevalabile. Chestiunea aceasta trebue să capete o soluție cu atît mai mult, cu cît ea a fost pricina de căpetenie pentru care bandele de antarți au terorizat atîta populația macedo-română. Ce ar urma deci ? Ca Patriarhia, dacă este ireductibilă în ce privește cererea românilor din Macedonia de a avea un mitropolit al lor, să recunoască măcar pe preoții noștri și dreptul de a se sluji in biserici romînește. Aceasta este chestiunea de seamă pe care se agită macedo-romînii. Și întrucît această chestie a fost hotărîtoare în ruperea relațiilor dintre noi și Grecia la 1906, ei cer ca să nu se sacrifice chestiunea din bazele tratativelor de împăcare, cari trebuesc duse în așa fel, ca Patriarhia să fie influențată a face concesiunea arătată, care ar însemna un mare pas înnainte în chestia macedoneană. Cum în această direcțiune se adoptase sistemul ca toți șefii de partide să fie consultați pentru a se garanta o unitate deplină în măsurile și hotărîrile luate — sistem care a fost practicat și de fostul ministru de externe Djuvara, cînd cu chestia eforiilor—macedo-romînii cer ca tratativele de împăcare să se facă după o prealabilă consultare a tuturor șefilor de partide din țara noastră. Rămîne de văzut dacă d. Maiorescu va ține seamă de punctul de vedere al macedo-romînilor. Ceea ce este însă cert, e că împăcarea cu Grecia nu trebue făcută cu sacrificarea chestiunei bisericești din Macedonia, dacă vrem ca reluarea relațiilor cu Statul elin să aibă durata dorită de toată lumea. Ex. r PAMFLETE Păcăleli de i April Proeminentul meu Burtică E-un june zvelt și subțirel, Cochet ca tras printr’un inel, Gentil, deștept, frumos de pică / Totui e seriozitatea întruchipată într’un copil, E-un orator concis, subtil, Care-a speriat minoritatea. «Epoca» este o gazetă Cu ton blajin, cuviincios, Polemizează prea frumos Și ca tipar este cochetă. «Conservatorul» nu e ziarul Cel mai anost din București, Cu el poți chiar să te fălești. Are, mă rog, bun simț cu carul. ..Evenimentul» lui Mitică, Oficios di piste Ieși, Azi nu mai este într’un peși Știe și el ce vrea să zică! Ministrul Maiorescu Titu Este un tînăr prea voinic, Marghiloman pentru nimic A fost supranumit «banditu». Blajin ca și o domnișoară E Kalikmaki cel faimos, In parlament e... tacticos Și nu-i de loc... așa-ntr’o doară. Domnul Cristescu Căpitanul Este un om perfect moral. Nici n’a fost luat așa de un val, Nici nu-l atrase... cașcavalul. Dar astea ori și cine știe. Sînt afirmări de-ntîi April, Cînd de la moși pîn’ la copil Ne păcălim pe vereste. Jonc MAXIME ȘI CUGETĂRI •» Oricine disprețuește pe oameni, merită a fi disprețuit de ei. Căci conștiința ta vorbește, fără să știi, și cînd condamni pe toată lumea, nu faci altceva decît să te condamni pe tine însuți. Ross. Saint-Hilaire FAPTE ȘI DOCUMENTE ■u io Mintim Eipiia ! _________ * — Constatările Curței de Compturi — — Cum s’au plătit diferi măriei, cari era a proteja aveau se IV e sume de bani funcționarilor prim i de d-l Mișu Cantacuzino și cariuri lunare fixe — Continuăm astăzi cu publicarea constatărilor înaltei Curți de compturi, în privința jafului dat în averea comunei București de către fosta administrație comunală conservatoare, prezidată de fostul primar d. Mișu Cantacuzino. Oficiosul guvernului „Epoca“ în loc să vorbească ceva despre aceste potlogării și jafuri, are nerușinarea, în numărul de ori, ca făcînd asupra constatărilor înaltei Curți de compturi, să vorbească din nou de „destrăbălarea“ administrației liberale. Trebue să ai o anumită mentalitate ca atunci cînd ești prins cu mina în sac, să faci pe alții necinstiți. •n înalta Curte de compturi a constatat cum că un mare număr de funcționari ai primăriei, — desigur protejați ai fostului primar d. Mișu Cantacuzino, — pe lîngă lofurile lunare, au primit diferite sume de bani, pentru servicii cari cădeau în atribuțiunile lor de funcționari, și pe cari ereau obligați să le facă. Cităm textual după decizia înaltei Curți. «Se mai constată că în cursul anului 1906—907, s’a plătit indemnizări diferiților funcționari ai comunei pentru lucrări inerente serviciilor din cari ei făceau parte, iar altora li s’a dat mai mult ca o liberalitate. Astfel: Lei 1200 s’a dat d-lui Gh. Zănescu, șef de cabinet al primarului, pentru a merge la Lugano spre a obține aprobarea bugetului. Lei 500 s’a dat a-lui B. Gialini, șeful serviciului apelor, pentru a face un voiaj în străinătate și a vizita lucrările de edilitate. Lei 10O lunar s’a dat d-lui Ștefan Spirescu, ajutor al secretarului general, peste leafa sa lunară fixă de 400 lei, pentru corectura «Monitorului comunal» și plus suma de lei 978 bani 25, pentru cercetarea anuarului statistic pe anii 1902—905. Lei ÎOOO i’a dat d-lui maior Buhlea, șeful serviciului de percepere, ca gratificație pentru sîrguința ce a depus pentru încasarea veniturilor comunale, cu toate că remiza ce încasa erea de 700—800 lei lunar. Let 300 s’a dat d-lui inginer M. Stroescu spre a observa nivelarea terenului unde avea să se construiască pepiniera de la Grozăvești. Let 5840 s’a dat diurne diferiților funcționari cari au lucrat la recensămîntul tinerilor pentru armată; astfel s’a dat 702 lei domnului Em. Vasilescu, secretar general al primăriei, și a te 702 lei de fiecare, d-lor Christescu, Paraschivescu, Birou, Episcopescu și Gherghel, inspectori comunali. Lei 3980 s’a dat diurne diferiților funcționarii, cari au lucrat la cercetarea contestațiunilor la listele electorale, din care lei 1000 d lui I. Brătescu, iar restul la diferiți funcționari. Lei 800 s’a dat diurne diferiților funcționari pentru cercetarea listelor electorale. Lei 700 s’a dat d-lui P. Moisescu, mecanic șef al atelierelor comunale, pentru a merge la Paris spre a vizita fabricele unde urma să se construiască automobilele comunei. Lei 360 s’a dat d-lui Birou inspector comunal, pentru supravegherea pavilionului comunei de la expoziție, Lei 200 s’a dat d-lui Episcopescu, inspector comunal, pentru cercetarea contravențiilor la legea comunală. Lei 200 s’a dat d-lui N. Sfetculescu, șef de birou în direcția comptabilităței comunale, pentru lucrări făcute în interesul bunului mers al serviciului licitațiilor. Lei 500 s’a dat d-lui Ionescu- Zane, drept cheltueli de transport făcute în lunile Februarie și Martie 1907 pentru complectarea plantațiilor. D-sa era șef inspector al serviciului plantațiilor, avînd 300 lei diurnă fixă lunară, din care nu s’a reținut nici taxa de 10 la sută pentru cassa pensiunilor. * Iată cum a înțeles economia banului public administrația fostului primar d. Mișu Cantacuzino. In numărul viitor vom continua.