Viitorul, iunie 1911 (Anul 5, nr. 1212-1231)

1911-06-01 / nr. 1212

VIITORUL Statistica, o socotește G. von Mayr printre științele de stat în sens fi­gurat. El deosebește statistica ca artă și că știință. Ca artă sau statistica în sens material, e observațiunea e­­lementară, după la extrem a maselor sociale, în număr și măsură , pre­cum și a tuturor acelor observațiuni strîns legate de acesta, și care pot servi unui scop administrativ fără a se lua însă în seamă tendințele științifice. Ca știință sau în sens formal e acea observațiune, care în baza ma­terialului strîns de statistica artă, clarifică evenimentele și descoperi­rile în viața socială a omului, întru­­cît aceste evenimente și descoperiri, se pot măsura sau număra. Mai de­parte împarte statistica în teoretică și practică. Teoretică e aceia care dă explicațiunile necesare asupra teh­­­nicei și metodei în general, practica e aceia care se ocupă de metodă și în special de rezultatele cercetărilor statistice după principalele grupe ale maselor sociale. Statistica practică o împarte în 5: 1. Statistica populațiunei cu sub­di­­viziunile a) stat. populațiunei; b’­ stat. mișcărei populațiunei; 2. sta­tistica morală; 3. statistica cultu­rală ; 4. statistica economică. Acea­stă statistică o împarte: G. W.Mayr în generală și specială. Ca statistică economică generală : a) stat. întin­­derea pămîntului. Ca puncte princi­pale ale acestei statistici sunt : în­tinderea totală a pămîntului și îm­părțirea ei naturală, bogăția pămîn­­tului, împărțirea socială a pămîntu­lui, modul de cultură a pămîntului; b) statistica stărei sociale a omului, statistica ocupațiunilor ; c) statisti­ca bunurilor mișcătoare, pentru pro­­ducțiune și consumațiune ; d) stati­stica antreprizelor ; e) statistica a­­verilor în general. Toate aceste statistici au la rîn­­dul lor, o statistică a mișcărei ma­selor. Ca statistică econonomică spe­cială avem : I. grupa economiei na­­naționale, care are ca sub­diviziuni: a) statistica producțiunei ; b) stati­stica traficului ; c) statistica consu­­mațiunei. II. Grupa producțiunei particulare care are ca subdiviziuni a) statistica gospodăriilor împărțită iarăși în două : 1. Gospodărie pu­blică care o mai numește și statisti­că financiară și 2. Gospodărie par­ticulară. In fine ca ultima împărțire a sta­tisticei practice 5) statistica politică. Statistica economică și politică o mai numește G von Mayr și statis­­tică socială. Asupra fie­cărei împărțiri a sta­tisticei practice a scris G­­. Mayr cîte un volum. Ca metode statistice, găsim la G. von Mayr, statistica isto­rică și statistica matematică. In tine o ultimă deosebire e aceea în sta­tistică primară și statistică secun­dară. Prin primară înțelege el de­terminarea completă a maselor so­ciale, în prima linie pentru scopuri statistice. Secundara e determinarea bine stabilită, a maselor sociale, însă pentru alte scopuri de­cît cele sta­tistice, și e întrebuințate ca mate­rial statistic numai pentru complec­­tarea și desvoltarea materialului e­­xistent. După ce am văzut activitatea lui G. vor Mayr pe domeniul statisticei teoretice, să studiăm și activitatea lui pe domeniul practic. In 1869, cînd luă conducerea biroului sta­tistic bavarez, se găsea acest birou tocmai în stadiul de dezvoltare, unde carea unei anumite direcțiuni era absolut necesară. Primul lucru, pe care îl făcu G. von Mayr, fa organizarea unei comi­­siuni centrale, care să fie compusă de oameni pricepuți în statistică , profesori universitari de statistică și finanțe și din reprezentanți ai cercurilor agricole industriale și comerciale. Scopul era, o mai mare unitate și centralizare în lucrările statistice. Pînă la venirea lui, ca conductor al acestui birou statistic, o groază de material de valoare, rămînea în birourile administrații­lor respective, unde era pus la dosar. Actele se transmiteau bi­roului statistic erau publicate cu «Documentele statistice ale Regatu­lui Bavariei», care era singurul organ al biroului, a cărei apa­riție cu toate astea, nu era obliga­torie, ci era neregulată. Contra, a­­cestui fapt, găsi G. von Mayr un remediu intervenind, ca toate actele ce se cred necesare biroului statis­tic, să fie înmînate în mod regulat unei reviste în care să se deslu­șească atît prin cifre, cît și prin ex­­plicațiuni, toată activitatea biroului în timpul unei perioade. Scopul era: aducerea la cunoștința tuturor celor ce se interesau de statistică, în mod amănunțit progresele și mijloacele de îndreptare. La sfîrșitul anului, să se publice pentru a complecta orientarea, un re­zumat în genul englezescului «Sta­­tistikal Abstrakt». După ce și-a asigurat materialul necesar și a ajuns să publice o re­vistă statistică, activitatea lui G. v. Mayr se îndreptă asupra modului de prelucrare a materialului. Pînă a­­cum, biroul statistic la toate consta­tările generale, în special la recen­sămîntul populațiunei, fusese ocupat exclusiv cu alcătuirea definitivă a privirilor tabelarice, culegerea și prelucrarea materialului fiind numai în sarcina administratorilor locali. Prin această metodă însă, nu se putea avea nimic sigur, pentru că funcționarul ce era însărcinat cu prelucrarea materialului, nu avea nici un interes să lucreze or­donat și exact și să adune materia­lul cît se poate de amănunțit. G. von Mayr, văzînd toate aceste de­savantagii, hotărî ca întreaga acti­vitate statistică teh­nică să fie tre­cută în viitor la centru, sub contro­lul comisiunei centrale statistice. Prin această reformă, se ajunse la o deosebită finețe în metodă, și o bogată împărțire a materialului după grupe, la care pînă atunci nici nu se putea cine­ va gîndi. In fine în chestiunea prelucrării materialului statistic, G. von Mayr ocupă de asemenea un loc de frunte. D-sa, a fost acela care a înlăturat vechiul sistem cu liniuțe (Strid­e­lungsverfahren) după care, fie­care caz numărat, e înregistrat printr-o liniuță în diferitele rubrice ale ta­belei proectate. Se știe desavantagiul acestui sistem, cînd materialul este foarte vast, tablele cresc în așa mod în mărime și număr în­cît orice o­rientare devine în curînd imposibilă. Principiul sistemului aplicat de Georg v. Mayr numită Zählenkartensystem, aplicat pentru prima oară în anul 1871 cu ocaziunea recensămîntului populațiunei Bavariei, este următo­rul : Din materialul adunat se extrag cartoane sau foițele cu constatările pe care se pune mai mult preț. In urmă, aceste cartoane sau foițe se aranjează în grupuri după cantitatea de subdiviziuni ce voim să obținem. Așa, de exemplu, la recensămîntul populațiunei, sexele după vechiul sistem se deosebesc indicînd numă­rul bărbaților prin limite într’o ru­brică anume destinate și a femeilor într’alta. După sistemul întrebuințat de d-l G. von Mayr, se fac cu foițe, pentru bărbați albastre, pentru fe­mei roșii, iar pe cînd la sistemul vechiu stabilirea de sub­diviziuni se face imediat atît după sex cît și după confesiune, varsta, etc., la sis­temul lui G. von Mayr se face întăi deosebirea persoanelor după sex, apoi, după confesiune, vîrstă, stare civilă etc., toate făcîndu­se cu forța de diferite culori. Avantagiul enorm al acestui pro­cedeu constă în faptul că, are loc un control continuu al întregului material, iar greșele comise se ob­servă ușor. Apoi sistemul lui G. von Mayr e foarte puțin costisitor, căci simplifică ori­ce cerințe, permițînd participarea la lucrările de exploa­tare a materialului (Aushentung) chiar a persoanelor fără o cultură specială și a femeilor. Pe de altă parte, simplificarea operațiunilor face posibilă o dexteritate teh­nică cu totul specială a celui ce lucrează materialul, ceea ce nu poate decât folosi preciziunei și mersului rapid al lucrărilor. Mină în mină, cu această superio­ritate teh­nică merge și exactitatea mai precisă a rezultatelor, controlul fiind posibil pretutindinea. Grație acestui sistem, împărțirea materia­lului se pote face cît de minuțios, combinațiunile pot fi înmulțite după cerință. Cu alte cuvinte, analiza, se poate potrivi cu desăvîrșire cu punc­tele de vedere științifice, deschizînd, astfel calea pentru rezolvarea pro­blemelor mai înalte și mai delicate. Acest sistem a fost în urmă, apli­cat mai în toate țările Europene la recensăminte, afară de Anglia, care azi încă întrebuințează sistemul cu li­niuțe. Chiar India, cu ocazia recen­sămîntului din 1901, a aplicat siste­mul forțelor, făcînd o economie de 2 milioane ruble. înainte de a termina, trebue să mai menționăm activitatea prodi­gioasă a lui G. W. Mayr pe dome­niul tuturor chestiunilor sociale, în special al statisticei criminale. Lu­crările și articolele lui sunt atît de numeroase încît e imposibil să in­sistăm asupra lor. Chiar acum, a scos de sub tipar o lucrare intitu­lată «Forschungsgebiet und Fors­­­chungssiel der Kriminalstatistik» (Domeniul și scopul statisticei cri­minale), dedicată profesorului W. Leszt cu ocazia celui de al 60-lea aniversar al vieții sale. De la 1899, G. v. Mayr, reîntors­e din nou profesor la univesitatea din München, unde predă cu o deosebită măestrie și claritate statistica, finanțe și eco­nomie politică. Reputația sa universală de mare savant, cît și amabilitatea și bună­voință cu care întîmpina pe elevi săi, îi atrag în fie­care an un audi­toriu ales și numeros care urmă­resc cursurile sale cu viu interes și admirație. Seminarul statistic în special, a cărui director este G. von Mayr, este compus din membri, de diferite naționalități, care sub con­ducerea maestrului, desfășoară o ac­tivitate din cele mai variate. Vestea înființării în viitorul semestru de iarnă a unui Seminar de asigurări, pus tot sub conducerea d-sale, a produs o mare bucurie printre stu­denți, cari adoră pe profesorul lor. Ca elevi ai lui Georg von Mayr, nu putem decît să ne asociăm la sentimentul de respect și admirație ce se aduce eminentului savant de pretutindenea, urîndu-i viață lungă pentru luminarea numeroșilor săi adepți, și propășirea statisticei pe care o reprezintă cu atîta autoritate. C. A și E. G. München Iunie 1911 „Arhiva fotografică Voinescu în localul fotografiei Mandy din str. Cîmpineanu, se instalează la 1 iunie societatea «arhiva fotografică Voinescu» al cărei scop a provocat în cercurile noastre înalte un curent de simpatie atît de puternic,în olt mai toți cei cari au simțit utilitatea artei fotografice în direcțiuni dife­rite s’au încins printre membrii so­­cietăței. Scopul se poate rezuma în urmă­toarele cuvinte: se va pune arta fotografică în serviciul tuturor ac­țiunilor. Mai pe larg, în afară de lu­­crări pe pură artă, fotografică, se va pune în serviciul istoriei prin re­­portagiul fotografic și prin alcătuirea albumurilor istorice , în serviciul ar­telor, eternizînd urmele de artă na­țională și etnografie pe cari le mai gă­sim și răspîndindu-le apoi prin ajuto­rul albumurilor, cărților poștale și mai ales prin ajutorul unei reviste oficiale pe care o va edita; însfîrșit va edita modele, desenuri, placards, afișe cari au nevoe în execuția lor de ajutorul fotografiei. Afară de a­­ceste mijloace, se vor edita filme ci­nematografice, cari vor răspîndi în străinătate cunoștinți asupra țărei; cu ajutorul cinematografului se vor reconstitui scene din istoria romîni­­lor, scenele de moravuri cu caracter național și în sfirșit pitoreștile pri­veliști de cari e plină țara și pe cari nici Romînii nu le cunosc încă bine. Inițiativa acestei opere parte se datorește d-lui I. Voinescu, lucră­­rile pregătitoare s’au bucurat de pa­­tronagiul unui comitet compus din d­na Elena Bălăceanu Stolnici, d. I. Mișu Săulescu, Dr. H. Botescu, N. Titulescu și ing. Ath. Ionescu. Sub asemenea auspicii scopul so­­cietăței se va împlini fără îndoială pe de-a întregul. GLASURI DIN PUBLIC BOICOTUL EVREILOR Domnule Redactor. Citesc cu uimire în onoratul d­v. ziar de Vineri 27 curent, un articol asupra unui boicot ce l’ar întreprinde Evreimea contra artiștilor noștri. Boicotul acesta al cărui cîntec îl știți, la ce v’ar scandaliza ? Că Facla, ce nu-i biata, de­cît o mică lumînărică de Sabăș, duce o luptă așa de ticăloasă contra a tot ce e romînesc, la ce v’ar mira ? Că Frankfurter­ Zeitung publică nu știri, ci prostii asupra noastră, n’o știți așa de bine și d-v. și atunci la ce vă mai uimește ? Că deși au toate, absolut toate bu­nurile țărei noastre,—ei drămuindu-le —totuși vreau mai mult încă—și prin purtarea lor nu vor căpăta!—aceasta, trebue să ne facă pe noi a le arăta negru pe alb, toată întîietatea,—nici măcar îngăduirea — pe care o au ei asupra noastră ? Nu trebuie de procedat astfel. Sînteți din puținele foi­oare romi­­nește v’ați spus cuvîntul atunci cînd a fost nevoie. De cînd apare foaia d-voastră nu cred să fi lipsit de a ceti zece nu­mere. Vă rog acum, ca un obscur și neînsemnat locuitor al acestei țări, ca un cetitor regulat al foei d-v., vă rog să-mi îngăduiți aceste cuvinte. Noi, datoria noastră nu e a-i in­vita pe ei să înceteze boicotul. Nu trebue să le arătăm resenti­mentul ce și-l capătă prin asemenea purtări. Pentru noi, ce gravitate poate fi din această supărare a văcarului pe sat ? Ce, ne temem de boicotul Evrei­lor ? Oare dacă nu vor veni Evreii la Teatrul Nostra va juca înaintea scau­nelor goale ? Liciu, Brezeanu și alții vor muri de foame ? Nu rău, vedem prin iarbă o șo­­pîrlă în cazul acesta și nouă ni se pare că e șarpe! La boicotul lor să răspundem noi cu boicotul nostru. Și aici întreb cîți evrei au venit anul acesta la teatrul din Iași și cîți români au fost la renumita, exce­lenta, etc., artistă romînă Francesca Rozian (Fresda și nu știu mai cum)? Vedeți, aceasta trebue să ne spe­rie pe noi, nu boicotul lor ? N­ vor întinde mai departe acest boicot ? Nu vor mai avea să vîndă mă­runțușuri la Romîni ? Nu vor mai vrea să scrie decît la Facla și la Adivor ? Nu vor mai vrea să fie redactori evrei la gazete romînești, — ei bine vă întrab pe d­v, căci am făcut și eu cîndva ziaristică, vă întreb și pe d v ziariști romîni: e o perdere, ar fi o perdere aceasta sau un cîștig ? Și ca să termin mă leg de ulti­mele d-v rînduri. Le spuneți că dacă am întoarce și noi foaia cum ar fi ? Ar fi bine ! Și dacă ei care își dau seamă că buna lor situație de astăzi, nu o da­­toresc decît lipsei de conștiință a poporului acesta amorțit, ei cari trebue să recunoască că atunci cînd poporul acesta se va trezi, altă făină se va măcina la moară, dacă ei nu văd toate acestea, apoi atunci noi ce suntem datori să ne menajăm dușmanii ? Prea cinstit și simțind prea mult pentru vremurile de astăzi romînește, eu consider ca o lașitate faptul că ne-ar îngrozi măcar, pe noi boicotul lor­ , au pornit războiul, să lup­tăm. Nu vedeți că ei neațîță, ei deschid focul prin atîtea și atîtea cetățui ce le-au cucerit? Pînă cînd va trage tot în carne vie? Pînă cînd ne vor răni sufletește în ceea­ ce avem noi mai sfînt și mai bun? Nu propăvăduesc ciomagul, mă ferească D-zeu, dar d­ v sunteți os­tașii Romîniei moderne. Ce mai aș­teptați de tot trăgăniți lupta. Pe cale economică nu ne luptăm? Cînd vreți ostași vrednici, cînd veți vrea să începeți lupta ? Acestea sînt sentimentele și cre­dința mea. Un zăbranic negru îmi învălue sufletul, dureri și perderi am îndurat multe, dar din mijlocul acestor suferința tot am mai găsit puțină putere morală a vă scrie a­­ceste rînduri. Sper că le veți da atenția cuve­nită, publicîndu le măcar în urma rîndurilor de răspuns ale unui frun­tași evreu. Dacă se dă atenție tutu­ror­­ Frankfurter Zeitungurilor, sper că veți publica și unele rînduri ale unui roman mai simțitor. Cu cele mai romînești sentimente, rămîn al d-r. D. I. Atanasiu Mitoc-Adîncata Congresul cercurilor comerciale din țară Duminică a început în Iași con­gresul cercurilor comerciale. Dimineața, la orele 8, s’au adunat, în piața Unirei, toate societățile cu drapelele în frunte. La orele 8 și jumătate, s’a format un cortegiu, împreună cu congresiștii sosiți seara, și au pornit la gară spre a primi pe ceilalți delegați. In total au sosit dimineața trei trenuri speciale, a­­vînd fie­care cite 53 v­­goane. In total sunt vre-o 4000 de con­­gresiști. Oaspeții au fost întîmpinați de d. Cosmovici, prim ajutor de primar, d. Stroia, prefectul și delegații con­siliului comunal. D. Cosmovici a urat bună venire în numele orașului. D. M. Ștefaniu, prezidentul cer­cului local, a urat în numele cole­gilor. D. Georgescu i-a salutat pe ieșeni în numele bucureștenilor. D. Dumitrescu din T. Severin își exprimă încrederea în congres. D. C. Efrim în numele studenți­lor ieșeni a salutat pe oaspeți. Mai vorbesc d-nii: Belitoreanu, Simionescu-Buzău, Spirtaru-Craiova, Cristescu-Brăila. La Mitropolie La orele 11 congresiștii au plecat la Mitropolie, unde un serviciu di­vin a fost oficiat de I. P. S. S. Mi­tropolitul Pimen. Cu această ocazie s’a sfințit dra­pelul cercului din R.­Sărat. In urmă Mitropolitul a rostit o cuvîntare arînd spor la muncă con­­gresiștilor. D. Greceanu, primarul, a urat bună venire oaspeților și și-a expri­mat dorința ca dezideratele congre­sului să fie spre folosul comerțului. Congresul In sala teatrului Național congre­sul se deschide la orele 3. Prezidează d. Ștefaniu. Se alege biuroul , prezident de o­­noare d. Cernățeanu, prezident ac­tiv d. Ștefaniu ; vice-prezidenți­­ d­nii: Georgescu, P. Brătulescu, Bu­curești ; secretari d nii : Lupulescu, T.-Jiu, Lăzărescu, București, G. Ni­­culescu, Focșani, G. Zamfirescu, Ploești. Următoarea telegramă a fost tri­misă M. S. Regelui: «Comercianții și industriașii membri ai cercurilor comerciale și industriale din țară» întruniți în al doilea congres la Iași, roagă pe M. Voastră sprijinitorul comer­țului și industriei, să primească omagiile lor de supunere și res­pect către tron și dinastie­. S’au mai trimis telegrame­­ lor Carp și Nenițescu. Discursurile D. C. Negruți, prefectul județului, salută în numele guvernului. D. dr. Cosmovici, prim-ajutor de primar, urează din nou «bună-ve­nire» din partea comunei. D. Zamfirescu-Bozia a mulțumit reprezentanților autorităței, pentru primirea tăcută. D. Dum­itrescu-Severin a arătat importanța congresului și arătînd greutățile ce le întîmpină guvernan­ții romîni, a făcut apel la solidari­tatea lor spre a le înlătura ast­fel. D. Spirtaru Craiova a istorisit în­ființarea cercurilor comerciale și a îndemnat pe membri să se organi­zeze pa baze mai sigure. D. Stancu Marinescu-Iltov, a vor­bit de greutățile comercianților ro­mâni din Moldova din cauza concu­renței străinilor. După mai multe discuțiuni, Bi au votat următoarele deziderate : Membrii cercurilor comerciale și industriale din Romînia, întruniți în al l­ lea congres în Iași, la 29, 30 și 31 Mai, în urma dezbaterilor urmate asupra punctelor conținute în program, întocmite pentru con­gres, au votat în unanimitate ur­mătoarele deziderate : 1. Desființarea comerțului ambu­lant ca păgubitor nu numai comer­țului stabil și cinstit, ci și consu­matorilor cari sunt înșelați prin produse de calitate inferioară a măr­furilor ce cumpără de la ambulanți. II. Desființarea actualelor taxe de licență și înlocuirea lor cu taxe de consum. III. Modificarea legei repaosului duminical, acordîndu-se repaosul de o jumă de zi, în sensul legei lui Aurelian. IV. Desființarea legei monopolului circiumelor, și proclamarea absolută a libertăței comerțului. V. Modificarea sistemului de ad­ministrație a cooperativelor, puin­­du-le sub conducerea și administra­rea comercianților. VI. Modificarea legei timbrului, în sensul ca acțiunile mai mici ca 100 lei să nu fie supuse la nici o taxă de timbru. Congresul solicită Înaltului guvern aducerea la îndeplinire a acestor de­ziderate și dă putere delegației alese din sinul congresului de a face toate demersurile necesare la locurile în drept, pentru înfăptuirea dezidera­telor de mai sus. POLITICA IN TARA Scandalul de la Curtea cu juri din Olt Credeam c’am scăpat de teroarea opresiunilor cari avuseseră loc în alegerile generale din acest an. Con­statăm însă cu multă indignare că acest sistem încă mai continuă, căci cine a esistat la Curtea cu juri în ziua cînd urma să se judece proce­sul de delict electoral, intentat lui Al. Zamfirescu zis Puștiu, C. Ștefă­­nescu-Zănoagă prefect, Pulcă, Maxim Șt. Zănoagă, M. Comăneanu și alți s’a putut convinge în­deajuns că Alteța Sa Gr. Cantacuzino, continuă a fi animat de aceleași sentimente nedemne ca și în timpul alegerilor. După cum se știe, acest proces e­­lectoral, în urma presiunilor admi­nistrației și a stăruințelor d-lui Gr. Cantacuzino, trebuia să se judece în această sesiune. Dar stăruințele fură zadarnice, căci reclamanții fă­­cînd cerere la Casație de strămutare pentru suspiciunea legală, reușită ca procesul să se amîne din nou. Mare le-a fost supărarea atotputer­nicilor zilei, și au căutat răzbunarea imediat înscenînd un scandal, chiar în incinta Curței cu juri, profanînd cu aceasta și sanctuarul acestei insti­­tuțiuni Indignarea însă fu generală, căci cel ce se­cretă de a începe acest scandal fu Mihalache Comăneanu, care sub autoritatea morală a ilus­trului Vlădescu-Olt zis și Dobrogea începu să profeseze cele mai groase obrăznicii la adresa d-nului deputat Alex. Iliemu, după urma căruia îna­inte de a fi transfugi, trăseseră des­tule avantagii. D-l Alex. Iliescu însă știu să pună la locul lor pe acești invezisibili, cari și-au făcut schimbarea la față nu dintr’o convingere sinceră, căci a­­tunci ar fi fost o datorie ci sub im­periul interesului. Nu mai vorbim de atitudinea care a avut-o în acest scandal Maxim Ștefănescu Zănoagă, fratele prefectu­lui, căci ea se poate confunda per­­fect cu a codeliquentului său Pulcă, cu deosebire de rang social, că una se atribue unui fost candidat la co­legiul I de Cameră și alta se atri­bue unui fost grăjdar. Opinia publică însă a știut să cla­­sifice și pe acest inconștient pe treapta pe care o merită. Față cu toate aceste acte neper­­mise la cari s’au dedat atît în tim­pul alegerilor și la care se dedau și azi acești indivizi, toți prietenii d-lui Alex. In­escu au hotărît, ca în semn de cel mai mare dispreț să refuze de acum înainte ori­ce raporturi so­ciale cu dînșii. Gest. ADUNAREA GENERALA a societăței ortodoxe a femeilor române — Te-de­um­ul de la Mitropolie — Eri s’a ținut prima adunare ge­nerală a societăței națională a femei­lor române. Adunarea s’a început printr’un Te-deum care s’a oficiat la Mitropo­lie la orele 10 jumătate dimineața, de către P. S. S. Arhereul Theodosie Vicarul Sf. Mitropolit, înconjurat de un numeros cler. La acest Te-deum au asistat toate doamnele din înalta societate mem­bre ale comitetului central, membrii comitetelor parohiale, precum și un mare număr de membrii ai filialelor din provincie. La orele 11 jumătate, terminîn­­du-se Te-deumul, doamnele din co­mitetul central s’au dus de au făcut o vizită I. P. S. S. Mitropolitului Primat, președintele de onoare al societăței.—I. P. S. S. s’a întreținut cu doamnele presinte și s’a scuzat că nu va putea lua parte la ședința adunărei generale. Adunarea din Sala Atheneului La orele 4 membrii societăței pre­cum și un mare număr de persoane distinse, precum și un număr de peste trei­zeci de preoți din Capitală, s’au întrunit în sala cea mare a Atheneului Român. In numeroasa asistență remarc pe doamnele Zoe dr. Rîmniceanu, Ale­xandrina Gr. Cantacuzino, Zoe Mân­drea, Elena M. Săulescu, Elena Odo­­bescu, D. Butculescu, Irina Butcu­­lescu, Bălăceanu Stroici, Zoe Roseti Bălănescu, Tatiana Niculescu-Doro­­banțu, inginer Simon, Elisabeta I. Manu, Suita­na C. Miclescu ș. a. P. S. S. Arhereul Teodoaie Ploeș­teanu, vicarul Sf. Mitropolit, P. C. Preoții Arhimandritul Scriban, di­rectorul Seminarului Central, preoții D. Popescu-Moșoală, I. Dumitrescu, Bidoianu, Constantinescu-Lucaci, I­lie Teodorescu ș. a. ; d-nii P. Gîr­­boviceanu, S. Mehedinți, D. Onciu, Jean Dumitrescu ș. a. ■ • * P. S. S. Arhereul Theodosie Plo­eșteanu, vice-președintele societăței, a deschis ședința la orele 4 și ju­mătate printr’o cuvîntare în care a­rată rolul societăței, scopul care’l urmărește și ce cauze­ au provocat înființarea acestei societăți. Cînd nori negri s’au abătut asu­pra bisericei noastre,—spune P. S. S.,—doamnele din înalta societate s’au pus în gardă pentru apărarea religiunei noastre strămoșești. Arată că în mai puțin de un an, de cînd societatea a luat o formă temeinică, rezultatele au fost foarte satisfăcătoare. S’a înființat o gră­dină de copii în Capitală și în cu­rînd se vor mai înființa și altele. De asemenea societatea a hotărît ca pentru la toamnă să deschidă un liceu internat de fete, în care scop s’a și procurat un vast și fru­mos local în str. Principatele­ Unite din Capitală.« ■ * ® La urmă s’a dat cuvîntul d-nei Alexandrina Gr. Cantacuzino, mem­bră în comitetul central,­care a dat citire unei telegrame din partea d-nei Anastasia Gr. Filipescu preșe­dinta societăței, prin care se scuză că nu poate lua parte la adunare. Adunarea hotărește să se răspundă tot printr’o telegramă d-nei Fili­pescu, arătîndu­i omagiile celor pre­­senți. De asemenea se hotărește a se tri­­mete cîte o telegramă de omagii M. S. Regelui, I. P. S. S. Mitropolitu­lui Primat și I. P. S. S. Mitropoli­tului Moldovei. La urmă se dă cuvîntul d-lui Si­­mion Mehedinți, profesor universi­tar. Conferința d lui S. Mehedinți D. S. Mehedinți a rostit o foarte interesantă și plină de însuflețire, conferință, arătînd marele și nobi­lul scop pe care îl urm­urește socie­tatea națională ortodoxă a femeilor române. D-sa spune că această societate a dat ființă atunci cînd nori grei s’au abătut asupra bisericei noastre și cînd dușmanii voiau să zgudue din temelii biserica și credința noastră strămoșească. Dacă clți­va au căzut în păcat și s’au abătut de la calea dreaptă a­­ceasta nu însemnă că a căzut bise­rica. Biserica noastră a fost, este și va fi cel mai sfînt și mai scump i­­deal al nostru. Pseudo-civilizația a încercat să conteste existența lui D-zeu, dar D zeu există și va exista deapuru­­rea. Cei mai mari oameni de știință s’au declarat neputincioși în fața marelui și sublimului mister care înconjură Dumnezeirea. Trecînd într’o altă ordine de idei, conferențiarul spune că romînii sînt cel mai tolerant popor față de cele­­l­alte credințe ale celor ce locuesc cu ei. In țara noastră toate culturile religioase se bucură de cea mai lar­gă ospitalitate, în schimb însă noi nu cerem, celor streini de religiu­­nea noastră, de­cît să ne lase în pace după cum și noi îi lăsăm, și să nu se atingă de scumpul nostru patrimoniu strămoșesc. Cei ce s'ar încerca să izbească în biserica noas­tră să nu uite că vor izbi în sufle­tele noastre. Am tăcut mult, atît cît puterile ne-au ajutat, pentru cultura neamu­lui nostru. Am dat o îndrumare so­lidă școalei și armatei două insti­tuții principale de cultură, cu re­gret însă trebue constatat că pentru biserică am făcut prea puțin. Preoții trebue să-și înțeleagă mai bine menirea lor , prin predici ți­nute în biserici și prin sfaturi folo­sitoare să caute să păstreze neatins în sufletul poporului, simțul religios. Cu această ocazie conferențiarul constată cu regret că, numărul preo­ților veniți la adunare, și care ar trebui să-i intereseze mai mult, este foarte restrîns, de abea dacă se ză­resc în sală vre­o zece preoți. D. S. Mehedinți a terminat adu­­cînd elogii societăței Doamnelor Ro­mâne, pentru rodnica ei activitate, mulțumind tuturor persoanelor care dau sprijin societăței, precum și pre­sei care a îmbrățișat cu multă căl­dură această frumoasă inițiativă. Conferința d-lui Mehedinți a fost ascultată cu mult interes și des sub­liniată de aplauze. După d. Mehedinți a luat cuvîn­tul preotul Dumitrescu de la biseri­ca Icoana care a ținut să rectifice o afirmațiune a d-lui Mehedinți. Sf. Sa spune că la adunare nu sînt numai zece preoți prezenți ci peste treizeci.* ■ * La urmă membrele comitetului central parohial și delegații filiale­lor au trecut în sala de jos a so­­cietăței georgafice, unde d-na Zoe dr. Rîmniceanu casiera­­ societăței a a făcut o dare de seamă a mersu­lui societăței și a dat citire coruptu­lui de gestiune care a fost aprobat de adunare. Adunarea a luat sfîrșit la orele 6 și jumătate. Rep Argus­ul Presei Banii lui Griguța Poeticul și incoherentul nostru a­­mic Don Ramiro ne spune în «Sea­ra» de ori: «S’a zis de unii gînditori subtili că singurătatea e un rău sfetnic. .De alți cugetători mai pozitiviști s’a spus că mizeria e p­rea sfătuitoare. Cu toate acestea se pare că nimic nu poate împinge la acte necugetate, smin­tite împotriva celor mai elementare nor­me de umanitate, demnitate și cinste, ca setea de răzbunare.» Unul a zis că singurătatea nu e bună, altul că mizeria e rea. Cu toate acestea, ne spune Don Ra­miro, setea de răzbunare e așa și pe dincolo ! , Ce are a face singurătatea și mi­zeria cu setea de răzbunare? ’ Don Ramiro, Don Ramiro, ce-o să zică Dona Clara ? Stil de ministru oferim un premiu de un milion de lei celui care va putea­­ lămuri înțele­sul următoarelor fraze cu care își în­­chee d. Marghiloman scrisoarea pu­blicată în «Epoca » de eri: In toate cazurile, vă rog Domnule Pri­mar, să luați act ca parte interesată și ca autoritate comunală și să comunicați societăței, că ministerul de interne face toate rezervele ,cele mai formale pentru a servi cînd și unde va crede el nece­sar, dacă nu i se dă satisfacțiune asupra acestor două punte. Toate rezervele, cele mai necesare, pentru a servi cînd și unde­­ ... Și bietul Manliu și-a bătut ca­pul ca să scrie Gramatica Romînă / Tentativă grandomanicâ «Epoca» despre «Cercul de studiu al partidului național-liberal .•» Ceea­ ce încearcă astăzi domnii Brăti­­eni este o încercare nebună, streină de mentalitatea țărei, dușmană evoluției o­­perate, o tentativă grandomanică pe care lumea din această țară începe prin a o desaproba și va sfîrși prin a o ni­mici. In chipul ăsta își închipuesc că ne combat pe noi și, în realitate, se rău­­boesc cu «Stilul» lui Suchianu. Hilda Wangei SPREIDEAL —SCENE SPICUITE IN VREMEA UNOR ALEGERI— III A patra putere în stat, presa, face și ea, de multe ori încurcături, în loc să ajute urmărirea idealurilor celor mai înalte ! Păcatul ei cel mare este că-i prea grăbită cu pu­blicarea știrilor de senzație pentru iubiții și stimații săi cititori! Cu multă trudă, după un mare lux de dovezi de devotament... de­legația șefilor de culori politice din Capitală — bănuesc că cititorul va înțelege că nu poate fi vorba de vre­o delegație din partea opoziției— hotărăște pe ministru să dea ordin să se facă decizii pentru numirea a doi inspectori, unul la Pitești, altul la Galați, dintre institutorii din Ca­pitală , iar un al treilea inspector, să se numească la Craiova, cu de­cret regal. Cei trei candidați aș­teaptă: I Două zile în capăt tărăgănează­­ fabricarea formelor. Cîtă emoție, în aceste două zile de tortură, abia îndulcită cu deliciile izbînzii 1 Mi­nistrul pune, în sfîrșit, iscălitura , ba chiar se-ntoarce și decretul cu semnătura Regelui. O zi numai, dar nemăsurat de lungă, căci trebue aș­teptată minută cu minută, pînă a doua zi, cînd va apare în Monito­rul Oficial nimb­ele și .. cei trei fe­riciți, după depunerea jurămîntului, —felicitările, ca de obiceiu, le pri­misi... cînd prezintase ministrului omagiile lor de recunoștință — vor sbura în trei regiuni deosebite ale mîndrei noastre țări. A doua zi vine catastrofa. Presa cu știrile ei grăbite, silește provin­cia, să invadeze cabinetul ministru­lui. Acesta își înghite deciziile cu cei doi inspectori, iar decretul celui de-al treilea, cu iscălitura regelui, trece la dosar... VIII Tot presa e vinovată că minist­rul dă telegrame circulare : «Inspectoratelor . Opriți ordinele cu numirea revizorilor...» «Oficiilor poștale din....... Rugăm «restituiți .plicurile cu No... « «Prefecturilor din..... . Propune­rile delegațiunilor aprobate, restitu­iți în cunoștiințările noastre prece­dente....» IX Domnul...... în legătură strînsă de rudenie cu ministrul, vine la minister cu o falcă în cer și cu una în pămînt, gata să înghită pe direc­torul de la întîia că nu dă drumul hîrtiilor cu numirea revizorului șco­lar din județul... mai face el poli­tică.. . cum hotărîse ministrul ! — imposibil — face directorul, arătîndu-i statul personal, cum îl arătase și ministrului, pe care îl convinsese...... în momentele de luciditate nu-i rău învățător.... în perioadele tulburărei mintale însă...» — citește directorul. .Afară de asta nici nu i definitiv în învățămînt ! Ne facem de rîs... — De rîs ne facem, domni­le di­rector, de­cădem în alegeri ! —face domnul.... convins adine de ceia ce spune, vîzîndu-se în sufletul direc­torului, cu gesturi largi, teatrale. Dacă la urma urmei, dumneata, domnule director — adăugă dom­nul... cu ironia caracteristică în­tregei familii — stai astăzi pe acest scaun, apoi, știi stai... sprijinit pe devotamentul unuia ca X și ca Y, pe care trebue să-l plasăm înainte de alegeri !... Stăruința ta e pînza, proverbul, nu se desminte ! Domnul... obținuse, din prima zi, darea afară a fostului revizor, învi­nuit că stă, ca un tîrnăcop, în preaj­­­ma proprietăței mari, îndrăznise chiar să ia cu arendă, cu puternica și conștienta lui obștie, o moșie de nouă mii de pogoane, după care îi lăsa gura apă și domnului... rudă cu ministrul și ar fi vrut s’o ia el în exploatarea și pentru îmbunătățirea traiului țărănesc. Furia domnului... nu mai cunoaște margeni, mai ales de cînd, cu toate încurcăturile de intrigă printre săteni, cu ajutorul nebunului, de care se ferește direc­torul, nu reușește să strice obștia. Vrea, cu orice preț, să-și pue ne­bunul revizor școlar și..... Pentru un ceas, nebunul ese din minister revizor școlar. X Institutorul, cel cu făgăduința pen­tru locul de subdirector de învăță­mînt, așteaptă mereu, de două săp­­tămîni, prin birourile ministerului în cari, acum,­intră oricine, în orice oră, și pare abătut, începe să i­ se zdruncine credința. Ar fi bucuros, pînă una alta, să i dea și un inspec­torat, de pildă, ori mai ales, cel din Capitală. Vede însă că individul, nu­mit de fostul ministru inspector la Capitală, stă lipsa prin minister..... ba chiar continuă să vină cu ra­poarte de inspecții—mai cu seamă asta îl topește ! Cum? Nu cumva au de gînd să-l ție ?! De ar fi numai asta!... Intr’o zi se pomenește că individul îl provoacă... îl întreabă ce-i mai face școala!.. Să nu-ți vie rău ? Tu aștepți să-ți vie decretul pen­tru locul lui, iar individul, parcă înadins, te întreabă cui ai lăsat școala! Numai într’un birou nu intră acum X... într’al subdirectorului, unde s’a instalat, contra tuturor așteptărilor, mizerabilul său amic, institutorul.... Vine... se duce... iar vine,„ iar se duce... fără sfîrșit, sărmanul X! S’a rupt ghiața!... Păsărică tru­dit, aleargă în goană, cu ordinul în mină, la un vechiu prieten din opo­ziție și începe să plîngă! —Frate !... privește!—spune el, în­­necat de lăcrămi — mi s’a făgăduit locul de subdirector și nu mi s’au dat... mi s’a făgăduit locul de in­spector al Capitalei și nu știu rău cît rămîne individul nostru... acum ... uite bătae de joc... mă numește revizor în județul R!... Ministrul mă­u ne întă... spune că după alegeri o să facă mișcare... ce mișcare dacă îi numește cu decret regal!... Fe­rice de tine, că nu ți-ai lăsat parti­dul !. . ai voștrii nu-și bat joc de lume, cum își bat ai noștri!!... «Să nu vie Păsărică» spune prima telegramă cifrată a prefectului de R. «Să nu vie Păsărică» — spune a doua telegramă cifrată, tot a pre­fectului din R. Directorul se uită, încurcat, cînd la una, cînd la alta. Amîndouă te­legramele, expediate din R, în ace­iași zi și în aceiași oră. Pe amîn­două, nota ministrului : «Să se facă imediat lucrările». Fuga la ministru, să ceară desle­gare. Pe scări, șeful de cabinet, a­­lergînd într’un suflet, îl întîlnește și i spune grăbit: Știu la ce vii , oprește lucrările cu R... Iată altă telegramă din R­­. . «Comitetul executiv, căzînd de a­­cord, hotărește numirea învățătoru­lui... care s’a lepădat de «... ca revizor școlar». — Să se facă acesta numire — a­­daugă șeful de cabinet—și ori­ce altă intervenție, din ordinul d-lui mi­nistru, să se pună la dosar !... A­­propo, mon ami, face el, la ure­chea directorului— trimite la Păsă­rică și-i ia ordinul înnapoi... Trimisul după ordinul lui Păsă­rică aduce vestea că el, primarul, și-a luat pentru totdeauna grija de la împlinirea făgăduințelor față de dînsul !... Murise. Ministrul să crede obligat să tri­mită un reprezentat al său la înmor­­mîntare. E delegat inspectorul Capitalei, care, ușor de înțeles pentru ce spune că­­ vine greu să vorbească la mor­­mînt... Subdirectorul nou, iarăși ușor de înțeles pentru ce, spune același lucru... Incurcătura e înlăturată de un teolog, biograful unui general,

Next