Viitorul, iunie 1911 (Anul 5, nr. 1212-1231)
1911-06-01 / nr. 1212
VIITORUL Statistica, o socotește G. von Mayr printre științele de stat în sens figurat. El deosebește statistica ca artă și că știință. Ca artă sau statistica în sens material, e observațiunea elementară, după la extrem a maselor sociale, în număr și măsură , precum și a tuturor acelor observațiuni strîns legate de acesta, și care pot servi unui scop administrativ fără a se lua însă în seamă tendințele științifice. Ca știință sau în sens formal e acea observațiune, care în baza materialului strîns de statistica artă, clarifică evenimentele și descoperirile în viața socială a omului, întrucît aceste evenimente și descoperiri, se pot măsura sau număra. Mai departe împarte statistica în teoretică și practică. Teoretică e aceia care dă explicațiunile necesare asupra tehnicei și metodei în general, practica e aceia care se ocupă de metodă și în special de rezultatele cercetărilor statistice după principalele grupe ale maselor sociale. Statistica practică o împarte în 5: 1. Statistica populațiunei cu subdiviziunile a) stat. populațiunei; b’ stat. mișcărei populațiunei; 2. statistica morală; 3. statistica culturală ; 4. statistica economică. Această statistică o împarte: G. W.Mayr în generală și specială. Ca statistică economică generală : a) stat. întinderea pămîntului. Ca puncte principale ale acestei statistici sunt : întinderea totală a pămîntului și împărțirea ei naturală, bogăția pămîntului, împărțirea socială a pămîntului, modul de cultură a pămîntului; b) statistica stărei sociale a omului, statistica ocupațiunilor ; c) statistica bunurilor mișcătoare, pentru producțiune și consumațiune ; d) statistica antreprizelor ; e) statistica averilor în general. Toate aceste statistici au la rîndul lor, o statistică a mișcărei maselor. Ca statistică econonomică specială avem : I. grupa economiei nanaționale, care are ca subdiviziuni: a) statistica producțiunei ; b) statistica traficului ; c) statistica consumațiunei. II. Grupa producțiunei particulare care are ca subdiviziuni a) statistica gospodăriilor împărțită iarăși în două : 1. Gospodărie publică care o mai numește și statistică financiară și 2. Gospodărie particulară. In fine ca ultima împărțire a statisticei practice 5) statistica politică. Statistica economică și politică o mai numește G von Mayr și statistică socială. Asupra fiecărei împărțiri a statisticei practice a scris G. Mayr cîte un volum. Ca metode statistice, găsim la G. von Mayr, statistica istorică și statistica matematică. In tine o ultimă deosebire e aceea în statistică primară și statistică secundară. Prin primară înțelege el determinarea completă a maselor sociale, în prima linie pentru scopuri statistice. Secundara e determinarea bine stabilită, a maselor sociale, însă pentru alte scopuri decît cele statistice, și e întrebuințate ca material statistic numai pentru complectarea și desvoltarea materialului existent. După ce am văzut activitatea lui G. vor Mayr pe domeniul statisticei teoretice, să studiăm și activitatea lui pe domeniul practic. In 1869, cînd luă conducerea biroului statistic bavarez, se găsea acest birou tocmai în stadiul de dezvoltare, unde carea unei anumite direcțiuni era absolut necesară. Primul lucru, pe care îl făcu G. von Mayr, fa organizarea unei comisiuni centrale, care să fie compusă de oameni pricepuți în statistică , profesori universitari de statistică și finanțe și din reprezentanți ai cercurilor agricole industriale și comerciale. Scopul era, o mai mare unitate și centralizare în lucrările statistice. Pînă la venirea lui, ca conductor al acestui birou statistic, o groază de material de valoare, rămînea în birourile administrațiilor respective, unde era pus la dosar. Actele se transmiteau biroului statistic erau publicate cu «Documentele statistice ale Regatului Bavariei», care era singurul organ al biroului, a cărei apariție cu toate astea, nu era obligatorie, ci era neregulată. Contra, acestui fapt, găsi G. von Mayr un remediu intervenind, ca toate actele ce se cred necesare biroului statistic, să fie înmînate în mod regulat unei reviste în care să se deslușească atît prin cifre, cît și prin explicațiuni, toată activitatea biroului în timpul unei perioade. Scopul era: aducerea la cunoștința tuturor celor ce se interesau de statistică, în mod amănunțit progresele și mijloacele de îndreptare. La sfîrșitul anului, să se publice pentru a complecta orientarea, un rezumat în genul englezescului «Statistikal Abstrakt». După ce și-a asigurat materialul necesar și a ajuns să publice o revistă statistică, activitatea lui G. v. Mayr se îndreptă asupra modului de prelucrare a materialului. Pînă acum, biroul statistic la toate constatările generale, în special la recensămîntul populațiunei, fusese ocupat exclusiv cu alcătuirea definitivă a privirilor tabelarice, culegerea și prelucrarea materialului fiind numai în sarcina administratorilor locali. Prin această metodă însă, nu se putea avea nimic sigur, pentru că funcționarul ce era însărcinat cu prelucrarea materialului, nu avea nici un interes să lucreze ordonat și exact și să adune materialul cît se poate de amănunțit. G. von Mayr, văzînd toate aceste desavantagii, hotărî ca întreaga activitate statistică tehnică să fie trecută în viitor la centru, sub controlul comisiunei centrale statistice. Prin această reformă, se ajunse la o deosebită finețe în metodă, și o bogată împărțire a materialului după grupe, la care pînă atunci nici nu se putea cine va gîndi. In fine în chestiunea prelucrării materialului statistic, G. von Mayr ocupă de asemenea un loc de frunte. D-sa, a fost acela care a înlăturat vechiul sistem cu liniuțe (Stridelungsverfahren) după care, fiecare caz numărat, e înregistrat printr-o liniuță în diferitele rubrice ale tabelei proectate. Se știe desavantagiul acestui sistem, cînd materialul este foarte vast, tablele cresc în așa mod în mărime și număr încît orice orientare devine în curînd imposibilă. Principiul sistemului aplicat de Georg v. Mayr numită Zählenkartensystem, aplicat pentru prima oară în anul 1871 cu ocaziunea recensămîntului populațiunei Bavariei, este următorul : Din materialul adunat se extrag cartoane sau foițele cu constatările pe care se pune mai mult preț. In urmă, aceste cartoane sau foițe se aranjează în grupuri după cantitatea de subdiviziuni ce voim să obținem. Așa, de exemplu, la recensămîntul populațiunei, sexele după vechiul sistem se deosebesc indicînd numărul bărbaților prin limite într’o rubrică anume destinate și a femeilor într’alta. După sistemul întrebuințat de d-l G. von Mayr, se fac cu foițe, pentru bărbați albastre, pentru femei roșii, iar pe cînd la sistemul vechiu stabilirea de subdiviziuni se face imediat atît după sex cît și după confesiune, varsta, etc., la sistemul lui G. von Mayr se face întăi deosebirea persoanelor după sex, apoi, după confesiune, vîrstă, stare civilă etc., toate făcînduse cu forța de diferite culori. Avantagiul enorm al acestui procedeu constă în faptul că, are loc un control continuu al întregului material, iar greșele comise se observă ușor. Apoi sistemul lui G. von Mayr e foarte puțin costisitor, căci simplifică orice cerințe, permițînd participarea la lucrările de exploatare a materialului (Aushentung) chiar a persoanelor fără o cultură specială și a femeilor. Pe de altă parte, simplificarea operațiunilor face posibilă o dexteritate tehnică cu totul specială a celui ce lucrează materialul, ceea ce nu poate decât folosi preciziunei și mersului rapid al lucrărilor. Mină în mină, cu această superioritate tehnică merge și exactitatea mai precisă a rezultatelor, controlul fiind posibil pretutindinea. Grație acestui sistem, împărțirea materialului se pote face cît de minuțios, combinațiunile pot fi înmulțite după cerință. Cu alte cuvinte, analiza, se poate potrivi cu desăvîrșire cu punctele de vedere științifice, deschizînd, astfel calea pentru rezolvarea problemelor mai înalte și mai delicate. Acest sistem a fost în urmă, aplicat mai în toate țările Europene la recensăminte, afară de Anglia, care azi încă întrebuințează sistemul cu liniuțe. Chiar India, cu ocazia recensămîntului din 1901, a aplicat sistemul forțelor, făcînd o economie de 2 milioane ruble. înainte de a termina, trebue să mai menționăm activitatea prodigioasă a lui G. W. Mayr pe domeniul tuturor chestiunilor sociale, în special al statisticei criminale. Lucrările și articolele lui sunt atît de numeroase încît e imposibil să insistăm asupra lor. Chiar acum, a scos de sub tipar o lucrare intitulată «Forschungsgebiet und Forschungssiel der Kriminalstatistik» (Domeniul și scopul statisticei criminale), dedicată profesorului W. Leszt cu ocazia celui de al 60-lea aniversar al vieții sale. De la 1899, G. v. Mayr, reîntorse din nou profesor la univesitatea din München, unde predă cu o deosebită măestrie și claritate statistica, finanțe și economie politică. Reputația sa universală de mare savant, cît și amabilitatea și bunăvoință cu care întîmpina pe elevi săi, îi atrag în fiecare an un auditoriu ales și numeros care urmăresc cursurile sale cu viu interes și admirație. Seminarul statistic în special, a cărui director este G. von Mayr, este compus din membri, de diferite naționalități, care sub conducerea maestrului, desfășoară o activitate din cele mai variate. Vestea înființării în viitorul semestru de iarnă a unui Seminar de asigurări, pus tot sub conducerea d-sale, a produs o mare bucurie printre studenți, cari adoră pe profesorul lor. Ca elevi ai lui Georg von Mayr, nu putem decît să ne asociăm la sentimentul de respect și admirație ce se aduce eminentului savant de pretutindenea, urîndu-i viață lungă pentru luminarea numeroșilor săi adepți, și propășirea statisticei pe care o reprezintă cu atîta autoritate. C. A și E. G. München Iunie 1911 „Arhiva fotografică Voinescu în localul fotografiei Mandy din str. Cîmpineanu, se instalează la 1 iunie societatea «arhiva fotografică Voinescu» al cărei scop a provocat în cercurile noastre înalte un curent de simpatie atît de puternic,în olt mai toți cei cari au simțit utilitatea artei fotografice în direcțiuni diferite s’au încins printre membrii societăței. Scopul se poate rezuma în următoarele cuvinte: se va pune arta fotografică în serviciul tuturor acțiunilor. Mai pe larg, în afară de lucrări pe pură artă, fotografică, se va pune în serviciul istoriei prin reportagiul fotografic și prin alcătuirea albumurilor istorice , în serviciul artelor, eternizînd urmele de artă națională și etnografie pe cari le mai găsim și răspîndindu-le apoi prin ajutorul albumurilor, cărților poștale și mai ales prin ajutorul unei reviste oficiale pe care o va edita; însfîrșit va edita modele, desenuri, placards, afișe cari au nevoe în execuția lor de ajutorul fotografiei. Afară de aceste mijloace, se vor edita filme cinematografice, cari vor răspîndi în străinătate cunoștinți asupra țărei; cu ajutorul cinematografului se vor reconstitui scene din istoria romînilor, scenele de moravuri cu caracter național și în sfirșit pitoreștile priveliști de cari e plină țara și pe cari nici Romînii nu le cunosc încă bine. Inițiativa acestei opere parte se datorește d-lui I. Voinescu, lucrările pregătitoare s’au bucurat de patronagiul unui comitet compus din dna Elena Bălăceanu Stolnici, d. I. Mișu Săulescu, Dr. H. Botescu, N. Titulescu și ing. Ath. Ionescu. Sub asemenea auspicii scopul societăței se va împlini fără îndoială pe de-a întregul. GLASURI DIN PUBLIC BOICOTUL EVREILOR Domnule Redactor. Citesc cu uimire în onoratul dv. ziar de Vineri 27 curent, un articol asupra unui boicot ce l’ar întreprinde Evreimea contra artiștilor noștri. Boicotul acesta al cărui cîntec îl știți, la ce v’ar scandaliza ? Că Facla, ce nu-i biata, decît o mică lumînărică de Sabăș, duce o luptă așa de ticăloasă contra a tot ce e romînesc, la ce v’ar mira ? Că Frankfurter Zeitung publică nu știri, ci prostii asupra noastră, n’o știți așa de bine și d-v. și atunci la ce vă mai uimește ? Că deși au toate, absolut toate bunurile țărei noastre,—ei drămuindu-le —totuși vreau mai mult încă—și prin purtarea lor nu vor căpăta!—aceasta, trebue să ne facă pe noi a le arăta negru pe alb, toată întîietatea,—nici măcar îngăduirea — pe care o au ei asupra noastră ? Nu trebuie de procedat astfel. Sînteți din puținele foioare rominește v’ați spus cuvîntul atunci cînd a fost nevoie. De cînd apare foaia d-voastră nu cred să fi lipsit de a ceti zece numere. Vă rog acum, ca un obscur și neînsemnat locuitor al acestei țări, ca un cetitor regulat al foei d-v., vă rog să-mi îngăduiți aceste cuvinte. Noi, datoria noastră nu e a-i invita pe ei să înceteze boicotul. Nu trebue să le arătăm resentimentul ce și-l capătă prin asemenea purtări. Pentru noi, ce gravitate poate fi din această supărare a văcarului pe sat ? Ce, ne temem de boicotul Evreilor ? Oare dacă nu vor veni Evreii la Teatrul Nostra va juca înaintea scaunelor goale ? Liciu, Brezeanu și alții vor muri de foame ? Nu rău, vedem prin iarbă o șopîrlă în cazul acesta și nouă ni se pare că e șarpe! La boicotul lor să răspundem noi cu boicotul nostru. Și aici întreb cîți evrei au venit anul acesta la teatrul din Iași și cîți români au fost la renumita, excelenta, etc., artistă romînă Francesca Rozian (Fresda și nu știu mai cum)? Vedeți, aceasta trebue să ne sperie pe noi, nu boicotul lor ? N vor întinde mai departe acest boicot ? Nu vor mai avea să vîndă mărunțușuri la Romîni ? Nu vor mai vrea să scrie decît la Facla și la Adivor ? Nu vor mai vrea să fie redactori evrei la gazete romînești, — ei bine vă întrab pe dv, căci am făcut și eu cîndva ziaristică, vă întreb și pe d v ziariști romîni: e o perdere, ar fi o perdere aceasta sau un cîștig ? Și ca să termin mă leg de ultimele d-v rînduri. Le spuneți că dacă am întoarce și noi foaia cum ar fi ? Ar fi bine ! Și dacă ei care își dau seamă că buna lor situație de astăzi, nu o datoresc decît lipsei de conștiință a poporului acesta amorțit, ei cari trebue să recunoască că atunci cînd poporul acesta se va trezi, altă făină se va măcina la moară, dacă ei nu văd toate acestea, apoi atunci noi ce suntem datori să ne menajăm dușmanii ? Prea cinstit și simțind prea mult pentru vremurile de astăzi romînește, eu consider ca o lașitate faptul că ne-ar îngrozi măcar, pe noi boicotul lor , au pornit războiul, să luptăm. Nu vedeți că ei neațîță, ei deschid focul prin atîtea și atîtea cetățui ce le-au cucerit? Pînă cînd va trage tot în carne vie? Pînă cînd ne vor răni sufletește în ceea ce avem noi mai sfînt și mai bun? Nu propăvăduesc ciomagul, mă ferească D-zeu, dar d v sunteți ostașii Romîniei moderne. Ce mai așteptați de tot trăgăniți lupta. Pe cale economică nu ne luptăm? Cînd vreți ostași vrednici, cînd veți vrea să începeți lupta ? Acestea sînt sentimentele și credința mea. Un zăbranic negru îmi învălue sufletul, dureri și perderi am îndurat multe, dar din mijlocul acestor suferința tot am mai găsit puțină putere morală a vă scrie aceste rînduri. Sper că le veți da atenția cuvenită, publicîndu le măcar în urma rîndurilor de răspuns ale unui fruntași evreu. Dacă se dă atenție tuturor Frankfurter Zeitungurilor, sper că veți publica și unele rînduri ale unui roman mai simțitor. Cu cele mai romînești sentimente, rămîn al d-r. D. I. Atanasiu Mitoc-Adîncata Congresul cercurilor comerciale din țară Duminică a început în Iași congresul cercurilor comerciale. Dimineața, la orele 8, s’au adunat, în piața Unirei, toate societățile cu drapelele în frunte. La orele 8 și jumătate, s’a format un cortegiu, împreună cu congresiștii sosiți seara, și au pornit la gară spre a primi pe ceilalți delegați. In total au sosit dimineața trei trenuri speciale, avînd fiecare cite 53 vgoane. In total sunt vre-o 4000 de congresiști. Oaspeții au fost întîmpinați de d. Cosmovici, prim ajutor de primar, d. Stroia, prefectul și delegații consiliului comunal. D. Cosmovici a urat bună venire în numele orașului. D. M. Ștefaniu, prezidentul cercului local, a urat în numele colegilor. D. Georgescu i-a salutat pe ieșeni în numele bucureștenilor. D. Dumitrescu din T. Severin își exprimă încrederea în congres. D. C. Efrim în numele studenților ieșeni a salutat pe oaspeți. Mai vorbesc d-nii: Belitoreanu, Simionescu-Buzău, Spirtaru-Craiova, Cristescu-Brăila. La Mitropolie La orele 11 congresiștii au plecat la Mitropolie, unde un serviciu divin a fost oficiat de I. P. S. S. Mitropolitul Pimen. Cu această ocazie s’a sfințit drapelul cercului din R.Sărat. In urmă Mitropolitul a rostit o cuvîntare arînd spor la muncă congresiștilor. D. Greceanu, primarul, a urat bună venire oaspeților și și-a exprimat dorința ca dezideratele congresului să fie spre folosul comerțului. Congresul In sala teatrului Național congresul se deschide la orele 3. Prezidează d. Ștefaniu. Se alege biuroul , prezident de onoare d. Cernățeanu, prezident activ d. Ștefaniu ; vice-prezidenți dnii: Georgescu, P. Brătulescu, București ; secretari d nii : Lupulescu, T.-Jiu, Lăzărescu, București, G. Niculescu, Focșani, G. Zamfirescu, Ploești. Următoarea telegramă a fost trimisă M. S. Regelui: «Comercianții și industriașii membri ai cercurilor comerciale și industriale din țară» întruniți în al doilea congres la Iași, roagă pe M. Voastră sprijinitorul comerțului și industriei, să primească omagiile lor de supunere și respect către tron și dinastie. S’au mai trimis telegrame lor Carp și Nenițescu. Discursurile D. C. Negruți, prefectul județului, salută în numele guvernului. D. dr. Cosmovici, prim-ajutor de primar, urează din nou «bună-venire» din partea comunei. D. Zamfirescu-Bozia a mulțumit reprezentanților autorităței, pentru primirea tăcută. D. Dumitrescu-Severin a arătat importanța congresului și arătînd greutățile ce le întîmpină guvernanții romîni, a făcut apel la solidaritatea lor spre a le înlătura astfel. D. Spirtaru Craiova a istorisit înființarea cercurilor comerciale și a îndemnat pe membri să se organizeze pa baze mai sigure. D. Stancu Marinescu-Iltov, a vorbit de greutățile comercianților români din Moldova din cauza concurenței străinilor. După mai multe discuțiuni, Bi au votat următoarele deziderate : Membrii cercurilor comerciale și industriale din Romînia, întruniți în al l lea congres în Iași, la 29, 30 și 31 Mai, în urma dezbaterilor urmate asupra punctelor conținute în program, întocmite pentru congres, au votat în unanimitate următoarele deziderate : 1. Desființarea comerțului ambulant ca păgubitor nu numai comerțului stabil și cinstit, ci și consumatorilor cari sunt înșelați prin produse de calitate inferioară a mărfurilor ce cumpără de la ambulanți. II. Desființarea actualelor taxe de licență și înlocuirea lor cu taxe de consum. III. Modificarea legei repaosului duminical, acordîndu-se repaosul de o jumă de zi, în sensul legei lui Aurelian. IV. Desființarea legei monopolului circiumelor, și proclamarea absolută a libertăței comerțului. V. Modificarea sistemului de administrație a cooperativelor, puindu-le sub conducerea și administrarea comercianților. VI. Modificarea legei timbrului, în sensul ca acțiunile mai mici ca 100 lei să nu fie supuse la nici o taxă de timbru. Congresul solicită Înaltului guvern aducerea la îndeplinire a acestor deziderate și dă putere delegației alese din sinul congresului de a face toate demersurile necesare la locurile în drept, pentru înfăptuirea dezideratelor de mai sus. POLITICA IN TARA Scandalul de la Curtea cu juri din Olt Credeam c’am scăpat de teroarea opresiunilor cari avuseseră loc în alegerile generale din acest an. Constatăm însă cu multă indignare că acest sistem încă mai continuă, căci cine a esistat la Curtea cu juri în ziua cînd urma să se judece procesul de delict electoral, intentat lui Al. Zamfirescu zis Puștiu, C. Ștefănescu-Zănoagă prefect, Pulcă, Maxim Șt. Zănoagă, M. Comăneanu și alți s’a putut convinge îndeajuns că Alteța Sa Gr. Cantacuzino, continuă a fi animat de aceleași sentimente nedemne ca și în timpul alegerilor. După cum se știe, acest proces electoral, în urma presiunilor administrației și a stăruințelor d-lui Gr. Cantacuzino, trebuia să se judece în această sesiune. Dar stăruințele fură zadarnice, căci reclamanții făcînd cerere la Casație de strămutare pentru suspiciunea legală, reușită ca procesul să se amîne din nou. Mare le-a fost supărarea atotputernicilor zilei, și au căutat răzbunarea imediat înscenînd un scandal, chiar în incinta Curței cu juri, profanînd cu aceasta și sanctuarul acestei instituțiuni Indignarea însă fu generală, căci cel ce secretă de a începe acest scandal fu Mihalache Comăneanu, care sub autoritatea morală a ilustrului Vlădescu-Olt zis și Dobrogea începu să profeseze cele mai groase obrăznicii la adresa d-nului deputat Alex. Iliemu, după urma căruia înainte de a fi transfugi, trăseseră destule avantagii. D-l Alex. Iliescu însă știu să pună la locul lor pe acești invezisibili, cari și-au făcut schimbarea la față nu dintr’o convingere sinceră, căci atunci ar fi fost o datorie ci sub imperiul interesului. Nu mai vorbim de atitudinea care a avut-o în acest scandal Maxim Ștefănescu Zănoagă, fratele prefectului, căci ea se poate confunda perfect cu a codeliquentului său Pulcă, cu deosebire de rang social, că una se atribue unui fost candidat la colegiul I de Cameră și alta se atribue unui fost grăjdar. Opinia publică însă a știut să clasifice și pe acest inconștient pe treapta pe care o merită. Față cu toate aceste acte nepermise la cari s’au dedat atît în timpul alegerilor și la care se dedau și azi acești indivizi, toți prietenii d-lui Alex. Inescu au hotărît, ca în semn de cel mai mare dispreț să refuze de acum înainte orice raporturi sociale cu dînșii. Gest. ADUNAREA GENERALA a societăței ortodoxe a femeilor române — Te-deumul de la Mitropolie — Eri s’a ținut prima adunare generală a societăței națională a femeilor române. Adunarea s’a început printr’un Te-deum care s’a oficiat la Mitropolie la orele 10 jumătate dimineața, de către P. S. S. Arhereul Theodosie Vicarul Sf. Mitropolit, înconjurat de un numeros cler. La acest Te-deum au asistat toate doamnele din înalta societate membre ale comitetului central, membrii comitetelor parohiale, precum și un mare număr de membrii ai filialelor din provincie. La orele 11 jumătate, terminîndu-se Te-deumul, doamnele din comitetul central s’au dus de au făcut o vizită I. P. S. S. Mitropolitului Primat, președintele de onoare al societăței.—I. P. S. S. s’a întreținut cu doamnele presinte și s’a scuzat că nu va putea lua parte la ședința adunărei generale. Adunarea din Sala Atheneului La orele 4 membrii societăței precum și un mare număr de persoane distinse, precum și un număr de peste treizeci de preoți din Capitală, s’au întrunit în sala cea mare a Atheneului Român. In numeroasa asistență remarc pe doamnele Zoe dr. Rîmniceanu, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Zoe Mândrea, Elena M. Săulescu, Elena Odobescu, D. Butculescu, Irina Butculescu, Bălăceanu Stroici, Zoe Roseti Bălănescu, Tatiana Niculescu-Dorobanțu, inginer Simon, Elisabeta I. Manu, Suitana C. Miclescu ș. a. P. S. S. Arhereul Teodoaie Ploeșteanu, vicarul Sf. Mitropolit, P. C. Preoții Arhimandritul Scriban, directorul Seminarului Central, preoții D. Popescu-Moșoală, I. Dumitrescu, Bidoianu, Constantinescu-Lucaci, Ilie Teodorescu ș. a. ; d-nii P. Gîrboviceanu, S. Mehedinți, D. Onciu, Jean Dumitrescu ș. a. ■ • * P. S. S. Arhereul Theodosie Ploeșteanu, vice-președintele societăței, a deschis ședința la orele 4 și jumătate printr’o cuvîntare în care arată rolul societăței, scopul care’l urmărește și ce cauze au provocat înființarea acestei societăți. Cînd nori negri s’au abătut asupra bisericei noastre,—spune P. S. S.,—doamnele din înalta societate s’au pus în gardă pentru apărarea religiunei noastre strămoșești. Arată că în mai puțin de un an, de cînd societatea a luat o formă temeinică, rezultatele au fost foarte satisfăcătoare. S’a înființat o grădină de copii în Capitală și în curînd se vor mai înființa și altele. De asemenea societatea a hotărît ca pentru la toamnă să deschidă un liceu internat de fete, în care scop s’a și procurat un vast și frumos local în str. Principatele Unite din Capitală.« ■ * ® La urmă s’a dat cuvîntul d-nei Alexandrina Gr. Cantacuzino, membră în comitetul central,care a dat citire unei telegrame din partea d-nei Anastasia Gr. Filipescu președinta societăței, prin care se scuză că nu poate lua parte la adunare. Adunarea hotărește să se răspundă tot printr’o telegramă d-nei Filipescu, arătîndui omagiile celor presenți. De asemenea se hotărește a se trimete cîte o telegramă de omagii M. S. Regelui, I. P. S. S. Mitropolitului Primat și I. P. S. S. Mitropolitului Moldovei. La urmă se dă cuvîntul d-lui Simion Mehedinți, profesor universitar. Conferința d lui S. Mehedinți D. S. Mehedinți a rostit o foarte interesantă și plină de însuflețire, conferință, arătînd marele și nobilul scop pe care îl urmurește societatea națională ortodoxă a femeilor române. D-sa spune că această societate a dat ființă atunci cînd nori grei s’au abătut asupra bisericei noastre și cînd dușmanii voiau să zgudue din temelii biserica și credința noastră strămoșească. Dacă clțiva au căzut în păcat și s’au abătut de la calea dreaptă aceasta nu însemnă că a căzut biserica. Biserica noastră a fost, este și va fi cel mai sfînt și mai scump ideal al nostru. Pseudo-civilizația a încercat să conteste existența lui D-zeu, dar D zeu există și va exista deapururea. Cei mai mari oameni de știință s’au declarat neputincioși în fața marelui și sublimului mister care înconjură Dumnezeirea. Trecînd într’o altă ordine de idei, conferențiarul spune că romînii sînt cel mai tolerant popor față de celelalte credințe ale celor ce locuesc cu ei. In țara noastră toate culturile religioase se bucură de cea mai largă ospitalitate, în schimb însă noi nu cerem, celor streini de religiunea noastră, decît să ne lase în pace după cum și noi îi lăsăm, și să nu se atingă de scumpul nostru patrimoniu strămoșesc. Cei ce s'ar încerca să izbească în biserica noastră să nu uite că vor izbi în sufletele noastre. Am tăcut mult, atît cît puterile ne-au ajutat, pentru cultura neamului nostru. Am dat o îndrumare solidă școalei și armatei două instituții principale de cultură, cu regret însă trebue constatat că pentru biserică am făcut prea puțin. Preoții trebue să-și înțeleagă mai bine menirea lor , prin predici ținute în biserici și prin sfaturi folositoare să caute să păstreze neatins în sufletul poporului, simțul religios. Cu această ocazie conferențiarul constată cu regret că, numărul preoților veniți la adunare, și care ar trebui să-i intereseze mai mult, este foarte restrîns, de abea dacă se zăresc în sală vreo zece preoți. D. S. Mehedinți a terminat aducînd elogii societăței Doamnelor Române, pentru rodnica ei activitate, mulțumind tuturor persoanelor care dau sprijin societăței, precum și presei care a îmbrățișat cu multă căldură această frumoasă inițiativă. Conferința d-lui Mehedinți a fost ascultată cu mult interes și des subliniată de aplauze. După d. Mehedinți a luat cuvîntul preotul Dumitrescu de la biserica Icoana care a ținut să rectifice o afirmațiune a d-lui Mehedinți. Sf. Sa spune că la adunare nu sînt numai zece preoți prezenți ci peste treizeci.* ■ * La urmă membrele comitetului central parohial și delegații filialelor au trecut în sala de jos a societăței georgafice, unde d-na Zoe dr. Rîmniceanu casiera societăței a a făcut o dare de seamă a mersului societăței și a dat citire coruptului de gestiune care a fost aprobat de adunare. Adunarea a luat sfîrșit la orele 6 și jumătate. Rep Argusul Presei Banii lui Griguța Poeticul și incoherentul nostru amic Don Ramiro ne spune în «Seara» de ori: «S’a zis de unii gînditori subtili că singurătatea e un rău sfetnic. .De alți cugetători mai pozitiviști s’a spus că mizeria e prea sfătuitoare. Cu toate acestea se pare că nimic nu poate împinge la acte necugetate, smintite împotriva celor mai elementare norme de umanitate, demnitate și cinste, ca setea de răzbunare.» Unul a zis că singurătatea nu e bună, altul că mizeria e rea. Cu toate acestea, ne spune Don Ramiro, setea de răzbunare e așa și pe dincolo ! , Ce are a face singurătatea și mizeria cu setea de răzbunare? ’ Don Ramiro, Don Ramiro, ce-o să zică Dona Clara ? Stil de ministru oferim un premiu de un milion de lei celui care va putea lămuri înțelesul următoarelor fraze cu care își închee d. Marghiloman scrisoarea publicată în «Epoca » de eri: In toate cazurile, vă rog Domnule Primar, să luați act ca parte interesată și ca autoritate comunală și să comunicați societăței, că ministerul de interne face toate rezervele ,cele mai formale pentru a servi cînd și unde va crede el necesar, dacă nu i se dă satisfacțiune asupra acestor două punte. Toate rezervele, cele mai necesare, pentru a servi cînd și unde ... Și bietul Manliu și-a bătut capul ca să scrie Gramatica Romînă / Tentativă grandomanicâ «Epoca» despre «Cercul de studiu al partidului național-liberal .•» Ceea ce încearcă astăzi domnii Brătieni este o încercare nebună, streină de mentalitatea țărei, dușmană evoluției operate, o tentativă grandomanică pe care lumea din această țară începe prin a o desaproba și va sfîrși prin a o nimici. In chipul ăsta își închipuesc că ne combat pe noi și, în realitate, se răuboesc cu «Stilul» lui Suchianu. Hilda Wangei SPREIDEAL —SCENE SPICUITE IN VREMEA UNOR ALEGERI— III A patra putere în stat, presa, face și ea, de multe ori încurcături, în loc să ajute urmărirea idealurilor celor mai înalte ! Păcatul ei cel mare este că-i prea grăbită cu publicarea știrilor de senzație pentru iubiții și stimații săi cititori! Cu multă trudă, după un mare lux de dovezi de devotament... delegația șefilor de culori politice din Capitală — bănuesc că cititorul va înțelege că nu poate fi vorba de vreo delegație din partea opoziției— hotărăște pe ministru să dea ordin să se facă decizii pentru numirea a doi inspectori, unul la Pitești, altul la Galați, dintre institutorii din Capitală , iar un al treilea inspector, să se numească la Craiova, cu decret regal. Cei trei candidați așteaptă: I Două zile în capăt tărăgănează fabricarea formelor. Cîtă emoție, în aceste două zile de tortură, abia îndulcită cu deliciile izbînzii 1 Ministrul pune, în sfîrșit, iscălitura , ba chiar se-ntoarce și decretul cu semnătura Regelui. O zi numai, dar nemăsurat de lungă, căci trebue așteptată minută cu minută, pînă a doua zi, cînd va apare în Monitorul Oficial nimbele și .. cei trei fericiți, după depunerea jurămîntului, —felicitările, ca de obiceiu, le primisi... cînd prezintase ministrului omagiile lor de recunoștință — vor sbura în trei regiuni deosebite ale mîndrei noastre țări. A doua zi vine catastrofa. Presa cu știrile ei grăbite, silește provincia, să invadeze cabinetul ministrului. Acesta își înghite deciziile cu cei doi inspectori, iar decretul celui de-al treilea, cu iscălitura regelui, trece la dosar... VIII Tot presa e vinovată că ministrul dă telegrame circulare : «Inspectoratelor . Opriți ordinele cu numirea revizorilor...» «Oficiilor poștale din....... Rugăm «restituiți .plicurile cu No... « «Prefecturilor din..... . Propunerile delegațiunilor aprobate, restituiți în cunoștiințările noastre precedente....» IX Domnul...... în legătură strînsă de rudenie cu ministrul, vine la minister cu o falcă în cer și cu una în pămînt, gata să înghită pe directorul de la întîia că nu dă drumul hîrtiilor cu numirea revizorului școlar din județul... mai face el politică.. . cum hotărîse ministrul ! — imposibil — face directorul, arătîndu-i statul personal, cum îl arătase și ministrului, pe care îl convinsese...... în momentele de luciditate nu-i rău învățător.... în perioadele tulburărei mintale însă...» — citește directorul. .Afară de asta nici nu i definitiv în învățămînt ! Ne facem de rîs... — De rîs ne facem, domnile director, decădem în alegeri ! —face domnul.... convins adine de ceia ce spune, vîzîndu-se în sufletul directorului, cu gesturi largi, teatrale. Dacă la urma urmei, dumneata, domnule director — adăugă domnul... cu ironia caracteristică întregei familii — stai astăzi pe acest scaun, apoi, știi stai... sprijinit pe devotamentul unuia ca X și ca Y, pe care trebue să-l plasăm înainte de alegeri !... Stăruința ta e pînza, proverbul, nu se desminte ! Domnul... obținuse, din prima zi, darea afară a fostului revizor, învinuit că stă, ca un tîrnăcop, în preajma proprietăței mari, îndrăznise chiar să ia cu arendă, cu puternica și conștienta lui obștie, o moșie de nouă mii de pogoane, după care îi lăsa gura apă și domnului... rudă cu ministrul și ar fi vrut s’o ia el în exploatarea și pentru îmbunătățirea traiului țărănesc. Furia domnului... nu mai cunoaște margeni, mai ales de cînd, cu toate încurcăturile de intrigă printre săteni, cu ajutorul nebunului, de care se ferește directorul, nu reușește să strice obștia. Vrea, cu orice preț, să-și pue nebunul revizor școlar și..... Pentru un ceas, nebunul ese din minister revizor școlar. X Institutorul, cel cu făgăduința pentru locul de subdirector de învățămînt, așteaptă mereu, de două săptămîni, prin birourile ministerului în cari, acum,intră oricine, în orice oră, și pare abătut, începe să i se zdruncine credința. Ar fi bucuros, pînă una alta, să i dea și un inspectorat, de pildă, ori mai ales, cel din Capitală. Vede însă că individul, numit de fostul ministru inspector la Capitală, stă lipsa prin minister..... ba chiar continuă să vină cu rapoarte de inspecții—mai cu seamă asta îl topește ! Cum? Nu cumva au de gînd să-l ție ?! De ar fi numai asta!... Intr’o zi se pomenește că individul îl provoacă... îl întreabă ce-i mai face școala!.. Să nu-ți vie rău ? Tu aștepți să-ți vie decretul pentru locul lui, iar individul, parcă înadins, te întreabă cui ai lăsat școala! Numai într’un birou nu intră acum X... într’al subdirectorului, unde s’a instalat, contra tuturor așteptărilor, mizerabilul său amic, institutorul.... Vine... se duce... iar vine,„ iar se duce... fără sfîrșit, sărmanul X! S’a rupt ghiața!... Păsărică trudit, aleargă în goană, cu ordinul în mină, la un vechiu prieten din opoziție și începe să plîngă! —Frate !... privește!—spune el, înnecat de lăcrămi — mi s’a făgăduit locul de subdirector și nu mi s’au dat... mi s’a făgăduit locul de inspector al Capitalei și nu știu rău cît rămîne individul nostru... acum ... uite bătae de joc... mă numește revizor în județul R!... Ministrul mău ne întă... spune că după alegeri o să facă mișcare... ce mișcare dacă îi numește cu decret regal!... Ferice de tine, că nu ți-ai lăsat partidul !. . ai voștrii nu-și bat joc de lume, cum își bat ai noștri!!... «Să nu vie Păsărică» spune prima telegramă cifrată a prefectului de R. «Să nu vie Păsărică» — spune a doua telegramă cifrată, tot a prefectului din R. Directorul se uită, încurcat, cînd la una, cînd la alta. Amîndouă telegramele, expediate din R, în aceiași zi și în aceiași oră. Pe amîndouă, nota ministrului : «Să se facă imediat lucrările». Fuga la ministru, să ceară deslegare. Pe scări, șeful de cabinet, alergînd într’un suflet, îl întîlnește și i spune grăbit: Știu la ce vii , oprește lucrările cu R... Iată altă telegramă din R. . «Comitetul executiv, căzînd de acord, hotărește numirea învățătorului... care s’a lepădat de «... ca revizor școlar». — Să se facă acesta numire — adaugă șeful de cabinet—și orice altă intervenție, din ordinul d-lui ministru, să se pună la dosar !... Apropo, mon ami, face el, la urechea directorului— trimite la Păsărică și-i ia ordinul înnapoi... Trimisul după ordinul lui Păsărică aduce vestea că el, primarul, și-a luat pentru totdeauna grija de la împlinirea făgăduințelor față de dînsul !... Murise. Ministrul să crede obligat să trimită un reprezentat al său la înmormîntare. E delegat inspectorul Capitalei, care, ușor de înțeles pentru ce spune că vine greu să vorbească la mormînt... Subdirectorul nou, iarăși ușor de înțeles pentru ce, spune același lucru... Incurcătura e înlăturată de un teolog, biograful unui general,