Viitorul, noiembrie 1911 (Anul 5, nr. 1342-1370)

1911-11-01 / nr. 1342

ANUL AL PATRULEA—No. 1842- 2­5 ABONAMENTE In țară......................... an 18 lei.............șease luni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei .... . șease luni 18 lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni­­ PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI: 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13M7 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 AN­UNC­IU­RI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ...... . 50 bani Linia corp T pe o coloană în pagina IV.......................30 bani Inserți^sub reclame pagina III Unna . ..............................9­­e. » SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIE ȘI LA AGENȚIA Em­iL MELBERT 5 MARȚI 1 NOEMBRIE 181* bani MAREA MANIFESTAȚIE POLITICA DE BRI ION I. C. BRATIANU. Marea consfătuire de ieri însemnează începutul lup­tei în care partidul natio­nal-liberal a intrat. In mijlocul unui entusi­­asm unanim și indescrip­tibil, șef­ul și fr­un­tașii par­tidului au dat semnalul. El a fost înțeles de toti și a fost aprobat de toți. Davidul national-libe­ral Începe, sunt aceste fa­­vorabile auspicii, o lupta îndoita, una, de distru­gere nu numai a unui gu­vern ci a unui întreg sis­tem de guvernamini, alta de clădire a unui nou e­­dificiu, în care viata pu­blica a acestei tari sa ane aerul și lumina de care sunt dornice sufletele ce­lor mulți. Daca acesta e Înțelesul mare și deosebit pe care îl a avut consfătuirea libe­rală,—sint insa și alte în­țelesuri­ cari iși au în­semnătatea lor și care m­e­rita a fi luate în seama. Cel dinții este acela pe care U da deplina armo­nie între șei­cl și membrii partidului nostru.Mai bine de cit in ori­ ce una Îm­prejurare, s’a văzut ca șe­ful partidului întrupează credințele, aspiratiunile și idealurile acelora cari-l ur­mează. Nici o nota dis­cordanta n’a răsunat­ nici un cuvint care sa arate ca, printre membri partidu­lui, ar domni, fata de șei alte simtiminte de cit cele isvorite dint’o desavîrșita încredere, Uiutr’o neuibe­­rata stima și dintr o pro­funda simpatie. Al doilea înțeles care nu trebuie sa ne scape este ca, in ce privește marea opera la care suntem che­mați, nici cea mai mică deosebire de vederi nu e­­xistă intre nair­ni și ti­neri. Nu am putea afirma chiar ca cei nab­îni nu au fost mai convinși, mai ca­tegorici și mai cald uruși de­cit cei tineri in afir­marea idealurilor de care întreg partidul liberal e călăuzit in marea lupta pe care o Începe. ... In sfirșit, al treilea înțe­les care se desprinde din Întrunirea de ieri este ca partidul liberal e la mul­țim­ea situatiunilor ce se impune. O viata noua prin­de sa se închege in stra­turile marei mulțimi, aspi­­rațiuni noua separata, ne­cesități nouă se fac din ce in ce mai simțite. Cu o le­gitimă memorie putem sa constatăm că partidul li­beral n’a rămas străin de aceste mari frâmintări su­fletești. Această mare ar­monie care există între simțămintele marei majo­rități a neamului nostru și între partidul care a în­făptuit atîtea opere mari și glorioase e chezășia cea­­"mai sigură că la capătul luptei ce începem ne aș­teaptă cea mai desăvirșită și cea mai strălucită biru­ință. La luptă, dar­ încă da la orele 1 și jumătate sala clubului german începe să se popu­leze. La orele 2 sala e plină pină la ultimul loc. D-l Ion I. C. Brătianu, șeful par­tidului liberal, sosește după orele 2 și e primit cu aplauze și ovațiuni cari țin mai multe minute. D-na, urci­au se la tribună, spune: Prima datorie a acelor cari lu­crează pentru viitor este să păstreze neatinse tradițiunile scumpe ale tre­cutului. De aceea întrunirea noastră de azi să rugăm să o prezideze ve­nerabilul domn C. Fasaea. Stabilim ast­fel o legătură între trecutul glo­rios al partidului nostru și aspira­țiile pentru viitor (Aplauze). D. G. Fussea, primit cu apla­­uze la masa preșidențială, își expri­mă credința va lupta pe care parti­dul național-liberal o rucepe astăzi, va fi încoronată de succes (apl.) Acest partid își va îndeplini În cu­­rînd misiunea. (apl). D. I. Brătianu reamintește că e vorba de o consfătuire intimă, și e bine ca și cuvîntările să păstreze acest caracter. Se dă cuvîntul d-lui M. Phere­­kyde. Cuvântarea d-lui M. Ph­erekyde Nu o să vă fac un discurs. Scopul ce­­ avem toți, nu privește interese personale. Ne uităm la si­tuația nenorocită a țarei, și ne-am adunat ca să ne sfătuim cum să punem un sfirșit acestei situații. (4­ p­lăuze). Partidul liberal s’a retras din mo­tive patriotice. Trebuia ca și opozi­ția sa la răspunderea guvernării și opera noastră de reforme să se con­solideze astfel. Credeam insă că adversarii noș­tri vor fi credincioși principiilor con­servatoare, ideilor de ordine și le­galitate. Ne am înșelat amar. Incă de la alegeri am văzut dez­­lănțuindu se arbitrarul și desfrîul, din partea celor ce dețin puterea. Ne-am Intora înapoi cu zeci de ani, și s’a reîntronat sistemul forței gu­vernamentale. De atunci sistemul acesta s’a re­­vizionat tot mai mult. Arbitrajul e eteracteristica guvernului. Guvernul nu e preocupat de in­teresul general al țarei, ci de inte­rese pur personale. Conservatorii sunt preocupați de o singură idee: oara să fie mai mare, eare să Me stăpta ? De această idee e influențată în­treaga lor activitate. Lucrurile au ajuns la un grad care nu mai permite din partea noa­stră nici o toleranță. (Aplauze). Guvernul nu mai vrea să știe ni­­mic, nici de legi, nici de angaja­­mente. Ce e de făcut ? Să ne strîngem rîndurile, și să facem ceea­ ce trebue pentru ca o asemenea anomalie să înceteze, și să nu mai fie cu putință pentru viitor (Aplauze). Un lucru trebue să ne preocupe: ziua de mîine. Nu trebue ca ei, după ce vor fi înlăturați, să mai aibă pu­tința de a făptui asemenea operă ne­fastă. Altă dată răspunderea afacerilor publice era încredințată unei mino­rități. La 1884, s’a mărit numărul colegiilor. De atunci am făcut pro­grese uriașe. Numărul oamenilor conștienți de drepturile lor s’au mă­rit, așa incît azi e o nepotrivire în­tre numărul acelora cari au dreptul să se ocupe cu afacerile publice și intre cei cari au darul să se ocupe, (aplauze prelungite). Văd că și d-voastră aveți aceiași idee. Cei mulți, muncitorii de pă­­mânt, deși ar fi avut dorința de a aproba politica agrară a partidului liberal, n'au putut, și voința lor a fost sugrumată. Să ne gindim la ziua de miine. Cînd cei mulți vor putea să-și spună cuvin­tul, nu numai situația internă a țărei se va întări, ci și cea din afară. Suntem într’un moment istoric critic. Trebuie ca în acest moment toată țara să fie tare, și voința ei să și-o impună cu tărie (aplauze). Să fim toți uniți într’un grnd. Să oprim în loc un guvern (voci: Să-l dăm­ afară­­) ca acesta. Aceasta e o necesitate care ni se impune, și să facem imposibilă pe viitor întoarce­rea unei asemeni situații triste (aplauze). Cuvîntarea d-lui G. G. Mîrzescu cer îngăduirea d-voastră, nu pen­tru că ași putea să spun mai bine ceea­ ce a spus d. Pherekyde, dar ca cit sa vor lămuri mai bine îm­prejurările actuale, cu atît rezolu­­țiunile luate de această adunare vor avea mai multă autorităte (aplauze). Partidul liberal e hotărit să lupta cu energie împotriva actualului gu­vern, începînd o acțiune de răstur­­nare împotriva lui, și împotriva sistemului său de guvernare, (a­­plauze). Aceasta e opera noastră negativă. Cea positivă va fi revizuirea Cons­tituției, și lărgirea dreptului de vot (aplauze). Aceasta e și interesul ge­neral al țarei (aplauze). Oligarhia, regimul privilegiilor și al co­rup­­ției electorale, încearcă să slăbească partidul liberal pentru a-l împedica să și desăvîrșească reformele, în fo­losul chlor mulți (aplauze). Partidul liberal nu se va rezema de acum de­cit pe opinia publică largă. Votul obștesc e o ar­mă care va face cu ne­putință o guvernare ar­bitrară ca aceea de azi (aplauze). Și aceasta nu e numai dezidera­tul meu, ci al întregei organizații liberale de la Iași (aplauze). Oratorul arată că toți membrii partidului liberal din Iași sunt strîns uniți în jurul acestei idei. D-sa ci­tește două telegrame: a d-lui Pandele Zamfirescu, fost senator, și N. Gane, in cari se cere votul obștesc (aplauze). Cuvîntarea d-lui E. Gostinescu N'aveam de gînd să vorbesc. Credeam că trecutul trebuia să lase loc viitorului. Am ascultat cu emoție și cu plăcere cuvintele calde ale d-lui Mîrzescu. Dar fiindcă m’ați chemat la tribună, vă dau și eu cîte­­va sfaturi. Un partid ca aljiostru,—singurul partid de guvernămînt din țară,—are datorii și cînd e în opoziție și cînd e la guvern. La guvern își reali­zează programul, în opoziție trebuie să supravegheze ca sa nu i se strice opera. Partidul trebue să fie strîns unit, fiind­că mai ales în opoziție­­ nu se poate face nimica fără un­ re. Am auzit că în unele părți sunt răni de vindecat. Azi nu mai există principiul legalităței și al autorită­­ței. Se propagă anarhia de­­ sus. Le­gile nu se mai țin în seamă. Legea circiumelor de pildă, nu se mai ține deloc și se deschid ori­cîte cîrciumi. Organizațiile noastre din țară ar trebui să facă un dosar de toate fără de legile.­­ Partidul liberal va reveni la guvern tot pe temeiul principiului domniei legi­lor (Aplauze). Se afirmă că cei de la guvern au de gind să desființeze și consiliul superior al agricultural­ De aceea trebue să fim gata (Aplause), împărțirea actuală a colegiilor electorale conrupe țara pînă în mă­duvă (Aplause prelungite). Acuma cine are parale, cine are fondurile ministerului de interne, acela reu­șește (Aplause). Conrupția se în­tinde tot mai mult. Asta se mai cheamă alegere? E aceasta reprezentație națio­nală ? E representația co­rupției și a desfrîului (Aplause). Intr’un județ s’au învoit candi­dații să nu mai plătească pe alegă­tori, ci să-și împartă colegiile. Ei bine, alegătorii n’au mai venit la vot! (Aplauze). Preocuparea noastră de căpetenie trebue să fie re­forma electorală. Trebue să o discutăm și să fim pregătiți ca s'o realizăm (Aplauze). Cuvîntarea d-lui Al. Djuvara S’ar părea ciudată întîlnirea da idei dintre tineri și bătrîni, de la un capăt la altul al țarei, dacă nu ne-am da seamă că această întilnire e re­zultatul unei îndelungate și adînci frămîntări de idei. In partidul libe­ral. (Apl.) Gînd am spus acum 15 ani la Iași că votul universal e idea­lul nostru, n’am fost crezuți. Spunem astăzi că a Sosit momentul ca această re­forma să se realizeze­­ să­­p­lăuite. Eu nu învinuesc colegiile electo­rale pentru conrupția lor. Ele au dat roadele lor, la vremea lor. Acum sunt învechite, căci avem aspirații altele, mai mari și mai înalte. (Apl). Timpurile moderne cer ca mus­sele adinei ale poporului să ia parte la viața publică. (Apl). Nu va fi aceasta cea mai mică par­te de merit a partidului liberal. După ce am suferit învinuirea de a fi răs­culat pe țărani, vom realiza în sfirșit emanciparea țărănimei. (Apl.) Reî­­noim și azi declarația: că nu vom permite să se știr­bească nici una din re­formele noastre. (Apl). Alături însă de reforme, a sosit momentul să chemăm la viața pu­blică țărănimea (Aplauze). Partidul liberal concepe cu înțelepciune și execută cu tărie (Aplauze). Să lă­săm sfatului nostru formula de exe­cuție a acestei mari reforme (A­ plauze). Să se știe că vom­ chema.­la viața publică cît mai mulți (A­­plauze). Pentru toate acestea trebuie unite, armonie, forță pe care n’o poate da da cît cultul aceluiaș ideal. Cea mai înaltă expresie a idealurilor noastre este șeful partidului (Aplauze). In ziua cînd el ar înceta de a fi această expresie, nu are ce căuta a­­colo (Aplauze). Forma cinstită și reală in care s’a făcut alegerea a­­cestui șef iubit, a arătat mai bine ca ori­ce solidaritate a noastră. Ve­dem în alte formațiuni nenumăra­tele lupte și intrigi pentru șefia. De aceea din aceste formațiuni s’a por­nit o campanie nedemnă (Aplauze prelungite) împotriva partidului li­beral și a șefului său. Această cam­panie nu merită de­cît un singur răspuns : solidaritatea­ noastră și dra­gostea ce arătăm șefului (Aplauze). Noi il socotim ca depo­zitarul cel mai autori­zat al idealurilor aces­tui partid. Ii arăta să meargă cu tărie către împlinirea acestor idealuri, sigur fiind că-1 vom ur­ma totdeauna. (Aplauze prelungite) Cuvîntarea D-lui V. G. S Horțun Nu vorbase nici ca tânăr, căci am trecut de tinerețe, nici ca bătrîn, că ei nu sunt încă. O voce. In calitate de inițiator al idealului de azi al partidului. D. Morțun. Inițiator al acestui ideal au fost chiar cei cari au fost și întemeetorii pertidului. E pentru mine o mare mîngîere că văd soast ideal pe cale de realizare. Ion Bră­tianu a realizat Romînia modernă, prin încrederea în puterile vii ale națiunei. Urmașul său va realiza o faptă tot așa de mare: marea re­formă a lărgirei dreptului de vot. (Aplauze). La luptă dar pentru cu­cerirea ei, sub conducerea iubitului nostru șef (Aplauze). Cuvîntarea D-lui D. Mitescu Dela retragerea partidului liberal, ilegalitățile și abuzurile sa ț­n lanț. Ele nu sunt de­cît consecința unui sistem care apasă asupra țarei, de cîte ori vine partidul conservator la guvern. Partidul liberal s’a ocupat de soarta țăranului, l’a eliberat economicește. Trebuie însă să-i liberam și conș­tiința. (Aplauze). Țăranii să nu fie o turma care să fie condusă la vot. E o datorie patriotică, ce se impune partidului liberal, aceea de a lumina și deștepta conștiința țărănimei. Vă putem asigura că noi, parti­dul liberal din Craiova și Dolj, vom lucra cu tot devotamentul pentru realizarea acestei reforme. Vom face pe țăran să înțeleagă ce este patria lui. Vom închina acestei idei toată voința și activitatea noastră (A­plauze). Termin, rugînd pe iubitul nostru șef să aibe toată încrederea în ener­giile noastre (Aplauze prelungite). Cuvîntarea d-lui I.I. G. Brătianu D. Ion I. G. Brătianu (Este primit la tribună cu ovațiuni entuziaste cari durează mai multe minute). Diar, ce contrast! Partidul nos­tru este în opozițiune și ați ascultat cuvîntările acelor cari m’au prece­dat, bătrîni și tineri, și-ați văzut, la fie­care, aceiași și singură inspi­­rațiuni de interes general (Aplauze, ovațiuni prelungite), iar in fața noastră partidul de la guvern, care are răspunderea directă și ofi­cială a marilor interese naționale, răspundere ce s’ar cădea să fie deș­teptată și de primejdiile interne prin cari am trecut în ziua de ieri și de primejdiile din afară vădite și pentru cei mai puțin inițiați. Cu toate acestea, din toată activita­tea guvernului resare o mnică preo­cupare, o preocupare de un ordin a­tît de josnic, atît de pătimaș și de mic, în­cît și cel mai sever din ad­versarii lui nu și ar fi putut închi­pui că la începutul secolului al 20-lea va putea exista în regatul roman un guvern care să nu aibă altă grijă, de­cît acela de a distru­ge și care, în invidia lui neputin­cioasă, să caute egalizarea cu noi, nu în zidirea unei opere superioare, ci în nimicirea celei săvîrșite de noi. (Ovațiuni zgomotoase și pre­lungite). D­ior, este în firea lucrurilor că, cu cît e mai puțină sinceritate, cu atît este mai ușor să faci făgăduieli mai mari și mai pompoase. Ați vă­zut că, într’un singur an, acest gu­vern a formulat deja două făgă­duieli, imposibil de realizat ori­cui în cursul unei singure guvernări. A făgăduit, întîiu, transformarea întregei situațiuni economice și s'a intitulat guvernul estenicei traiului; a fost numai pentru alegeri, însă, un guvern de trai eftin (Rossts , o­vațiuni prelungite) și­ acum, după un an, este de prisos să mai insis­tăm asupra sociozităței și sincerită­­ței acestei făgăduieli : traiul nu s’a oftenit, doar făgăduelile guvernului s’au dovedit într'adevăr prea efti­­ne (Rîsete ; ovațiuni prelungite). In al doilea rînd, a făgăduit o administrație cinstită și s’a numit guvernul tasonărei moravurilor­. El, de alt­fel, ar fi trebuit să fie, înainte de toate, un guvern conser­vator, adică reprezentantul cel mai rigid al ideei de autoritate morală și de legalitate. Mai este nevoe să vă descriu cum a fost întrupată ideia de legalitate, de autoritate și de con­servare în actele guvernului­­ (A­­­plauze. Ovațiuni zgomotoase și pre­lungite). Un singur serviciu a făcut acest guvern: miasmele cari, pe urma fap­telor ale au violat toată atmosfera nu prea stricta clădire politică a țarei noastre, au dat cea mai puter­nică dovadă a insuficienței acestei clădiri. Am resimțit cu toții, mai re­pede și mai adine, nevoia de a se deschide ferestrele. Și această o­­peră este chemat tot partidul liberal să o îndeplinească (Ovațiuni entu­ziaste și prelungite). A venit vremea să spargem și noi ferestre, dar fie­care partid după firea lui, partidul conservator a spart ferestre, prin desordine de stra­dă, la locuințele f­runtașilor statului. Noi ne vom mulțumi să spargem ferestrele unei clădiri politice înve­chite, pentru ca aer sănătos să pă­trundă înăuntru (Ovațiuni entuziaste și prelungite). Unirea în simțiri și în convingeri dovedite astăzi de partidul nostru, îmi dau credința și, prin urmare, puterea, ca, împreună cu d-voastră, să începem acțiunea de realizare i­­mediată a acestei opere de adevărată asanare (Ovațiuni entuziaste și pre­lungite). V’am spus t­otdeauna că, după concepția mea ca șef de partid, nu­mai atunci am autoritatea cerută de acțiunile mari de stat, cînd mă știu în unitate perfectă de simțiminte cu întregul partid, el reprezentând as­­pirațiunile înșiși ale neamului, pentru realizarea cărora luptăm (O­­vațiuni prelungite). D­lor, poate fi și este încă, din nenorocire, un șef de partid, care, cu făcliile din vremile întunecimilor trecute, a socotit că poate lumina numai prin propriile sale forțe și, ca acele făclii, s’a consumat pentru a da numai o lumină strictă și scă­zută de fum și funingine. In civili­zația modernă, lumina nu izvorăște numai din flacăra pe care o vedeți ; lumina este născută din organe pu­ternice de sute și mii de cai putere. In lampa care strălucește se mani­festă toate energiile nevăzute. Cînd «« se »férîmi sau si strică, în locu-i pui alta, nutrită­ din aceleași izvoare de vecinică putere. O ast­fel de lu­mină am înțeles ea că trebue să fie un șef de partid (Ovațiuni entuziaste și prelungite). Nu voi rămînea în fruntea d­v. decît cită vreme mă voiu simți legat de un partid puternic, nutrit de iz­vorul vecinicilor energii naționale, precum firele electrice leagă orice lampă cu motorul alimentat de fla­căra cărbunelui născut în adîncimile pămintului. (Aplauze prelungite și îndelung repetate). Din aceste dinamuri poate izvorî și scînteia care dă lumina și care dă energia, care dă puterea. Dar din ele se poate ivi și forțe care dă trăsnetul. Este datoria noastră să facem să funcționeze astfel prin motorul nos­tru forțele naționale încît scinteile fulgerătoare să nu se producă nici odată. (Ovațiuni puternice și pre­lungite). Este datoria noastră să înlăturăm de la contactul firelor șoarecii cari rozîndu le pot da foc clădirei națio­nale (Ovațiuni prelungite). Ni se impune nouă o veghe trează de fie­care moment și de fiecare zi ca rozăturile acestor șoareci să nu poată naște scinteile primejdioase. Pentru a vă chema la o asemenea veghe v’am rugat să veniți astăzi în mijlocul nostru. Conștienți de pri­mejdiile cari ne amenință și incăl­ziți de idealurile pe care le servim, să ne strîngem forțele necesare pen­tru a împiedeca primejdiile prezen­tului și a realiza idealurile viitorului (Ovațiuni prelungite). Ni se impune pentru aceasta, ca și în trecut, o organizare de partid trează, unitară, conștientă, o organi­zare de partid în care asperitățile in­terne, în care patimile mici să se în­chine totdeauna idealurilor superioare scopurilor înalte pe care le servim. (Ovațiuni prelungite). Ni se impune pentru aceasta amu­țirea acelor preocupări cari ne ar îm­piedica dela propaganda continuă și călduroasă a misiunei noastre. (Ova­țiuni prelungite). Și pentru reforma electorală și pen­tru apărarea ființei Statului de astăzi, avem nevoe de o propagandă mai ac­tivă și mai intensă ca ori­cînd. Eu o cer de la d-voastră. Eu nu sunt de­cît trompeta care sună și chiamă la datorie pe fie­care. Munca trebue să o facem cu toții. Lupta trebue să fie asigurată prin avîntul d-voastră unanim. (Ovațiuni prelungite). Am sunat, d-lor, am sunat pentru o primă chemare și vă rog să vă con­siderați ca o armată mobilizată pen­tru luptă. (Ovațiuni entuziaste și pre­lungite). Să vă reamintiți că dacă nici în războaele celelalte nu se biruește atît cu glonțul și cu tunul cu­ cu sufletul și cu inima, în lupta pe care o du­cem, numai inima și sufletul nostru sunt armele cu care putem învinge. (Ovațiuni prelungite). Vă rog, d-lor, ca această căldură pe care o manifestați aci să o mani­festați încă mai intens și neîntrerupt acolo unde este marea nevoie de ea. Să vă faceți propagatori nu numai ai unor idei, dar ai energiilor necesare pentru aplicarea acestor idei. Idealu­rile goale în politică și în viața po­poarelor n’au valoare; numai acele popoare trăesc care știu prin energia lor să înfăptuiască idealurile necesa­re desvoltărei lor continue. (Aplauze prelungite. Ovațiuni). De aceea vă chem, cum am zis, la o veghe trează, la o luptă continuă, la o energie desfășurată în fie­care moment. La o operă de propagandă intensă, călduroasă și luminoasă pen­tru a face ca masele pe care voim să Le servim să se pătrundă de ele și să ne ajute dînsele la înfăptuirea operei noastre. (Aplauze prelungite nu îndelung re­petate. Ovațiuni nesfîrșite). 9s­a­a Consfătuirea s’a terminat la orele 4 și un sfert, în mijlocul unui en­­tasiasm de nedescris. Șeful partidului naționaliberal AFACEREA „ȘCOALA GRAGIUNESCU Pentru d. Alex. Marghiloman D. Marghiloman continuă să tacă. De ce face oare d. Marghilo­man ? Fiind­că tăcerea ministrului de interne de azi este tot atît de e­­loquentă ca și incorectitudinea mi­nistrului de justiție de la 1894, care răpea cele 193 de pogoane ce constituiau averea «școalei Crăciunescu») din Mizil, fiind-că ministrul de interne de azi este una și aceiași persoană cu minis­trul de justiție de acum 17 ani, și fiind-că la actele oficiale din arhiva tribunalului din Buzău, nu se poate răspunde de­cît prin eloquența taberei pe care d. Mar­ghiloman o afectează, ori de cite ori este prins cu mina în buzu­narul altuia. Cu toate acestea, fiind­că d. Marghiloman este ministru de in­terne, și fiind-că un ministru de interne trebue să știe să vor­bească, dacă nu în alte ocaziuni, cel puțin atunci cînd i se cere cont de incorectitudinile comise în exercițiul foastelor sale func­țiuni, rugăm pe d. Marghiloman să bine­voiască a ne răspunde la următoarele întrebări: I) Pentru ce a așteptat să ajungă mai întîi ministru de justiție și în urmă să ceară vînzarea moșiei Datcoi Boboci, în parte proprietate a „Școalei Crăciunescu“ din Mizil? Pentru ce n’a făcut acest lucru mai nainte, sau pentru ce n’a aș­teptat să plece mai întîi din mi­nister și în urmă să o facă ? Nu cum­va îi era teamă că fiind simplu particular, d-sa nu va reuși să pună mîna pe averea școalei ? II) Pentru ce d l Marghiloman, fiind ministru de justiție, a făcut tribunalul să primească după vîn­­zare numai prețul pentru partea școalei, neplătind taxa de înregis­trare de­cît tot numai pentru par­tea școalei cînd datoria sa era să depună prețul întreg și să plătească taxa pentru vînzarea întregei mo­șii? Nu este aceasta oare o vânzare directă iar nu o eșire din indivi­­ziune și licitațiunea nu cum­va s’a ținut numai drept formă ? Cum se poate califica o astfel de operație din partea unui mi­nistru și încă a unui ministru de justiție ? Nu cum­va este vorba de un jaf pur și simplu sau o tripotare or­dinară, nedemnă pentru cel din urmă om? (111) Cît i­a produs d-lui Marghi­loman pînă azi partea de moșie cumpărată în asemenea împrejurări de la «Școala Crăciunescu» ? Cît ar pretinde d-sa astăzi pe po­gonul de pămînt cumpărat cu 70 de lei ? Ar pretinde 700, 800 sau chiar 1000 de lei ? Iată ce-am avut de întrebat pe d. Marghiloman care pînă azi n’a bine-voit să dea semne de viață, ori de cite­ ori i s’a cerut relațiuni personale asupra po­tlogăriilor sale de acum 17 ani. Să sperăm însă că, de data asta cel puțin, d. Marghiloman, ministru de interne, va bine-voi să lămurească și să justifice ges­tul aceluiaș din Marghiloman, ministru de justiție, în anul 1894. Incidentul de la Bursă se spune o revistă financiară Cea mai veche revistă financiară de la noi «Curierul Financiar» ocu­­pîndu-se în ultimul său număr de incidentul petrecut la Bursă, după ea face un istoric al acestui incident, termină cu următoarele cuvinte : Comitetul Bursei intervenind a aplanat, pe cît se afirmă, inci­dentul personal dintre sindic și bancher , și în urma cererei d-lui I. Bibicescu, director la Banca Na­țională și reprezentant al acestui institut financiar în comitetul Bur­sei, s’a orînduit o anchetă. Constatăm că această anchetă nu s’a făcut încă nici pînă în ziua de astăzi. Persoana aleasă spre a o face se află în călătorie. Nu știm dacă cu intențiune sau întîmplâtor s’a ales această per­soană prea ocupată cu alte trebi, pentru a face o anchetă de natură urgentă ca cea privitoare la corec­titudinea sindicului bursei și la operațiunile ce se fac la acest in­stitut, care decretează in materie de valori financiare. Sigur e că o cercetare urgentă era de nevoe și o deciziune care să arate pe vino­vat pentru ca pînă în 24 de ore să fie înlăturat de la Bursă sau să-i fie închis accesul ei se im­punea.* * « Pe de alta ziarul economic-fi­­nanciar »Argus“ vorbind despre acest incident spune ! Am avut ocazia să vorbim cu un bancher, unul dintre princi­palii membri a* corporației kur-

Next