Viitorul, august 1912 (Anul 6, nr. 1609-1639)

1912-08-01 / nr. 1609

ANUL AL CINCILEA — No. 1609- 2 I bani ABONAMENT!: !n țară................. . un «a 18 IcS , . . . . seasi luni 9 lei In străinătate. . . , un an 30 lel... . . șease luni 18 lei Abonamentele Încep la ’ 15 ale fiecărei tuni ?EBTRIi PBÎJTI SI m*»' »T0W PRSTÜ UK$MAREKTULUi H JMStiTSIS ....... ....Ksrawaffismw^ REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIE, 17—BUCUREȘTI REDACȚIA : TELEF9B 13/47 #ADMINIATUTU : TELEFON 22/35 MANUSCRISELE NU SE VI’APOIAZA ______­____ _ ___________ ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp pe o coloană in pagina IV , „ , Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV : , „ , , InertH și «■ecîarae pagina IV linia . , , „ h­i «sas» a nmmwm « u «s&m­a EBU stilai 00 bani SCL bs'rf­a e# famMi TRAMVAIUL ȘI LUMINA LA CONSTANȚA Regie co­ interesata un Societate romînească Punctul de vedere al par­tidului național-liberal. Pentru instalațiunile de tramvai și lumină electrică în orașul și portul Constanța, s’a votat, după cum se știe, un proect de lege, care ur­mează să se aplice de îndată ce administrația comunală, cu autorizația consiliului de mi­niștri, se va opri asupra for­mulei definitive, pe baza că­reia urmează să se facă lu­crările. Pînă acum s-a încercat o formulă, care nu a avut, însă, aprobarea consiliului de mi­niștri : concesionarea lucră­rilor pe timp de patru­zeci de ani „Societăței ungare Gantz“. Cu toate acestea, un răs­puns categoric și definitiv nu s’a dat încă societăței un­gare, căreia i s’a fixat un a­­nume termen în cursul lunei August, pentru primirea răs­punsului hotărîtor. * Pentru ce s’a întîrziat, însă, răspunsul acesta, deși consi­liul de miniștri luase o ho­­tărire asupra ofertei făcută de societatea străină? Primarul Constanței a ținut să cunoască și punctul de ve­dere al partidului liberal, toc­mai fiind­că era vorba ca să se apeleze iarăși la serviciile capitalului străin. Putem afirma că, la între­bările puse, punctul de ve­dere al partidului liberal a fost comunicat limpede și ca­tegoric. înfrumusețarea și moderni­zarea cît mai grabnică a ora­șului Constanța, în strînsă le­gătură cu dezvoltarea și pro­pășirea continuă a portului nostru de la Marea Neagră, este, fără îndoială, o chesti­une care trebue să ne preo­cupe pe toți, de­o potrivă, fără deosebire de culoare politica. De portul Constanța, de situ­­ațiunea acestuia, sunt legate mari interese economice ge­nerale ale țărei, și ast­fel, in­tereselor acestora urmează să fie subordonat, de către bunii români, ori­ce punct de ve­dere politic. De aceia, din instalațiunea tramvaiului și luminei elec­trice la Constanța, partidul li­beral, preocupat, ca de obi­cei, numai de ceia ce e în directă legătură cu interesele economiei noastre naționale, nu a făcut și nu înțelege să facă o chestiune politică. Atî­­ta vreme cît actuala adminis­trație nu va nesocoti capita­lul național, atîta vreme cît acestui capital i se va recu­noaște întîetatea la care are dreptul în ori­ce întreprindere romînească, partidul național­­liberal nu va refuza nimănui concursul și sprijinul său. Așa cind și aceasta fiind­ linia de conduită constantă a partidului nostru, trebuia să fie lucru de mai înainte înțeles că partidul național­­liberal, nu avea să dea nici sprijinul și nici aprobarea sa concesionarei lucrărilor So­cietăței ungare, chiar dacă oferta străinilor ar fi fost mai puțin oneroasă de­cît aceia făcută administrației comu­nale din Constanța. De altfel, facem discuțiu­­nea aceasta, tocmai spre a lămuri și afirma punctul de vedere al partidului național­­liberal în această chestiune. Partidul național-liberal în­țelege tramvaiul și lumina e­­lectrică la Constanța sub sin­gurele două forme cu putință din punct de vedere romî­nesc : regia co-interesată sau Societate romînească conce­sionară , — cu un cuvînt, ca­pital național sub forma u­­neia sau cealaltă dintre a­­ceste două soluțiuni. In aceste condițiuni, admi­nistrația comunală a orașului Constanța va avea și con­cursul și sprijinul întreg al prtidului național-liberal. De­ altfel, întreprinderea ro­mînească de la Pitești face do­vada neîndoioasă a sinceri­­tăței declarațiunei acesteia p pe care partidul național-li­­beral o va urma în­tocmai, dacă administrația din Constanța va înțelege însemnătatea a­­cestui punct de vedere și pentru capitalul romînesc și pentru interesele economiei noastre naționale. Lămurirea aceasta, în care afirmăm categoric punctul de vedere al partidului național iberal, am socotit-o necesară spre a înlătura anume ver­siuni, cari, puse în circulație, au menirea să falsifice ade­vărul asupra răspunsului au­torizat, care s’a dat în numele partidului național liberal cu nivire la instalațiunea tram­vaiului și luminei electrice în orașul Constanța. Socotim că am fost și lă­muriți și categorici. ZAVRACDRI Moftangiului de la „Epoca“ Insinuările-ți perfide De scrib plătit și anonim N’aveau nevoe de vr’un titlu . Vedem că-s «moft» cînd le citim! Aceluiași De ce nu lași anonimatul, Cind vrei să­­ ajuri și să birțești ? Sau, te-ai prostit in hala acela Că nu mai știi să iscălești ? Ex-spiritualul Narcis. Prensulul Ca șef al marelui «tripot», Iți zice: Canta-Vcazino“ ; Dar mulți, cind pierd la bacara, Te-aclamă Prens de Va­lua! Un decavat NOTE !••• Cavalerismul barbar Cazul de la Constanța, foarte regre­tabil, în care o sumă de tineri ofițeri își au arătat spiritul și bravura ase­diind citadela unei inimi de femee, nu este un simplu fapt divers. El va da prilej străinilor ce nu ne iubesc ca să arate din nou că am rămas „vilde wa­­lachai“, și că suntem încă departe de politeța occidentului. Și în parte acești străini trebue să recunoaștem că ar a­­vea dreptate. Ofițerii cari au făcut pe „cavalerii“ pe lângă o doamnă străină, au calcat în picioare două reguli de bună conduită: respectul femei și res­pectul străinului ce ne vine în țară. Dar fapta lor nu este unică; tineri­mea noastră în general crede că e „de spirit“, dacă e numai fără respect , și crede că e virilă numai pentru că e nedelicată față de femee. La noi, greu o femee singură poate intra la teatru, sau la o cafenea, din pricină că totdeauna se găsesc o sumă de tineri cari să o considere ca victimă a ob­iadelor lor, a asiduităților de prost gust. In alte țări, chiar în Parisul acela pe care tinerii pseudo-parisiani de la noi nu'l cunosc de fel, o femee n’are nevoe să se înarmeze de curaj pentru a intra —singură într’un local public. Ea știe că toată lumea e destul de bine cres­cută, ca să nu o asedieze cu­ priviri și vorbe deplasate. Bărbații își arată acolo superioritatea sexului lor nu prin asal­tul dat celor slabi, ci tocmai prin res­pectul femeei singure. Firește, și în occident bărbații... sunt bărbați, și tinerii... sunt tineri, dar tac­tica lor pe lingă o femee e ceva mai inteligentă de­cît la noi: acolo se simte deosebirea dintre femeia onestă și cea care nu caută de­cît ocazia de-a nu fi. La noi, însă, ori­ ce femee singură e considerată drept ceea­ ce nu este. Și de aci conflicte regretabile ca cel de la Constanța... Tinerimea are o datorie imperioară . Acea de a fi decentă și respectuoasă. Ab­urele de sfidare, ștrengăria de prost gust, fac antipatici tocmai pe aceia cari poartă în figură și în inimă razele dubcei lor primăveri... Petronius Qin Extremul­ Orient --------------L Stăpinittor­ii « J­aposaiei Yoshihito-Haru noul stăpânitor al Japoniei e căsătorit cu prințesa Sadoko, fica prințului Kujo Michitaka, a cărui nobleță are o vechime de peste trei mii de ani. SCRISORI din sinaia Șezătoare literară.- Palace Hotel.­ Distracții.- Sporturi.­ Sinaia, 29 Mie. — In sfîrșit, după o lungă cură de numere de variété, patronii Cazinoului s’au decis să dea publicului și ceva romînesc. Ast­fel în ziua de 28 Iulie, s’a început seria șezătorilor literare la Sinaia. De unde pînă acum sala de Teatru era goală și nimeni nu mai îndrăznea sa vie la obscenele repre­zentații franceze, ori, spre marea mirare a tripotorilor, nu însă și a spectatorilor, cari se vede că au în­vățat că nu tot ce e francez e bun, un public numeros și select a asi­­stat la această șezătoare. Și nici nu era de mirare, cind în program figurau poeții poeziei : A­toinat și V. Eftimiu și maeștrii scenei: Al. Davila și soții Bulandra. S’au recitat poezii și la sfîrșit s’a reprezentat Scînteia, piesă într’un act. Cine a asistat la șezătorile din București, își poate da seama de entuziasmul pe care l’a stirnit, la noi, acest eveniment literar. Singura lipsă a acestei șezători a fost că, tocmai în momentele cele mai sublime de înălțare sufletească, erai turburat de strigătele crupieri­­lor, cari invitau lumea la jocuri. Ast­fel, pe cind maestrul Cincinat recita cunoscuta-i serenadă : „Mai îți aduci aminte Doamnă».... se auzea, ca un ecou batjocoritor, strigătul strident al crupierului : «Faits vos jeux messieurs». Sau poate antreprenorilor li s’a părut că reprezentațiile n’au farmec dacă în sala de teatru nu se va auzi și ce se petrece la cea de «boule»; de aceea le-a făcut alături. Palace Hate! Vorbind de Cazino, fără să vreau, mă gîndesc la Palace Hotel, pe care prensul, în ciuda Hygienei și­ a con­siliului sanitar, voește, cu ori­ce preț, să-l deschidă pe ziua de 1 August, împins de curiozitate, prin inter­venția unui amic, am intrat să-l vi­zitez. Peste tot dezordine, mobile pe jumătate despachetate, îngrămădite prin odăi, lucrători umblînd de colo pînă colo, tapițeri aranjînd draperii, tavanuri căzute, la cari se lucrează cu febrilitate, pereții umezi, mai na­­inte, acum asudați din cauza căldu­­rei înăbușitoare ce o răspîndesc ca­loriferele, în sfîrșit nimic gata, ni­mic sănătos. Am plecat în grabă din acest cuib al umezelii, cu gîn­­dul la nenorocitii cari vor plăti cu sănătatea, cu viata poate, luxul de a usca hambarul consorțiului Mar­­cay-Griguță, cum aproape nu se mai poate face de­oarece «lumea bună» merge să se distreze la Cazino. Dumineca trecută se anunțase concurs de Skating, însă trebuit să fie aminat pentru Dumi­nică 29 de­oarece nu­ se presenta­­seră de­cât vre­ o 5—6 concurenți. Pentru zilele de 29, 30 și 31 Iu­lie se anunță concursuri de tir , iar la 10 August vor începe Champio­­natele de Tenis. Se pare că aceste numeroase concursuri, ce se anunță, ar fi o reacție a publicului, care scandalizat de modul cum e jefuit la Cazino, caută alte distracții mai pu­țin ruinătoare de sănătate.... și de PUD SĂ- i „ Intrebînd pe un propietar, a cărui curte e plină de pomi enormi, de ce nu mai tac din ei, acesta mi-a răs­puns cu mult spirit... și cu multă treptate : «Nu vreau să se spună că banda Cantacuzino-Marțay jefuește ca’n co­dru... și să nu fie codru la Sinaia. I. I. D. A. Distracții Ge­l ce-și dă seama că la Cazino nu se poate face altceva de­cît pierde banii și că altă plăcere nu găsești acolo dacă nu joci, se întreabă cu mirare dacă nu există în Sinaia și altfel de distracții. Intr’adevăr, se găsesc aci cîte­va cinematografe : Capșa, Venus și Hotel Regina, dar pauzele sunt așa de lungi, căci toate sunt la cofetării sau berării, în­cît ai crede că și antreprenorii acestor lo­caluri sunt învoiți cu cei de la Ca­zino, să facă lumea să se plictisească și să se ducă acolo. Se va spune poate : «Dacă nu-ți place să stai la berărie plimbă-te prin parc». Acesta ar fi cel mai ni­merit loc de plimbare aci, dacă, ziua nu te-ai împiedica de toate doicile și servitoarele, cu căruțuri și copii de mină, care forfotesc pe singura alee ce a mai rămas publicului, și seara cel puțin, dacă ai putea să asculți o muzică așa cum era în anii trecuți Antreprenorii Cazinoului, printre cari sunt și 2 efori au angajat muzica numai pentru ziua știind rine cu lu­mea neputindu-se distra în parc va fi silită să vie la tricoul lor. Sporturi Alte distracții erau în alți ani Te­nisul și Skatingul, dar acestea fiind sporturile «High-Lif-ului » a­ Scrisoarea confidențială... ERI: NU SE PUTEA PUBLICA AZI: NU EXISTĂ!... Afacerea­­ scrisoarei confidențiale intră intr’o nouă fază. După cum se știe, noi am cerut pu­blicarea scrisoarei pe care d-l Lahovari ministru ad-interim la interne a adre­sat-o d-lui Dobrescu primarul Capita­lei, fiind­că asemenea scrisori, de­și con­fidențiale, își pierd caracterul lor in­tim, de îndată ce ele sunt schimbate intre persoane oficiale și tratează ches­tiuni de interes public. La început presa oficială avea aerul să se mire de indrăsneala noastră care pretindeam violentarea secretului co­respondențelor particulare. «Epoca» și Seara» au venit cu argumentele lor de circonstanță și ambele oficioase ale guvernului timp de cite­va săptămini n’au făcut de­cît să încerce a convinge opinia publică de monstruozitatea pre­tențiilor noastre nejustificate. Dină mai era dar, scrisoarea confi­dențială a d-lui I. Lahovary exista, dar nu putea fi dată la lumină, din anume motive, fie ele de ordin perso­nal, fie ele de ordin politic. Astăzi însă, o altă gazetă oficială Conservatorul“ a cărei apariție o cre­deam suspendată pe timpul verei, vine cu o adevărată bombă de senzație „Scrisoarea confidențială“ a d-lui Laho­vary nu există !... «Conservatorul» nu face de­cît pur și simplu să agraveze chestiunea scri­soarei confidențiale. Dacă scrisoarea n’ar fi existat, lu­crul s’ar fi știut din primul moment, fiind-că nu ne închipuim ca actualul ministru de interne să se fi făcut com­plice cu primarul Capitalei la acredi­tarea unei știri false, pe tema căreia să se brodeze atîtea comentarii și din a cărei pretinsă, existență să se tragă atîtea concluzii nu tocmai favorabile nici unuia nici altuia. Adevărul însă, este că scrisoarea e­­xistă. Există și ce­va mai mult, prima­rul a și pus o rezoluție pe ea, conside­­rînd-o ca un adevărat act oficial. înțelegem dar că interesul comun al primarului și al ministrului că fie că scrisoarea aceasta să rămînă o taină pentru marele public. Nu înțelegem însă și nici nu se poate concepe o asemenea mentalitate ca existența scrisoarei să fie astă­zi contestată de însuși autorul ei Dar dacă este așa, atitudinea echi­vocă­ a d-lor Lahovary și Dobrescu pro­bează încă odată mai mult ca noi am avut perfecta dreptate cind am cerut publicarea scrisoarei. Haideți domnilor aveți curajul și de­clarați care este adevărul și cind anu­me a­ți mințit: Cind­­­ți declarat că scrisoarea este confidențială și nu se poate publica, sau cînd declarați că scrisoarea nu există.... O societate cinstită în Predeal Societatea pentru Înfru­musețarea Predealului e un exemplu și o biciuire a d-lor Grigutză-Marcay. Pentru a pune în relief frumuse­țea Predealului, și a face tuturor ac­cesibilă și confortabilă vizitarea și lo­cuirea în acest minunat și pitoresc colț al țărei, s’a constituit o socie­tate pentru înfrumusețarea Predea­lului». Această societate a luat ființa le­gală de la 1 Octombre trecut, chiar de la început s’au înscris 200 membri, cu un capital de 100 mii lei. Modesta societate, a cărei mo­destie mai ales­ese în lumină prin contrastul cu societatea identică vecină a Siriei. Acolo sunt milioane care varsează în sunetele armonioase ale cîntărețului Marray, dincoace mică societate, modestă, în fruntea căreia ca cel mai mare subscriitor este Măria Sa Regele, și care urmă­rește, ca cinstită și patriotică so­cietate ce este numai și numai în frumusețarea Predealului, fără gînd de cîștig, fără arendări ne­cinstite, fără intervenția tripotorilor străini. In statutele societăței se perde clar și hotărît că în cazino nu se face jocuri de noroc, și că el va servi numai la concerte și reprezentări teatrale. Cinstim pe aceia cari nu s’au lu după nenorocitul exemplu al Soc­e țâței Sinaiei, și s’a ferit în mod pru­dent și onorabil de-a cădea în păca­tul cazino­ului închiriat tripotorilor internaționali. Cofturile pitorești ale prei noa­stre, nu merită a fi înjosite, nu me­rită a fi transformate în localitate de desfrîu. Ele trebue să rămînă lo­calități de sănătate trupească și su­fletească, încă odată. Alcătuirea Societăței Predealului, fără gînd de cîștiguri vi­ioase, fără arendări suspecte, fără «înfrumusețări», cari se traduc fapt prin jaf și desfrîu, este o pildă și o leofie dată d-lor Griguță Canta­cuzino și G­ ia. Ghelfueli inutile PRIMĂRIA CAPITALEI FACE LUCRĂRI INUTILE NEGLIJIND CELE NE­CESARE Se proectează construirea unui bulevard între Palatul Camerei De­putaților și noul Palat al Senatului. Nu tăgăduim necesitatea unei le­gături directe între Palatele celor două corpuri legiuitoare. De­cît din întîmplare, această le­gătură există : e strada Bibescu care, plecînd de la poalele colinei Metro­­poliei, merge în linie dreaptă pînă la noul Palat al Senatului. Singurul cusur al acestei străzi e că e prea îngustă, dar lărgirea ei se poate face cu o mică cheltuială. In ce scop s’ar mai construi dar noul bulevard care e vorba să fie în două colina Metropolitană? Alte cheltueli mai imperioase și mai ne­cesare nu se pot face ? Iată de pildă: chiar din fața Se­natului ar putea porni un bulevard care să mai ventileze puțin stradele Antim și Artei, înguste și insa­lubre ? Dar se vede că la Primăria Capi­talei nu există un cap conducător și nici un comitet de specialiști al cărui aviz să fie cerut cînd e vorba de tăiat bulevarde noi. Se fac cheltueli inutile și pe urmă edilii n’au bani pentru cele nece­sare. Lucrurile merg anapoda la Pri­măria Capitalei, sub inteligenta con­ducere a d-lui Matake Dobrescu. Păstrarea ți restaurarea Monumentelor Istorice O scurtă privire asupra ace­stei chestiuni de către d. Ales. Lepădatu, secretarul com­i­­siunei monumentelor istorice Cu prilejul scrisorei d-lui C. Dis­­sescu, adresată d-lui I. Kalinderu, președintele comisiunei monumente­lor istorice, privitoare la restaurarea­­mănistirei Cozia, presa s’a ocupat de chestiunea monumentelor istorice, de acele rămășițe sfinte ale trecutu­lui glorios și de credință al neamu­lui nostru. Cu privire la aceste mo­numente, d. Alex. Lepădatu, secre­tarul comisiunei monumentelor isto­rice, a întocmit un studiu scurt dar foarte interesant pe care l-a publicat in cartea omagială «Lui Spiru C. Haret». Din acest studiu, pe care îl rezu­măm aci, se poate vedea prin cite faze a trecut la noi chestiunea mo­numentelor. Relațiunile cronicarilor arată în­deajuns interesul pentru rămășițele istorice. Vornicul Ureche arată ca după «trei an» se cunosc semnele pu­terii marelui împărat al Rîmului. Simeon Dascălul rectifică date din vechile anale cu mărturii scoase din pisaniile bisericilor străbune. Miron Gostin și fiul său Nicolae se strâdu­­esc să afle și să arate origina daco­­romană-genoveză a vechilor cetăți moldovenești. Eruditul principe Di­­mitrie Cantemir și învățatul stolnic Constantin Cantacuzino, primul în­treprinde săpaturi arheologice iar celalalt cercetează pisaniile și epita­­fele vechilor biserici și mănăstiri, spre a restabili cronologia țarei. A­­ceștia pot fi socotiți ca cei dinții ar­heologi romani. După ei, interesul pentru monumentele istorice crește și se raspindește tot mai mult. Paralel cu acest interes nu s’a desvoltat însă și sentimentul public pentru speciala îngrijire și păstrare a acestor monumente. Odinioară to­tul atîrnă de la­ măsura­ sentimente­lor de pietate ale urmașilor față de opera înaintașilor. Așa, Ștefan cel Mare reface lăcașurile sfinte ale stră­moșilor, începînd cu cel de la Ră­dăuți al lui Bogdan Vodă Dascalepa­­torul, Lapușneanu pe al lui Alexan­dru cel Bun și Petru Rareș pe al Marelui Ștefan;­ Matei Basarab pre­face formațiile religioase ale Basara­­beștilor, iar Constantin Vodă Brîn­­coveanu pe ale lui Matei Basarab și așa mai departe. Lucrările acestea nu erau însă de restaurare așa cum se înțelege azi. Ele păstrau vechiul caracter al mo­numentelor, atît numai cît ajuta pri­ceperea și sentimentul artistic al meșterilor, mai mult de­cît al Voe­­vozilor. Epoca prefacerilor nefericite a ve­nit mai tîrziu, a ținut puțin și n’a fost generală, oficios a fost patro­nată în țara romînească sub Bibescu și Știrbei, în timpul cărora sau alte­rat și prefăcut biserici și mănăstiri însemnate, între cari Tismana lui Vladislav Vodă și Bistrița fraților Craiovenești.* Silințele remarcabile ale lui M. Ko­­gălniceanu, continuă d. Lepădatu, re­construcțiile or- fantastice ale lui Asaki și descrierile romantice ale lui Alecu Russo și Gr. Alexandrescu, au fost un preludiu a primei preo­cupări mai serioase pornită de la Stat în această direcție, instituirea in­ anul 1860 de către Al. G. Golescu, ministrul cultelor în tara romînească, a unei comisiuni de bărbați compe­tenți, care să întreprindă cercetări istorico-arhiologice pentru cunoaște­rea și studierea monumentelor isto­ricești. Comisiunea se alcătui din Al. O­­dobescu, Cezar Bolliac, maior Papa­zolu și Al. Pelimon. Cel dintîiu cu competința-i cunoscută și cu entu­­siasmu­l rar pentru studiul antichi­tăților, ne­dete frumoase și valoroase monografii istorice, arheologice și ar­tistice asupra monumentelor De pe urma acestei lucrări a rămas și un album artistic, lucrat de pictorul el­vețian H. Trenk, după indicațiile lui Odobescu, cuprinzi­nd­ 148 planșe cu vederi ale monumentelor, detalii ar­hitectonice, pisanii, odoare, odăjdii, etc. Aceste planșe se găsesc azi, cea mai mare parte, prin donațiunea M. S. Regelui, în posesiunea Muzeului de etnografie și artă națională, și cî­­teva la Muzeul național de antichități. Cezar Bolliac a publicat în 1862 rezultatul cercetărilor sale în volu­mul «Mănăstirile închinate». Papazolu a adunat o colecție bogată de anti­chități românești, mai ales bisericești, care se află în posesia muzeelor și a Academiei Române. Secularizarea averilor mănăstirești a contribuit și ea la cunoașterea ve­chilor monumente, prin studierea do­cumentelor de proprietate și inven­tarierea obiectelor bisericești, din azi s’au înstrăinat multe prin călu­gării greci. * Odată cu începutul domniei M. S. Regelui Carol, se pune pe tapet, în adevăratul înțeles, chestiunea păstră­­rei și restaurărei monumentelor na­ționale, urmează mai departe d. Lă­­padatu. In călătoriile făcute prin în­trea­ga țară, făcute în primii ani ai domniei, Majestatea Sa avu prilejul să cunoască o bună parte din vechile fondații religioase ale voevozilor noș­tri. Atunci pictorul Carol Szathmáry fixă în pictură și aquarelă, citeva din aceste monumente în starea în care aflau atunci, lăsîndu-se frumoase lucrări artistice și unice documente istorice de acest fel. In Mai 1867, cu prilejul unei că­lătorii la Curtea-de-Argeș, M. Sa exa­minează primul proiect de rest­urare bisericei episcopale, iar la 1869 își rezervă prezidenția comisiunei con­stituită pentru restaurarea mânăsti­­rei Neamțu­ de pe urma incendiului. Aceasta «spre a urma de aproape lu­crările și a le da o personală împul­­siune ? La 1873 ridică din nou chestiunea Curții-de-Argeș, unde se începuse lu­crări de restaurare. Constanta preocupare pornită de la Capul Sfatului pentru păstrarea și restaurarea monumentelor istorice, a a­vut de rezultat întocmirea unui re­gulament pentru instituirea unei co­misiuni speciale de cătr ministrul cultelor B. Boerescu în 1874 Prin acest regulament, îngrijirea monu­mentelor a fost pusă sub priveghe­rea unei comisiuni de bărbați com­petenți, cari aveau să le inventarieze, sa le studieze și să avizeze asupra tuturor chestiunilor privitoare la pă­strarea și restaurarea lor. Regula­mentul acesta a servit ca bază legei din 1892. Cu întemeierea serviciului special de resta­urări, sub direcția d-lui A. Lecomte du Noüy, ehe­ziunea restau­­rarei monumentelor bisericești intră în faza cea mai serioasă. La 1875 încep lucrările dela Curtea­­de­ Argeș, la 1882 cele dela Trei Ie­rarhi din Iași, la 1884 cele dela Sf. Nicolae tot de acolo și dela fosta Mitropolie din Tîrgoviște, iar la 1885 cele dela biserica Sf. Dumitru din Craiova.­ Studiul d-lui Lăpădatu fiind foarte interesant, vom rezuma restul în­­tr un alt articol. Gh. N. C. D-l Alexandru Lepădatu secretarul comisiunei monumentelor istorice. D. Poincaré In Rusia COMENTARIILE PRE­SEI GERMANE ȘI AUS­­TRIACE Presa rusă, austriacă și germană comentează fiecare in felul ei, vizita d-lui Poincaré la St. Petersburg. Presa germană vede în această vi­zită un fel de ...ultimatum al Fran­ței, care se vede înșelată în speran­țele sale de revanșă, după ce a dat aliatului rus miliardele sale. Berliner Tageblatt, vorbind de re­centa convenție navală dintre Franța și Rusia, care va fi ratificată la Pe­tersburg, cu ocazia vizitei d-lui Poin­caré, scrie : «Ziarele franțuzești se înșală cind socot această convenție drept un răs­puns la recenta întrevedere din Bas­­tie-Port. Această convenție servește numai intereselor interioare ale Ru­siei, care a găsit astfel un pretext de a cere Franței bani, pe când Franța speră în zadar să o poată ex­ploata în folosul politicei sale inte­rioare». Vorbind de situația interioară a Rusiei, Gazeta Crucei din Berlin scrie: «Fără a voi să pretindem că Ru­sia se află in ajunul unor evenimente la fel cu cele din 1904 și 1905, ni se pare că Rusia n’are nici un cu­vînt de a-și exagera puterea; de a­­ceia nici noi nu avem motive de a ne neliniști». Răspunzînd acestor alegațiuni. Ne­voie Vremia scrie: «Însemnătatea călătoriei d-lui Poin­caré poate fi apreciată după tonul iritat al presei german care pretinde că Rusia invoacă alianțaja cu Frânt

Next