Viitorul, noiembrie 1912 (Anul 6, nr. 1703-1730)

1912-11-03 / nr. 1703

f> iar depozitul de lemne „LA POLITIQUE“ APĂRĂM gg ADMINISTRAȚIA D-LUI DOBRESCU. N’am mai reveni asupra modului cum a înțeles d-l Dobrescu să rezolve chestiunea depozitului comunal de Iem­­­­ne, pentru popu­lația nevoiașe a Capi­talei, dacă presa guvernamentală nu ar stărui în a aduce laude nemeritate fostului primar al Capitalei, pentru această chestiune. • La Politiquet laudă prevederea d-lui Dobrescu, susținând că a fost o adevă­rată bine-facere pentru populația să­racă a orașului acel faimos depozit de lemne. Siliți suntem dar a reveni asupra a­­cestei chestiuni, arătînd că inculia, in­capacitatea și favoritismul au redus la aproape nimic foloasele pe cari le-ar fi putut aduce depozitul comunal de lemne. La Politique, care găsește prilej să critice și pt această chestie trecuta ad­ministrație comunală liberală, uită să spună că întreaga organizare se dato­­rește partidului liberal, și­ lui Al. Con­­stantinescu, fost ministru de Domenii și d-lui Vintilă Brătianu, fostul pri­mar al Capitalei. Administrația liberală luase toate mă­surile pentru a împiedica fraudele sau acaparările; astfel sub nici un cuvînt, nimeni nu putea să ia dintr’o singură dată mai mult de 500 kgf. de lemne. Cei cu adevărat nevoiași se mulțu­meau cu această cantitate, și cînd, o sfîrșeau, veneau și luau din nou. Cu un control riguros, s’a ajuns la rezul­tatul ca lemnele să fie luate numai de oameni un adevăr săraci. Ce-a făcut d-l Dobrescu ! A abrogat măsura aceasta, așa că favoriții regi­mului și oameni cari dispuneau de mij­loace materiale însemnate, au acaparat toată cantitatea de lemne, luînd cite 3—4—5 mii de kilograme deodată, și mai mult, iar săracii adevărați nu s’au putut înfrupta. Acum, lemnele din depozit s’au sfir­­șit, si săracii le plătesc cu 5 lei suta de kilograme, din tirg. Acesta e rezultatul conducerei d-lui Dobrescu. De aceea La Politique a fost foarte rău inspirată cind a crezut că-i poate aduce elogii. Ia revista de ieri cu titlul «Ro­­minitt și interesele statelor balca­nice­, s’a strecurat o eroare care schimbă cu totul sensul unei fraze . In loc de: «spre folosul progre­sului lor și progresului nostru pe toate terenurile nu numai naționale, să se citească: «­muncei naționale». HOTE Houl doliu ostășesc In timp ce viețile se ating pe cîmpul morței și al gloriei dincolo de Dunăre,— și se sting pentru ca din moarte să iasă viața neamului lor, — la noi vieți ostă­șești dispar fără glorie, înghițite de va­luri. Mai deunăzi, zece ofițeri și nume­roși soldați își găsiră moartea în Du­năre ; cu totul recent alți 49 de soldați se scufundă în fața orașului Călărași ! Durerea noastră este cu atît mai pro­fundă cu cît avem conștiința dezastru­lui inutil. Viața ostășească este închinată mor­ței, dar morței ca o condiție de triumf pentru ideea sfintă a țarei. A muri nu pentru un scop înalt, ci pentru o regre­tabilă neglijență, este o rușine, un păcat și o crimă... Cind noi insuflam tinerilor dragostea de oștire, cind spunem mamei ce rămîne să plîngă acasă că pe feciorul ei l’a luat în oaste, că trebue să se ducă acolo căci țara îl chiamă și Sfatul îl protege, noi cu toții avem convingerea că viața ostă­șească e cu adevărat apărată. Pe­nibilul accident din fața orașului Călă­rași putea fi prevăzut, căci avem știri­­ date de persoane competente că șalu­pele noastre sunt în stare proastă, ne­îngrijite, nereparate, și astfel oricînd expuse la accidente nenorocite. Cazul acesta devine de o gravitate excepțională. Nu deplîngem numai pe cei ce au pierit în valuri, dar ne în­grijim­­i de soarta celor ce au rămas, ne temem și de alte nenorociri, dacă măsuri urgente nu se vor lua pentru ca militarii noștri să fie apărați, pen­tru ca viețile soldaților să nu fie ex­puse a pieri inutil, fără glorie, și fără frumusețea ce înconjură o moarte pen­tru țară. Oștirea noastră ne este scumpă, o iu­bim și o considerăm ca un zid al vieței noastre a tuturor; și iată de ce moar­tea recentă a celor 60 de grăniceri ne înduioșează și ne mînie... Ne înduioșează pentru că loviturile aduse oștirei, răsună penibil în sufletul nostru . Ne mînie, căci avem convingerea că pierderea atîtor vieți putea fi evitată cu mai multă prudență, cu mai mu­tă grije de viața celor înrolați sub steag pentru a fi copii apărați, iar nu vic­time ale neprevederei... Petronius BULETIN ZiiMm R­AZBOIUL, filmul Ferdinand și prințul moștenitor Boris intrînd victorioși în Mustafa-Pașa, însoțiți de înaltul cler și de armată. PENTRU ȚARA... I DIN VICTORIILE BULGARILOR " + In momente grei van­tațile de par a servi idealul . Țările tinere sunt expuse, i mai mult de­cît cele bătrîne,­­ a suferi de pasiuni politice. Conștiința vieței cetățenești la ast­fel de state e plină de­­ entuziasmul ce-i dă energia­­ nech­eltuită, și cei ce intră în politică, după ce generații întregi de strămoși au trăit în asuprire, se răzbună prin­­­­tr’un exces­­ de expansiune și de luptă, de toate impusele tăceri ale vremurilor de a­­servire. , Romînia nu putea să facă excepție de la această regulă comuna a evoluției statelor. A cunoscut și ea patima po­litică, dusă une­ori pînâ la regretabila luptă personală, p­înă la animozitatea care a­­coperă cu invidie și ură por­nirile înalte și dezinteresate ale sufletului. Este o lipsă de patriotism, evident, In acest fel de­ a înțelege luptele politice, de­oare­ce idealul politic trebue să fie de­ a servi țara In chip întreg și a economisi forțele naționale, iar nu a calomnia, a slabi, a deprecia opera și munca adversarilor cari sunt și trebue să fie soldații a­­celuiași ideal suprem na­țional. Dar lipsa aceasta de pa­triotism trebue pusă mai mult pe seama unei exube­ranțe tinerești, cum spuneam la începutul articolului nos­tru. Patriotismul nostru nu-1 arătăm adeseori în luptele politice normale, dar e de ajuns ca fulgerile vremurilor grele să străbată cerul, pen­tru ca cutele ascunse ale su­fletului nostru să se tre­zească, pentru ca în inimile noastre să se descopere acel patriotism latent care unește pe conservator de liberal, și care face din fie­care din noi farîma de forță ce susține neamul întreg. Și un ast­fel de moment de reculegere, de Înălțare, un ast­fel de moment în care pasiunile politice tac și trebue să tacă, este tocmai momentul actual. Știm ceea­ ce vedem că se întîmpla; ne dăm seama de d­isech­ilibru ce se petrece cind din lumea europeană e aproape să dispară un impe­riu ce șase secole speriase, stapînise și robise; înțelegem gravitatea schimbului de la o formulă: formula statului­­quo, la realitatea constela­țiilor­ altor state naționale. Dar ce va fi dincolo de ceea­­ce este? Ce se ascunde între culise, pe cînd scena e ocu­pată de marea tragedie a răz­boiului?—iată ceea­ ce momen­tan nu putem ști, nu putem înțelege, și nu putem rezolvi. Și nesiguranța zilei de mîine, anxietatea așteptărilor, complicațiile diplomatice, ne­siguranța primirei a ceea­ ce ni se cuvine, și grija de-a nu fi nevoiți să stricam amiciții cu state pe cari jertfele noa­stre le-au creat,—toate aces­tea pun în suflet nota gravă, nota desinteresată a sacrifi­ciilor ce ni se vor cere, și pe cari suntem gata să le dăm. Ochii noștri se înalță spre drapelul ce poartă în cutele lui destinul nostru al tutu­­ror , și sufletele se îndreap­tă spre Regele care simbo­lizează, pentru noi, trecutul de jertfe, și viitorul ce voim să ni-l închipuim cît mai fru­mos și mai înălțător. Ne despart pe noi con­cepții de stat și idei politi­ce, ne despart sisteme de gu­vern și feluri de luptă, dar ne unesc la­o­laltă iubirea de țară și respectul de Re­bele ce dă o formă plastică ideei eterice și sublime a Pa­riei de ieri, de azi și de totdeauna, OR. TĂUȘAN. bani In țară...............un an 18 Lei..................șease luni 9 Lei In străinătate .. un an 30 Lei...............șease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni PENTRU PREOTI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI— STRADA ACADEMIEI17—BUCUREȘTI REDACTIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA : TELEFON 2213. MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III :.....................50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :..... 30 bani Inserții și reclame pagina III linia ......... 2 lei A SE ADRESA LA ADMINISTRAȚIA SI LA AGENȚIA EMIL MEIBERT­ ECOURI apărut o carte curioasă dat fiind calitatea autorului ei. Fostul vi­car al bisericei Saint-Germain­­l’Auxerrois, a scris un gros vo­lum despre falimentul științelor : «La faillite des religions». legările pentru primul parlament chinez vor trebui să dea 601 de deputați și 274 senatori. Senatorii sunt aleși de parla­mentele provinciale. Deputații sunt aleși de toți cetățenii cu 21 ani, lo­cuind de doui ani cel puțin în cer­cul electoral, și plătind cal puțin 2 yeni ca impozit pe luni D­upă un ziar unguresc, administra­ția militară austro-ungară ar a­­vea intenția de a cumpăra 12.000 de automobile pantru a servi ca tren de echipagiu. Războiul din Balcani ar fi dovedit utilitatea automobilelor. Ice-amiralul Le Pord, prefect ma­ritim în Gherburg a­­ interzis mi­litarilor să asiste la piesa Bagnes d'Afrique ca avînd un caracter antimilitarist. A pus patrule la ușile teatrului pentru a opri intrarea mi­litarilor. Z­iarul Nazione din Florența scria «Sfirșitul tratatului triplei­ ali­­anțe cade în 1914; nu e deci nici o urgență de a asuma de pe a­­cuma angajamente- Ceea ce se pe­­trece in Balcani ne silește să fim de o prudență extremă». C­onsiliul de administrație al școalei de științe politice din Paris a în­­credința lui Pinon, catedra de politica contemporană, ocupată de ani de zile de regretatul economist și sociolog Anatole Leroy-Beaulieu, I­II ? Ji» bani ^■IS |í v- , - ÎNVĂȚĂMINTELE RĂZBOIULUI Armată de paradă Pentru ce au fost bătuți Turcii. E ziuaj Selamlîkului. Trăsura cu cai albi a sultanului ese din Ildiz Kiosk și, un trup liniștit, trece printre cele două rînduri de soldați cu fesuri roșii. Un strigăt gutural aspru salută ivi­rea padișahului. Înainte și in urma trăsurii galo­pează ofițeri acoperiți în aur. Toți par a fi generali. Hamalii, vinzătorii de zaharicale, derbedeii turci privesc încîntați spec­tacolul. Ochii lor, ca și ai străinilor, se opresc mai ales asupra soldaților. Tunici ajustate, cizme lustruite, arme lucitoare în mini. Un străin care trece își zice : «Ce forță trebue să fie a­­ceastă armată care, la valoarea legen­dară a soldaților, adaugă perfecția u­­nui armament. «Omul bolnav» nu e așa de bolnav cit se zice și va în­gropa pe mulți alții ce par sănătoși. Dar iată că disprețuiții ghiauri din țările balcanice, sfidînd pe stăpina lor seculară se unesc și pornesc la răz­­boiu. Turcii sunt siguri că într’o sin­gură bătălie îi vor zdrobi. Și această greșeală enormă o fac și marile Puteri ale Europei, aceleași mari Puteri cari cheltuesc mult cu întreținerea de străluciți atașați mi­ltari la Constantinopol. Și cînd această armată așa de stră­lucită în aparență, a fost chemați să’și îndeplinească rolul pentru care fu­sese presată, iluzia calităților ei se topi de odată. Infrîngerile veniră una după alta și adevărul crud apăru. Destăinuirile corespondenților de războiu, a marilor ziare europene, oameni competenți cari au asistat de aproape la toate războaele moderne sunt uimitoare. Lipsesc ofițerii Un an înainte­a războiului, Mahmud Șefket Pașa a vrut să organizeze ar­mata. Și a făcut aceasta izgonind pe toți ofițerii și subofițerii pe cari el îi socotea incapabili. In acelaș timp însă mărea numă­rul soldaților. Astfel, în ajunul răz­boiului armata nu avea ofițeri. Nume­roase batalioane de cite opt­ sute de oameni sunt comandate de căpitani, cari nu au sub ordinele lor decit trei sau patru ofițeri. Pe lingă aceasta, valoarea ofițeri­lor superiori era sub mediocră. In actuala campanie au făcut greșeli așa de elementare, în­cît au putut fi ob­servate de la Constantinopole și au fost trimiși înaintea consiliului de războiu. Pierderea bătăliei da la Kirk Klasse se datorește manevrei greșite a generalului, prințul Aziz. Armata nu făcuse manevre. Sub ve­chiul regim turcesc, dobo­­rît de-abia de cîți­va ani, armata nu făcea manevre. Sultanul Abdul Ha­mid nu voia să întrunească o masă de oameni prea mare, temîndu-se că va porni împotriva lui. Astfel ofițerii superiori nu s’au putut deprinde cu conducerea mari­lor unități de trupe, soldații n’au fost antrenați și n’au fost deprinși cu mînuirea armelor moderne. Ei nu aveau idee de puterea artileriei de astăzi și se credeau tot pe vremea tunurilor cu tragerea înceată și a­propiată. De aceea, cînd obuzele artileriei bulgărești cădeau în mijlocul batali­oanelor otomane, fără să se vadă de unde au pornit, soldații au fost a­de inspăimîntați, inați, crezînd in in­tervenția unei puteri supranaturale, au fost cuprinși de panică și au fu­git din luptă. Trupele fără legătură. Corpurile de armată care trebue să lucreze în cea mai complectă con­cordanță, erau izolate, din pricina lipsei mijloacelor de comunicație. Nici telegraf, nici telefon de campanie. Se citează cazuri tipice. O ștafetă lui Muktar Pașa a căutat trei zile pe generalisimul Nazim, pentru a-i înmîna o depeșă urgența. Șeful cenzurii, maiorul Wassi-Bey, a căutat două zile, fără rezultat, sta­tul major al lui Abdulah Pașa. * Și dacă mai adăugăm la aceste cauze, lipsa desăvîrșită­ a serviciului de aprovizionare, care a făcut ca­oldații să rămînă alte trei zile fără hrană și să lupte flăminzi, dezastrul armatei turcești se explică. E. Ce. Patrache la Viena CE-A TRATAT CU ÎM­PĂRATUL AUSTRIEI Sunt informat ci între Ce. Petrache și împăratul Austro-Ungariei a avut loc la Viena următoarea convorbire cu pri­vire la pretențiile Romîniei în Balcani: împăratul: Ce pretenții aveți d-v ? Ce. Petrache : Fierul roșu 1 . . Împăratul: Nu ’nțeleg . . . Vreau să cunosc care sunt precis năzuințele d­e față de evenimentele din Turcia . . . Cc. Petrache: Am înțeles, Majestate, că doar nu sunt gogomanul de Titu ... Repet: pretenția noastră este Fierul roșu ! Împăratul: Fierul roșu contra cui? Contra Turcilor sau Bulgarilor? Cc. Petrache, Contra Brătienilor ! Des­ființarea societății comunale de tram­vaie, lichidarea Băncii Naționale, în­chiderea Creditului rural, ridicarea graj­durilor lui Marghiloman la rangul de instituție de Stat... Împăratul. Mă iertați, domnule Carp, eu vream să vă întreb ce pretenție a­­veți în Macedonia ? Petrache (uimit): Unde ? Împăratul: In Macedonia ! Dc. Petrache: Regret, Majestate, dar nu cunosc acest nume ! Împăratul: Cum se poate ? D-v. care sînteți prieten bun cu eminentul geo­graf, d-l Mehedinți, să nu știți că Ma­cedonia e o provincie unde trăesc atîți Romîni! Cc. Petrache: A, înțelegi Vreți vorbiți de Hecuba ! • Împăratul: De Macedonia, domnule Carp ! Cc. Petrache: De Hecuba, Majestate. Dar Hecuba nu ne interesează. Și nu ne interesează nici Rominii din Tran­silvania, nici cei din Bucovina, nici cei din Basarabia. Pe mine personal mă in­teresează numai starea atmosferică. Împăratul: Sînteți astronom? Cc. Petrache: Nu, sunt moșier și țiu foarte mult să-mi încasez cîștiurile la vreme. Acesta este programul meu ! Împăratul: Și alt ideal nu aveți ? Cc. Petrache: Ba da: Țiu ca șef al partidului conservator să nu ajungă nici­odată Take Ionescu 1... Împăratul. Dar de Bulgari, ce cre­deți ? Ce. Petrache , Ce Bulgari, Majestate? De asta ne arde nouă a­­ni ? Bulgari ! Rahat cu perje ! Satul arde și baba se piaptănă ! E o primejdie mult mai mare care ne îngrijește actualmente pe noi Rominii. Împăratul : Care? Cc. Petrache : Takismul ! Bulgarii ce pot să ne ia? Dobrog­a : Două județe. Take vrea să ne ia însă toată țara, a­­dică treizeci și două de județe ! Asta nu e glumă. Majestate 1 Bulga­ri ar pu­tea să ne ia, în cazul cel mai grav, prestigiul moral ! Dar ce e asta ? Ni­mic ! Vax ! Take ne ia toate prefectu­rile, toți, deputații, toți comisarii ! Asta n’o vom tolera niciodată ! Împăratul: Și ce vreți d­v., exce­lență ? Cc. Petrache : Intervenția străină. Ma­jestate, pentru restabilirea statului-quo. Împăratul: In Balcani ? Cc. Petrache: Nu, in partidul con­servator, impăratul, înțeleg ! D-v. faceți poli­tica „omului bolnav”. I­­ Cc Petrache : En bolnav ? 1 Asta o insultă, Majestate ! Și Cc. Petrache eși trîntind ușa Hoff­­burgului 1 gfredeliș. SITUAȚIA UNTEIUIATIKIMA După unele versiuni, s ar da o luptă crincenă la Ceatalgea ; după altele au loc negocieri de pace între Turcia și statele balcanice, fără mijlocirea Pute­rilor. Aceste versiuni contradictorii în a­­parență, sunt totuși adevărate. Ele răs­pund perfect de bine situațiunea din Balcani. Turcia e bătută, dar nu e încă de­finitiv biruită. Ea încearcă să continue lupta, dar în același timp, știindu-și partida militară și diplomatică pierdută de mai înainte, ea caută de pe acum să pună bazele unei păci, înainte de a figura ca definitiv biruită. Statele balcanice se află mutatis mu­tandis, in aceiași situațiune. Ele sunt biruitoare, dar n’au mea victoria a­­nală.Ele mai știu că chiar de ar avea-o, n’ar putea obține mai mult de­cît le­­au adus biruințele de pînă acum. De aceia, primind lupta cu Turcii, sunt gata să încheie și pace. Situația e clar aceasta. Comandanții militari fac pregătiri de războiu, iar diplomații fac pregătiri de pace. Dar însuși faptul că încep a se face pregătiri de pace e un semn bun, căci războiul pare a fi ajuns la un punct mort Ceea ce mai contribue la liniștirea Europei e știrea că intre Serbia și Austria s’a găsit mijlocul unui acord. Pe ziua de azi intrăm sub semnul păcei, deși la orizont se vede iacă ro­­șeața singelui. Această roșeață e in acelaș timp și amurgul războiului și aurora păcei. ROMÂNIA LA CONSTAN­TINOPOLE Unele ziare berlineze ventiiează ideia ca Puterile să dea României mandatul de a administra vilaietul Constantinopolului și trecerea prin strîmtoarea Dardanelelor. Zorele în chestiune—printre care Vossische Zeitung—declară că aseme­­nea mandat ar fi cea mai buna com­­pensațiune dată României pentru a­­titudinea ei în răsăritul Europei. NEGOCIAȚIUNILE DE PACE Turcia s'a adresat direct Statelor beligerante în vederea păcei. Ea a luat această hotărîre în urma convin­­gerei ce si-a făcut-o Poarta și coman­damentul turcesc că rezistența de la Ceatalgea ar fi inutilă. Inutilă din punctul de vedere militar, fiind­că nu prezintă garanțiile unui succes militar, inutilă din punctul de ve­dere diplomatic, fiind­că chiar o vic­torie n'ar putea relua Statelor creș­­tine cuceririle de pină acum. După cum se știe, ceruse întîi Pu­terilor mijlocirea pentru pace, dar cererea ei n'a fost satisfăcută. Ceea­ ce o îndemnase să se adreseze întîi Pu­terilor, n'a fost numai desconsidera­rea Statelor creștine din Balcani, ci mai ales convingerea că Puterile se vor arăta mai bine-voitoare Turciei. Dar de curînd Europa a admis ca axiomă ca statele creștine să se bu­­cure de fructul victorii­or lor. De cind mai ales primul ministru englez a a­­bandonat definitiv Turcia, cercurile conducătoare din Constantinopol au înțeles că e mai avantajos să nego­cieze direct cu statele beligerante. Gîndul secret al Turciei e că, tra­­tînd direct cu statele balcanice, și sa­­tisfăcindu-le pretențiile, se va evita convocarea unei conferințe europene, unde Puterile mari ar veni și ele cu pretențiile lor. Este însă îndoială dacă această conferință va putea fi evitată. Puterile mari sunt prea mult interesate în rezolvarea chestiei orien­tului, ca să nu pună la cale această con­f­rință. CONFLICTUL RUSO-CHINEZ Extremul Orient e în preziua unui conflict. Rusia profitînd de faptul că Europa e cu totul absorbită de pro­blema balcanică, a încheiat cu prin­cipii mongoli un act politic în vir­tutea căruia Mongolia trece oare­cum sub protectoratul rusesc. China nu poate tolera această știr­bire adusă suveranităței sale și e gata să ia armele contra Rusiei, mai ales că știe și imperiul rus angajat in­g­hestia balcanică. Dacă va izbucni un conflict armat între China și Rusia, atunci acest conflict își va avea re­­percursiunea pe teatrul războiului Oriental. Căci o Rusie angajată în Mongolia nu poate avea mîini libere în Balcani. Austriei i-ar veni de­sigur la soco­teală ca Rusia să fie într’un război cu China, căci în acest caz ea ar pu­tea impune modul ei de a vedea în chestiile balcanice. SOARTA UNUI OM POLITIC In fruntea guvernului turcesc se afla în aceste momente Kiamil­ Pașa. El va avea să-și dea consimțimîntul la clauzele păcei din Balcani, pace care nu poate fi obținută de­cit cu o dureroasă amputațiune a Turciei Europene. Soarta acestui om e în a­­devâr tragică. El a fost în nenumă­rate ori Mare Vizir, dar de alte ori a fost, a avut să prezideze la cite o nouă nenorocire a Turciei. După războiul ruso-romîno-turc, a fost chemat să conducă Turcia în împrejurările grele ale păcei din San- Stefano. Sub un alt Mare­ Vizirat al lui s’a întîmplat groaznica masacrare a Ar­menilor,­de care el a fost cu totul străin. Când Austro-Ungaria și-a a­­nexat Bosnia și Herzegovina, iar Bul­garia și-a proclamat independența, Kiamil-Pașa a fost adus la guvern ca să rectifice această îndoită înfrîngere a Turciei. Sub auspiciile lui, Turcia a cerut Italiei Tripolitania și tot el va avea să prezideze la lichidarea Turciei europene. In timpuri normale, cînd ar fi fost nevoie de experiența și luciditatea lui, a fost totdeauna îndepărtat de la guvern și n’a fost chemat de­cît atunci cînd lucrurile se complicau într’un mod fatal pentru Turcia. Cu toate acestea acest moșneag —are azi 85 de ani—n’a refuzat nici o dată să ia răspunderea puterei și să caute să micșoreze relele provo­cate de alții. E un mare patriot și nu pe ne­drept a fost numit gread old man al Turciei. In ori­ce caz se poate susține că cererea Turciei în vederea pacei a însem­nat puțin orizontul, căci o at­mosferă e mai puțin încărcată cînd se vorbește de pace de­cît cînd bu­buie tunul. SOARTA CONSTANTINO­­POLULUI Nacevici, fostul ministru de externe al Bulgariei, e adversar hotdrîl al in­­trărei Bulgarilor în Constantinopol. Intrarea noastră in Constantinopol ar da loc unui măcel. Să ne închipu­im că pășind victorioși pe străzile Con­­stantinopolului, gloanțele unui turc fa­natic ar nimeri un general al nostru. Armata noastră va putea fi atunci împiedicată de la răzbunare ? Nu ne trebue Constantino­polul. Am pornit războiul in numele u­­manităței si trebue să rdminem in Li­mitele umanităței. Ne vom opri la porțile Constantinopolului si nu ne vom lăsa tim­ți de o mîndrie pericu­loasă. In cursul convorbirei sale, Nacevici a mai declarat că e o nevoe absolută ca Turcii să plece pentru tot­deauna din Europa. Hai mim­ia flacanlă! CONSILIUL DE MINIȘTRI,­­­ IAR NU COMITE­TELE PO­LITICE FIXEAZĂ CANDI­DATURILE GUVERNAMEN­TALE. D. Fiera, bunul amic al conservato­rilor ex-carpiști, trebue să fie radios. Are și cuvinte să fie mulțumit tribu­nul la pensie, care o viață întreagă a agitat chestiunea,candidaturei oficiale“.. In adevăr, ziarele oficioase ne anun­ță, cu o seninătate extraordinară, că toate candidaturile guvernamentale la apropiatele alegeri nu sunt fixate de comitetele executive ale celor două par­tide guvernamentale, ci de . . . consiliul de miniștri. După cite știm însă, consiliul de mi­niștri al țarei are cu totul altă misiune decît aceea de a discuta și fixa candi­daturile de partid. Se face deci o con­­fuziune regretabilă. Negreșit, nimeni nu are pretențiunea ca miniștrii, cari sunt oameni politici, să nu-și spună cuvîntul hotăritor, atunci cînd e vorba să se fixeze candidaturile susținute de partidul ai cărui fruntași sunt. Dar această operațiune nu s’a fă­cut niciodată și nu trebue să se facă în coni­ uliul de miniștri, care e o insti­tuție de stat, nu de partid. Alt­fel, ajungem la o confuziune între viața de stat și viața de partid, care denaturează și falsifică regimul nostru constituțional și reprezentativ. După cum consfătuirile majorităților parlamentare nu au niciodată loc în timpul ședințelor oficiale ale Parlamen­tului, tot ast­fel consiliul de miniștri, cu corp constituit în stat, nu poate a­­vea misiunea de a fixa candidaturi. E adevărat că trecem prin vremuri excepționale, cari fac să se treacă multe cu vederea. Credem însă că toate au o margine peste care nu se poate trece, și faptul pe care l-am semnalat mai sus are o înrîurire deplorabilă asupra spiri­tului nostru public. Formele și principiile constituționale trebuesc păstrate, cel puțin în aparență, dacă nu de fapt. __________

Next