Viitorul, decembrie 1912 (Anul 6, nr. 1731-1755)

1912-12-01 / nr. 1731

Anul al cincilea­­ fe.— 4731 jbani ABONAMENTE In țară ..... un an 18 Lei .... . șease luni 9 Lei In străinătate . . un an 80 Lei...............șease luni 18 Lei Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni PENTRU PREOȚI ȘI ÎNVĂȚĂTORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE EDITS 1 III REDACȚIA ȘI ADI NISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI eVLASTSA: TELEFON­ 13/47 ~ASMIí­­ȘTIA: TELEFON 22/18 MANUSCRISELE NU SI­ ÎNAPOIAZĂ Limbata 1 Decembrie iir ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III ....................60 hani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :..... 80 bani Inserții și reclame pagina Hi­buia . .......................... g Iei « gPRESA LA ADMINISTRAȚIA SA LA AGENȚIA EMIL MELBERT b*rai MARELE DUCE în CAPITALA 1. Marele Pure coboară din trăsură. 2. M. S. Regele, A. S. I. Marele d­uce, A. b. K. Principele Ferdinand trec în revistă trupele. 3. A S. R Principele Ferdinand. 4. Ge­neralul bulgar Draganoff. 5 M. S. Regele cu bastonul de Feld Mareșal și A. S. I. Marele Duce Nicolae Mihailovici 6. Generalul bulgar Angura și generalul român Presan. 7. D-l dr. Istrate președintele comisiei interimare. 8. D-l Al. Bădărău ministru lucrărilor publice. 9. Defilarea trupelor. 10. D-l Solomonescu directorul prefectu­rei poliției. 11. înalții prelați. DE LA FRAȚI Lupta pentru bISLIACĂ ROMÎNII DIN ANSTRIA CONTINUA O LUPTA APRI­GA ÎMPOTRIVA NOUEI EPISCOPII MAGHIARE. Evenimentele petrecute peste munți, din ziua în care a apărut faimoasa bulă papală prin care un mare număr de parohii romî­­nești sunt smulse de la eparhiile romînești greco-catolice și trecute la o nouă episcopie maghiară, do­vedesc cit de mult s’au înșelat a­­ceia cari au crezut că acest aten­tat la unitatea și integritatea bi­­sericei greco-catolice române de peste munți va trece așa de ușor. Clerul greco-catolic de peste munți, dela mitropolit și episcopi, pînă la umilii preoți din regiunea Satmarului, a dat dovadă de o ad­mirabilă solidaritate și hotărîre în apărarea drepturilor Încălcați ale Bisericei românesti. « Episcopii greco-catolici au refu­zat să ia cunoștință de bula pa­pală și s’o comunice preoților din eparhiile respective, așa că nun­țiul papal din Viena a fost silit să o comunice direct parohiilor destinate să fie alipite la noua e­­piscopie maghiară. Din ziua publicărei acestui do­cument, clerul și poporul român greco-catolic n’a dezarmat nici o clipă. Consfătuiri, întruniri de pro­testare, intervențiuni la Sf. Scaun, meetinguri populare, s’au ținut la mici răstimpuri. La toate, cu unanimitate de glasuri și cu o înălțătoare însuflețire s’a hotărît să se ducă lupta de apărare pină la izbînda desăvirșită a drepturi­lor sfinte ale Bisericei naționale romînești. In cea din urmă consfătuire, ținută zilele trecute la Baia-Mare, s’au luat hotărîrile extreme im­puse de împrejurări și de îndărăt­nicia cu care dușmanii desvoltă­­rei culturale și naționale a Ro­­mînilor, își urmăresc ținta. La această adunare’, presidată de venerabilul George Pop de Bâsești, s’a hotărît ca toate ușile bisericilor din comunele romînești cari urmează să fie încorporate la noua episcopie greco-catolică ma­ghiară să fie încuiate și cheile să se trimită la Roma,— ba s’a pro­pus ca ușile să fie chiar zidite, închise vor sta deci lăcașurile sfinte pină ce Sf. Scaun de la Roma va face dreptate credincioșilor ro­­mâni greco-catoli­ci din regiunile Sătmărene, căci nu există putere pe lume care să-i poată sili să se roage lui Dumnezeu în altă limbă decît aceea a părinților lor . E de nădăjduit că în fața hotă­­rîrei neînfrunte cu care se duce apta, atentatul acesta la dreptu­rile Bisericei greco-catolice și ro­mînești din Ungaria, — plănuit cu complicitatea Sf. Scaun, — nu va reuși, și totul se va sfirși cu trium­­­ful cauzei romînești în această nenorocită chestiune. HOTE MutMte pe Calea Victoriei Un trecător înalt — mai spătos decît un ofițer din cent­ suisse ,la garde par­­ticulière du roie, se strecoară printre eilalți ce împedică circulația pe calea Victoriei —, privește la vitrine, (cum nu s’ar uita el și la ființele ce sunt de artă fără a fi de marmoră?) și — intră la o librărie pentru a cumpăra o carte al cărui titlu i-a reținut atenția... Burghezul ce se strecoară printre mul­țimea din calea Victoriei, nu este un oare­ oare; el este un Duce, un Mare­ Duce, este unchiul Țarului tuturor Rusiilor, e Nicolae Mihailovici, oaspete ilustru al ci­tor­va zile sărbătorite . Acelaș om care în sfînta Moscova, în Kiev­ul evocator al slavismului medie­val, sau în orașul lui Petre-cel-mare, ar fi fost înconjurat de mai mulți a­­genți secreți, de mai multă poliție, de­cît toți intîmplătorii trecători de pe Ca­lea Victoriei, se plimbă liniștit și în si­guranță— flancur de-un ceas pe strada blîndului nostru oraș... E o întreagă lecție de etnografie în acest gest împă­rătesc ; e toată poezia țărei blajine evo­cate de liniștea peripateticului imperial; e toată civilizația unei țări locuită de un popor cuminte, în acest simplu „fapt divers“... Vor fi avînd și Rommii de­fecte, dar nici vrășmașii lor declarați nu pot să le impute moravurile răzbună­toare, și violențele brutale... Atentatul la un publis e pentru noi o crimă ce pă­trunde ca un pumnal ascuțit în inimile noastre... Avem onoarea violenței, și înascuta antipatie față de­ ori­ce act a­­narhic, de ori­ce mișcare pornită din animalitatea ce zace în om. Marele­ Duce ne-a înțeles, cu acea intuiție caracteristică savanților, și de acea pentru­ a­ ne da­ o probă că ne știe cine suntem, îți-a permis luxul de-a­ fi momentan un burghez modest, tre­cător de-o clipă pe-o stradă frecventată, lux de modestie, descindere de pe Tron în stradă, lux pe care în țara lui nu l-ar fi făcut... E­ cel mai frumos elogiu pe care ilustrai musafir îl aduce popo­rului nostru cuminte... Petronius I ECOURI in «Excelsior». Dacă războiul ar isbucni, și Franța ar lua parte la el, ar putea să mobilizeze ime­diat 16 corpuri de armată. După 15 zile cel mai tîrziu, armata sa ar mări cu un corp de armată colonial, cu o divizie algeriană, ele­­vul president american Woodrow Wilson va avea o leafă anuală de 75.000 dolari, adică 375 000 fr. S ’a arestat la Cleveland (Ohio) 12 băeți, în vîrstă de 13—16 ani, au­torii a mai bine de 75 incendii. Acești răi copii erau împărțiți în două bande care își disputau onoarea care de care e mai vrednică în in­cendii ! S­crierile vechi romantice au înce­put să fie mult prețuite Notre Dame de Paris 2 volume broșate, opera lui V. Hugo, s’a vîndut la Paris cu prețul de 5.200 fr. și tot așa cu peislalte opere ale marelui poet. _____ _ Cuvînturile de la Palat ÎNSEMNĂTATEA lor POLITICA Cuvîntările rostite cu prilejul prîn­­zului de gală dat in onoarea Marelui Duce Nicolae Mihailovici exprimă cu preciziune raporturile de prietenie și bună vecinătate dintre România și pu­ternicul imperiu rus. Iar evocarea lup­telor comune din 1877 va fi cu deose­bire salutată de cele două armate care au legat, in cursul unei memorabile campanii, o strinsă camaraderie de arme. In discursul său, plin de însuflețire, M. S. Regele a amintit că aceste lupte au avut de rezultat închegarea Statu­lui bulgar înlesnind ast­fel silințele a­­cestui Stat spre Întreaga Îndeplinire a aspirațiunilor sale. Relevarea acestui rezultat al războ­iului care s’a Încheiat cu luarea Plev­­nei, are o deosebită însemnătate mai ales azi, când Bulgaria are a ne plăti o Îndoită datorie de recunoștință. De altminteri prezența a doi gene­rali bulgari la aniversarea luărei Ilev­­nei și nu mai puțin importanta vizită a d-lui Danei dovedesc că vecinii noș­tri de peste Dunăre apreciază concur­sul ce le-am dat intru consolidarea lor națională. Nu ne îndoim că ei nu ne vor precupeți recunoștința lor. Aniversarea luprei Flevnei a avut de astă dată nu numai un caracter mili­tar, ci și unul de domeniul politicei internaționale, acest din urmă carac­ter decurgind din faptul participărei noastre la luptele de acum trei­zeci și cinci de ani și din faptul neutrali­­tăței noastre in conflictul recent, care a adus mărirea Bulgariei. ZAVRACURI O propunere E vorba să se trimită un reprezen­tant al Romîniei la conferința ambasa­dorilor de la Londra. Propun să fie trimis de Pascal Ton­­oescu exofisitul colegiului II de Cameră din Ialomița. Să-l credem Bulgarii declară pe toate tonurile că au renunțat la Dobrogea. Părerea mea e că trebue să-i credem. Nu declarau tot atît de solemn și în­­nainte de război că vor respecta în Bal­cani statu quo ? ! Aghiuță Mîine se întrunesc, la Londra, delegații Turciei și Statelor balca­nice spre a desbate condițiile pft­­cei. E vnsă probabil că negocierile vor începe abia cu o zi mai tîrziu. Delegații Tin cu intenția sinceră de a ajunge la pace, e vine între­barea dacă vor reuși. Pretențiu­­nile Statelor balcanice sunt mari, iar dispoziția Turciei de a face concesii e mică. Turcia se folosește de faptul că azi are o situație m­i­litară mai bună de­cât cea a sta­telor balcanice, iar acestea se pre­valează de jertfele mari pe care le­­au făcut și nu vor să lase să le scape fructul victoriei. Ele vor formula pretențiile lor in bloc, rămînind ca pe urmă fie­care să se aleagă cu partea ce crede că i se cuvine. Dificultatea cea mare a negocie­rilor va veni de acolo că Turcia va voi să-ș mențină o mare parte din Tracia, împreună cu Adriano­­polul, pe cind Bulgaria, date fiind teritoriile ce vor trebui lăsate a­­liaților săi se va alege, în acest caz cu puțin lucru, în dispropor­ție cu victoriile sale. O altă dificultate o va forma chestia Macedoniei și a Salonicu­lui, Turcia urmărind proclamarea autonomiei acestei provincii, cu intenția să exerseze o parte din suveranitate asupra ei. Cu toate acestea se poate spera cu temei, că, mai ușor sau mai greu, se va ajunge la o înțelegere. El este adevărat că Turcia are azi o situație militară superioară nu­­mericește situației Statelor balca­nice istovite, dar e întrebarea dacă sub raportul munițiunilor, al in­tendenței și al comandamentului, stă mai bine de­cit a stat la înce­putul războiului. Apoi nu trebue uitat că Europa ar tolera cu greu reluarea ostili­tăților, nu numai că e în contra războiului, ci și pentru cuvîntul simplu că o eventuală victorie tur­cească ar zădărnici principiile ad­mise de Marile Puteri—exprimate întâia oară de primul ministru en­glez—că Statele Balcanice trebue să se bucure de fructul victoriilor lor. O reîncepere a ostilităților, pro­vocată de Turcia, după un lung armistițiu, ar adeveri bănuiala că guvernul din Constantino­pol a căutat numai să cîștige timp spre a cîștiga puteri ceeare ar da un caracter de perfidie noului războiu. Dar e de admis că nici Turcia nu va voi să se expună unui nou risc al armelor, fără a mai vorbi de faptul că interesul ei bine ințeles e să se scape de pro­blema balcanică, spre a se putea consacra în întregime consolidărei sale. Negociatorii de pace vor începe mîine-pom­­î­ne să parlament­e. Vor lupta greu, se vor amenința poate, dar e de sperat că vor sfirși prin a se înțelege căci des­fășurarea războiu­lui de pînă acum­ le-a dat norme și le-a arătat pe­ricolele pe cari nu le puteau cu­noaște înainte de începerea osti­lităților. RIVALITATEA greco-BULGARA Nacevici, fostul agent al Bulgariei la Constantinopol a declarat unui co­laborator al ziarulu «­Neue Freie Presse» cu Bulgaria nu poate renunța nici la­ Adrianopol, nici la Dede Agad­in ce privește Salonicul, el e un punct strategic și comercial prea im­portant ca Bulgaria să renunțe la dinsul. O DEPFLĂ A CANCE­­LARUL­UI GERMAN­I ;>rele vianeze anunță, că cance­­larul german, d-nul Eechmann Hon­­w­g, răspunzînd unei felicitări ce a priit cu ocazia zilei sale natale, a spus : — Primește călduroasele mele mulțumiri. Trăim vremuri foarte serioase, cred însă, că am trecut de orice primejdie. BULETIN ZILNIC Situația internațională - FAPTE ȘI COMENTARII - EDILITARE Străzile Capitalei S’A CONSTATAT CA UN FOARTE MARE NUMĂR DE STRĂZI N’AU NICI MĂCAR NUMĂR! Cu prilejul lucrărilor pentru facerea recesămintului general al populațiunei, din România, s’au constatat intr’ade­­văr lucruri extra­ordinare. Nu vorbim despre orășelele de provincie, ci de in­­să­și Capitala țărei, de București. In primul rând s’a învederat un fapt extra­ordinar. In Capitală sunt foarte multe străzi cari n'au nume, străzi anonime l In ultimii ani dezvoltarea Bucureș­tilor a fost așa de repede, ni­cit edilii noștri n’au avut nici măcar vreme să boteze străzile noi ce se formau, își poate închipui ori­cine cam ce fel de administrație comunală, cam ce fel de poliție, cam ce fel de curățenie poate exista pe străzi cari nu se pot numi, cari nu pot fi precizate, fiind-că le lipsește denumirea... Cei cari sunt însărcinați cu facerea recensămintului s’au izbit de la începu­tul lucrărilor de această dificultate, mai mare decit s’ar părea la prima vedere Cum o să se înscrie locuitorii de pe străzile cari nu sunt încă botezate ? După cererea ministerului de dome­nii, de care depinde serviciul însărci­nat cu facerea recensemintului general, primăria a numit „o comisiune“ ,care însă nu a făcut aproape nimic. E drept că s’a întrunit de citeva ori și că s’au modificat unele numiri de strade cum erau de cite două ori. Totuși însă, în general, lucrările comisiunei au fost foarte neînsemnate, față de ceea ce era de făcut. Nu există civilizație, fără serviciul poștal. Nu se poate concepe un loc un­de nu există acest serviciu, care func­ționează și în Maroc, și in centrul A­­fricei. Inchipuiți-vă pe un biet locuitor dintr’o stradă... anonimă. Cum va pri­mi el corespondența poștală de care orice om civilizat poate avea nevoe. E de nădăjduit că barbaria aceasta va înceta cu­ de curând și că, chiar co­misia interimară actuală va lua mă­suri urgente ca Bucureștii să fie scă­pat de rușinea aceasta a străzilor et­nonime. Activitatea la ÉH intii SAU: ȚARA PIERE ȘI... D. Xenopol Înfiin­țează DECORAȚIUNI. De­sigur că în momentul de față, cel mai preocupat dintre miniștri este d. N. Xenopol, titularul dela departamentul industriei și comerțului. Deși inteligen­ța și capacitatea sa, s’ar putea pune­­ direcțiuni m­ai folos­ toare pentru țara și mai potrivite pentru momentele de față, d-l N. Xenopol găsește că singura și cea mai de căpetenie preocupare în mo­mentele de față este... de a înființa o nouă decorațiune: „Meritul comercial și Industrial“. De cind a venit în capul departamen­tului industriei și comerțului, d-l N. Xe­nopol nu are ca zilnică preocupare de cit, felul cum va fi această nouă de­corațiune, ce formă va avea, cui trebue să se dea , iar o parte din aparatul ad­ministrativ al ministerului, industriei, este ocupat cu întocmirea regulamen­tului nouăi medalii și cu listele de per­soanele cărora li se va acorda această medalie. Lumea, cu dreptul cuvînt se aștepta la ceva mai mult din partea d-lui Nicu Xenopol și ne mirăm de ce o fi ținînd d-sa cu ori­ce preț să facă ca lumea să aștepte prea mult. La ce necesitate urgentă servește în­ființarea nonii medalii ? Ce gol umple reforma d-lui Xenopol ? Crede d-sa­că industriei și comerțului țarei nu-i lip­sește altceva decît înființarea unei de­­corațiuni pentru comercianți și indus­triași ? Comercianții și industriașii țărei noa­stre sunt ceva mai practici decit își închipue d-l Xenopol, și prea înțelepți ca să-și închipue că înființarea medaliei Meritul Comercial și Industrial» va rezolva toate chestiunile la ordinea zi­lei cari privesc industria și comerțul țărei. Agricultorii n m f 1 PLÎNGIREA AGRICULTO­RILOR CĂ NU LI SE A­­CORDĂ ÎMPRUMUTURI. In darea de seamă a „Uniunei sin­dicatelor agricole”, citită în adunarea generală de Miercuri, se spune intre altele că agricultorii nu găsesc pe piață capitalurile de cari au nevoe, cu toate că posedă producte în cantități mari. La intervențiile făcute pe lîngă guvern și Banca Națională, spre a aviza la ușurarea situațiunei, agricultorii spun că au fost întimpinați cu cea mai mare bună­ voință, asigurîndu-i că se va ține seamă de doleanțele lor. Din nefericire, adaogă darea de sea­mă, nu s’a făcut agricultorilor aproape nimic. Dimpotrivă, pentru acordarea de credite agricultorilor s’au pus con­­dițiuni așa de grele, nu­cit acordarea acestor credite devin cu totul iluzorii. In asemenea condițiuni, închee darea de seamă, se impune o nouă interven­­țiune și mai stăruitoare. Pentru aceia cari nu sunt în mă­sură să cunoască cum stau lucrurile și din partea cui se pun condițiuni grele la acordarea de credite agricultorilor, credem interesant să dăm cite­va lă­muriri. In urma intervențiunilor făcute in acest scop, Banca Națională a deschis un credit larg tuturor bancherilor pen­tru ca ei, la rîndul lor, să-și poată satisface clienții cu cari lucrează. Este fapt necontestat că s’a avizat la măsurile ce se puteau lua, spre a ușura situațiunea agricultorilor, ținindu-se seamă, pe cit a fost posibil, de dolean­țele lor. Rămîne acum să se cerceteze chesti­unea și să se vadă cari sunt pricinile greutăților ce se fac agricultorilor la acordarea de împrumuturi. Din viata intimă a Suvamnilor tmlucmici UN PACIFIST ÎN ȚARA UDATA DE SINGELE BĂTĂLIILOR. Călătoriile și impresiunile ce ele l«i­nv>rti>rtnî­», Av*.—riii- -nw-* —■ noi nu prea bine cunoscute, sunt în aceste momente de o presantă actua­litate și de o mare utilitate. Iat* de ce povestirilor pe care Ie f­ie Max Waechter, un pacifist cu­­noscut, le dăm ospitalitate in coloa­nele noastre, așa cum le gă­im re­produse în scrierea lui Sigmund Münz, gazetarul vienez, întitulată: B­okan Herrscher und Staatsmaener. (Wien și Leipzig). Iată povestirea : Descindem din vapor. Ia gurile lui Cattaro. Patriarhul Muntenegrului, descendentul vechilor vlădici ne face o excelentă primire. — Alteța Voastră prevede o eră de pace în Balcani ? (Scena se pe­trecea acum șase luni). — Cred. Vizitele regelui Ferdinand și regelui Petre la Petersburg și la Constantinopol sunt factori și semne de pace. — Ce credeți despre situația în Turcia ? — Trebue să fim răbdători cu Tur­cia. Dezvoltarea sa pe terenul con­stituțional ne încurajează. (Cu­ se schimbă ideile ?) Cred că confederația balcanică nu e departe de a fi realizată. Dar regele Nicolae nu este o fire iertătoare. Vorbindu-se de amnistia ce ar fi de dorit să­ o dea celor ce făcuse o revoltă, el răspunse: «Asta niciodată, păstrez în sîngele meu Vendetta muntenegreană». La Constantinopol Mauz e primit de prințul moștenitor lusuf Izzedin effendi. In jurul tradiționalei cafele, nara aromează aerul cu cel mai plă­cut parfum, prințul spune vizitato­rului occidental : «Văd cu plăcere că sunteți un prieten al constituției actuale. E­i sunt convins că fericirea impe­riului nostru depinde de acest mare pact social. Am socotit tot­deauna absolutismul ca o nenorocire». La Sofia, voiajorii fură o seară oaspeții perechei regale. Regele în­treabă ce efect i-a produs Sofia... «Eu m’am istovit pentru această țară. Și Europa mult timp m’a socotit ca suspect! Marea familie slavă are simpatie pentru noi. Sa știe tot ceea­ ce am făcut pentru poporul meu timp de 20 ani. Poporul bulgar posedă mari cali­tăți și mari virtuți. Bulgarii mei nu sunt sentimentali, ei sunt chiar prea realiști, și de aceia nu au nici un­­ regret pentru arhaismul ce dispare pentru a face loc clădirilor moderne. Capitalurile străine ne-au ajutat foarte mult pentru punerea în va­loare a bogățiilor noastre. Bulgarii sunt muncitori și sobri, și sunt pînă acuma departe de rafinați esteticește. La această observare a regelui, zi­aristul vienez replică : Timpul va veni de­sigur cind rasa sănătoasă a Bulgarilor M. Voastre, cari sunt acuma atît de simpli va in­colți flori rafinate. La aceasta regele Bulgariei răs­punse: — Nu doresc da loc aceasta. E mai bine ca, elementele frivole și moleșite ale unei lumi rafinate sa stea departe de noi eîi mai mult timp departe. Dar trecer­ea partea care „ ne a­­­­­ tt.­i. I» vizitele ziaristului «Rom­înia, afirmă mai întîiu regele, nu e nici moralmente nici geografi­­eește un stat baikinis. Totuși eve­nimentele din Orient, nu po.*<, gg.j lase indiferent, toate popoarele să întrec pentru a face armata cit mai puternică. La noi nimeni nu se gindește să tulbure pacea, toți voim menținerea Statului quo. Cum situ­ația devenea tulbure în 1908—1909, noi—continuă Regele Carol—am aver­­tisat pe Sîrbi de a fi mai prudenți. Vorbind de legăturile ț­rei noastre cu Tripla Alianță, Rig le zace : Noi n’avem­ nici un tratat cu tripla­ ali­­anță, cî ei și fără de acest tratat sun­tem legați de Austria prin despotis­mul intereselor și prin încrederea reciprocă. Suveranul nostru își sfirși convor­birea cu­ o amintire duioasă. «Cind am luat tronul Romîniei am avut o întrevedere cu împăratul Wilhelm care îmi spuse : «Iți urez fericire pentru debut, dar e pentru mine penibilă ideea ca un Hohen­­zollern, să stea sub dependența Semi­lunei. Am răspuns : «Maiestate voi întrebuința toată energia mea pentru a scutura această dependență pe cîmpul de bătaie, ș din acest mo­ment am jurat de a nu avea liniște pînă nu voi cuceri independența Ro­­m­âniei». M-am ținut de vorbă. Prin participarea la războiul contra Tur­ciei, suntem liberi._________ Literatura și politica „EPOCA“ AMESTECA IN­TERESELE POLITICE CU PREOCUPĂRILE ARTIS­TICE „Epoca“ emite o acuzație, care n’are meritul de a fi nouă sau originală, la adresa partidului liberal. Prin faptul că am dus o campanie, cu totul străină de preocupări politice contra unui di­rector de teatru ce’l socoteam ca im­propriu însărcinărei sale, „Epoca“ se crede îndreptățită a face ironii asupra legăturilor pe cari partidul liberal le are cu literatura . Noi, însă, credem, tocmai pentru că iubim literatura, că nu e bine a o a­­mesteca cu luptele politice, și că este cel puțin nepotrivit, dacă nu nede­licat, a face din meritele literare ale unui scriitor, avantaje pentru par­tidul nostru, dacă scriitorul e liberal. Conservatorii, însă, nu numai odată sau servit de reputațiile literare în scopuri politice. Faptul că Junimea s’a trans­format în citadelă politică din cenaclu literar e cel mai elocvent exemplu de chipul cum la conservatori se amestecă politica cu literatura. Iar cît privește încurajarea literaților, credem că Eminescu, care a murit sărac, după ce a trăit în mizeri , deși era unul din cei mai muncitori gazetari ai parti­dului conservator, e un exemplu dove­ditor și elocvent al sincerei iubiri și încurajări pe cari conservatorii noștri au arătat-o literaturei și literaților romîni. Ar fi bine, însă, ca literatura să nu mai fie îmbrățișată atît de interesat de către adversarii noștri. Nu un singur li­terat va putea riposta, citind chipul cum îi este susținută cauza sa . «­e ne mărite ni cet exeis d'honneur, ni »ette indignities

Next