Viitorul, aprilie 1914 (Anul 8, nr. 2206-2232)

1914-04-01 / nr. 2206

V /ti—«u geaaetea-rio Z2QG ABONAMENTE In țara...................an an 18 Lei ............... geaae Inni 9 Lei In străinătate .... an an 30 Lei................... gease luni 18 Lei Abonamentele încep la 1 .1­15 ale fie­cărei luni REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA 56 CALEA VICTORIEI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană în pagina III 50 bani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV :...................... 30 bani Inserți și reclame pagina III linia ................................... 2 Lei I Regele George al Angliei este u­n Acum de sărbătorile Paștelui s’a pus din marii iubitori ai copiilor, gândit la micii bolnavi orfani din dragostea aceasta pentru cei mici spitale și s’a grăbit a le duce ca­­p cunoscută. I­douri. Ilustrația noastră reprezin­tă pe rege într’un mare spital de copii din Londra, împărțind jucă­rii micilor orfani bolnavi, Incom­patibilitățile parlamentare Du prose! De lege necesar și util . Unele ziare, îmboldite de patima politică, fac caz de un proect de le­ge, , depus din inițiativă parlamen­­tară, prin care se desființează in­compatibilitatea între mandatul le­gislativ și funcțiunea de­­ conducă­tor al așezămintelor de credit pri­vilegiate de Stat. Acele ziare văd în­­ acest proect de lege tendința de a se favoriza unii membri ai parti­dului, national-liber. Ne vine foarte ușor să răspundem fenei asemenea obiectiuni. Legea incompatibi­litătilor, votată In Februarie 1912 n’a fost o lege ins­pirată de interesele generale. A fost o lege personală, care a vizat anu­are oameni, o lege aíltrom­ineiu, dic­­tată de patima politică a unui par­tid în contra altui partid. §i e drept ca­ o măsură, unică și tendențioasă să fie­ îndreptată, știut fiind că în toate țările constituțio­nale ,legile cu caracter personal sunt repudiate. Cu toate acestea îndreptînd acea­stă măsură, autorii proectului de lege în­ chestiune, nu s’au indicat de­sigur în contra principiului incom­­patibilităților, recunoscut și el în toate țările. Dar un principiu are valoarea lui de aplicare după timp Și împrejurări. In țările cu pletoră de conducători și cu cultură veche, leg­iui­torul face bine cînd prevede a­nume incompatibilități parlamen­tare, căci în acest chip, el face o se­lecți­une de oameni și o delimitare­­ de atribuții. E o măsură utilă pe forma căreia nu suferă nici o ramu­ră de activitate. ___ În Franța sau în Anglia bună­oa­ră, nu e nici o pagubă pentru via­ța publică dacă unii oameni sunt scoși, prin faptul ocupatmnilor lor, din sfera activităței parlamentare. Un financiar, de exemplu, care du­­nige o instituție de Stat, poate prea b bine lipsi din Parlament, fiindcă în­­ pomenitele țări sunt destui alti spe­­cialiști financiari cari să contribue cu luminile lor la elucidarea unei desbateri parlamentare. 1 Nu tot ace­laș e cazul în țările ■nici, în formațiune încă, unde oa­menii conducători sunt puțini la nu­măr. In aceste țări nu se poate încă face anume delimitări de atribuții și nu se poate prescrie anumite in­compatibilități, fiindcă din aplica­rea lor ar rezulta, o pagubă gene­rală. Noi nu avem încă destui conducă­­tori de așezăminte financiare, ca să refuzăm a-i recruta din rindu­irile vietei politice; și altă parte,­­Parlamentul nostru nu are destui Specialiști în chestiile economice, ca să poate renunța la concursul spe­cialiștilor pe cari îi avem. După cum în toată lumea nu se poate conce­ Ei un parlament fără jurisconsulți, t așa, în vremurile noastre, când Chestiunile economice au o impor­­­tanță covârșitoare, un Parlament i-ar decapita dacă ar respinge din Cinul său pe specialiștii financiari, iar dacă nu avem destui financiari și economiști și dacă puținii pe mani îi avem, sunt necesari pentru recu­nicerea așezămintelor de ere­jűit, ar fi o greșală păgubitoare da­ri s’ar refuza accesul și în Par­­endie, ea IBB PoștiDtele fax vor contribui, nu numai la înălțarea desbaterilor, ci și la înlăturarea e­­reziilor economice adesea grave și periculoase. Din păcate, desbaterile noastre parlamentare nu prea ex­celează prin obiectivitate și prin cunoașterea materiei tratate. Și ar fi o scădere pentru viața noastră politică, dacă s’ar elimina din Par­lament putinii economiști­­ specia­liști pe cari îi avem, sub cuvînt că acești specialiștii, sînt ocupați și a­­iurea. Inspiratorul legei incompatibili­­tăților, votată în Februarie 1912, e­d. Al. Marghiloman, ț­i se ar zice d. Marghiloman, dacă astăzi, cînd se dezbate exproprierea unei părți din marea proprietate!» ar lipsi din Parlament tocmai re­prezentanții marei proprietăți ! De ce atunci să lipsească finan­ciarii și economiștii, cînd se vor desbate legi cu caracter economic, și cînd va fi, poate, vorba de o refor­mă a sistemului nostru fiscal 1 . Propunătorii proectului de lege Care tinde la desființarea incompa­­tibilităților parlamentare s’au ins­pirat deci de la un gînd feticit—căci n’a venit încă momentul cînd să ne putem plăti luxul unor incompati­bilități cari să excludă, din Parla­ment oameni absolut necesari acolo, deocamdată.. FABIțJS ■ • -----------xx---------­ NOTE Viața catedralelor In mult agitatul . Paris, în care cei­ ce nu au nici o pregătire sufle­tească cred că nu se găsesc decât restaurante bune, cabaret­uri și femei comode, — trăesc o sumă de asceți, de eroi ai cugetărei cari muncesc pentru a face din tara­­ lor nu numai în Franța de azi, dar pe cea de mîine și pe cea de totdeauna. Unul din acești făuritori ai unei glorii ce nu poate cunoaște moartea, e marele Auguste Rodin, acel sculp­tor care s’a încumetat a fi Demi­urg și rival al Creatorului. In imensul vitet al Parisului Rodin a­­re timp să-și aducă aminte de ca­tedralele imense, de bisericele ce gătesc tara cea mai frumoasă, cu turnurile, cu frumusețea, cu ma­iestatea grandioasă și cu splendoa­rea lor arhitectonică. Sar-Peladan care e unul din cei mai buni cunos­cători ai artei franceze și-a legat numele de viața acea a catedrale­lor care au impresionat și pe Vic­tor Hugo. Citind cele spuse de ex­centricul mag, dar incontestabil fin și erudit estet, înțelegem ce în­semnătate are arhitectura bisericea­scă într’o țară. Rodin continuă pe Péladan și ultima lui operă asu­pra catedralelor franceze e un imn de glorificare a cerului și a Artei. Cînd oare vom avea și noi entu­­siaști cîntăreți, fini esteză cari să eternizeze în scris frumusețea Cur­iei de Argeș, a mănăstirea de la Tîr­­goviște, sau a Celor Trei Ierarhi din Iașii Petrandiu MIEI 1IFSÎ $î in­ciiiu peüciari intr’ un singur an s’au dat peste 10 milioane micilor funcționari și s’au luat angajamente de alte 15 milioane pentru anul viitor. Bugetele diferitelor departamente j­­­u fost votate in ședința de Sîm­­bată a Camerei. Printre oratori a luat cuvîntul și , Inevitabilul domn Cuza, — care a­­ ajuns obiectul Unităței Adunărei,— prin felul umoristic, lipsit de cea mai elementară seriozitate, cum în­țelege să discute chestiile serioase ce vin în desbatere. O afirmare a d-lui Cuza, — care spusese că partidele politice nu fac nimic pentru micii funcționari", a dat­­ prilej d-lui Emil Costinescu, minis­tru de finanțe să arate cît de neîn­temeiată este această aserțiune. In adevăr, d. ministru de finanțe a dovedit cu cifre că numai în anul acesta guvernul liberal a qiîIuit prin bugetul votat cu o îmbunătățire de peste 10 milioane în favoarea mici­lor funcționari de la căile ferate. Este cea mai mare sumă pe care a acordat-o vre­odată un b­uget la fl­ees_ capitol. . Dar nu e destul atît. • Prin votarea diferitelor legi, tot pentru îmbunătățirea situației mici­lor funcționari, — cari se vor pune în aplicare unele de la Ianuarie, al­tele dela Aprilie viitor, guvernul a luat angajamente formale de spo­ruri cari pentru bugetul­ viitor se urcă la alte 15 milioane. Cînd în două bugete se fac nu­­­­mai pentru micii funcționari spo­rtiri de 25 de milioane, este o nea­­­­gră ingratitudine să se spună că­­ partidul liberal nu face destul pen­tru cei mulți si­nici. Numai un orator a lipsit cu totul de seriozitate ca d. Cuza putea să facă o asemenea afirmare cara­ghioasă. Cifrele și faptele îl desmint cu pri­sosință. -exo- Cercetări Istorice — min­­ I Hani SUMIMIIII 1,1­0 cetate străinesie D. Alex. Lăpedatu ne evocă gloria cetăței Sucevei D. Alex. Lapedatu a ținut la Ate­neul din București o conferință is­­torică-arh­eologică — conferință ca­re acuma de curând a apărut în bro­șură— despre „Cetatea Sucevei". Interesantă prin știința autorului, prin competența sa, prin claritatea expun­erei, undea broșură și valoroasă și prim faptul că ne evocă un mo­ment rar arh­elogic, de-o vechime exceptiională, existând într’o tară ca a noastră unde sînt atît de rare pie­sele archeologi­ce, ruinele sfinte ale sfîntului trecut national, rămășițele vetuste și venerabile ale unei vieți ce nu mai este. D. Ales, Lăpedatu urmărește cro­­nologicește vicisit ordinele istorice prin care a trecut cetatea, și eveni­mentele la care ea a fost martoră și părtașe. Cetatea datează de mulit- „In sfer­tul din urmă al veacului XXV ceta­tea noastră își avea deplină ființă. Cu toate aceste, pî­nă la Ștefan cel Mare nu avem decit prea puține mărturii la ea“. Dar Ștefan o întări; și cetatea cu­­noscu zilele de asediu mare. .»Garnizoana cetății, bine întărită și aprovizionată, lupta cu îndârjire și ce risipeau Leșii cu puștile—a­­idică ea tunurile —ziua, zice croni­carul, noaptea tocmiau și întăriau ai noștri, zădărnicind astfel din lă­­untru efectele bombardării, în timp ce, din afară, Ștefan cu ai săi, acum adunații ataca, tot mai cu îndrăz­neală și pagubă, pe Leșii, tăindu-le legăturile cu patria și furîndu-le po­sibilitățile de aprovizionare. In a­­ceastă grea situație, Regele polon trebui să primească propunerile de pace ale lui Stefan, să ridice ase­diul și să întoarcă calea spre casă. Ceea ce urmă, ca pedeapsă a înșelă­rii și a îngîmfării, se știe — dezastrul din Codrul Cozminului! Acest din urmă asediu învederea­ză pentru întîia oară puterea de re­­­zistență a cetății, care înfruntă trei săptămâni și ar fi putut, negreșit, înfrunta și mai mult marea armie leșească a lui Ioan Albert“. _ Suceava avu scurt timp gloria de a fi stăpânită de Mihai Viteazul. În acest timp, chiar la 1600, ceta­tea Sucevii ajunse, pentru scurt timp, în stăpînirea lui Mihai Vi­teazul. Se cunosc împrejurările. Ple­cat din Ardeal în Moldova, la 16 Maiu el era în lagăr­îngă Sucea­va, de unde Ieremie Movilă, neas­­cultînd sfatul Polonilor de a se for­tifica și aștepta aci pivă pe-i vor veni intraj­utor, fugise, lăsînd 220 haiduci leșești întru paza cetății*. A. Alex. Lăpeldatu se întemeiază pe cercetările arh­eologice­ ale lui Romstorfer și ne recons­truește cu multă dibăcie vechea cetate cu șan­țurile mari, cu al său pont-levis, cu galeriile mari, cu zidurile-i groase, cu seria de porti și de intrări, în fine cu tot acel complex de âmbări­­turi, și de medievale construcții cari sânt interesante și pentru istorie, și pentru arhheolog, dar, și pentru al­iánt.Țara noastră e săracă în amân­ări Ai «te interesante, care să vorbească ochi­lor de gloria zilelor apuse. In țările din apus o excursie e neînsemnată, e un isvor­ de impresiuni artistice. Un castel cu porti imense, cu bolti reci, cu șanțuri imense; un castel cu turnuri și turnulețe, cu dantelărie de piatră la ferestrele înalte, apare ■înaintea ochilor, la o cotitură de drum, în luminișul unei păduri bă­trâne... O călătorie pe Rin este din acest punct de vedere un adevărat deliciu estetic. Iată de ce atunci cînd ni se dă pu­­tința de­ a afla că și la mal se află cetăți întărite, culturi de refugiu în care eroi fără hume și-au apărat neamul, ne cuprinde o satisfacție dulce și un îmbietor orgoliu. Și noi am avut un trecut pe ala cărui jertfe s’a creiat țara de azi, și ân tre­­cutul nostru se găsesc cristalizații plastice, în a căror materialitate răsună ecourile luptei de păstrare a neamului nostru. Lucrarea d-lui Lăpădatu o găsim — indiferent de valoarea ei istorică — interesantă și prin evocările scum­pe ce mi le credaiă în sufletele noa­stre­­ XX“ SCOȚIENE Alte orizonturi Un conservator caracterizează Cercul de studii al partidului con­servator“ cu pomposul titlu. Spre alte orizonturi. Evident „alte ori­zonturi“, cumpărări de paltoane de clasică amintire! Puterea mediului .Epoca“ are un articol despre „fa­limentul odeonului“. Redactorul ca­re l’a scris se vede că are simpatii pentru falimente,.... lucrînd într’un partid căzut de mult în faliment! Redivivus! Colegiul unic nu se va realiza. 11 combate eminentul publicist M. Mi­­hăileanu de la Pitești care după un repaos lung și-a reluat veinta omu­­cidă! O variantă D. Renault, ministrul de finanțe al Franței, e un om curajos. A asis­tat la un banchet al poeților din Pa­ris și nu s’a temut că va fi atacat. D. Costinescu al nostru­, hotarît lucru, nu poate avea așa curaj. Poe­ții noștri sunt mai îndrăzneți. Orizonturi Epoca publică un articol intitulat Spre alte orizonturi și dedicat cer­cului de studii sociale al partidului conservator. Noi cunoaștem orizontul membri­lor acestui cerc: e un orizont unde strălucește soarele cu regele de aur ale bugetului. Scot[ ă £ 4» Gr. T. E­dilii conservatori scandaloase *""" —­■ [UNK] [UNK] " I * iffl SINBDH CONSILIER CSMUN1ĂL ÎNCASEAZĂ ÎNTR’GN AH ȘI JUMĂTATE 31115 . Intr’un număr trecut al ziarului nostru, am­­ arătat o parte din jafu­rile scandaloase practicate de foș­tii consilieri comunali conserva­tori în averea comunei București, sub form­a de salarii și diurne. Continuăm astăzi seria destăi­nuirilor acestor cinice abuzuri. Foștii consilieri comunali con­­servatori, pe timp de la Aprilie 1911 pin la Decembrie 1913, adică în mai puțin de trei ani de zile, au încasat din fondurile comunei sub forma de diurne și salarii, res­pectabila sumă de 338.297 lei, bani 91. Dintre acestea 171.167 lei repre­zintă salarii iar 167.130 lei, bani 91 diurne. Colaboratorii d-lor D. Dobrescu și Griguță Cantacuzino, au știut perfect de bine sâ’și chivernisea­scă afacerile, căci suma de mai sus au luat’o din fondurile comunei, ce va mai fi luat ca samsarlîcuri pentru diferite afaceri sau ca mi­­siuii pentru imensul număr de ex­proprieri făcute de d. Dobrescu, cine știe la ce cuantum se va fi ri­dicat aceste sume.* Este interesant însă de știut cît au încasat colaboratorii d-lor Gri­guță Cantacuzino și D. Dobrescu, fiecare în parte, cît timp au func­­ținat și sub ce pretexte. Așa de pildă în fruntea listei, cu suma cea mai respectabilă se găsește trecut d. Ulpiu Hodoș, con­silier al d-lui D. Dobrescu. D. Ulpiu Hodoș a funcționat ca consilier comunal, pe timp de la Aprilie 1911 pînă la Octombrie 1912, adică un an și jumătate, de altfel atîta timp cît a funcționat tot consiliul comunal prezidat de d. D. Dobrescu. Eli bine în acest interval de un an și jumătate d. Hlpiu Hodoș a încasat respectabila sumă de 31.915 lei, bani 38 adică treizeci și una de mii nouă sute cincisprezece lei, bani 38. Din aceasta 14.317 lei reprezintă salariile lunare permanente și 17.598 lei, bani 38, indemnizații sub diferite pretexte. In al doilea rind vine d. D. Do­brescu, fostul primar, care pri­mește și d-sa, pe timpul cît a func­ționat în acea calitate, sum­a de 30.766 lei. D. dr. Mandonide, primul ajutor de primar al d-lui Dobrescu pri­mește în intervalul de la Aprilie 1911 pînă la Octombrie 1912, adi­că tot într’un an și jumătate, su­ma de 18.800 lei, din care 16.150 lei salarii și 2650 lei indemnizații. In această sumă nu se cuprinde și ceia ce i-a rămas dela coloniile școlare: silier al d-lui Dobrescu și tot pe timp dela Aprilie 1911 la Octom­brie 1912, a încasat 18.807 lei, din care 16.067 salarii și 2820 indem­nizații. D. Mircea Poenaru-Bordea, fost al doilea ajutor de primar al d-lui Dobrescu, pe timpul cît a funcțio­nat consiliul comunal prezidat de acesta, încasează 18.775 lei, din care 16.025 salarii și 2750 indemnizații. Această sumă însă este un bagatel pe lingă sumele ce a încasat deja exproprieri și alte afaceri. Este de ajuns să spunem că un an și ju­mătate de consilier comunal și al doilea ajutor de primar a avut da­rul să-l transforme pe d. Mircea Poenaru-Bordea, dintr’un simplu advocat, cînd cu clienți, cînd fără clienți, — mai des fără ei, — în trim sărman bogătaș care posedă astăzi o avere de vre-o sută de mii de lei. D. N. Darvari, tot consilier co­munal al d-lui Dobrescu și tot în timp de un an și luni­, încasează surm­a de 10.120 lei, bani 50. D. Dar­­varii nu are salarii permanent, dar se mulțumește cu ind­emniza­ții care însumează cifra de mai sus. La partida d-lui Darvari însă, găsim o parte foarte caracteristică și nostimă în acelaș timp. In luna August 1912, d. Dobrescu primarul și d. Mircea Poenaru- Bordea al doilea ajutor de primar, pleacă în concediu. D. Virgil Dă­­răscu consilier comunal este însăr­cinat să tină locul de primar pe timp de o lună de zile, iar d. Mi. Darvari locul de al doilea ajutor­ de primar. Ei bine, d. Virgil Dă­­răscu, loc­tiitor de primar, prime** te pe timpul cît îndeplinește acest oficiu, adică pe timp de o lună zile, su­ma de 600 lei ci urnă, n­. Darvari însă, pentru ca Una locul de al doilea ajutor de primar, pe acelaș interval de timp, primește o diurnă de 2000 (două m­ii) lei. D. Theodor Penciulescu tot con­silier com­unal al <l-lui Dobrescu, și tot în timp de un an și jumă­tate, primește suma de 14,842 lei.­­ * >’ Acestea sunt sumele mai import­­ante primite ca diurne și indem­­nizațiuni de consilierii d-lui D. Do­brescu. Și ceilalți consilieri comu­nali însă, ai d-lui Dobrescu, nu se­ lasă mai pe jos și încasează și ei sume destul de respectabile. Așa de pildă d-nii Station Du­­mitrescu încasează 15.669 lei bani 32; Soare Oprea 7.900 lei; Apostol Dorojan 7400 lei; D. Grozdea 5887 lei, afară de afacerile cu depozitul de lemne al comunei; 1. Marine­­scu 4916 lei, bani 68; Fior­oianu­ 4235 lei, și apoi alții­ cu sume cari variază între 1—3000 lei. Aceasta în ceea ce privește con­silierii colaboratori ai fostului pri­m­­ar d. Dobrescu. In ceea ca pri­vește consilierii d-lui Grigorfi Can­tacuzino, cari și ei sunt trecuți cu­ sume destul de respectabile, ne vom­ ocupa într­-un număr viitor. REP. D. I. Protopopescu-Pake tot con-Cheltueli d­esale D. MINISTRU DE FINANȚE A ARĂTAT CA S AU FĂCUT CHELTUELI ILEGALE DE 26 DE MILIOANE In expunerea de motive care înso­țește bugetul general al Statului pe exercițiul viitor, d. ministru de fi­nanțe a arătat cît de neregulată și abusivă a fost gestiunea guvernului trecut. Eri, cu prilejul votărei procetului de lege pentru stabilirea și între­buințarea excedentului exercițiului încheiat, d. ministru de finanțe a făcut cîteva obiectiuni foarte inte­resante. D. Emil Costinescu a arătat Ca­merei că, în afară de celelalte nere­­gularităti si risipe pe cari le-a cons­tatat în expunerea de motive a bu­getului, sub gestiunea guvernului trecut s’a mai cheltuit fără credite, în mod absolut neregulat si ilegal, enorma sumă de 26 milioane, din excedent. Astfel excedentul exercițiului 1912—1913 care era de 86 de milioa­ne, a fost dintrodată și în mod an­ticipat redus la 60 de milioane. D. ministru de finanțe a învede­rat, cu claritatea și preciziunea ca­racteristică oratoriei sale, cît de primejdios pentru finanțele Statu­lui este acest sistem de a se angaja peste prevederile bugetare, cheltu­ieli așa de însemnate, la toate de­partamentele, în prevederea exce­dentelor viitoare. Asemeni­ abuzuri ar trebui să fie îm­piedicate de viitor, căci ele pot duce la un adevărat dezastru finan­ciar. In adevărt, în ipoteza că un buget nu ar da nici un excedent, o sumă ca aceasta ar constitui un deficit foarte mare, care ar desechi­­libra finanțele. Observațiunile d-lui ministru de finanțe au fost ascultate cu cea mai mare atențiune de Cameră care și-a putut da încă odată seama, de licența ce a domnit sub guvernul trecut în privința gestiunei finan­ciare . -exe........ - Marți 1 äprtfle 1914 ­MNI la ordinea zilei IN JURUL reformei agrare Părerile interesante ale unui istoric german S’a vorbit și s’a scris foarte mult la noi, în jurul plănuitei reforme agrare. Lumea toată nu s’a putut convinge de necesitatea ei; glasul doctrinei, care apără un sacru drept al proprietăței, se aude încă energie. In mijlocul acestor aprinse discu­ții, care pasionează lumea romînea­­scă, credem interesant a împărtăși publicului părerile unui învățat din apus asupra marei proprietăți. Robert von Pöhlmann, cunoscutul istoric de la Universitatea din Mün­chen (), și-a tipărit de curând cu­vântarea festivă, rostită la aduna­rea „Societății din München a prie­tenilor gimnaziului humanistis“: Die Bedeutung der Antike für sta­­atsbürgerlichen fielehrung und Er­ziehung. (însemnătatea celor vechi pentru instrucția și educația civică). Festrede gehalten in der Eröff­­mungsversammlung des Münchner Vereins der Freunde des humanis­­tichen Gymnasiums in Auditorium maximum der Universität. (Sonder­druck aus dem „Xlumanitischen Gymnasium“ 25 Jahrgang, Heft. 1) Heidelberg 1914.­­Plecînd de la constatarea, făcută încă de Bülow, că poporul german nu e un popor politic, autorul soco­tește ca cea dinții datorie patriotică educația Germanului pentru înțele­gerea chestiunilor vitale ale statu­lui și societății. In h­aosul atîtor cu­rente politice ale vremii, omul ne­pregătit cade adesea victimă apa­rențelor amăgitoare. Statul este prin urmare interesat a face pre­gătirea cetățenilor săi, dacă vrea să nu i se primejduiască existența, prim biruința curentelor nesănătoa­se, atît de ispititoare pentru masse­­le chemate azi la viața publică. Isto­ricul își pune atunci întrebarea da­că gimnaziul humanistic e propriu a deștepta înțelegerea și interesul pentru aceste mari chestiuni de vi­ață ale Statului și societăței. Răs­punsul său la această întrebare e a­­firma­tiv. In centrul învățămîntului pune gimnaziul humanistic științele des­pre om — die Kultur-und Geistes­wissenschaften, prin care învățăm c­uunoaște omul ca ființă politică și socială. Pentru înțelegerea istorico­­genetică a omului, cu drept cuvînt vede acest gimnaziu un model cla­sic în creațiile politice și literare ale acelui popor, care a pus mai iutii pe om ca problemă a gîndirei sale fi­losofice și politice. Nu există stu­diu mai­ instructiv, în această pri­vință, decit acela al vechei cetăți e­­lenice. Ea ne­­ înfățișează, într’un timp scurt, mai multe forme politice decit oricare alt Stat din istoria omenirii. 1) însemnat prin solide studii asupra chestiunii sociale la cei vechi: Geschichte der sozialen Fra­ge und des Sozialismus in den anti­ken Welt, 1912; Aus Altertum und Gegenwart, 1911; Isokrales und das Problem tktt BfmtkUtlHk jfctaBMfr berichte cler Bayr. Akad., p'hiioS.--* philol. und hiat. klasse 1913. Plato a putut-o numi un adevărat Magazin de Constituțiuni 1). Istoria anticei Polis oferă prive­­liștea hipică a luptelor puterilor po­li­t­ce și sociale, și cunoașterea lor ușurează foarte înțelegerea fenome­nelor analoage ale prezentului. i Spre a-și documenta observația» v. Pöhlmann analizează, pe clini, chestiunile de viață ale Statului modern, care-și au toate prototipul în lumea celor­ vechi. Și iată cons­tatările sale în privința chestiunii sociale.* Trăim, zice dînsul, îmtr’iul timp, în care vedem pretutindeni tendin­țele monopolizării mijloacelor eco­nomice și sociale. Și ce este istoria internă a Statului liber antic decât o luptă continuă pentru monopoli­­sarea puterii economice, sociale și politice în mîinile unei singure grup­pe a societăței? O luptă, în care Sta­tul era prea adesea o jucărie a gru­pelor și partidelor, cînd un organ al avuților în­potriva săracilor, ci­ud al acestora din urmă, în potriva celor d’intîi. Ceia ce s’a petrecut în Hel­­lada, într’un cadru restrîns, se repe­tă în Roma și Italia, într'o măsura­ uriașă. Evoluția agrară a vechei Italii ne învață în chip strălucit ce înseam­nă cînd o plutocrație fără scrupul tine în mină toate firele politicei si sapă la temeliile v­ieți nationale, cînd marea proprietate înghite pro­prietatea țărănească, iar țăranul a­­junge proletar, fără c­asă și fură văi mint. ■ Epoca marilor orașe, cum a fost lumea veche în timpul elenismului și al imperiului roman, ce face a pătrunde în problemele sociale, ca­re se produc în­totdeauna din mo­nopolul pămînturilor la țară și din îngrămădirea proletariatului în o­rașele mari. Criza locuințelor, — da Wohrungsnot — urmează fatal: ma­rile orașe au cunoscut-o, în lumea veche, ca și în cea modernă. „Latifundia perdidere Hallam“... cu învățămînt strașnic, zice v. Pöhl­mann, cuprinde acest cuvânt într’un timp ca al nostru, care a simțit în­semnătatea unei împărțiri sânătoa­ne a pămîntului național și nevoia colonizării interne. Istoricul german insistă asupra­ necesitatei acestei juste repartiții. Și să nu credeți că vorbește un so­cialist, ori măcar un radical: dacă V. Pöhlmann are vre-o temere, a­­ceia este a demagogiei democrati­ce, a „tiraniei majorității. Chestiu­nea imparțialității pămîntului na­tional este totuși după dineul o ches­tie de viată — eine Lebensfrage, chiar pentru înaintata și puternica lume germană, la care ne place sa căutăm adesea exemple. Ascultați reflecțiile istoricului: 1) La noi nu s’a înțeles inici odatăj deosebita valoare educativă a *utf» c­itit*“ , jmco-EGUMBilh iiw(

Next