Viitorul, aprilie 1914 (Anul 8, nr. 2206-2232)

1914-04-01 / nr. 2206

Mișcarea artistică-literară Hoarfft poetoim Frederic Mistral rA murit Mistral! Iată cuvinte cari au străbătut întreaga Franță cu un fior de nemărginită durere. Mistral, "poetul genial, pușnicul din Maislana, renovatorul unei doctri­ne estetice, marele cîntăreț al Pro­­venței, s-a stins în bucolicul său sat, unde s’a născut, și pe care nu l’a părăsit niciodată.­­ Mistral moarte la vîrsta de 83 de ani. Numele lui Mistral, a străbătut întreaga lume ca o furtună puter­nică, înspăimîntînd lumea de ad­mirație, ca o vijelie purtătoare de miresme proaspete și plină de se­va adevăratei poezii smulsă din sufletul celui mai mare poet al Franței. Frederic Mistral s-a născut în satul Maillana la 8 Septembrie 1830. Copil al unor fermieri cu da­re, și-a terminat bacalaureatul în 1817, urmând apoi facultatea de drept din Aix-en-Provence. Rou­­manille, profesor la o școală din Avignon, a determinat vocația li­terară a lui Frederic Mistral. In 1852, într’o revistă „Li Pro­­vencalo“, apar pentru întîia oară poesii de Mistral. In 1854, Frede­ric Mistral dimpreună cu alți 6 poeți, constituiesc ordinul Felibrii­­lor, luîndu’și fiecare numele de Felibru. Dar numele lui cunoscu adevă­rata și mondiala celebritate din ziua în care Lamartine se entu­ziasma citindu-i poemul „Mireille“ apărut în 1859. Ca să celebreze uniunea poeților catalani și felibrii, Mistral în 1868 compune „Cîntecul Potirului“, de­venit mai târziu imnul sfint al ser­bărilor felibiiene. „Calendar“, poem, epic în două­sprezece cînturi, exaltație a Pro­­­­vensei eroice, apăru în 1867. In 1875 publică „Insulele de Aur“, o culegere de poesii, în 1884 „Nerto“, poveste poetică în mai multe cînturi, și în 1890, „Regina Ioana“, tragedie provensală. Dar opera capitală a lui Mistral, după „Mireille“ și „Calendar“, fu „Tezaurul Felibrilor“, dicționar provensal­ francez, căruia îi con­sacră câțiva ani din viață și pen­tru care Institutul Franței îi de­cernă un premiu de 10.000 lei. Cu banii aceștia Mistral scoase o ga­zetă timp de 10 ani, intitulată „A­ioli“. In 1897, publică un poem în ver­­­­suri albe, „Poemul Ronului“. In 1898, fonda în Arles, „Muzeul Arlatan“, în care vechile giuvae­­ruri, vechile mobile, toate relicvele­ trecutului provensal sunt păstrate sau reproduse. Acestui muzeu. Mi­stral îi dărui suma de 100 mii lei pe care o cîștigase prin decernarea premiului Nobel, în 1904. Cînd a apărut „Mireille“, La­martine a scris următoarele într’u­­nul din cotidianele sale foiletoane: „Poemul tău epic este un cap de operă... S’ar zice că în timpul nop­­tei, o insulă din Arhipelag, o plu­titoare Delos s’ar fi desfăcut ve­nind fără zgomot să se alipească de înbătătoarea Provensă, aducînd cu dînsa unul din acei cântăreți divini din familia Melosigenilor“. Ar fi o încercare zadarnică și­­ neizbutită să închizi în cîteva fra­­­­ze caracterul operei mistraliene, cum tot așa de imposibil ar fi să­­ te încerci a’i arăta influența pe ca­­­­re a avut’o asupra literaturei fran­­­­ceze și chiar mondiale. Mistral a creat o limbă literară a Provenței,­­ care pînă, la dînsul nu exista, a­i încarnat în figuri simple și parfu­mate ca o floare, (Mireille, Calen­­­dar, Netto, etc.), sufletul proven­­­­sal, moravurile și limba unui po­­­­por, știind să scoată în relief as­­­­pecte veșnice. întreaga lui operă­­ pînă la cele mai mici poeme ala­­ sale degajă minunata frumusețe a opu/u U/VJ/U/JW / f Ml ffUKOCf/O Ui / OM limpezimei și a misterului, a mă­ de refiei și a simpicilor A. ~ I . A „Soarele mă f­ace să cinst fűtecu sta era deviza lui Mistral. In ade­văr, soarele cu căldura și lumina razelor lui, și valurile Meditera­­nei curate și senine, i au dominat întreaga operă și gîndire. „Dar acum, cîntărețul și-a în­chis buzele, poetul a închis ochii și toată gloria naturii acoperă a­­ceastă glorie omenească. E specta­colul­­ morfei. Dar mai este unul cu toate acestea pe care îl găsesc mai emoționant. Atunci când apăru Mireille, unul din cei mai mari oa­meni cu cari se mândrește Franța cobora spre moarte, căutând în me­diocrul salariu al unei zile mun­cite slabul cîștig pe care indepen­dența îl va prefera, totdeauna som­ptuoșităței robite. Lamartine, a ple­cat deasupra destinului său, privea cum trec oamenii, și putea măsura față de indiferența lor criminalii ceea ce prețuește gloria efemeră de a fi fost crainicul lor. Intr’una din „Convorbirile sale literare“, el a cîntat pe Mireille, și glasul aproa­­pe stins al marelui om dărui cele mai dulci accente tînărului cari urca, radios, treptele renumelui Nici o gelozie nu înveninase acea­stă­ inimă care trebuia curînd să înceteze de a mai bate, față de spectacolul unui necunoscut care acaparase spiritul public. Acesta fu un duios adio al poetului aproa­­­pe defunct către poetul care se năștea. Astăzi, acesta din urmă s'a stins și el, Domnilor, să ne șter­­gem lacrimile. Opera­ de splendoa­­­­re va continua, servită de alți meș­teșugari. Nimic nu se oprește; m moartea nu’i decit un incident a­­l vieții nemuritoare, și lira va fi­­ transmisă altor mîini cari vor ști­­ încă s’o facă să vibreze și de aci­­ încolo“. I Cu aceste cuvinte, René Viviani, ministrul instrucțiunei publice din­­ Franța, își închee discursul rostit la înmormîntarea lui Frederic Mi­­stral, șomer-ul modern al Franței azi. — La noi și în streinâtate - \ __dat ea o zftdamîci pierdere de teme, aproape nu mai există. Ger­anta îi păstrează încă locul de s­­oare ; noi am pus peste tot realis­ul, ale cărui roade sînt prea rea­le­ toate manifestările sufletului. Despopularea pămîntului de i­­mensele latifundii ale Angliei de azi, de Germaniei de Nord și Nordost, eșertarea atîtor regiuni din țările apilor, în care, pe proprietățile ță­rănești, goale de locuințe, crește pă­­urea și se încură azi cerbi și ca­­f­re, pentru sportul vînatului ban­­­erilor și aristocraților, unde edi­tează atîția oameni mulțumiți își cîștigau pîinea, — toate acestea fi­­se imperios și Europa germanică o politică internă ca aceea, pe care Tiberius Gracchus o recunos­­cuse ci o necesitate de Stat de pri­m­ rang, față de Italia depopulată e urma latifundiilor. Este cu totul­­ spiritul reformatorilor sociali și eonomici ai lumei vechi, dacă de rînd un economist german a pre­­tins că ori­ce politică socială începe eki­tară“. Și chestiunea socială se leagă ne­­esfăcut de o altă chestiune de vin­­ă pentru națiune, de aceia a pute­­ii sale de apărare, — Wehrhaftig­­en­. Statul se întemeiază și azi, ea , în lumea veche, pe obligativita­­a serviciului militar. Istoria ne a­­rată, cu exemple luminoase, ce în­deamnă un popor sub arme , cu de­­scăderea lumei vechi, se dovedește Însă tot atît de luminos ce prim­ej­­lie este pentru popor și Stat, cînd, cu ruinarea puterei poporului se p­erde înțelegerea pentru marea i­­de a puterii de apărare și pentru­­ eminent politica sa valoare cultura­ . De aci nevoia de a se ridica la vidul cel mai înalt puterea războa­­ică a națiunii și toate condițiile sa­­leJ fizice și morale. Importul Finik 1914 Distrugerea puterii poporului, prin nimicirea proprietății țără­nești, — der Baublau an der Sub­stanz des nationalen Lebens — mai are o urmare însemnată. Ea creiază de o parte mariorismul, cum așa de bine îi zice autorul, isuperismul de alta. Contrastul acestor două stări are o puternică înrâurire asupra su­fletului poporului. Aceasta e geneza dintre clase. Chestiunea socială e prin urmare și o chestiune morală. Setea de petrecere și luxul claselor de sus sînt o primejdie națională, întru­cît după dînsele se modelează clasele de jos. Acestea sînt părerile istoricului von Pöhlmann întemeiate pe cunoaș­terea adîncă a frământărilor socia­le la popoarele vech­i. Și e vorba de marea proprietate a unei părți a Germaniei și de o mare proprietate ce nu se poate asemăna cu a noas­tră. In Germania se predici deci rea­ducerea vechiului echilibru între cla­sele sociale. Și este acolo o puterni­că mare industrie, o țărănime con­știentă, în deplinătatea drepturilor politice, o cultură seculară și o po­litică democratisată. Dacă ne gîn­­dim acum la mariorismul nostru , la țăranii noștri goi, flămînzi, ig­noranți, fără exercițiul drepturilor politice, la satele mizerabile, care nicăari nu se văd dincolo de gra­nița noastră de Miază-Noapte , la desfrîul ce bînu­ie azi orașele, în toa­tă întinderea țarei, — constatările profesorului dela München sînt de­sigur mai elocvente pentru Bucu­VA­CI "si N. BANESCU -Ex-CEREALE.— In cursul lunei Fe­b­ruarie s’au exportat următoarele c­antități de cereale în zone: Grîu 1­6.704 (contra 58.620 în Februarie 2012) secară 1451 (673), porumb (40.717), orz 15.411 (17.434), ovăz, 15.517 12187), meiu 647(30) răpită 374(383).­­ Făina și derivate. S’au exportat în cursul lunei Februarie 1914. Făi- 6.641 436 kg. (contra 9.801 494 în­­ [UNK]ebrumie 1913) ermic 218.529 1.757. 20), tărițe 3.403.709 (5.751.375). Făina mers în Anglia 2.413 kgr. Austro­­ungaria 502.690 kgr. Bulgaria 3.200, Efigipt 2.997.414, Grecia 248.326, Olan­­­da 100. 545, Turcia 2.786.848. Ermicul a mers in Austro-Ungaria 165.950 și î n Germania 52.589. Tărițele au­­mers în Austro-Ungaria 2.722.686, în ,U­ Bulgaria 3450, în Germania 617.573 ,k­pr. it Lemna lia. In cursul lunei Februa­­rie 1914 s’au exportat 16.617 m. c. lUrunchiuri de brad contra 16.859 din d­una corespunzătoare a anului 1913, aceste trunchiuri de brad au mers tân Austtro-Ungaria; 12.229 kgf. lem­­fne de construcție din esenț­e foioase­­ afară de stejar contra 10.400 în Fe­bruarie 1913, aceste lemne au mers v Bulgaria; 1.006.500 kg. lemne de construcție din esențe rășinoase m­(Puli^IocÉ și cor­ifficiali Membrii ai societăței Generala, secția Cen­trala, au fost convocați pentru ora o­­ra 10 dimineață în adunare genera­lă la sediul societăței din stat. Carol No. 19, pentru a da cuvenita descăr­care a comitetului actual. Adunarea se deschide la ora 10 și jumătate sub președinția d-lui I. Du­miteriu, Președintele societăței, iD. TH. ALEXANDRESCU vice­președinte, luînd cuvîntul dă citire dărei de seamă pe anii 1912—1913. D. A. STINGHIE secretar contabil dă citire bilanțului general care să presintă cu un excedent de lei 17.922.30. 1D. DRAGULANESCU aduce elo­gii pe­rsoanelor dispărute cari au muncit mult pentru­­ funcționarii co­merciali și cari ne-au dat posibilita­tea să ne ridicăm unde suntem as­tăzi și să fim cunoscuți cum suntem astăzi. Roagă pe funcționarii com­er­ciali ca să nu uite mici odată ceea ce au făcut domnii Petre S. Aure­lian, Alexandru Djuvara, și alții care în­totdeauna au luat apărarea funcționarilor comerciali și propu­ne ca pe viitor numele­­ lor să fie tara cut pe toate dările de seamă ale so­­cietății. Adunarea aprobă propune­rea d-lui Drăgulănescu. D-sa trecând la membrii de onoare găsește că foarte bine au făcut funcționarii co­m­erciali că au știut să aprecieze pe aceia cari cu adevărat merită să fie membrii de onoare a soietății noas­tre. Aduce laude în­ special d-lui D. Hagi Theodorachi, care mai mult ca toți ne-a dat în oii și ce împreju­rări tot concursul cî­nd am apelat la d-sa. Ceva mai mult pe lingă tot con­cursul moral pe care ni l’a dat a mai promis că va dona pentru pala­tul și asigurările funcționarilor co­merciali suma de 20.000 lei (două­zeci mii lei). Termină aducând mul­țumiri fostului comitet, care prin­­tr’o continuă activitate la baza că­reia a fost dragostea de muncă de care au fost animați toți mem­brii din comitet­­ și astfel au reușit să ri­dice în scurt timp societatea la o siuație atît de frumoasă, și roagă pe membrii să dea încrederea lor și în vizor acestor oameni cari au dat probe, că știu să-și facă pe deplin datoria. D. V. COSTESCU comersant și vechiu luptător, aduce mulțumiri funcționarilor comerciali că ia fă­cut cinstea de a’l trece ca membru de onoare al societăței. Promite și în viitor că va da tot concursul comite­tului care conduce destinele societă­­ței. Regretă un singur lucru că pe lista donatorilor pentru fondul pa­latului nu figurează de­cât un sin­AGRICOLA— T am­­rămas favorabilă des­­voltărei semănăturilor. Căldura po­trivită precum și ploile din ultime­le zile au adus o mare înviorare cîm­pului; agricultorii sunt foarte mul­țumiți de starea actuală. Se afirmă că anul acesta, dacă vremea se va menține prielnică, pî­nă la seceriș, vom avea o recoltă foarte abundentă. Iată care sunt prețurile plătite în portul Brăila pe cereale în cursul săptămînei: grîu de la 16.40 pină la 18.85 suta de kilograme, porumb 11.45 pînă la 14.55, ovăz 11.20 pînă la 11.80 fasole 21, sămânța de cânepă 17.35, or­zoaica 11.50 pînă la 11.85, orz 11.20 pî­nă la 12.30 făină No. 4 lei 28 făina No. 5, lei 27 făina No. 6 lei 26 făina No. 7 lei 25 făină No. 8, lei 22.50, er micul și tărîța 9 lei. O NOUA LINIE MARITIMA.— Marea socetate de navigație Ham­burg-America Linie, a înființat o linie regulată de vapoare de măr­furi și pasageri între New-York și porturile Europei orientale Primul vapor va pleca din New- York spre Constanța la 15 Aprilie și se numește Corcovado. Această linie de navigație va fi de mare însemnătate pentru noi, întru­cît va stabili un contact di­rect între porturile noastre și Ame­rica de Nord. gur roman d. Ion Ma­nolescu. Crede că gestul d-lui Manolescu va fi imi­tat de cîți mai mulți români. D-sa donează pentru palat lei 20. D-sa mai propune să se trimeată o tele­gramă d-lui Florian Opresau, vice­președinte, care fiind ziua onomas­tică a d-sale astăzi nu a putut să ia parte la adunare. Se aprobă: D. T. R. TEODORU arată pe larg activitatea societăței, rugând pe funcționarii comerciali și mai cu deosebire pe membrii societăței să caute ca și în viitor să dea intr’un mod mai intens concursul lor socie­­tăței. D. L TARANU controlor al socie­tăței, roagă pe membrii să aprobe darea de seamă și în viitorul comi­tet să aleagă oameni cu dor de­­ mu­n­că, care cu forțe unite să poată ri­­­dica societatea la un nivel cât mai­ înalt. I D. T. ALEXANDRESCU se ridi­că și spune că membrii să aleagă în­ viitorul comitet alte persoane căci­­ fostul comitet și-a făcut datoria a munci destul. Azi vine rîndul și ace­lora care n’au muncit pînă acum să muncească de aci ,înainte. D. C. POPESCU roagă pe fostul co­mitet ca să mai primească cel pu­țin doi ani de zile să lucreze pentru societate, căci membrii au încredere în munca d-lor și așteaptă ca în tim­pul cel mai scurt să se clădească Palatul sec. funcționarilor comer­ciali. Se pune la vot darea de seamă și se aprobă. Se alege comisiunea interimară compusă din da-ni I. Drăgulănescu, T. A. Todoru și E. Alexandrescu. Se trimet telegrame d4or miniș­tri V. Morțun și C. Radovici, prin care se arată că în orașele de pro­vincie legea repausului duminical ■ nu se respectă. Se mai trimete telegrame d-lor Hagi Tudorache, Cristache Staico­­vici, pentru suma ce au depus prin înființarea școalei de adulți. Adunarea s’a terminat la orele 1 H. îmr IaJleeșii INAUGURAREA ȘCOALEI PĂ­IANJENUL REGINEI Eri la ora 3 și jumătate p. m., au sosit cu automobilul în localitate M. S. Regina, AA. N­. RR. Princi­pesele Maria, Elisabeta și Maria în­soțite de d -na de onoare Băicoianu, de d-na Kramer și de d. colonel Mi­hail Baranga, avînd a patrona ma­rele festival artistic ce s’a dat în sala teatrului Modern de către școa­la de țesătorie ,„Painjerr al Reginei“.­­ La bariera București, M. S. Re­gina și AA. U­. RR. au fost întîm­­pinate de către d-nii I. Dem. Agra­ru, prefectul județului, G. G. Iones­­cu, primarul orașului, generalul Ra­dion, Radu R. Stanian, deputat, ma­ior Soiculescu, comandantul jandar­meriei și căpitan Magheru, polițai, d-i nele Victoria Agraru, Eugenia Io­­nescu, Maria Stanian și d-ra Rița Agraru. S’au oferit splendide jerbe de flori augustelor oaspete. Automobilele regale și princiare au pornit în oraș pînă la școala „Paiajinul Reginei“. Aci muzica reg. 7 Prahova a into­­r­nat Imnul regal. I D-ra și d. C. Radovici, ministrul de industrie și comerț a întîmpinat pe Suverana și pe principese, ofe­­rindu-le flori. La intrarea în școală de ministru Radovici a urat bun sosit înaltelor vizitatoare. Elevele au lucrat diferite obiecte în fața Suveranei. De la școală M. S. Regina și principesele au pornit la teatrul Modern. Pe tot parcursul drumului stațio­na o imensă mulțime. M. S. Regina și principesele au luat loc în teatru pe scaunele ce e­­rau așezate în fața scenei. La ora 6 și jumătate înaltele vizi­tatoare au fost invitate la un ceas la d-na­ și d. ministru C. Radovici iar seara cu trenul de 7 M. S. Regi­na și AA. U­. RA. au plecat în Ca­pitală. __________ A apărut: „De vorba cu mine visa-ml” de ION MINULESCU BRATUini-SIHULESCU CALEA GRIVIȚEI 21 Telefon 26­09. Recomandă vinurile sale de masă și superioare de de­sert, duse la domiciliu cu ur­mătoarele prețuri: Alb de masă litrul 1 leu în loc de lei 1.20. Negru și pelin lei 1.20 Coarnă și Tămâioasă lei 1.60 Bordo și Braghină lei 2. Grasă (Cotnar) lei 3. BALANȚE CEREALE SISTEM „POLLER“ Verificat de Serviciul de Mă­suri și Greutăți LA JACQUES PAUCKER Bucureștii 25n­k Bl, Str. Smirdan, Bl Crimă? Da, căci a fost ucisă o fetiță de­­ 7 ani, iar un băețel de 10 ani- se află pe moarte la spitalul Brîncovenesc. Autoarea este mama lor. Este ea o criminală? Fără în­doială că nu­ e o nebună, care în clipa cînd scriem aceste rînduri se află­­ internată în ospiciul d-lui dr. Sutzu din str. Plantelor. Faptul pe care îl vom povesti mai la vale a emoționat viu pe cei ce l’au af­lat ori și, ne îndoim, că emoțiunea va fi și mai mare după ce vor apărea ziarele. D-na Polixenia ing. Duma, cu locuința în str. Franzelari No. 21, este fiica d-lui general Gheorghiu. Dînsa are 30 de ani și suferă de multă vreme de o crudă boală de nervi. Din această pricină fusese in­ternată mai anii trecuți într-o casă de sănătate din Sibiu și în sanato­riul d-lui dr. Marinescu. Familia ei nu voește să recunoască de fel că Paulina ar fi bolnavă, pentru că d-na Duma vorbește cu toți oa­menii, discută, numai că are unele crize și se întrerupe adesea rîzînd și plîngînd fără motiv. DIVORȚUL De un răstimp se făcuse o rup­tură între soții Duma, tocmai din pricina boalei nefericitei Polixenia. Soțul dormea cu cei trei copii ai lor Ana, Gheorghiță și Constantin, încuiați în fiecare noapte în dor­mitor, de frică. Pe ea o supăra foarte rău acest lucru, deoarece își iubea copii. De curînd soții Duma se hotă­­rîse să se despartă. Bărbatul ei îi luase Polixeniei o casă peste drum de actuala lor locuință, dar ea n’a vrut să primească și a declarat că i hotărîse ca să-i dea 450 lei pensie­­ alimentară. PLANUIREA CRIMEI Polixenia și-a cumpărat de astă iarnă un revolver de la magazinul Fantini din str. Lipscani. De a­­tunci a pîndit momentul ca să o­moare pe soțul ei, care — după cre­dința ei — nu o mai iubea deja o vreme. D-na Duma nu putea să sufere servitoarele și mai ales pe­­ cele tinere le schimba mereu. Eri dimineață pe la orele­­­ și jumătate a trimis pe servitoarea lor Păuna­tu stt. Viitorului, să aucă un pat de campanie la viitoarea ei lo­cuință. PRIMUL ASASINAT Polixenia rămăsese singură, căci soțul ei, d. inginer Duma, care este funcționar la ministerul lucrărilor publice, lucra la bugete la minister. — Anișoara, ai,la cafea!—a stri­gat d-na Duma pe fetița ei în vîrs­­tă de 7 ani. Copilița s-a supus, ne­­bănuind nenorocita că peste cîte­va clipe va fi moartă. Pe cînd fe­tița își bea în liniște cafeaua cu lapte, mama ei a închis ușa, a scos din sin revolverul pe care îl luase astă iarnă, a apucat fata de umă­rul drept și i-a tras un foc de re­volver în cap, omorînd’o pe loc. RĂNIREA MORTALA A BĂIA­TULUI Nenorocita Anișoara s’a rosto­golit sub masă. Mama ei, fără să simtă nici o emoțiune în fața gro­zavei fapte pe care o săvârșise, a sărit în grădină, unde cei doi bă­­eți ai lor Gheorghiță și Constan­tin, își făceau un zmeu sub vită. Constantin, cel mai mare din băeți, văzînd pe mama lor că vine drept spre ei și îl apucă de umăr, a întrebat'o tremurînd: — C’e ai cu mine mama! — Titi, uită-te la mine! Și inconștiența criminală a scos din nou revolverul și a tras un glonț în capul copilului, rănindu-l mortal. Celălat băiat și servitoa­rea, care tocmai se întorsese, au fugit în bucătărie și s’au ascuns sub o masă. Criminala a băgat apoi revolve­rul în sîn și a luat-o la fugă. A eșit în bulevardul Protopopescu- Pake, a intrat apoi în str. Matei-Voevod, pe­ângă școala Eliade Ră­­dulescu și a intrat la No. 17 la o doamnă Janea, unde a mai stat. In acest timp în doita crimă se a­­flase și asasina era căutată în toa­te părțile, fără să bănuiască ni­meni locul unde se ascunsese. Cei de acolo au primit-o fără să bănu­iască un moment măcar că d-nă Duma a comis două crime. Ancheta, începută de comisarul Melidoneanu, șeful circ. 16 a fost continuată a- d. procuror Aurel Iliescu. La locul îndoitei crime ai­ fost și d-nii Verbe­scu, prefectul po­liției și Mișu Cantuniari, directo­rul prefecturei După multe cerce­tări poliția a reușit să aresteze pe Polixenia Duma. Iată ce a declarat dînsa d-lui procuror Iliescu: „Soțul meu nu vrea să’mi dea bani ca să’mi cresc copiii și de a­­ceea eram foarte mîhnită. Pe urmă el era hotărât să se însoare a doua oară și să ia copiii la dînsul. De aceea m’am­ hotărât să’i omor mai bine. Pe cel de al treilea ziam­ mai avut curajul să’l ucid. (Inexact, căci dacă nu fugea, îl omora și pe acesta). Soțul meu mă acuza că sunt bru­tală cu copii și de aceea nu mă lă­sa să'i îngrijesc“. Vorbind cu d, procuror, Polixe­­nia Duma se întrerupea și rîdea fără nici un motiv. — Iți pare rău de fapta pe care ai făcut’o? — Da, dar nu știu dacă am fă­cut bine sau rău! Și, nenorocita, a început să rida. O FAMILIE DISTRUSĂ Cînd s’a întors aca­să, d. inginer Duma și-a găsit familia distrusă într’o singură clipă: doi copii uciși, iar nevasta la cam de nebuni. Disperarea omului acestuia era­ de nedescris! A fost anunțat d. general Gheor­­ghiu, părintele­ bolnavei și cei două surori ale ei. Const. ! PE GUSTATE pilii albe”« IP £ U H de NAI lg M £« mb M mm litruî­­i leu I SERVEȘTE Ia DOMICILIU I PIVNIȚELE POEMRMEI SL CALEA VICTORIEI Rt. 97.— Telek­tn 31|B3 | Mum generală a societăței «Generala# a Iincl. comerciali |CEI HEI FRUMOS ELORTIMENT dl IRTItOLE de I PASTE­R­ JLD SE GĂSEȘTE LA ’­­KAGASIN UNIVERSEL Actualmente complect instalat în NOUL SAU LOCAL din 11, CALEA VICTORIEI, 11­4 ——­ iiiim,i„,„nii, i ii­­­ ■ ' ' mmmm in ti iii imi ' ‘ka'j Lilan de Corespondență și Telefon la dispoziția Clientelei­­ Economice și financiare âiricultară — Comerț — Industrie­­ —— față de scânduri, ele au mers în Rus­­i SITUAȚIA Pro-Ungaria și 1.929.176 kgr. (contra­peratura a fi 1.989.930 în Februarie 1913) schiduri din esențe rășinoase. Scîndurile au mers 34.276 kgr. în Austro-Un­garia, 795.400 kgr. în Egipt și 1.099.500 kgr. în Turcia. STOCUL METALIC AL BANCEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI.­­ La 15 Martie 1914 stocul metalic al Băncei naționale a fost de 210.461.256 lei contra 210.612.229 lei la 8 Martie 1914 și față de lei 206.611.274 la 16 Martie 1913. Circulația fiduciară la aceleași da­te a fost de lei 416.879.000 la 15 Mar­tie 1914 contra lei 410.079.660 8 Mar­tie 1914 și fată de lei 396.921.921 la 16 Martie 1913. VENITURILE VAMALE.­­ Mi­nisterul de finanțe a încasat din ve­niturile vamale pe decada I-a a lu­nei Martie c., următoarele sume: Din taxele vamale s’au încasat su­ma de 2.629.096,05 lei; din taxele de port S’a încasat suma de lei 92.791 și 65 de bani și din taxele sau fondul comunal s’a încasat suma de 133.389 lei și 60 de bani. Pană cu decada anului trecut în­casările vamale au fost cu un plus de lei L297.162 și 80 de bani; înca­sările din taxa de port se prezintă cu un plus de 7.384 lei și ia fondul comunal cu un plus de 30.507 lei și 85 de bani. p. m. DE w.­ isia O BOLNAVĂ Dramă se aflattoare în capitala inginerului Duma Isi impuscă noi copilași Nama criminală e nebună Doamna inginer» Duma a iIca generalólul cheurgraiti FUGA ANCHETA ATRAGEM ATENȚIUNEA ONOR. CLIENTELEI ’ ASUPRA Magazinului Special Toate produsele industriei DE cauciuc Envelope pentru automobile și biciclete CAUCIUC MASIV pentru Camioane-Automobile și TRASURI "POTCOAVE de cauciuc GĂSIȚI TOATE ARTICOLELE TECHNICE, CA: Tuburi de Cauciuc pentru vin și apă, LINOLEUM­ Lincrusia, PIEPTENI în formele cele mai dife­rite, JUCARII, MINGI și toate ARTICOLELE CHI­RURGICALE, de toaletă și sport, precum și GALOȘI și ȘOȘORI IN­ SOCIETATEA „COLUMB-PROWODNII du o execuție modernă » solidă IN­ CALEA VICTORIEI, 102 UNDE AFARA DE 2789 « >

Next