Viitorul, noiembrie 1915 (Anul 8, nr. 2775-2804)

1915-11-01 / nr. 2775

a­ntil­al­opiele astra 2775 5 BANI ABON­AJMJE NTS Iu tsrl.•••■■•••• mn ia 18 Lei••••••••••«• t6MQ hurt 3 Lei iu etrfiinState. .. tm »n 86 Lei..................seve luni IS Lai Abonamentele încep la 1 fl 16 ale fie­cărei inul REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. II l»trsr*'s» nrin o*««?. TîrnLflîn^a TELEFON 18/47 și 57/20 xNv.' tÂ, . VF ■'H .­ă^' ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Int­ra. re­ri prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Duminică 1 Noembrie 1916 ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană in pagina nr........60 bani Linia corp 7 pe o coloana în pagina IV........30 bani Inserţii şi «clame pagina III linia........................2 Lei 5 BANI SITUAŢIA Laptele continuă lângă Riga şi Dana Murg, ca iniţiativa atacurilor din partea Ruşilor. Germanii se ţin mai mu­lt la defensivă. Un comunicat din Petrograd susţise că operaţiunile germane in aceste două regiuni sunt mai mult o demonstraţi­­une, o mascare menită să reţină acolo cât mai multe trupe ruseşti, pentru ca aceste trupe să nu poată fi intrecalitate pe alte fronturi. In ori­ce caz vremea neprielnică — ploi şi mlaştini — împiedică operaţiunile ambelor tanere. Poate când va da ingn­eţul, aceste operaţiuni vor lua o mai mare am­ploare. Trupele germane din regiunea păduroasă de lângă Schlock au trebuit să fie retrase, ploile din urmă transfor­mând această regiune intr’o băltoacă. Trupele austriace, susţinute de artileria germană, au respins pe Ruşi la Vest de Rafalovca, pe Styr. * Fe­­rovial occidental Ganonada puternică și lupte de granats de mână lângă Loos, Eparges şi la sectoarele dintre Jeusa şi Mosela. Tot operaţiuni de detaliu se semnalează şi de pe frontul Italo-austriac. Atacurile italienilor sunt împiedicate de vremea cu toţii defavorabilă. Ofensiva de la Goriţa stagnează din această pricină de trei zile. In acest Ioc Italienii au Incor­porat reuni rezerve pentru a da un 00a atac. In Serbia trupele germane, austriace și bulgare operează alături8 la valea Moravei meridionale. I­­n Sofia se semnalează angajarea ansi lupte serioase Intre trupele anglo-franceze și cele bulgare pe malul sting al Varfarului. Comunicatul bulgar afirmă că trupele anglo­­franceze au fost respinse și urmărite. In primul său articol de cri — scris, cu o viijteniţă care nu mai mi­ră pe nimeni — „Epoca" se întrea­bă: „ce Înseamnă guvernul aces­ta? — şi afirmă că el „a smuls puterea printr’o ameninţare şi a confimnat-o (sic) prin alegeri pă­tate de fraude şi de violente“! Putin respect arată rarilor săi cititori, ziarul d-lu­i Filipescu, pentru a le înşira astfel de născo­ciri ne roadei. Evenimentele sunt totuşi destul de recente. In şedinţele Camerei şi Senatului, de la 23 Decembrie 1913, d-nii Alaiorescu şi Take Io­­nescu, şefii guvernului de colabo­rare au declarat că speranţa pe nr.v,­w /144/7/Mi jln n irnvt Q^n'V'ry)n nn­*/M*» O KJ Ul/CMlt W/O « *"*'**'/'" ,"'vv laborarea în fuziune, nu s’a în­deplinit, și că, — considerînd mi­siunea guvernului de atunci ca vterminală și mandatul lui ca sfîr­­șit,—­ nu le rămînea decit să pre­zinte Suveranului dem­isiunea ca­binetului. Partidul liberal, chemat la răs­punderea guvernărei a prezidat a­­legerile şi încrederea ţarei i-a dat majorităţi covîrşitoare. Care e ex­­plicaţiiunea acestor rezultatei . Grija intereselor ţarei şi o în­­­n­ţeleaptă şi adîncă prevedere a vi­itorului determinaseră partidul liberal să pună cu hotărîre înainte probleme cari urmau să primeas­că o deslegare, căcă situaţia acelo­­­­ra cari formau marea majoritate a ţârei constituia o slăbiciune pen­tru ţara însăşi. .. Era necesar să se mărească pu­terea de rezistenţă a ţârei printr’o îmbunătăţire a stărei economice a ţărănimei, solidarizînd-o în ace­eaşi timp prin întinderea exerci­ţiului drepturilor politice, la con­ducerea Statului. Dar pe cînd în partidul liberal te puneau astfel de probleme, ce se petrecea în partidul conserva­tor? Şeful guvernului de colaborare, d. Maiorescu, se retrăgea din viaţa publică şi pleca în străinătate. Du­pă zbuciumărî şi lupte d. Marghi­loman a fost ales în sfîrşit şef, pen­tru ca de-a doua zi să înceapă, — datorită d-lui Filipescu, — fră­­mîntările şi dezbinările din parti­dul rupt iarăşi în grupuri şi gru­puleţe. Această scădere a vieţei publice­­de partid a culminat in congresul­­de la Liedertafel, unde membrii partidului conservator au dat ţa­rei spectacolul ruşinos al unei în­­căerări violente înăuntru şi în a­­fară.... Bande de bătăuşi încinseseră lupte în jurul localului „Congresu­lan“, şi a trebuit să intervie forţa publică pentru a potoli cele două tabere. Spectacolul nenorocit şi ruşinos în care se zbătea partidul conser­vator, ros de patimi, de intrigi, de ambiţiuni personale meschine,­­ apărea în faţa opiniei publi­ce şi a istoriei. PEDEAPSA PARALELOR DOUA PARTIDE OUA POLITICI ...Iar d. Filipescu prezida la toa­te aceste frământări tocmai cînd războiul era încins în jurul nostru și cînd preocupările tuturor trebu­iau îndrepate spre interesele mari ce aveam de apărat. Una din grupările conservatoa­re s’a bucurat în urmă de șefia vremelnică a răposatului Ion La­­hovary, pentru a se coborî la şefia Fabricanţii de tăbăcărie din ţa­ră au ţinut deunăzi un congres în Capitală, în care au protestat con­tra preţurilor maximale fixate de ministerul industriei şi comerţu­lui pentru produsele tăbăcite. Cît de nejustificată este această cam­panie se va vedea imediat din ce­le ce urmează. Pentru ca să putem da, în a­­ceastă privinţă, amănunte cît se poate mai exacte, am întreprins o d-lui Filipescu,­­ care a debutat:«k*®4? ****** „ %*»****? .ef .. . . . iman şi negustori de încălţăminte. £ a intinuat TM campania contra^ rezultă a. Coroanei şi asmuţirile la nevoită în armată... Iată ce este partidul conserva­tor, — în vremuri­le grea eu­rupei­nă — sub conducerea celui mai vi­olent şi mai pătimaş politician. A fost o fericire pentru ţară că a avut, pentru apărarea marilor sale interese, un organism politic puternic, solidar, conştient de răs­punderea guvernărei şi de însem­nătatea momentului, cum este par­tidul liberal. El a făcut zid contra „nebuniei“ dezlănţuite cu furie şi de acest zid s’au zdrobit toate încercările inconştiente de a se ruina însăşi temelia Statului. Condus de omul de Stat care se bucură de încrederea întreagă a partidului său, el este garanţia, pu­ternică a apărăreî intereselor noas­tre. Trecutul partidului liberal era de alt­fel o chezăşie, prin el însuşi. Muncea lui conştiente şi liniştite se dealoreşte propăşirea Romîniei şi în toate momentele greu ale des­­voltărei Statului, la el s’a recurs. La opera negativă de dărîmare a partidului conservator, ros de patimi şi de ambiţiuni meschine, partidul liberal a răspuns printr'o operă de construcţie, solidă şi te­meinică. Opinia publică a dovedit de alt­fel — de la începutul conflictului— încrederea ce are în guvern şi în organismul politic care are astăzi conducerea Statului. Epoca numeşte major liosite par­lamentare : „o adunătură de coco­te şi de pikpokeţî“... Linbagiul deşănţat al Epoceî,— care nu este de­cît copie fidelă a limbagiului d-lui Filipescu — do­vedeşte o stare patologică, cunos­cută de toţi, şi nu mai poate cons­titui o insultă pentru nimeni. Este o fericire însă că ţara nu e condusă — dacă ar fi să îm­­trebuin­­ţăm limbagiul „Epoceî“—de „adu­nătura" care se frămîntă în dauna intereselor ţarei de atîta vreme şi care dedea spectacolul ruşinos de la „Liedertafel", iar acum în urmă pe acel al atacurilor emura Coroa­nei­­î al încercărei de răsvrătire în armată. -OOA- UN POST TELEFONIC .Intr un adăpost subteran e instalat un post telefonic de unde pornesc toate înştiințările și unde vin toate ordinele comandamentului. . ÎN JURUL CONGRESULUI TABACARILOR SCUMPIREA PIELĂRIEI tît meseriaşii cât şi negustorii în chestiune au ajuns la exasperară din cauza preţurilor extrem de ur­cate la care s’au ridicat azi la noi produsele tăbăcite din ţară. Prin urmare tăbăcarii n’au nici un drept să protesteze în contra preţurilor maximale, ci dimpotri­vă aceste preţuri ar fi trebuit fi­xate încă de multă vreme. După cele afirmate de d. Gr. A­­lexandrescu, mare industriaş de pielărie din Capitală, în scrisoa­rea sa publicată în ziarul nostru, şi după calculele făcute de mai mulţi negustori şi meseriaşi de în­călţăminte la cari ne-am adresat, tăbăcarii au scumplt produsele lor în interval numai de un an cu două sute la sută, aşa că­ au realizat în acest timp cîştiguri de milioane. ‘ Ei » In ancheta pe care am între­prins’o în acest scop ne-am adre­sat la diferiţi negustori şi mese­riaşi de încălţăminte. Intre aceş­tia este şi d. Nicolae Lupan, unul din fruntaşii comerţului Capitalei lata, în esenţă, ce ne-a declarat DL N. Lupan Talpa fabricată în ţară, de cea mai bună calitate, se vindea îna­inte de războiul european cu 4 lei 50 bani philogramul. Azi aceiaşi talpă şi dela acelaş fabricant cumpărăm cu 12 lei 75 bani chi­­logramul. După cum vedem, acest produs s’a scumpit cu aproape două sute la sută. Fabricanţii obiectează că scum­pirea aceasta provine şi din fap­tul că întrebuinţează materii mai scumpe, în scopul de a obţine o tăbăcîre mai repede decit înainte. Obiecţiunea aceasta nu vine de loc în favoarea tăbăcarilor şi iată de ce Mai întîi, prin o fabricare mai repede, fabricanţii rulează ace­laşi capital de mai multe ori. Se socoteşte că rulajul acesta se face de zece ori întriun an în loc de două ori cît se făcea mai îna­inte. Aşa că prin acest singur fapt, ei realizează câştiguri enor­me. Al doilea, ori­cât de scump ar­­costa materiile acestea pentru ac­celerarea fabricaţiuneî, ele nu pot spori costul produselor tăbăcite nici cu cîştigul ce realizau cu ve­chiul sistem de fabricare, aşa că fabricanţilor tot le rămîne intact iun cîtşig, colosal nemotivat de 200 l la sută ! Tăbăcăriile din ţară mai pro­duc şi piele aşa numită „blanco“. Acest produs care înainte se vin­dea cu 6—7 lei chilogramul, acum a ajuns între 16—20 lei legr. Aci nu exista nici un motiv mărturi­sit de scumpire. Chiar dacă ar fi vre­unul, cum ar fi de pildă sporirea cheltuelilor generale de fabricare, tot nu s’ar putea vinde acest produs cu, mai mult de 8—10 lei regi. Faţă deci cu preţul cu ca­re se vinde actualmente „blanco“, însemnează o urcare exagerată de cel puţin o sută la sută.­­». Din cele arătate mai sus rezul­tă în mod evident că toate obiec­ţiunile făcute, în această privin­ţă, în congresul tăbăcarilor sunt absolut nejustificate. Şi aceasta nu­ o spunem noi, ci oamenii spe­­cialişti şi cunoscători în materie, d­ar sunt marii industriaşi ca d. Grigore Alexanidrescu și comer­ciant'', fruntași ca d. Nicolae Lu­pan. Noi, de altfel, nu facem act de­cît să reproducem, fără comenta­rii, ceea ce ne spun aceia cărora ne-am adresat, rămînînd ca cei în drept să tragă concluziile ce se desprind din redarea exactă a faptelor. Gh. Compotecal­­ooo­­ h compmage. Autorul Dezamăgitelor este el însuşi acum un dezamăgit. Nici un francez nu a fost mai adine cucerit de farmecul lumii musulmane, de nobleţea tăinuită a caracterului turc, de poezia fata­listă a orientului. Ca un scufun­dător în Marea Mărgăritarelor, aşa s’a afundat Pierre Loti în su­fletul neînţeles, necunoscut al u­­nui popor pe care la socotit drept un mare nedreptăţit. Şi a găsit — sau a crezut că gă­seşte — adevărate comori în acest sunet. Era o profundă încîntare. Din toată dragostea exoticului scriitor pentru tot ce e departe, nou, afundat în ceaţa unui cer şi unor credinţe străine, s’a închegat un ideal de lume musulmană, în care visătorul Pierre Loti a cre­zut adine. Şi atunci admirabilul stilist, şi generosul umanitarist care e Pier­re Loti, a dat acea epopeie a vieţii turce, Les Béseradiantée, în care a concretizat nu atit observaţii cît visuri, nu atît tablouri, cît amă­giri. A înfăţişat contrastul între ve­chea viaţă turcă, plină, de încîntă­­rile unor credinţe simple, unei su­puneri democratice, unei poezii naive şi viaţa desfăşurată sub in­fluenţa civilizaţiei europene, care a isgonit tot ce era profund şi pre­ţios în civilizaţia turcă, fără să-i aducă nimic alt de­cu­ dezamă­giri... Les désenchantées sunt tocmai victimele acestei nefericite treceri de la vraja vieţii primitive la rea­litatea searbădă şi tristă a euro­penizării. Iar cînd Turcii au fost sdrobiţi de alianţa balcanică, singurul ca­re le-a luat apărarea în faţa opi­niei franceze — cu toate simpatii­le politice ale Franţei, îndreptate în tabăra opusă, a fost tot acade­micianul Loti. El a ţinut atunci, spre lauda celor învinşi, o confe­rinţă la Paris, în care a mărturi­sit toată admiraţia sa pentru su­puşii lui Mehmet al Vlea. Un grup de scriitori şi artişti francezi l-au ajutat să complecteze miragiul e­­vocăreî Stambulului... ■ Era acum trei ani, după Lule Burgas şi Kumanovo. De atunci simpatiile lui Pierre Loti pentru Turci nu s’au mai ma­nifestat în public. Ele au conti­nuat însă, pînă cînd....... Acum doi ani cînd marele scrii­tor s’a dus să viziteze iarăş Stăm­­bulul, a fost primit ca un om pro­videnţial. Sultanul trimisese la debarcader o trăsură a curţii, cu cai albi, un grup de ofiţeri venise să facă onorurile şi o mare mulţi­me respectuoasă îl aştepta pe cel ce iubise atit de mult Turcia. Iar acum, dacă unul din vasele flotei în care şi Pierre Loti are un grad de ofiţer superior, ar vrea sa „viziteze" Cornul de aur — ar fi primit cu o salvă de obuze ger­mane. : ~Germanii au trimis în Turcia pe Von der Goltz paşa, iar Francezii pe un sentimental visător, pe Loti... De aceia Pierre Loti, cântărețul pasionat al Stambulului, e acum un mare dezamăgit * C. P. ----------------000----------------­ IN FIE­CARE ZI Un dezamăgit : Pierre Loti ATACURILE CONTRA COROANEI un început de pocăire ?... V. Filipescu calcă să se desprin­dă de cei care s’au dedat la unele atacuri criminale împotriva Co­roanei. E o intenţie bună de sigur. Pentru ţara întreagă, aceste ata­curi, puse sub patronagiul politic şi moral al d-lui Filipescu, se des- j văluiau ca astfel de simptome... în­cît Fuziunea începea să fie consi­derată drept o primejdie naţio­nală. Cei pe cari Fuziunea i-a adunat în orbita acţiunei sale, ameninţau să devină singura „autoritate“ ca­re să vorbească în numele „Fuziu­­nei“. Epavele vieţii noastre politice — Adevărul, Miile şi a­lţii — odată scoase­ la suprafaţă prin compro­misurile neiertate ale d-luî Fili­pescu, ameninţau să apere naufra­giul său politic cu o pătură groasă din propriul lor noroiu, din care nimeni nu se ridică de­cît pentru a se afunda mai adine... Ori­cît de pătimaş ar f­i d. Fili­pescu în campaniile sale politice, totuşi nu a putut, pînă în cele din urmă, să nu înţeleagă că patrona­giul şi participarea activă la ase­menea acţiuni desperate nu făceau de­cît să prăbuşească şi ultimele proptele pe care se mai susţinea firma Fuzhmeî patriotice. Şi atunci d. Filipescu a publicat in Epoca de ieri acel articol care ar fi o bine-venită pocăire, dacă nu ar conţine rezerve mentale dintre cele mai subtile —­ iar după subti­lităţile d-lui Filipescu se ştie că ele duc repede la... Caracal sau la Făurei... Pentru ca să-şi poată plasa timi­da sa pocăire, d­ .Filipescu reedi­tează o teorie constituţională care nu are altă lipsă de­cît aplicaţia sa practică. Ce aşteapţilă ţara de la Rege este ca Reggie să fie expr­esia voinţei şi sentimentelor ei, de­oare­ce insti­tuţia regalităţii este rezumatul simbolic al unei patrii şi al unui popor. Acest adevăr îl repetă Epoca — adăugind că ţara fiind Fuziunea Naţonală, plus Adevărul, plus Gar­da matadorului Drumam, Suvera­nul nu are de­cit o linie de condu­cere,. aceea PE CARE El O IN­DICA. Şi ce linie f­­rîntă şi întorto­­chiată ca conştiinţa, imaculatului Miile sau ca compromisurile politie­­e ale d-lui Filipescu ! Această comodă aplicaţie ar pu­tea să fie invocată de ori­ce sgo­­motos, de ori­ce aranjator de scan­daluri, cari ar pretinde -că repre­zintă opinia publică anonimă, îm­puternicit de manifestaţiile citor­­va.... patrioţi, fără lucru,, de ova­ţiile agenţilor electorali şi de ţi­petele triviale ale vvit disperaţi.. Cînd succesivele campanii ale d-lui Filipescu se prăbuşesc în nepăsarea plictisită a unei opinii publice care înţelege să aibă preo­cupări mai serioase de­cît exhibi­ţiile d-sale, cu sau fără final de an­chetă, nimeni nu o să creadă că ţara e cu Fuziunea, fiindcă.... ţi­pă Miile şi aplaudă cîţi­va agenţi electorali. Toată această expunere a con­stituţionalismului d-lui Filipescu­ a avut însă un rost: să fie rochia albă de premiere Communion a Fu­ziunei. Revolta în ţară şi în armată în potriva manifestărilor anarhice ale Fuziuneî se simte cu atîta pu­tere în­cît d. Filipescu a trebuit să-l... renege chiar pe cel mai bun al său frate de arme, pe „vîndu­­tul“ Miile. Şi a scris d. Filipescu despre aceste manifestări: „IN­TOTDEAUNA au fost gla­suri autorizate, ca al d-luî Dela­­vreancea la Constanta, care să ex­prime un alt mod de a vedea“. „In­totdeauna e un fel de a vorbi fiindcă la Brăila, de pildă, d. Fi­lipescu însuşi a atacat cu triviali­tate Coroana şi a aplaudat cu fre­nezie atacurile violente şi neroade ale altora... Ori poate­­d. Filipescu nu e un glas „autorizat"?... Cită modestie... tardivă! In ori­ce caz înregistrăm cu mut turnire această revenire a d-lui Filipescu de pe un tărîm pe care vîntul anarhiei batea prea primej­dios. Sperăm chiar că d. Filipescu se va desminţi pe sine și va fi statornic în această revenire... Sperăm aceasta cu atît mai mult cu cît atacurile împotriva Coroanei — atît de scumpe inimei şi acţiunei d-lui Filipescu — au fost reluate, deocamdată cu fineţe de către „La Roumanie“... Citiţi articolul despre cele Do­uă Dinastii: cea bulgară şi cea­­­greacă. IINSEMNARI POLITICE ţărănoi de la Sobat recidivează. — Sfaturi pentru d-l Delavrancea — „Epoca“ de Joit publică o nouă scrisoare fără răspuns a d-luî De­lavrancea. Dacă nu ne înşelăm, aceasta es­te a cincea într’un răstimp de o lu­nă şi jumătate. Aşa dar, Ţăranul de la Sobat, recidivează. Şi doar d. Delavrancea, pe lin­gă un om politic de mina a treia, (imediat după d. Filipescu) mai este şi un eminent om de legi, ca­re ar trebui să-şi cîntărescă păca­tele după greutatea scrisă la cod şi nu după dragostea părintească cu care şi-ar reciti proza pe care pe vremuri o întrebuinţa să scrie pe „Sen­tino“ sau pe „Fanta Cella“. * Noi nu vrem să facem d-luî De­lavrancea o vină din faptul că scrie. De multe ori chiar, prefe­rim să-l cetim de­cât să-l auzim vorbind la „Dacia“ sau pe aiu­­rea. Dar scrisorile sale fără răspuns amenință să devină aiurări fără răspundere... Din obsesii săptămânale, ele au ajuns un fel de calamităţi perio­dice, isvorîte nu dintr’o necesitate imediată, ci mai mult din preocu­parea incidentală de a se goli cît mai repede şi cît mai des, un sta­­can de alcool ale cărui dimensiuni, depăşesc cu mult volumul celor golite pentru înlesnirea inspira­ţiei. Inspiratul de altă dată, scrie astăzi sub imboldul unui element strein preocupărilor de care afec­tează că ar fi stăpînit în clipele cînd îşi iscăleşte scrisorile sale fă­ră răspuns. Oare d. Delavrancea să fi pier­dut ori­ce posibilitate lăuntrică de a se măsura, cîntări şi judeca aşa după cum ne obişnuisem să-l cunoaştem în alte vremuri î.... Astăzi, d. Delavrancea ţine mor­ţi şî să stea de vorbă cu d. I. C. Brătianu, să-i dea sfaturi ce tre-1­4- p o ministru, să-i amintească săptă­­mînal că este fiul marelui Ion Brătianu şi apoi să-şi explice scu­­zîndu şi propriile sale peregrina­ţi­uni politice, cari smulgîndu-l de la dreapta „tatălui“ l’au asvîrlit ca şi pe o mobilă cumpărată din Ha­la vechiturilor, la stînga Cavale­rului de la Făurei. D. Delavrancea se spovedește singur, ori de cîte ori se simtă nevoit să dea sfaturi altora. D. Delavrancea invoacă perso­nalitatea defunctă a unei „guri de aur“ ori de câte ori simte ne­voia să-şi ascunză glasul răguşit de azi. D. Delavrancea în fine, cobeşte asupra viitorului ori de cîte ori se teme că nu cum­va trecutul să-i apese prea fără milă, umerii şi conştiinţa împeticită maî rău da cît antrreul lui Arvinte. In asemenea condiţiunî, esti Lesne de ghicit pentru co d. Dela­vrancea, în loc de alt-ceva mal bun­ de făcut, praferă să semneze „scrisori fără răspuns“. D. Delavrancea îşi îngăduea du­­­­pă masă diar glume pe cari le socoteşte spirituale. D. Delavrancea găseşte că şe­ful guvernului ar dormi prea mult. Nil ştiam pîna azi că d. Dela­vrancea îşi poate duce fantezia pînă acolo, în­cît să îndeplineas­că şi oficiul de valet de „cham­­bre“ singurul personaj în măsura să ştie exact cît timp anume, doar­­me stăpânul. Dar fiind­ ca d­. Delavrancea!, o spune să îi spunem şi noi ceva, d-lui Delavancea. Se poate să zică d. Delavrancea că sunt oameni cari dorm prea mult, dar sunt şi alţii, cari heart mai mult de cît se cuvine. Diferenţa rezultatelor este ur­mătoarea : După somn, or c© om îşi simţi mintea mai limpede; după băutu­ră însă, mintea se tulbură și în ea

Next