Viitorul, noiembrie 1915 (Anul 8, nr. 2775-2804)
1915-11-01 / nr. 2775
antilalopiele astra 2775 5 BANI ABONAJMJE NTS Iu tsrl.•••■■•••• mn ia 18 Lei••••••••••«• t6MQ hurt 3 Lei iu etrfiinState. .. tm »n 86 Lei..................seve luni IS Lai Abonamentele încep la 1 fl 16 ale fiecărei inul REDACȚIA STRADA ACADEMIEI No. II l»trsr*'s» nrin o*««?. TîrnLflîn^a TELEFON 18/47 și 57/20 xNv.' tÂ, . VF ■'H .ă^' ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI 17 Intra. reri prin Calea Victoriei 56 TELEFON 22/39 Duminică 1 Noembrie 1916 ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp 7 pe o coloană in pagina nr........60 bani Linia corp 7 pe o coloana în pagina IV........30 bani Inserţii şi «clame pagina III linia........................2 Lei 5 BANI SITUAŢIA Laptele continuă lângă Riga şi Dana Murg, ca iniţiativa atacurilor din partea Ruşilor. Germanii se ţin mai mult la defensivă. Un comunicat din Petrograd susţise că operaţiunile germane in aceste două regiuni sunt mai mult o demonstraţiune, o mascare menită să reţină acolo cât mai multe trupe ruseşti, pentru ca aceste trupe să nu poată fi intrecalitate pe alte fronturi. In orice caz vremea neprielnică — ploi şi mlaştini — împiedică operaţiunile ambelor tanere. Poate când va da ingneţul, aceste operaţiuni vor lua o mai mare amploare. Trupele germane din regiunea păduroasă de lângă Schlock au trebuit să fie retrase, ploile din urmă transformând această regiune intr’o băltoacă. Trupele austriace, susţinute de artileria germană, au respins pe Ruşi la Vest de Rafalovca, pe Styr. * Ferovial occidental Ganonada puternică și lupte de granats de mână lângă Loos, Eparges şi la sectoarele dintre Jeusa şi Mosela. Tot operaţiuni de detaliu se semnalează şi de pe frontul Italo-austriac. Atacurile italienilor sunt împiedicate de vremea cu toţii defavorabilă. Ofensiva de la Goriţa stagnează din această pricină de trei zile. In acest Ioc Italienii au Incorporat reuni rezerve pentru a da un 00a atac. In Serbia trupele germane, austriace și bulgare operează alături8 la valea Moravei meridionale. In Sofia se semnalează angajarea ansi lupte serioase Intre trupele anglo-franceze și cele bulgare pe malul sting al Varfarului. Comunicatul bulgar afirmă că trupele anglofranceze au fost respinse și urmărite. In primul său articol de cri — scris, cu o viijteniţă care nu mai miră pe nimeni — „Epoca" se întreabă: „ce Înseamnă guvernul acesta? — şi afirmă că el „a smuls puterea printr’o ameninţare şi a confimnat-o (sic) prin alegeri pătate de fraude şi de violente“! Putin respect arată rarilor săi cititori, ziarul d-lui Filipescu, pentru a le înşira astfel de născociri ne roadei. Evenimentele sunt totuşi destul de recente. In şedinţele Camerei şi Senatului, de la 23 Decembrie 1913, d-nii Alaiorescu şi Take Ionescu, şefii guvernului de colaborare au declarat că speranţa pe nr.v,w /144/7/Mi jln n irnvt Q^n'V'ry)n nn*/M*» O KJ Ul/CMlt W/O « *"*'**'/'" ,"'vv laborarea în fuziune, nu s’a îndeplinit, și că, — considerînd misiunea guvernului de atunci ca vterminală și mandatul lui ca sfîrșit,— nu le rămînea decit să prezinte Suveranului demisiunea cabinetului. Partidul liberal, chemat la răspunderea guvernărei a prezidat alegerile şi încrederea ţarei i-a dat majorităţi covîrşitoare. Care e explicaţiiunea acestor rezultatei . Grija intereselor ţarei şi o înnţeleaptă şi adîncă prevedere a viitorului determinaseră partidul liberal să pună cu hotărîre înainte probleme cari urmau să primească o deslegare, căcă situaţia acelora cari formau marea majoritate a ţârei constituia o slăbiciune pentru ţara însăşi. .. Era necesar să se mărească puterea de rezistenţă a ţârei printr’o îmbunătăţire a stărei economice a ţărănimei, solidarizînd-o în aceeaşi timp prin întinderea exerciţiului drepturilor politice, la conducerea Statului. Dar pe cînd în partidul liberal te puneau astfel de probleme, ce se petrecea în partidul conservator? Şeful guvernului de colaborare, d. Maiorescu, se retrăgea din viaţa publică şi pleca în străinătate. După zbuciumărî şi lupte d. Marghiloman a fost ales în sfîrşit şef, pentru ca de-a doua zi să înceapă, — datorită d-lui Filipescu, — frămîntările şi dezbinările din partidul rupt iarăşi în grupuri şi grupuleţe. Această scădere a vieţei publicede partid a culminat in congresulde la Liedertafel, unde membrii partidului conservator au dat ţarei spectacolul ruşinos al unei încăerări violente înăuntru şi în afară.... Bande de bătăuşi încinseseră lupte în jurul localului „Congresulan“, şi a trebuit să intervie forţa publică pentru a potoli cele două tabere. Spectacolul nenorocit şi ruşinos în care se zbătea partidul conservator, ros de patimi, de intrigi, de ambiţiuni personale meschine, apărea în faţa opiniei publice şi a istoriei. PEDEAPSA PARALELOR DOUA PARTIDE OUA POLITICI ...Iar d. Filipescu prezida la toate aceste frământări tocmai cînd războiul era încins în jurul nostru și cînd preocupările tuturor trebuiau îndrepate spre interesele mari ce aveam de apărat. Una din grupările conservatoare s’a bucurat în urmă de șefia vremelnică a răposatului Ion Lahovary, pentru a se coborî la şefia Fabricanţii de tăbăcărie din ţară au ţinut deunăzi un congres în Capitală, în care au protestat contra preţurilor maximale fixate de ministerul industriei şi comerţului pentru produsele tăbăcite. Cît de nejustificată este această campanie se va vedea imediat din cele ce urmează. Pentru ca să putem da, în această privinţă, amănunte cît se poate mai exacte, am întreprins o d-lui Filipescu, care a debutat:«k*®4? ****** „ %*»****? .ef .. . . . iman şi negustori de încălţăminte. £ a intinuat TM campania contra^ rezultă a. Coroanei şi asmuţirile la nevoită în armată... Iată ce este partidul conservator, — în vremurile grea eurupeină — sub conducerea celui mai violent şi mai pătimaş politician. A fost o fericire pentru ţară că a avut, pentru apărarea marilor sale interese, un organism politic puternic, solidar, conştient de răspunderea guvernărei şi de însemnătatea momentului, cum este partidul liberal. El a făcut zid contra „nebuniei“ dezlănţuite cu furie şi de acest zid s’au zdrobit toate încercările inconştiente de a se ruina însăşi temelia Statului. Condus de omul de Stat care se bucură de încrederea întreagă a partidului său, el este garanţia, puternică a apărăreî intereselor noastre. Trecutul partidului liberal era de altfel o chezăşie, prin el însuşi. Muncea lui conştiente şi liniştite se dealoreşte propăşirea Romîniei şi în toate momentele greu ale desvoltărei Statului, la el s’a recurs. La opera negativă de dărîmare a partidului conservator, ros de patimi şi de ambiţiuni meschine, partidul liberal a răspuns printr'o operă de construcţie, solidă şi temeinică. Opinia publică a dovedit de altfel — de la începutul conflictului— încrederea ce are în guvern şi în organismul politic care are astăzi conducerea Statului. Epoca numeşte major liosite parlamentare : „o adunătură de cocote şi de pikpokeţî“... Linbagiul deşănţat al Epoceî,— care nu este decît copie fidelă a limbagiului d-lui Filipescu — dovedeşte o stare patologică, cunoscută de toţi, şi nu mai poate constitui o insultă pentru nimeni. Este o fericire însă că ţara nu e condusă — dacă ar fi să îmtrebuinţăm limbagiul „Epoceî“—de „adunătura" care se frămîntă în dauna intereselor ţarei de atîta vreme şi care dedea spectacolul ruşinos de la „Liedertafel", iar acum în urmă pe acel al atacurilor emura Coroaneiî al încercărei de răsvrătire în armată. -OOA- UN POST TELEFONIC .Intr un adăpost subteran e instalat un post telefonic de unde pornesc toate înştiințările și unde vin toate ordinele comandamentului. . ÎN JURUL CONGRESULUI TABACARILOR SCUMPIREA PIELĂRIEI tît meseriaşii cât şi negustorii în chestiune au ajuns la exasperară din cauza preţurilor extrem de urcate la care s’au ridicat azi la noi produsele tăbăcite din ţară. Prin urmare tăbăcarii n’au nici un drept să protesteze în contra preţurilor maximale, ci dimpotrivă aceste preţuri ar fi trebuit fixate încă de multă vreme. După cele afirmate de d. Gr. Alexandrescu, mare industriaş de pielărie din Capitală, în scrisoarea sa publicată în ziarul nostru, şi după calculele făcute de mai mulţi negustori şi meseriaşi de încălţăminte la cari ne-am adresat, tăbăcarii au scumplt produsele lor în interval numai de un an cu două sute la sută, aşa că au realizat în acest timp cîştiguri de milioane. ‘ Ei » In ancheta pe care am întreprins’o în acest scop ne-am adresat la diferiţi negustori şi meseriaşi de încălţăminte. Intre aceştia este şi d. Nicolae Lupan, unul din fruntaşii comerţului Capitalei lata, în esenţă, ce ne-a declarat DL N. Lupan Talpa fabricată în ţară, de cea mai bună calitate, se vindea înainte de războiul european cu 4 lei 50 bani philogramul. Azi aceiaşi talpă şi dela acelaş fabricant cumpărăm cu 12 lei 75 bani chilogramul. După cum vedem, acest produs s’a scumpit cu aproape două sute la sută. Fabricanţii obiectează că scumpirea aceasta provine şi din faptul că întrebuinţează materii mai scumpe, în scopul de a obţine o tăbăcîre mai repede decit înainte. Obiecţiunea aceasta nu vine de loc în favoarea tăbăcarilor şi iată de ce Mai întîi, prin o fabricare mai repede, fabricanţii rulează acelaşi capital de mai multe ori. Se socoteşte că rulajul acesta se face de zece ori întriun an în loc de două ori cît se făcea mai înainte. Aşa că prin acest singur fapt, ei realizează câştiguri enorme. Al doilea, oricât de scump arcosta materiile acestea pentru accelerarea fabricaţiuneî, ele nu pot spori costul produselor tăbăcite nici cu cîştigul ce realizau cu vechiul sistem de fabricare, aşa că fabricanţilor tot le rămîne intact iun cîtşig, colosal nemotivat de 200 l la sută ! Tăbăcăriile din ţară mai produc şi piele aşa numită „blanco“. Acest produs care înainte se vindea cu 6—7 lei chilogramul, acum a ajuns între 16—20 lei legr. Aci nu exista nici un motiv mărturisit de scumpire. Chiar dacă ar fi vreunul, cum ar fi de pildă sporirea cheltuelilor generale de fabricare, tot nu s’ar putea vinde acest produs cu, mai mult de 8—10 lei regi. Faţă deci cu preţul cu care se vinde actualmente „blanco“, însemnează o urcare exagerată de cel puţin o sută la sută.». Din cele arătate mai sus rezultă în mod evident că toate obiecţiunile făcute, în această privinţă, în congresul tăbăcarilor sunt absolut nejustificate. Şi aceasta nu o spunem noi, ci oamenii specialişti şi cunoscători în materie, dar sunt marii industriaşi ca d. Grigore Alexanidrescu și comerciant'', fruntași ca d. Nicolae Lupan. Noi, de altfel, nu facem act decît să reproducem, fără comentarii, ceea ce ne spun aceia cărora ne-am adresat, rămînînd ca cei în drept să tragă concluziile ce se desprind din redarea exactă a faptelor. Gh. Compotecalooo h compmage. Autorul Dezamăgitelor este el însuşi acum un dezamăgit. Nici un francez nu a fost mai adine cucerit de farmecul lumii musulmane, de nobleţea tăinuită a caracterului turc, de poezia fatalistă a orientului. Ca un scufundător în Marea Mărgăritarelor, aşa s’a afundat Pierre Loti în sufletul neînţeles, necunoscut al unui popor pe care la socotit drept un mare nedreptăţit. Şi a găsit — sau a crezut că găseşte — adevărate comori în acest sunet. Era o profundă încîntare. Din toată dragostea exoticului scriitor pentru tot ce e departe, nou, afundat în ceaţa unui cer şi unor credinţe străine, s’a închegat un ideal de lume musulmană, în care visătorul Pierre Loti a crezut adine. Şi atunci admirabilul stilist, şi generosul umanitarist care e Pierre Loti, a dat acea epopeie a vieţii turce, Les Béseradiantée, în care a concretizat nu atit observaţii cît visuri, nu atît tablouri, cît amăgiri. A înfăţişat contrastul între vechea viaţă turcă, plină, de încîntările unor credinţe simple, unei supuneri democratice, unei poezii naive şi viaţa desfăşurată sub influenţa civilizaţiei europene, care a isgonit tot ce era profund şi preţios în civilizaţia turcă, fără să-i aducă nimic alt decu dezamăgiri... Les désenchantées sunt tocmai victimele acestei nefericite treceri de la vraja vieţii primitive la realitatea searbădă şi tristă a europenizării. Iar cînd Turcii au fost sdrobiţi de alianţa balcanică, singurul care le-a luat apărarea în faţa opiniei franceze — cu toate simpatiile politice ale Franţei, îndreptate în tabăra opusă, a fost tot academicianul Loti. El a ţinut atunci, spre lauda celor învinşi, o conferinţă la Paris, în care a mărturisit toată admiraţia sa pentru supuşii lui Mehmet al Vlea. Un grup de scriitori şi artişti francezi l-au ajutat să complecteze miragiul evocăreî Stambulului... ■ Era acum trei ani, după Lule Burgas şi Kumanovo. De atunci simpatiile lui Pierre Loti pentru Turci nu s’au mai manifestat în public. Ele au continuat însă, pînă cînd....... Acum doi ani cînd marele scriitor s’a dus să viziteze iarăş Stămbulul, a fost primit ca un om providenţial. Sultanul trimisese la debarcader o trăsură a curţii, cu cai albi, un grup de ofiţeri venise să facă onorurile şi o mare mulţime respectuoasă îl aştepta pe cel ce iubise atit de mult Turcia. Iar acum, dacă unul din vasele flotei în care şi Pierre Loti are un grad de ofiţer superior, ar vrea sa „viziteze" Cornul de aur — ar fi primit cu o salvă de obuze germane. : ~Germanii au trimis în Turcia pe Von der Goltz paşa, iar Francezii pe un sentimental visător, pe Loti... De aceia Pierre Loti, cântărețul pasionat al Stambulului, e acum un mare dezamăgit * C. P. ----------------000---------------- IN FIECARE ZI Un dezamăgit : Pierre Loti ATACURILE CONTRA COROANEI un început de pocăire ?... V. Filipescu calcă să se desprindă de cei care s’au dedat la unele atacuri criminale împotriva Coroanei. E o intenţie bună de sigur. Pentru ţara întreagă, aceste atacuri, puse sub patronagiul politic şi moral al d-lui Filipescu, se des- j văluiau ca astfel de simptome... încît Fuziunea începea să fie considerată drept o primejdie naţională. Cei pe cari Fuziunea i-a adunat în orbita acţiunei sale, ameninţau să devină singura „autoritate“ care să vorbească în numele „Fuziunei“. Epavele vieţii noastre politice — Adevărul, Miile şi alţii — odată scoase la suprafaţă prin compromisurile neiertate ale d-luî Filipescu, ameninţau să apere naufragiul său politic cu o pătură groasă din propriul lor noroiu, din care nimeni nu se ridică decît pentru a se afunda mai adine... Oricît de pătimaş ar fi d. Filipescu în campaniile sale politice, totuşi nu a putut, pînă în cele din urmă, să nu înţeleagă că patronagiul şi participarea activă la asemenea acţiuni desperate nu făceau decît să prăbuşească şi ultimele proptele pe care se mai susţinea firma Fuzhmeî patriotice. Şi atunci d. Filipescu a publicat in Epoca de ieri acel articol care ar fi o bine-venită pocăire, dacă nu ar conţine rezerve mentale dintre cele mai subtile — iar după subtilităţile d-lui Filipescu se ştie că ele duc repede la... Caracal sau la Făurei... Pentru ca să-şi poată plasa timida sa pocăire, d .Filipescu reeditează o teorie constituţională care nu are altă lipsă decît aplicaţia sa practică. Ce aşteapţilă ţara de la Rege este ca Reggie să fie expresia voinţei şi sentimentelor ei, deoarece instituţia regalităţii este rezumatul simbolic al unei patrii şi al unui popor. Acest adevăr îl repetă Epoca — adăugind că ţara fiind Fuziunea Naţonală, plus Adevărul, plus Garda matadorului Drumam, Suveranul nu are decit o linie de conducere,. aceea PE CARE El O INDICA. Şi ce linie frîntă şi întortochiată ca conştiinţa, imaculatului Miile sau ca compromisurile politiee ale d-lui Filipescu ! Această comodă aplicaţie ar putea să fie invocată de orice sgomotos, de orice aranjator de scandaluri, cari ar pretinde -că reprezintă opinia publică anonimă, împuternicit de manifestaţiile citorva.... patrioţi, fără lucru,, de ovaţiile agenţilor electorali şi de ţipetele triviale ale vvit disperaţi.. Cînd succesivele campanii ale d-lui Filipescu se prăbuşesc în nepăsarea plictisită a unei opinii publice care înţelege să aibă preocupări mai serioase decît exhibiţiile d-sale, cu sau fără final de anchetă, nimeni nu o să creadă că ţara e cu Fuziunea, fiindcă.... ţipă Miile şi aplaudă cîţiva agenţi electorali. Toată această expunere a constituţionalismului d-lui Filipescu a avut însă un rost: să fie rochia albă de premiere Communion a Fuziunei. Revolta în ţară şi în armată în potriva manifestărilor anarhice ale Fuziuneî se simte cu atîta putere încît d. Filipescu a trebuit să-l... renege chiar pe cel mai bun al său frate de arme, pe „vîndutul“ Miile. Şi a scris d. Filipescu despre aceste manifestări: „INTOTDEAUNA au fost glasuri autorizate, ca al d-luî Delavreancea la Constanta, care să exprime un alt mod de a vedea“. „Intotdeauna e un fel de a vorbi fiindcă la Brăila, de pildă, d. Filipescu însuşi a atacat cu trivialitate Coroana şi a aplaudat cu frenezie atacurile violente şi neroade ale altora... Ori poated. Filipescu nu e un glas „autorizat"?... Cită modestie... tardivă! In orice caz înregistrăm cu mut turnire această revenire a d-lui Filipescu de pe un tărîm pe care vîntul anarhiei batea prea primejdios. Sperăm chiar că d. Filipescu se va desminţi pe sine și va fi statornic în această revenire... Sperăm aceasta cu atît mai mult cu cît atacurile împotriva Coroanei — atît de scumpe inimei şi acţiunei d-lui Filipescu — au fost reluate, deocamdată cu fineţe de către „La Roumanie“... Citiţi articolul despre cele Două Dinastii: cea bulgară şi ceagreacă. IINSEMNARI POLITICE ţărănoi de la Sobat recidivează. — Sfaturi pentru d-l Delavrancea — „Epoca“ de Joit publică o nouă scrisoare fără răspuns a d-luî Delavrancea. Dacă nu ne înşelăm, aceasta este a cincea într’un răstimp de o lună şi jumătate. Aşa dar, Ţăranul de la Sobat, recidivează. Şi doar d. Delavrancea, pe lingă un om politic de mina a treia, (imediat după d. Filipescu) mai este şi un eminent om de legi, care ar trebui să-şi cîntărescă păcatele după greutatea scrisă la cod şi nu după dragostea părintească cu care şi-ar reciti proza pe care pe vremuri o întrebuinţa să scrie pe „Sentino“ sau pe „Fanta Cella“. * Noi nu vrem să facem d-luî Delavrancea o vină din faptul că scrie. De multe ori chiar, preferim să-l cetim decât să-l auzim vorbind la „Dacia“ sau pe aiurea. Dar scrisorile sale fără răspuns amenință să devină aiurări fără răspundere... Din obsesii săptămânale, ele au ajuns un fel de calamităţi periodice, isvorîte nu dintr’o necesitate imediată, ci mai mult din preocuparea incidentală de a se goli cît mai repede şi cît mai des, un stacan de alcool ale cărui dimensiuni, depăşesc cu mult volumul celor golite pentru înlesnirea inspiraţiei. Inspiratul de altă dată, scrie astăzi sub imboldul unui element strein preocupărilor de care afectează că ar fi stăpînit în clipele cînd îşi iscăleşte scrisorile sale fără răspuns. Oare d. Delavrancea să fi pierdut orice posibilitate lăuntrică de a se măsura, cîntări şi judeca aşa după cum ne obişnuisem să-l cunoaştem în alte vremuri î.... Astăzi, d. Delavrancea ţine morţi şî să stea de vorbă cu d. I. C. Brătianu, să-i dea sfaturi ce tre-14- p o ministru, să-i amintească săptămînal că este fiul marelui Ion Brătianu şi apoi să-şi explice scuzîndu şi propriile sale peregrinaţiuni politice, cari smulgîndu-l de la dreapta „tatălui“ l’au asvîrlit ca şi pe o mobilă cumpărată din Hala vechiturilor, la stînga Cavalerului de la Făurei. D. Delavrancea se spovedește singur, ori de cîte ori se simtă nevoit să dea sfaturi altora. D. Delavrancea invoacă personalitatea defunctă a unei „guri de aur“ ori de câte ori simte nevoia să-şi ascunză glasul răguşit de azi. D. Delavrancea în fine, cobeşte asupra viitorului ori de cîte ori se teme că nu cumva trecutul să-i apese prea fără milă, umerii şi conştiinţa împeticită maî rău da cît antrreul lui Arvinte. In asemenea condiţiunî, esti Lesne de ghicit pentru co d. Delavrancea, în loc de alt-ceva mal bun de făcut, praferă să semneze „scrisori fără răspuns“. D. Delavrancea îşi îngăduea după masă diar glume pe cari le socoteşte spirituale. D. Delavrancea găseşte că şeful guvernului ar dormi prea mult. Nil ştiam pîna azi că d. Delavrancea îşi poate duce fantezia pînă acolo, încît să îndeplinească şi oficiul de valet de „chambre“ singurul personaj în măsura să ştie exact cît timp anume, doarme stăpânul. Dar fiind ca d. Delavrancea!, o spune să îi spunem şi noi ceva, d-lui Delavancea. Se poate să zică d. Delavrancea că sunt oameni cari dorm prea mult, dar sunt şi alţii, cari heart mai mult de cît se cuvine. Diferenţa rezultatelor este următoarea : După somn, or c© om îşi simţi mintea mai limpede; după băutură însă, mintea se tulbură și în ea