Viitorul, aprilie 1921 (Anul 15, nr. 3913-3937)
1921-04-02 / nr. 3913
Arouí aí lreí«®pre-zecsiea No. 3913 Cn an . . . . Lei 120 Sate Inc. ...60 Trei . . . a 30 In ABONAMENTE IN ȚARANN STREINATATA, Cn an . lașa luai . rei » . . Lei 340 . » 120 . » 00 REDACȚIA STRADA EDWARD GUINET No. 2 (Vis-a-vis de Hotel Capsa) Telefoaneles Direcția 51/23 : PAGINI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No 17 Redacția si Administrația 49/23 și 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Adrdai st Milla zhritaî, etnii Academiei No. 17 si la toata Agatțili da pubibiritî BAU ~ iiiHM S S MHMBBBBhliWBB Regimul tânărei — iSmisFiriS a fost&88sa§ a8 ^© wrânîei la conferința din Paris — Peste câteva zile, la 5 Aprilie,neforiest» la Paris lucrările conferinței iritomațiconste a Dunărei, pentru adoua citire a proectului care stabilește noul regim international al acesturi Survin. Intr’o interesantă scrisoare trimisă ziaruluui Izbânda, d4 Toma Stelim, fost, prim delegat al României la conferința din Paris, lămurește opiniei publice românești, cari supt punctele de au mai rămas în discuție, la această a doua întruniire a conferință. Se știe că Stoian, grație modului cum a apărat interesele statelor riverane și în special ala Românei, a obținut ca în integralitatea lui, primul iprocrit al delegațilo ru francez sa fie înlăturat, și conferința să admită punctul de vedere românesc. Explicatămile d-sale date cu autoritate și competență, vor fi deci atrenărite cu interes de opinia publică românească, acum, în ajunul rederschiderei conferinței de la Paris. Cu privire la compunerea și conperința competației europene a Dunării, ăl. Stelian arată că toate dispociltîifflce proiectrilui au fost astere, și Kef nu se putea astfeli,de vreme ce de nu făceau decât să reproducă un text formal din tratatul de la Versailles, încercările repetate ale Greciei de a fi admisă in comisia europeană, făcute atât la Conferința păcei de la Paris cât și la consumnul ambasadorilor, au rămas infructuoase. Cu această ocfazie d-l Stegari Imrn da opinia publică română să știe că „cel maiicumpils dușman al nostru în Conferință a fost delegatul grec“. In urma opinierei României, numele Greciei a dispărut din art- 4 și s’a respectat compunerea comisiunei europene așa cum e fixată de tratatul din Versailles. Delegatul grec a cerut însă ca cel puțin pentru viitor să se adauge un aliniat prin care să se declare că deciinunea guvernelor privitoare la, admiterea în sânul comisiunei și a altor state, să se poată lua cu majoritate de voturi Primul delegat al României a observat că o asemeiata dispozițiune este inadmisibilă în dreptul unilor, și că dacă s’ar introduce în proect, s'ar putea întâmpla ca statul care n’ar voi să primească asemenea subordonare, să refuze de a semna conventuunea. Conferința a hotărât ca această cestiuune să fie rezervată pentru a doua lectură. De asemenea s’a rezervat și chestiunea admiterei Belgiei și a Greciei în. Comisiunea internărională cpare să se înființeze pentru Dunărea fluvială, adică de la Un până la Brăila. ‘D. Sterian dă apoi interesante amănunte asupra discuțiioc vii din Conferință, cu privire le art. 21 din procete privitoare la viitorul regim militar al Dunărei. Delegații francez și britanic au propus Conferinței să proclame neutralizarea t Dunarei fluviale, admițânduse numai un număr limitat de vase destinate poliției foviale. In înțelegere cu delegații sârb și ceho-slovac, delegatul român s’a opus la această propunere,— din considtențimi câmi sunt indicate pe larg în protocoale de ședință-S’a renunțat la propunerea neutralizării, dar atunci s’ai produs cererea statelor mari ca să li se recunoască dreptul da a întreține pe Dumitra vase de războiu, — iar delegatul englez, în deosebi, a mai făcut propunerea privitoare la trecerea pe Dunărei și la staționarea chiar la polurile dunărene a forțelor navale ale oricărui stat. Cum» firește» în urma acestei propuneri, neințetegerea dintre delegații s’a accentuat și min mult, s’a convenit ca întreaga cestiune să fie rezervată, în speranța că guvernele respective vor căuta să o rezolve prin tratări directe. In raportul general pe care l-a înaintat ministerulf ai afacerilor streine, d. Stehen a supus și părerea dl-sale rezumată astfel: „atât timp cât vom păstra asupra sectorului Dunărei dintre Galați și Brăila stăpânirea absolută de am dobândit prin procetul de convențiune, nu văd inconvenitate ca să acceptăm neutralizarea Dunărei fluviale» adică a Dunărei, de la Brăia la Um“. In sfârșit, ultimele diepozițiiuni rezervate pentru citirea a doua sunt relative la tiniformizarea regimurilor Dunărei și Rhinului"". „In primele tirdonrî ale Conferinței, zice -di-1 Stepan, când eram amenințat’ d-?' procetul delegatului francez, pentru a se menaja o eșira posibilă, am cerut ca chiar în preambulul proectului ce eram chemați să elaborăm, să se însereze declarațiunea că supirații,e din acte 1, procet vor fi,de drept, înlocuite cu dispozițiile contrarii ce se vor introduce în statutul Rhinului. „Știam că în comisiunea care va întocmi regimul Rhinului se găsesc riverani cari își vor apăra cu cerbicie suvenanitatea teritorială, și peste cari statele mari nu vor putea trece. Eram încredințat că, în acel statut nu se vor introduce clauze atingâtoare de drepturile riveranilor, și de aceea ceream ca de drept, aicel statut să se aplice și Dunărei“.In cele din urmă, delegatul român a acceptat ca propuneresa să facă dbpetul unei dispoziții generale, la finele procetului. „Dacă,— sfârșește d. Stelian Interesantele sase lămturiri,— precum s’a întâmplat, obțineam dispozițiuni cari să respecte drepturile și interesele țarei, clauza aceea putea să fie redactată în forma cea mai blajină, adică așa cum a fost redactată în definitiv“. Sperăm că și la a doua citire a proectul de convent, muc, punctul de vedere românesc, — apărat cu atâta autoritate și competință în prima parte a Conferinței:. — și care e în realitate acela al principiilor internaționale pentru libertatea navigațiunei pe Dunăre, în concordanță cu drepturile de suveranitate ali statelor riverane, va fi ofiQia care va triumfa. ■» ZI CU ZI D. Xena va vorbi în Cameră în chesia „TisiM“, după ce a vorrbtit la Palatul Ti Justiție în a treia sî chestie, ceea ce reprezintă, în aceste momente de năiprazniică economie, o îș miai cabila economie de sforțare intelectuala Acum mai rămâne latura morală. Dar din fericire în parlamentul presidat de d-l Duilius Zamfirescus-Bozeliuss-Reșita și unda d. Tăzlăoanu este un intspirator, laturile morale mai privite cu o patriarhală și candidă indulgentă. Comiulismul face progrese în Germania. Se observă o ciudată, coincidentă între următoarele fapte: De câte ori se cere Germaniei săsî achite datondile, apare bolșevismul. ‘ A.n,arhia în Germania e disciplinată militărește. *Ot In vreme ce în Ungaria, ia ființă o iridentă periculoasă, unii din fruntașii ardeleni fac politică personală, laudă vechile parlamente ungurești —în care românii nu puteau vii ® —și cer „Andegiul pentru ardeleni“. Grea deprindere îșî asumă cei ce fel acoperă ochii pentru a nu viedea Minte Un ziar proveamamenta] crede că în chefilüia, Tisiteî nu e decât un „simplu öeeacord pe banca ministerială“. Un desoeord, ad yoguri noi, în care unul din miniștri susțină ca avocat al unei societăți străine, drepturile ei de pe bainca ministerială, și un alt ministru care se aâiKÎoste și la nenorocita aceasta de țară și, de îoenitori ai ei, și nu numai la interza de străine„Desacolului“ este desigur interesent. „Epoca“ anunță ca un „fiche de consolation“ cum zig francezul, pentru funcționarii ce vor fi tăiati prin bueret, că vor muimi leafa pe o lună-Nu e mai bine să nu se fi creisi mereu noi funcții si noi sinecure în fec de a se mtauifea î * ❖ # \ Singurul ziar din Ardeal care poate fi folosit pentru reclame și anunțuri de comerciant [ ții și industriașii din vechiul regat este ziarul KFRATIREA diai CIUJ [Toate agențiile de publicitate din București primesc anunțuri pentru acest ziar 4 SätiSäURSä CHESTIUNEA COOPERAREA DINTRE MUNCA SI CAPITAL sefii sindicatelor malciloresti din streinătate au constatat împogfafia acestei cooperări — minBiniMn —filtrunc m min Mulți cred că istoria umană nu reprezintă decât o luptă nesfârșită pentru trai. Observându-se mai bine s-ar vedea că întotdeauna s’a manifestat fenomenul sprijinirii sociale spre a se înfrâna concurența fără frâu. Pentru a se înlocui insuficiența intervenției politice, indivizi s'au grupat în toate timpurile, spontanen, spre a se ajuta și a remedia relele concurenței excesive. Origina primelor asociații profesionale se găsește în sec. 12-lea când negustorii se țineau in gildeș, nu atât pentru afaceri cât spre a se apăra de tâlhari. Puterea economică, i-a dus cu timpul la puterea politică, la guvernarea cetățenilor. Și astfel oprimații de ori au devenit și ei opresorii meseriașilor, cărora le impuneau condiții de muncă. Aceștia la rândul lor s-au grupat în corporații de meseriași, ducându-i și pe ei la puterea politică. In epoca modernă apare clasa salariaților din industrii grupanduse și ei la rândul lor. Primele asociații de lucrători se găsesc la începutul sec. al 19-lea. Primele sindicate ale muncitorilor din fabrici, apar în Anglia sub numele de Trade Unions. Abolirea în 1824, a delictului de coaliție, a dat o desvoltare extraordinară a sindicatelor. Ei își închipuiau, că puteau să obție o transformare repede și radicală a stârcilor prin greve generale și violențe. Dar a venit represiunea severă. După 1870 Trade Unions se reorganizară, pe baze noi : Acceptarea ordinei sociale existente,luptându-se pentru ameliorarea condițiilor de muncă. Atitudinea moderată și practică contrastând cu tactica violentă și utopică a epocii precedente ajungânduse la sistemul acordurilor colective între patroni și lucrători și la arbitraj ca mijloc de soluționare a conflictelor de muncă. Sindicate revoluționare sau evoluționiste Politica sindicală și revendicările isvorâte și susținute de ea au fost studiate de d-l Laurent Dechesne, al cărui studiu îl rezumăm aici. Pentru toate revendicările lor, muncitorii s-au sprijinit mai cu seamă pe acțiunea sindicală. — Au observat însă că nu se puteau desinteresa și de acțiunea politică. Trade-unionismul a luat o desvoltare și o putere extraordinară. Cu toate aceste caracterul practic al englezilor, respinge dogmatismul revoluționar al marxiștilor, marea masă a lucrătorilor rămânând evoluționiști. Metoda anglo-saxonă se poate rezuma astfel : Să ne ajutăm noi înșine, prin acțiunea sindicală, și să recurgem cât mai puțin posibil și tăiat acuma, la guvern și deci la partide politice. Cu totul altfel este atitudinea muncitorului de pe continent. Ei nu cooptează pe ei înșiși că recurg la sprijinul altora, adică a guvernelor sau a partidelor politice. In Germania pe la 1868 a apărut sindicatul liberal, marxist, lasallian. In Franța sindicatele iau un caracter politic. Federația sindicatelor ajunge o anexă a partidului marxist condus de Guesde, Federația rămânând o mașină de război în vederea alegerilor. In 1894 s’a format confederația generală a muncii, care sub cuvânt că e o grupare profesională a înființat un nou partid, de data asta cu totul revoluționar. Acelaș lucru și în Belgia. Acorduri colective. — Drept sindical Intervenția sindicală s’a desvoltat in sec. 19 și al 20-lea în organizarea raporturilor între patroni și lucrători, fixând modul de plată , minimul de salar, orele de muncă, întrebuințarea ucenicilor, chestia șomajului etc. Aceste pubele 311 ajuns să se facă printr’un acord colectiv, între patroni și lucrători, stabilindu se reguli generale, aplicabile numai membrilor sindicatului, dar tuturor patronilor și muncitorilor din aceeași regiune și de aceiași profesie. Astfel că sindicatele au devenit o instituție de ordin public. Prin conciliații și arbitraj organizările sindicale,, au soluționat conflictele de muncă în mod mai equitabil decât prin greve și locuturi Cu organizarea sindicatelor s’au introdus în lumea muncitoare obiceiuri noi, care au format și vor forma cu timpul Un drept sindical. Progresul moral Acordurile colective s’au crezut că se vor limita la condițiile de muncă, rămânând la decizia arbitrară a patronilor direcția tehnică și comercială. Dar s-a văzut că transformările tehnice, au influență asupra condițiilor muncii, așa că muncitorii cerură să interne și în acest domeniu. O strânsă cooperare a muncii și a capitalului este indispensabilă, pentru intensificarea producției. Acest lucru a făcut ca in Germania și Anglia să se legifereze participarea lucrătorilor in conducerea uzinelor, căci industria a început să fie considerată ca o parte din viața națională. Este o condiție indispensabilă a succesului : progresul moral. Șefii sindicatelor în străinătate au văzut importanța acestei reforme. Viața socială nu este posibilă decât prin conciliarea intereselor , consumatorilor, capitaliștilor și muncitorilor. Apelul tuturor este pentru solidaritatea socială. î ECOURI ntr’unul din pavilioanele parcului «le la Versailles, neexplorate de un veac, s’a descoperit statua Diapei c«și soclul grupului c Appolo și Nimphele», dispărut prin sec. XVIII, pe urma unor împrejurări rămase până azi o emg.S. Sir Ikmar Greenwod, secretar de Stat pentru Iranda, declară că tulburările din comitatul Cork silesc pe fermierii protestanți s i-și vândă terenurile și să părăsească încorpore provincia spre alte meleaguri, cum ar fi America ori Scandinavia. La Paris a încetat din viață pictorul Jean-Paul Lanreng, membru al institutului. Operele sale, printre care cităm «L’Excomunicaiii» de Robert Ic Pieuxs, «Lauragais» etc., au avut un apreciabil răsunet, pe vremuri, în lumea cunoscătorilor de artă, lensecanica și radiogoniometria, hotăram, ne rezervi, mereu, surprize inimaginabile. E vorba, anume, de un avion tare să nu mai fie pilotat, ca până acum, de pe bordul său. In adevăr, experiențele făcute peste Ocean și de către englezi, toamna trecută, dovedesc că aparatele acestea se pot menține și singure la aer, grație unei stabilități, automate, al cărei dispozitiv, , inventat de olandezul Brisker, e ținut, însă, în secret. . .T jips Verne redivivns ! „tișița Ce vroiam sa spaneta desps’© d. Cüaűaíljy Este cunoscută tuturora atitudinea românească pe care a avut-o în Cameră d-l Cudalbu, ministrul domeniulQT, contra colegului său de bancă ministerială d. Mișa Antonescu- Tișifat, în faimoasa chestiune în care acesta din urmă abuzând de puterea ce i-o da calitatea de ministru, s’a făcut interpretul interesat ei de circu intanta,al uniră legi de ordine publică contra intereselor statului i care era dator să le ofere. Gestul d-lui ministru de domeidi este un semn îmbucurător, fiindcă. d. Cudalbu, care în chestiunea pădurilor lăsase pe planul al doilea interesele statului, a avut curajul în momentul când sî a pus în discuția parlamentului o chestiune românească și de interes, general, să scoată în relief toată uradunea afacereîn care coloana său de bancă. d. Mișu Antonescu-Tisitu, o punea la cale, în dauna, intereselor generale. Insistăm asupra acestui lucru fiindcă ar fi fost. păgubitor, pentru îndrăzneala străinilor aventurieri cit și ,pentru apdLarea intereselor supreme ale statului să nu răsune în Parlament de<.0. glasul d-lui Take Ievmcu, avocatul lichidărei avutice nationale și al d-lui Mișu Antonescu-Tisiia apărătorul intereselor Străine. Glasul d-lui ministru Cudalbu a fost o minunată punere la punct. P. S. Acestea sunt cuvintele pe care ne hotărâsem să le scriem după sbdhița de Joi a Camerei. De Joi ■ până Vineri, d. Cudalbii și-a schimbat, însă, complect atitudinea, așa că ‚r. 11’a mai găsit necesar să mai spună nici un cuvânt pentru apărarea intereselor statului, deși promisese în ajun că va face acest lucru. D. ministru al domeniilor a arătat că tine mai mult la portofoliul pe care-l ara decât la interesele statului, pe carie ar trebui să le apere. ---— ..— ~ 66 HOTE COPIII VIENEZI De câtva timp, sub auspiciile în special ale societăților evreseti earl au cu deosebire simțul solidarităței confesionate, eu aduc din orașul astăzi al foametei, cuau până ori era al vieței vo.î rie — oh ! timpurile lui „Venedig in Wien“! — copii flămânzi spre a trăi bine la noi, unde belșugul este la el acasă Și vin copiii ai căror părinți au fost asupritorii de ori, și vrăjmașii din tranșee, ori ocupant’ asupritori, să prindă puteri de viață în țara mănoasă, cu hohl de ce dau prin griul feje sănătatea, și vin să retrăiască ca în poveste, în tara rodnică și bogată, micii copii austriaci. Față de acest import de vieți tinere, care el însuși este dovada duioșiei sufletului nostru, desigur că nu putem decât să avem cuvinte de reproș. Actul de generozitate, e greu de a fi pus în cadrul strivit, al contingențelor- Desigur vor fi unii cari ne vor mira de faptul că ne transformăm țara într’un fel de colonisație. Dar ceea ce nu ne poate lăsa indiferenție altceva. Oare în țară la noi nu se găsesc orfani — ființe aruncate pe drumuri de cutremurătorul război ! Prin satele noastre. »1 aud noaptea nu numai câinii ce latră pustiu, dați și plânzete de copii ! Și câte dureri, ds de sărăcie e în țara bogăției românești ! Și atunci ne îmtrebăm dacă nu ar fi urnit mai drept, mmai logic, mai aproape de imediatul nostru suf’et. aju.tor’krea copiilor noștri . Credem că niu dăm dovada unui șovinism blamabil dacă cerem ca Copiii noștri să aibă norocul de a fi ajutați, ei mai întâiu, cel puțin tot atâta cât au fost și sunt ajutat! copiii vienezi și austrin ei ! Chronitts Sâmbătă 2 Aprilie 1921 Corpurile legiuitoare La La Senat: Comuna Scări " Discuția afacere! „Tișița 1 Canera Ședința dela 31 Martie Ședința s'a deschis la orele 3 luni. Pe banca ministerială d-niî : Cudalbu, Serghie Niță, general Averescu, Take Ionescu, Mișu Antonescu. Comuniăți D-1 SCHIȚANESCU a făcut o comunicare d-lui ministru de domenii cu privire la soc. Carpatina constituită din fosta soc. „Lotru" și altele, aducând tot odată acuzați d-lui Duca de dezastrul de pe valea Lotrului. Cere apoi să se ia măsuri pentru a nu se explora pădurile mai mult decât s’a hotărât printr'un proect. D-1 CUDALBU, ministru de domenii, dă câteva lămuriri. D-1 1. G. DUCA situațiunea mea în ce privește soc. Lotru și Carpatina, este foarte simplă. N’am avut și nici nu voi avea nimic cu aceste societăți. D-1 Cudalbu poate să știe mai bine că pe când eram ministru de domenii, am luptat ca pădurile să fie date obștiilor sătești, pentru ca țăranii să se folosească cât mai mult de ele. In ce privește constituirea soc. „Carpatina” spune că n-are nicio legătură cu persoana sa, am fost solicitat să primesc a fi membru în consiliul de administrație al acestei societăți și am refuzat catorie, pentru că felul cum a fost cumpărat de la țărani aceste păduri, nu cadrau cu vederile sale. (Apl). Con@sii3 Isssidgfa-Stânci D. TITULESCU, ministru de finanțe, citește mesagiul regal prin care se cere ca din budgetul anului mai 1924 să se admită o 12 tremne, adică budgetul necesar de la 1 Aprilie—1 A mai 1921. D-sa citește totdată și expunerea de motive din procctul de lege ce însoțește acest mesagiu și arată cum noul budget al anului 1921—1922 necesitând o largă discuțiune n-ar putea fi votat așa de repede și ca atare se impune proectul de față. Amintuște tot odată că pupunerile vor, decurge dela 1 Aprilie însă mi vor fi încasata înainte de votarea întregului budget. Domnia sa cere ca acest proect să fie votat chiar în ședința de azi deoarece trebue să intre în vigoare dela 1 Aririle.. D- I. G. DLPGA. deca n-ați adus acest proect cu 2 zile înainte? D. PREZIDENT sa funță că trimite proetatul imediat în comisiuni. D. PAVLICA BRATAȘANU întreabă guvernul ce măsuri înțelege să ia pentru foștii prizonieri români cari au avut de suferit atât de mult. D. ministru: TAKE IOINESCU răspunde că se va lua măsuri în înțelegere cu A feții ca tratatele de pace în această chestiune să fie aplicata în întregime. Chestiunea „Tișinus D- RAI”tiNESCI J-PUTNA Î11 rmplică la expunerea de lcni a d-tei Mișu Antonesciu, după ce fatăC o recapitulare a împrejurărilor în cari au decurs lucrurile până la ridicarea de sub sequestra.. D-sa afirmă că se aștepta la răspunsuri mai precisei d’n partea bancei minister,sale și se declară nemulțumii din partea ministerului de domenii, care în baza decretului-lege în vigoare ar fi trebuit de mult să procedeze la lichidarea societăței „Tișița“. Tot așa vorbitor,ui spune și de d. ministra de justiție, pe care-l contrazice în claistla contestației pe care, Mișu Antonescu a afirmat că a făcut-o conte de Mekeș, în contra sentinței de lichidare a tribunalului. Oradiral asaigură că nu a fost făcută o asemenea contestație și decid. Antonescu a fost greșit informat D sa amintește de cele 7 avize alecomisiuni superioare de sequesh-i, de care a vorbit si în ședința precedentă și cari toate erau pentru menținerea sequantirului .Ei arată cum în urmă sfa mai trimis un aviz in aceleași ooraiuni, care spune că, din moment ee s’a hotărât lichidarea se poate ridica și sequestra. Acest aviz a fost semnațt in sei mimai de 2 membrii. De la acest aviz s’a inspirat d. 111 mistru de justiție «i deși «file feste 7 avize erau categoric contra, totuși, d-sa a făcut gestul nobil de a ridica inqu astrul. D-sa relevă seriozitatea actului de vânzare dintre contele ” Mekeș și Caetig-’iime, în care Întreagă această imensă bogăție este evaluată la 38 miloane coroane și un contract s’a prevăzut că la iscălirea actului să se dea lui Mekeș un milion coroane, (râsete) iar restul de 37 mii ani. Chiar dacă vânzarea ar fi serioasă, acțiunele nu se puteau vinde, căci era oprit printr-un decret lege și sancționat prin pedepse grele, deoarece ele erau ale unei soce streine. Aceste acțiuni chiar dacă erau vândute dinor aliați, tot lui puteau fi ștampilate deoarece ele n’au fost cumpărate înainte de 1916. întreb apoi pe d. ministru de justiție pe ce se bazează acuzația ce a adus-o fostului sequestru judiciar, care nefiind în Cameră nu se poate apăra. D-sa afirmă că dfi 7 luni,se ims chetează gesturile fostului si queatru și nu .s’a i’iovoJm par.U ..%i si licsaite dbe Iitueli’.i dt export zu elint supwtete dte d-1 Gashiglffein*. In ce calitate, vä intrare debnr^>azi acest diolrm, istrafe? (exccimiatunui) In continuare d-1 Badulescu a•rata cum a procedat sogâeștri jud.Crisai dein 1916 și cite în ultimul temp d-l Cudalbu l-’a mumit și pe iVssa aegefielru car na fürirasit. .D-sa. fi pune ea, dacă doovadi îi ave^țâ, ssijiiifișlri, au făcuși iai'ChreoteiiTii, troilui.au irt.n.'și tiirajiat ia îneulsoane. (apl. la. liberării). D. G. MARZESCU întreabă dacă s'au mai făcut și alte intervenții pe lângă ministrul de externe pentru a lua apărarea lui Castiglione și, ce răspuns,a dat . D. TAKE IONESCU, am cerut cuvântul și am să răspund. D. RADULESCU mai departe arată interesul mare depus de Mekies ca jr.. cumva să se lichideze această Societar, care urmărește sa continue și mai departe iridența ungară de la noi. Oratorul citește actul de mulțumire al Marelui Stat Major al armatei austroungară, către d. Lașio, fostul director al soc. „Tișița”, pentru hărțile și planurile militare pe care acesta le-a pus la dispoziția armatei inamice, (exclamațiuni). D. MILEA lămurește Camera că acest Laslo căpitan ir, armata austriacă, era șeful de spionaj din Ardeal.. D. RADULESCU produce o serie de acte din care reese că cei ce conduc Tișița au sentimente antiromânești. Toate aceste fapte nu îndreptățeau ridicarea segisestrlui. (Aprinse parțiale). I. TAKE IONESCU răspunde ca în conformitate cu tratatul de pace se recunosc ca cetățeni români foștii supuși ai statelor inamice. JD-sa cere dovezi precise contra lui Laslo, pentru a ști cum să procedeze. [Ssjș»!3!?s$j1 minisSrututi ds justitia D. MIȘU ANTONESCU, ministrul de justiție, spune că d-sa n’a făcut altceva decât a lăsat în puterea justiției să procedeze așa cum legea ii dedea dreptul. D-sa recapitulează cele declarate în ședința precedentă și-și arată credința că, chestiunea nu este de competența Camerei. Vorbitorul se miră că d. Rădulescu a luat apărarea d-lui Gheorghiu fostul sequestru judiciar. Trecând la chestiunea ridicătei sequestrated d-sa spune că n’a, făcut decât’să respecte tratatul de pace care nu-i dă dreptul să uzurpeze Cőntmíiárga îa pagina 2».i Cronica muzicală OPERA ROMANA, stagiunii gy pHâelyl îpgfiideraj Ne aflam în prima zi după închirierea stagiunei de operă. Ultimele spectacole: 3R.IgoÎe Hio, Lakmé, Cavaleria și Pagliacci nu au avut timpul material să producă bănește tot casa ce ar fi putut să producă și, mai ales nu au avut timpul trebuincios ca să fie puse la punct— deoarece este regulă la noi dar o opară să fie montată în grabă și să fie prezintată publicului înainte de vreme-Dar acum suianul este consumat și toată lumea ușunariă.. .Răs Spumderii n’aui existat și nu există, și, în orice caz, ele nu pot privi pe fericiții moștenitorii ai încă umilă dintre, multele începuturi de operă română. Ce se va mai întâmpite în viitor vom vedea, deosaindítfa aveea față pri veriștea trecutului, cu farmecul ca și cu momentele hâde grea cumpănă, de durere, disl desrj,dejde, sau de grotesc, de petrecere etc. din care fiecare—dintre cei patru factori de consacrație: l artiști, organizatori, stat sau Public — este ,fair,să aleagă a ceea ce îi convine... lstoricul oporiii române este o necesitate, este un bogat si variat material de studiu pentru nrnta noastră, pentru o psihologie și mai pui seamă pentru molnavurie noastre sociale. Costă, costă ceiva cam mult această «xiperiență, dar drept este, că și fade... ■Importanța operă, române mi poate fi contestată» dar cât cât ea va fi mai mare, cu atât i se cuvine mai multă atenție, cu atât se impun mai multe măsuri de prevedere și garanție pentru viitor. Fiind vorba de banul public cum și de răspundereîn raoraií a celor chemați să facă educația artistică a meat mult ®, se cuvine deosibită grije, deosebită pricepere și tot atât de multe dragoste de frumos, de artă, de ideal. Și să abă toții oare, tot Cari se înhamă cu atâta..voiaste, la o atât de grea muncă și răspundere, zic să aibă toți, aceste dăruiri sau cumva „opera română“ mai prezintă și alte puncte de atracție? Cine poate și tatai, îndrăznește să răspundă? Diar să trecem... . Printre elementele românești cari au conlucrat la operă se găsesc des Me care să poată susține cu cinste riturile încredințate: voci frumoase, temperamente, bunăvoință chi far, întâlnim la arrtiștii noștri liricii. Răul cel mare este însă. lipsa unei tradiții, lipsa de coordonare, a diverselor calități cu care artistul român este înzestrat.Superficialitatea pregătirei este evidentă prin lipsa elementelor de bază, cari elemente au menirea să crească pe viitorul artist lirici. Nu avem încă mijlociu să producem coriști pentru operă, nu pe acela de a forma orchestranți destoinici — exceptez numărul restrâns și farferintal al celor câtorva români,— nni avem o serioasă clasă de apemă1, unii avem un curs de mimică, nu școală de balet,— în atari condistrani un început sănătos este gheu, el reclamând mintea și mânia unui experimentat organizattor, forța morală și artistică a unui strein, care să ne spună clar și cinstit ce avem de făcut Opera franceiză a început cu italianul Luirii și a fost reorganizată de Gluck, german de origină și exemple nenumărate se găsesc în istoricul tuturor opafiilor streine, deci, cu atât mai mult azi, când arta scenică și în deosebi drama muzicală a făcut progrese uriașe, noi cari suntem conplect nepregătită în această materie, avem nevoe de un director arta Sitc strein.Susținând acest lucru nu înțeleg să înstrăinam opera noastră națională; nu înțeleg să nu chemăm la contribuție toți cântăreții români de valoare și în spațial cei cari rătăcesc prin străinătate; nu ânțeleg să nu cântăm românește și iar nu înțeleg să nu deschidem larg porțile tuturor artiștilor, — fie ei de orice naționalitate, capabili de a face artă superioară și care pot lăsa urme folositoare în rândurile alor noștri. Nu voi pricepe importațiuni străine cari fac vin în țară să facă ucenicie, cum nu voi pricepe nici exclusivismul introdus la noi de unii cântăreți români, contra altora de același sânge cu ei. Ne-a fost dat să vedem pe unii cântăreți erijându-tse în judecătoriași distribuitori de grade colegilor fer;mn-a fost dat să vedeai artiști români de valoare lăsată în părăsire și fără posibilitatea câstismlui necesar vieții, pentru motive ridicole, invocate de cei cu puterea în mână; fae-a fost dat să vedem ne, acești cântăreți fixându-și singuri atribuțiunile și retribuțiunile și impunând vederile și dorintele lor prin amenințări etc. • ■ dar toate acestea vor dispărea odată cu introducerea ordinei exercitată de un om cu autoritate morală și artistică. Șeful de orchestră, străin și cu reputație bine stabilită, va forma pre tinerii și neexperimentații noștri maeștri și va pune în adevărata lor valoare pe cei pripășiti iar coorepetitorii și directorul de scenă vor aea grija să învețe cum ne cântă și cum trebue să se miște cântărețul în scenă. Cine nu recunoaște calitatea vocală și conștiinciozitatea cu care un tenor ca d- Anăbiescu se prezintă într’o operă, dar cât nu ar câștiga d-sa, dacă aa* fi inițiat în stilizare și mai ales în jocul de scenă ? Exemplu] cel mai eloquent ni l-a oferit în rolul lui Conte din „Psgliacci“, care a fost dublat de tenorul rus Caravia. D-1 Caravia cu un organ mult mai puțin simpatic și cu Josavantajul că a cântat în rusește, datorită muzi claității, în suflet trei cu care cântăși mai cu seamă extraordinarului &ku .Joc de scenă a știut să ne pună’ nervii în fiecare» a știut să ne față că slujițim fiorul artei. De asemenea ,1. Costescu, fiartenend d-lui Caravia, în Tonio din aceiașî operă prin mijloace identice a câștigat asupra ealității și cauțitS-‘ Iii vocale a d-lui Atanasiu. , Examplificăriie se pot înmulți,dar ele au darul te a supăra, de a produce animozități sau de a atrage ț Vehemente protestări adeceaori însoțite de obișnuitele amenințări — 'suprem argument în materie de muzică la noi. In operile înșirate la începutul acestui articol s’au reliefat prin fraimoa,pe catitătî d-na Drăgulinescu- Stinghe în Lakmo din opera cu aceasî nume și în Gilda din Rigoletto. Ultimele reprezentații au revanșat și contrabalansat inactivitatea, forțată, la c-sra a fost supusă nu atât de lung timp. Succesul i-a fost mare-Din ce în ce mai artistică prezimtă d-na Ivony care a avut o ireproșabilă interpretare în Lantszza din Cavaleria, * Con?l mărci în I-a