Viitorul, iunie 1921 (Anul 15, nr. 3961-3985)

1921-06-01 / nr. 3961

âlui ai trei-spr­e­zecelea No. 3961 i­n­ ABONAMENTE IN ȚARA : IN STREM­ATA.TR­e'n tu. . . . Lei 120­­| Cn­na . . . . Lei 210 8sse luni ... » 60­11 Șase luni ...» 120­­ trei » ... » 30­­1 Trei » ...» fin REDACȚIA STRADA EDGÁRÉ QUINET No. 2 (Via-â-vis de Hotel Capsa) Telefoanele: Direcția 61/23 ( P P Mercur! 1i lm§!e 1921 O SUTA DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI ION G. BRISTIANU MANIFESTAȚIA NATIONALA DE ERI Capitala României întregite a sărbătorit era centenarul naște­re­ lui Ion C. Brătianu. In însuflețirea adâncă și pioasă a acestei aniversări, in unita­­tea de gânduri și de simtimitate a miilor de cetățeni veniți din toate unghiurile țării, din toate straturile sociale și din toate taberele politice, vibra conștiința care in numele unui neam întregit și al dreptăței istorice biruitoare, aducea testimoniul de recunoștință datorit unei figuri strălucite a istoriei­ noastre politice. Cine a văzut cortegiul ce a străbătut eri drumul până la sta­tuia lui Ion C­­­­rătianu, in legănarea calmă și impunătoare a va­lurilor mulțimei imense, în pitorescul portului țărănesc alături de haina orășenească, îr. decorul vioi al pancartelor purtătoare de o­­magii și al carelor alegorice purtătoare de simboluri, în faptele evocate și în cuvintele rostite, în toată atmosfera de caldă înfrățire și de admirație obștească, a Înțeles ce comori neprețuite de idea­lism și de puteri creatoare sunt in sufletul unui neam care știe să pomenească și să cinstească astfel memoria marilor lui înaintași. Căci într’o asemenea manifestație este mai mult de­cât ceea ce un popor știe că datorește trecutului, este o dovadă de ceea ce un neam e capabil să realizeze în viitor, pentru că din conștiința și elanul de slăvire a trecutului, din înțelegerea și din urmarea po­runcilor acestui trecut, pornește izvorul regenerator al avânturilor spre înfăpturil­e viitoare. Manifestația națională de ieri, prin proporțiile și caracterul ei, a dovedit că dincolo de vâltoarea grijilor, a frământărilor și a pa­siunilor de toată ziua, trăește și veghează o conștiință superioară, pură și adânc înțelegătoare a tot ce este vital și etern in existența unui neam. Omagiul adus memoriei lui Ion C. Brătianu se răsfrânge și asupra conștiinței poporului român. România întregită de astăzi s’a ridicat astfel la înălțimea mo­­rală vrednică de România visurilor și a năzuințelor lui Ion Brătianu LA BISERICA SF. GHEORGHE NOU încă de la orele 8 dimineața în­cep a se înșira în jurul biserică Sf. Gheorghe-Nou, delegațiile ve­nite din toate colțurile țării, șco­lile, societățile și corporațiile mun­citorești. Îi­stingă bisericei stau delega­țiile țărănești și orășenești; în față societățile, în dreapta membră cu­­lorilor din Capitală, iar pe stră­zile din împrejurimi: calea Moși­lor, Sf. Gheorghe-Nou, Piața Sf. Gheorghe, str. Decebal și str. Lip­scani, staționa un imens public îm­preună cu o parte din școlile din Capitală căci celelalte nemai avînd unde ocupa loc s’au îndreptat direct spre statuia lui Ion C. Brătianu. La orele 10 fără 10 minute so­sește d. Ionel I. C. Brătianu care este întâmpinat de uralele mulțimei!_ Itsiste'íff^ fpagș un» ' In numeroasa asistență­ din bi­serică remarcă­m în afară de mem­brii familiei Brătianu pe d-nii : Cudalbu, reprezentantul guvernu­lui, general Coandă, președintele Senatului, prof. Onciul, președin­tele Academiei Române, Mișu, mi­­nistrul Palatului, dr. Gheorghian primarul Capitalei, Buzdugan fost ministru, M. Pherekyde, fost pre­ședinție Camerei, I. G. Duca, fost ministru, C. G. Dissescu, fost ministru, I. G. Bibicescu, guvernatorul Băncii Naționale, Tom­a Stelian, fost ministru, Al. Constantinescu, fost ministru, ge­neral Iancovescu, general Can­tea, general Cristescu, șeful Marelui Stat­ Major, dr. Mina Minovici, E­­femia, Petre Poni, Em. Antone­­scu, profesor universitar, Em.Cu­­loglu, dr. Creangă, prof. Nistor, fost ministru, Brătescu-Voinești, prof. dr.I. Atanasiu, Gociaș, ge­neral Vicol, Pangrati, Bianu, Gh. Dragu, Ilariu, Ionescu-Brăila, dr. Duduianu, dr. Danielopol, I. Th. Florescu, Em. Crețulescu, Gr. Zaharia, Șt. Sihleanu, ing. Bușilă, intreaga comisie interimara, ge­neral Nicoleanu, prefectul Poli­ției, D. Zanne, președintele Că­m­­i rei de comerț, Eleuterie Ione­sco, vice-președintele Camerei de comerț, Gr. Staicovici, Si­mion­ Mîndrescu, dr. Olteanu, Costică lonescu, consilier silvic, Const. Brătianu, Mișu Vișinescu, direc­tor la Banca­­ Națională, dr. Poe­­naru Căplescu, Gheorghe Biefte­­riu, A. Bolintineanu, C. Garan­­fil, C. Teodorescu, C. A. Rosetti, Petrica Griboviceanu, I. Suice­schi, El. Economu, consilier la Curtea de Casație, Novaci, D Dragomir Du­­mitrescu, Cimpeanu, Timotei Ma­­rinescu, G. Chiru, Ilariu Isvora­­nu, etc. etc. Ateneul Român a fost reprezen­tat prin­tr-o delegație a comite­tului compusă din președintele său d­ 1 Emanoil Porumbaru și din d-nii membri ai Comitetului: Ștefan Sihleanu, Prof. dr. Obrejs, Dr. Poenaru-Cuplescu, G. Dragu și G. Adamescu. «Delegațiunea a depus la statue o coroană cu inscripțiunea: Ma­relui român I. C. Brătianu mem­bru fondator al Ateneului». Serviciul religios La orele 10 a avut loc ofici­erea serviciului religios de că­tre I. P. S. S. Mitropolitul Pri­mat dr. Miron Criste­a, I. P. S. S. Mitropolitul Ardealului dr. Ni­­colae Bălan și P. S. S. Arhiereul Evghenie Piteșteanu asistați de preoții Petrescu Vissaron, Geor­­gescă­ Silivestru, toți protoereii Capitalei și Arhiediaconii mitro­poliei Antonie și Nicodim. Răspunsurile au fost date de corul bisericei condus de d. prof. M. Tânăsescu. Serviciul religios s-a terminat la orele 10.45. PROCESIUNEA 'Du­p­ă tatonarea serviciului divin s’a format un imposant cortegiu, pornind spre statuia lui Ion C. Bră­­tianu, parcurgând stradele Lipscani, val­ea Victoriei’, bulevardul Acade­miei. Cortegiul a urmat în ordinea ur­m­ă­toare: protoereii și preoții Mi­tropoliei,­ după cari d. Ionel I. C. Brătianu având în dreapta și stân­ga pe I. P. S. S. Mitropolitul Suciu al Blajului și P. S. S. Episcopul Hos­­su, d. general Coandă, președintele Senatului, d. Cudalbu, ministrul de domenii, după cari Banca Națională în corpore și înaltele personalități politice și sociale. Apoi liceul Sf. Sava, școlile pri­mare din Capitală, liceul Matei Ba­­styab, Seminarul Nifon, numeroase­­le delegații de țărani ai jud. Ilfov, Loc. „Apărătorii Patriei“, Loc. „Me­canica“,­­cele 6­­ corporații muncito­rești din Capitală, liceul Lazăr, li­ceul Mihai Viteazu; membrii culoa­­r­ei de negru în frunte cu d-nii general Sarabru, Donescu și Niță Bere­chet, școala­­ Normală, Seminarul Cian­drai, membrii culoarei de albastru în frun­tea cărora se aflau pancarte cu­ dife­rite inscripții, între cari unele amin­teau anii :,1­843, 1857, 1866, 1877 și­ 1881“ ani, strâns legați de amintirea ilustrului dispărut,apoi pe altele git­i’m: „recunoștință veșnică celui ce a dat poporului român încredere în puterile lui“, „Prin noi înșine“, „Glorie aceluia ce a rupt lanțurile robiei“, „In amini­rea marelui Ion C. Bratianu“, independența“ „Re­gatul­“, „Recunoștință veșnică“. Urmează mai departe cortegiul cu liceul Cantemir, membrii culoarei de verde, un automobil îmbrăcat in tricolorul român și’11 care se aflau fete din toate ținuturile românești îmbrăcate fiecare în portul ei și în­fășurate cu o eșarfă pe care sta scris numele provinciei ce reprezenta, vin apoi următoarele societăți toate cu drapelele lor: „învierea“, „Deatul Spirei“, „Macedo-Ro­toană“, „Sf. Ion Cucuzel“, „Cântăreților biseri­cești“, „Gloria“, „Sf. Ion Botezăto­rul“, „Mitropolitul Fila­ret“, „Tudor Vladimirescu“, „Apărătorii Patriei“, „Isvorul“ și al­tele ale căror nume ne scapă din­ cauza m­ulțimei lor. După­ ce mai urmează câteva școli, corte­giul se încheie cu un­ car plin de ți­gani cari purtau, o pancartă cu ur­mătoarea inscripție: „Recunoștință dezrobitorului nostru Ion C. Bră­­tianul“. ADMINISTRAȚIA a­­ ------­STRADA ACADEMIEI No 17 Redacția și Administrației £ 9/23 si 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrații» ziarului, strata Academiei No. 17 ?i la toata Agențila de publictiita B­ell La statuia marelui român La statuia pe care i-a ridicat-o po­porul românesc in Capitala țării, pe bulevardul ce-i poartă neuitatul nu­me, încep să se adune, încă de la o­­rele 9 și jumătate cetățenii din toate Părțile Bucureștilor ca să depună a­­colo prinosul recunoștinței lor cele mai curate. Pe trotuarele de jur împrejurul monumentului se strâng școlile în or­dinea următoare : școlile primare de băcți și de fete, liceele, școlile secun­dare de fet­e, școala de meserii, de silvicultură și de agricultură, semina­­riile etc. Statuia marelui bărbat de stat se înalță impunătoare și măreață scăl­dată în jurul vaselor solare. Coroanele și florile abundă. Românii din Banat depun o su­perbă coroană de flori naturale cu inscripțiunea „Nemuritorului Ion­ C. Brătianu“. Tot atât de superbe sunt coroanele depuse de Ateneul Român, Marina Militară, Monitorul „I. C. Brătianu", Partidul național-liberal, Creditul funciar rural, Corpul ingi­nerilor silvici și ale altor instituțiuni ale căror nume nu se pot dinstinge de panglicele tremurătoare. * Im orele 10 circulațiunea vehicu­lelor începe să devie tot mai anevoiasă pentru ca să se întrerupă cu­ desăvârși­­re­ peste un sfert de oră din pricina mulțimei ce staționează pe piață și pe străzile laterale. Se anunță sosirea cortegiului de la biserica Sf. Gheor­ghe Nou unde s’a oficiat slujba de pomenire. Din­spre calea Victoriei, pe bulevardul­­ Universității încep să sosească delegațiunile din țară și din Capitală într-un ordonat și impună­tor cortegiu. Pe pancarte mari se citește numele bărbatului de stat sărbătorit și eve­nimentele istorice de care acest nume stă strâns legat. Drapelele diferitelor societăți scli­pesc în soare și se pleacă în fața sta­­tuei. Corurile școalelor secundare in­tonează imnuri patriotice. Nenumăratele delegațiuni din ve­chiul regat și din ținuturile alipite pentru a căror libertate Ion Brătianu făcuse scop și ideal al vi­eț­ii sale, se descoperă în față statuii.­In fruntea cortegiului sunt mem­brii familiei Brătianu, ami­ii perso­nali și foștii­­ colaboratori aflați în piață ai ilustrului dispărut, represen­­tantul guvernului și representanții di­feritelor autorități și instituțiuni. Cortegiul sosește încet și pare că nu mai are sfârșit. Delegațiunile ocupă fiecare locu­rile ce le sunt indicate de comitetul organizator. * La orele 11 piața statuei, bulevar­dele și străzile laterale sunt o mare de lume. O tăcere cucernică mărește solem­nitatea momentului. Miile de oameni st­au­ cu capetele descoperite. Sunt față oameni din toate straturile societății. Uniforme­le militarilor se amestecă, într’un ad­mirabil pitoresc, cu sumbrul costume­lor preoțești și cu fireturile și arui­dul costumelor naționale pe care le poartă delegații săteni. I1r fața tribunei ridicată pentru cei ce vor lua cuvântul ca să preamărea­scă memoria marelui sărbătorit, O­­cupă locuri membrii familiei Brătia­nu, 1. P. S. S. Miron Crist­ea, Mi­tropolit Primat, clerul, d. Cudalbu, ministrul agriculturei și domeniilor, representând guvernul, d. dr. Gheor­­ghian, primarul Capitalei, represen­tanții ținuturilor desrobite și nume­roase personalități politice din ve­chiul regat, Ardeal, Banat, Basarabia și Bucovina I. P. S. S. Mitropolitul greco-catolic Suciu din Ardeal, rostește următoarea cu­­vânt­are : In fața stătutei marelui bărbat, Ion C. Brătianuu, aci, în fața monu­mentului ridic­at, în semn de pietate, de țara recunoscătoare; în aceste zile de grele încercări, îmi vine în minte „religiunea națională“ a Ior Ion C. Brătianu. „Crez“-ul lui politic acest „crez" îl propovăduia el în fața divanului ad-hoc, și consista în: Așezarea patriei pe temele solide și apoi refacerea ei lăuntrică, cu dra­goste și înțelepciune. Vântul libertăților și al noilor în­locuiri socride, pornit de pe clas­eile tărâmuri ale Apusului, ajunsese, în 1848, cu puterea­­ regeneratoare, la cele două coaste ale bătrânilor Car­­pați, martorii nedespărțiți ai atâtor suferințe și apăsări meșteșugite ale coloniștilor . Tratai­r. Tineri entuziaști, croiați de acele vremuri de mari prefaceri sociale și­aționale erau­­ puși în față nenumă­­atelor nevoi, cari trebuiau înlătu­rate, și înaintea tot atâtor rane, cari n­u­ trebuiau vindecate. Unii ar fi prefe­rit sona­re­a rastelor interne, alții ți­neau mai mult la­ înlăturarea nevoi­lor externe. Ion C. Brătianu era de partea ce­lor din urmă. Mintea lui luminată vedea limpe­de, că nu se poate zidi cu temeiu România viitoare, dacă nu i se pune la temelie o solidă bază. Și tocmai de aceea, în mijlocul frământărilor divanului ad-hoc, Ion C. Brătianu, enunță ca im „orte“ al poporului ro­mân, ca o „religiune națională“, că acele adunări­ aveau singura menire, și unica datorință să afirme și să dobândească în fața Europei cele pa­tru pietrii unghiulare,­­pe cari avea să se zidească România de atunci și prin ea România de astăzi. Chestiile interne aveau să le rezolve mai apoi, ca între frații de la aceiaș ma­mă. Acele 4 pietrii erau: Unirea, Auto­nomia Principatelor, Dinastia strei­nă și Regimul constituțional. Știa bine, Ion C. Brătanu, că uni­rea Principatelor va fi obragul unirii tuturor Românilor. Era deplin con­vins, acest mare fiu al neamului, că autonomia acestor Principate va fi puterea de atra­cțiune și centrul de gravitate al vieții naționale a Ro­mânilor de pretutindeni. ‘ își da bine seama, că o dinastie streină, prin le­găturile ei de sânge, va fi o caldă și puternică apărătoare a aspirat tor­i­­ror poporului românesc înaintea tu­turor acelora, cari se împotriveau acestor năzuințe. Prevedea el în urmă, că regimul constituțional va suna cu timpul relete, de tămăduit. Așa că, dacă Ion C. Brătianu, a fost unuul din cei mai de frunte părinți ai României de ieri, cu acelaș drept este el și unul din părinții României de azi­ El era de credința, că câș­­tigându-se aceste 4 pietre fundamen­tale a­le României de atunci, se va împlini cu vremea și visul, cei care ne adormiră și moșii­­ și strămoșii. O nu împărtășea­­ părerea principelui Munteniei, de pe acele timpuri, care, după cum ne spune Bari­țiu în Isto­ria sa, în vara anului 1848, era de credință, că unirea tuturor Români­lor într'o singură țară, după cum era ea contemplată în memoriul­ de la Craiova, era mai mult un vis nerea­­lizabil, o utopia adevărată. Onorată Adunare! Sunt reprezen­tantul bisericii românești unite. .Sunt reprezentantul acelei biserici, care totdeauna cu sfințeni­e a împlinit po­runca înțeleptului din Scriptură: „Adu­­ceți-vă aminte de marii voștri... și, să le urmați­ credința“. Aducându-ne aminte de mai marii noștri, de originea noastră datină, ne-am trezit la conștiința noastră națională, aducându-ne aminte de mai marii noștri am eliminat din bi­serică limba slavonă ori grecească, adu­­ându-ne aminte de mirii marii noș­tri am desbrăcat și haina streină a scrisului nostru, înlocuind literele slavone, cu literele­­ străbune. Cedin­cioși acestor tradiții, de a noi aduce aminte, de mai marii noștri, ne închinăm și măreței umbre a lui Ion C. Brătianu, unuia dintre cei mai de seamă întemeietori ai Româ­niei de ieri și de astăzi. Cunoscători, cum suntem, ai cerin­țelor inimii, care pretinde recunoș­tință, în proporție, c­u mărimea bi­nefacerilor primite, și dascăli ai bu­nelor moravuri,­­pentru cari nu sunt de ajuns simplele cuvinte, ci se recla­mă .pilde grăitoare, depune-vom o­­mingiile noastre de mulțumită și re­cunoștință nu numai memoriei lui I. C. Brătianu, ci memoriei tuturor bărbaților altruiști, binemeritați pen­tru neam și țară, și ca pildă de ur­mat îi vom propune totdeauna, și mai ales atunci, cum ei și acum, când e atâta lipsă de bunele lor exemple. Și așa deodată cu veșnica pomenire a lui Ion C. Brătianu, preamărim pe aceia, d­ari în întărirea și înflorirea patriei îi urmează pilda „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri... și să le urmați credința“. CUVÂNTĂRILE IN NUMELE ARDEALULUI -Cuvântarea 1. P. 5. S. 8*Sŭtropen­t«!Mi Suciu Citi­m I. P. S. î. KIMM BALAN AL ARDEALULUI Cel dintâi vorbește I. P. S. S. Mi­tropolitul Bălan al Ardealului care rostește cuvântarea de mai jos : Jn dosul scenei istorice, cui toate frâmântărie­e,­ luptele e­i sunt active puteri și­ legi mai presus de ale­ oa­menilor pe care Dumnezeu le-a așe­zat să conducă destinele­­ popoare­lor. Voința lui, cuprinsă în ce­a, mai curând ori ma’­ târziu, duce la izbân­da dreptății­­ și arată meritul celor ce au stat în slujba ei. Sa se cutre­­­m­ure păcătoșii, salte și sa se bucure drepții de această rândai­ală ,a lucru­­rilor lui DiKimezeu. Grație dreptății dirrimezice ș­i, coborâte peste noi cu chipiul frumoasei minuni a unității noastre naționale face­ să vibreze inimile noastre de Cele mai sfinte sîmi ființirate­­ și gândul­ nostru recu­noscător aleargă la munca și jertfa acelora ce i-ați pregătit sosirea. Aduc­eți-vă a­m­inte de m­ai marii voștri care v­­au vestit cuvântul ade­vărat și la a căror săvârșire a vieței gândindu-vă, să le urmați credința. Cu aceste cuvinte Sf. Scriptură ne îndeamnă să însuflețim pe toți acei bărbați mari ai neamului cari din vita­tea, și mâna lor au știut să răspândească căldura și lumina pes­te un neam întreg. Unul din bărbații mat,­, ai neamu­lui a fost acela al cărui centenar îl prăznuuim azi. Viața lui stă ca o car­te deschisă înaintea noastră, și fap­tele lui sunt împlânte cu toate eve­nimentele m­ari ale neamului nostru din timpuril, care e­l le-a trăit. Om dintr o bucată, rupt din sufle­tul neamului nostru, ale cărui vir­tuți el le­­­ reprezintă, el a săvârșit a­devarate mintali. Mărimea lui stă în credința neșovăitoare care a rămas, neclintită. Din această credință ea a sorbit puteri nebiruite pentru opera ce a săvârșit în viața sa. In Sf. Evanghal­e ce am citit azi în biserică ni s’a vorbit de credința care mută rr’iunți". Această cr­edin­­ță, a avut-o marele român Brătianu și prin ea a pregătit în adevăr, radiu­­nea mutării munților a­ cărui m­­ar­­tori am fost noi astăzi. Azi viu în numele Ardealului ca cu ocazia acestei frumoase și meri­tate sârbă­tor­ii să depun omagiul re­cunoștinței noastre și să faci făgă­duința sărbătorească că-i vom păzi credința și prin această credință vom contribui­ din toate puterile noaste» și la consolidarea țarei noastre uni­tă, așa unită cum: a văzut-o el în gândurile, în planurile, în visurile și în munca lui.. Ne vom cuprinsca inimile din en­­tuziasm­ul lui­, ne vom întări simță­mintele cu dragostea lui și nu vom­­ju­ta niciodată prictpiile lui că muncă prin­­încred­ere în Dumnezeu și’n tine însu­ți, în forțe­le neamului, poate duce la biruința cauzei mari a nea­­mului. Și astfel ne vom strădui­a păștea comparația prin­­ aceleași virtuți prin care a fost făurită de el: Dumnezeu să binecuvinteze din neam în seara amintirea lui și să facă izvor de pu­tere, de entuziasm nesecat p­entru* neamul! pentru care inima lui a bätet în fiece clipă. Gloria numelui lui să rămân din veac în veac. IN NUMELE GUVERNULUI C«%'âîțfa7ea tí-lssl Tf?, CyâacS$« î5â?aș*trăi3 In numele guvern­ului d-l Th. Cudalbu ministrul domeniilor a rostit următoarea cuvântare : In numele guvernului iau parte la săr­bătorirea centenarului­ ilustrului român, Ion Brătianu. Activitatea sa politică l-a ridicat la cea mai înaltă treaptă socială, iar virtu­țile și rodnicia mur,cei depuse de el, au făcut din acest fin al neamului ro­mânesc, oglinda, în care se citesc ,și se văd însușirile,­ mari ,și frumoase ale ra­sei noastre ,pu­nsă de viață și viitor. Ion Brătianu, instruit în Franța, pa­tria sentimentelor­­ generoase, în epoca re­voluționară, umanitară, și-a apropiat tot cultul pentru­ libertate și­­ egalitate, — iar ca om de acțiune ce era — neîntrecut până azi, și ajutat de iluștrii­ săi amici Costache Rosetti și Mihalache Kogălni­­ceanu­, ei cei dintâi au semănat laici pe pământul României, — atunci mică și robită, ■— sămânța democrației. Cu voința-i oțelită prin muncă și mai ales prin suferință pentru neamul și ța­ra sa, Ion Brătianu in lunga sa guver­nare, cu sufletul, său generos și cu mâ­na­ sa de fer, a dat putință, ca virtuțile strămoșești să reapară, înfăptuindu-se sub guvernarea sa și cu înțeleptul său­­ sfat. Independența țarei, iar prin vitejia neamului pusă la încercare, după secole de îngenimnchhiare, prin vitregia Hemu­rilor, — războiul strălucit din 1877, a făcut să se adeverească lumea, că urma­șii Romei, la Dunăre așezați de Divinul Traian vor fi curând neamul­ puternic și mândria latinităței în Orient. Ion Brătianu, cu spiritul său pătrunză­tor și clar văzător, a fost călăuza la în­drumarea destinului neamului românesc. Înlăuntru­l țârei a pus temelia traini­că, democrației și primelor începuturi de organizare economică și de stat modern. In afară, peste hotare, legăturile in­ternaționale ale României îe-a stabilit ast­fel, că năzuințele neamului la întregirea sa , cu nimic n’au fost oprite, cu toată primejdia ce amenința, în fiecare clipă, însăși existența , țarei, samavolnicia se­culară a puternicilor noștri vecini de er. Opera lui Ion Brătianu ca om politic este din acelea care fac, nu numai glo­ria pentru el ca om,­ dar această operă este o mândrie a neamului întreg, — ți de aceia el, nu mai aparține unui partid politic, ci aparține țarei și neamului ro­mânesc. Generația de la 1848, în fruntea căreia strălucește Ion Brătianu, a dat libertăți­le și ființă vechiului regat, și a urzit în taină cu caldele-i nădejdi, întregirea neamului,­­ și ființa României Mari. Generația de azi, urmașa credincioasă sp.­celei dela 1848, — statornică in năzu­ința împlinirei visul­ui secular a unui po­por întreg, a se vedea unit, «de acelaș rege și ,sub aceiași cârmuire, azî trăește aevea, visul visat de ’martirii neamului din tot cuprinsul ținuturilor românești. Nici odată nu s’a adeverit mai mult la noi ca astăzi, că o generație moște­nind pe aceia care a precedat-o, a moș­tenit suflet și voință, îndrăzneală și ab­negație, — dar mai ales suferința, care de veacuri a, caracterizat pe români, și care este și astăzi sublimul acestui ad­mirabil­ popor: începuturile brăzdate de generația de la 1848, cu Ion Brătianu în frunte nu au­ rămas ogoare sterpe, întreg poporul românesc pe deplin stă­pân pe destinele sale, va cinsti și în vii­tor pe toți fiii săi vrednici, după cum­, preamărește astăzi memoria marelui lup­­tător dela 1848, ilustrului om de stat, ce a fost Ion­ Brătianu, — căruia aici, îi aducem prinosul nostru de recunoștință și admirație, omagiu, la care prin­ mine, guvernul se asociază din­ toată inima. Constarea în p cina 2-a IN NU­ELE LUPTĂTORILOR pe etni Moîii Mo­zill € aO c ântare a d^iesS @e^ eu sBC e an da D-l general Coandă președintele Sena­tului și fost prim-ministru rostește ur­mătoarea cuvântare în numele veterani­lor războiului pentru Independenta Ța­rei dela 1877 78: Ca soldat, veteran al războiului din 1877, vin cu emoțiune să exprim adân­ca noastră venerație și recunoștință me­moriei lui Ion Brătianu, care a fost cu adevărat părintele oștirei noastre, mare­lui bărbat de stat, marelui patriot a că­rui­ viață plină de acte mărețe a fost în­chinată numai patriei sale. Născut în epoca de­ deșteptare a Nea­mului, atunci cînd suflarea libertății trezea toate inimele românești, Ion­ Brătianu a primit din leagăn­, inspirația acelor vre­muri mari, și de tânăr s’a pus­­ în frun­tea tuturor mișcărilor de desrobire a Ță­rii Sale. Anii 1848, 57, 59, 66, 77 și 78 sunt date memorabile î­n istoria contimpora­nă a Neamului nostru, date cari însem­nează lupte, suferințe și triumfuri, și la care Ion Brătianu a avut­­ rolul de sea­mă, robii covârșitor atât­ la sacrificii cât și la izbândă. Ion Brătianu, care cunoștea bine isto­ria neamului nostru și era convins de drepturile imprescriptibile ale­ poporului român la o viață liberă și neatârnată, a susținut aceste drepturi, prin numeroa­sele sale scrieri și cuvântări, cu o hotă­râre nesdruncinată în tot cursul existen­ței sale, punând o credință absolută în puterile vii al­e națiunei." Din această credință , a isvorât fru­moasa sa deviză politică : „Prin min­­tea, prin inima și prin brațele noastră deviză pe care a urmat-o în tot timpul lungei sale cariere de­­ om de stat, înch­i­­nându-și munca de toate ceasurile mai întâi pentru libertatea și apoi pentru mă­rirea țării sale. Ion Brătianu era omul acțiunei neobo­site. Primul său gând când a intrat in viața publică a fost dezrobirea Țării ca ori­ce­ chip. De aceea a prins cele dintâi mijloace cari i-au căzut sub mână ca să atingă acest scop . Revoluțiunea. Miș­carea din 1848 a fost o revoluțiune de în-

Next