Viitorul, octombrie 1923 (Anul 16, nr. 4670-4695)
1923-10-02 / nr. 4670
Ce ne-a nvătat ! GH. LAZAR Se întâmplă în lume lucruri cari explică de ce spiritele metafisice sau religioase, se ridică la concepţia forţelor supraomeneşti ce conduc existenţele. Astfel, de mult s-au observat anumite regularităţi în mersul evenimentelor, cari ar denota că pe acţiunile omeneşti sunt stăpâne şi alte puteri decât ale omului singuratec. Şi unul din aceste fenomene ritmice, cari se întâlnesc — cum spunea pentru prima oară marele istoric şi sociolog Buckle — aproape totdeauna după războaie şi mari secături de vieţi omeneşti, este înmulţirea naşterilor. După mari epidemii, natura pune la loc ceea ce s-a perdut. In cataclismele ce au fost spre bune cu bătăliile napoleoniene, marele general — tipul anti-social al lui Taine — spunea: „O noapte de amor în Franţa vor împlini golurile pricinuite de atâtea morţi“ Ca şi în multe alte privinţe, omul care a înzestrat lumea cu o lege de teatru — fără să fie om de teatru — şi cu „codurile“ civile, fără a fi om de drept, a emis şi de dat aceasta un adevăr sociolog, un chip instinctiv, că după războiae şi mai simptomatic. Se nasc mai mulţi băeţi decât fete. Se pare astfel că Natura are grija ca să pună la loc tocmai vieţile acelea cari au fost mai mult secerate în timpul războaelor. Aceste consideraţiuni nu au o valoare teoretică şi filosofică. Ele nu sunt scoase numai din seria ipotezelor savante. Sunt fapte. Şi d. Conduratu, care de atâţia ani de Un fost elev al marelui Gheorghe Lazăr, comis»l9 Scarlat Rosetti, pătruns de cel mai frumos sentiment: acs'.d al recuno? tinţei — cu atât mai frumos cu cât e mai rar — a ridicat la Avrig un mormânt cu epitaful: Precum Hristos pe Lazăr din norii a înviat rA?a tu Rapiania din somn ai deșteptat .Desigur ca orice elogiu sentimental, sentinţa funebră are o parte de firească exageraţie. Ea are şi un mare fond de adevăr: Gheorghe Lazăr a fost unul din cei mai puternici factori de regenerare, de trezire a puterilor naţionale. Neamurile tinere sunt înclinate spre scepticism. Ele nu cred în puterile lor proprii. Cu atât mai de aşteptat e să găsim această pornire de neîncredere la poporul nostru, care fusese de secole întregi condus de culturi străine. Ce încredere putea avea generaţia lui Lazăr în puterile de creaţie intelectuală românească, atunci când se socotea că singură limba greacă, cultura greacă, dascălii greci, sunt elementele, singure capabile a da educaţia protipendadei. După slavonismul care stăpâni biserica, a venit grecismul care a dominat Clasele noastre conducătoare. Nu este de mirat astfel că bunul boer român Costache Bălăceanu a primit pe Lazăr cu cea mai mare neîncredere-în calitate de efor al şcoalelor--şi pentru a-l pune la încercare ,i-a dat să măsoare un loc ce-l măsurase înainte şi un neamţ inginer. Lazăr a găsit ceea ce găsise şi inginerul neamţ. El făcuse dovada concretă, la fel cu aceea prin care Diogene demonstra existenţa mişcărei contra filosofilor ce o negau mişcându-se liber în văzul lixtulor. Ceea ce este astfel interesant în data lui Gheorghe Lazăr nu este metoda sa, nu sunt cărţile late, ci puternica intuiţie că peste adevărat porul nostru este capabil de cele naşterile se înmulţesc. Dar ceva mai înalte învăţături, şi că prin -* —1 -*—*—~Un • propriile lui puteri sufleteşti, el poate să-şi găsească drumul sigur al propăşirei. Această intuiţie se vede că a fost aceea ce-a condus şi pe elevii săi, când toţi au trecut sub steagul lui Tudor Vladimirescu, pentru că exista o aceiaşi concepţie la toţi românii ce au căutat cu mintea şi cu sabia său: Zie stă de gardă, ca director al serviciului etărei civile al Capitalei, la mişcarea populaţiei, ne-a mărturisit surprins de numărul mare de naşteri, şi de naşteri de copii masculini, după războiul nostru cel mare. Ne aflăm, astfel, în faţa unor fenomene sociale cam mai de mult rate lumei că suntem prin însăşi puterile noastre, vrednici de-a fi liberi. Şcoala lui Lazăr nu a murt odată cu el. Ea şi-a dus mai departe munca, roadele şi triumful. încet, încet s’a format şi in straturile largi ca şin cel an jost catalogate de către oameconducătoare ale acestui neam, nui de ştiinţă , cutiuţele lor de credinţa că putem avea ingineri cari să ne dispenseze de ştiinta celor aduşi de Strasberg şi că în toate ramurile de activitate, în munca intelectuală pură, ca şi clasificări. Dar cine se ridică cu mintea de la particular la general, acela nu poate să nu capete convingerea că spiritele teologice şi metafisice nu in munca intelectuală aplicată, trăiau în himere, când la industrie, se cade să fim încrezători în puterile, în energia şi destoinicia noastră, Ur Gheorghe Lazăr a fost pe vremea sa un încrezător în puterile acestui neam. E cea mai puneau sub masca evenimentelor schimbătoare eterna înţelepciune a unor Puteri ce ştia să aşeze în haosul lucrurilor, echilibrul, măsura şi ordinea, frumoasă ofrandă adusă memoriei lui, dacă şi astăzi vom rămâne convinşi că suntem un popor înzestrat cu însuşiri, şi că ne trebue numai voinţa de a ne croi, din ce în ce mai sigur, drumul spre consolidarea noastră. Fără un şovinism exagerat, dar şi fără un bolnăvicios scepticism, putem fi convinşi că greutăţile vremei se înving tot cu aceiaşi voinţă care făcea pe un Gheorghe Lazăr să creadă în puterile de viaţă ale neamului nostru. NOTE HAŞURILE după răsboi PETRONIUS 23H- ABONAMENTE IN TARA | |» străinătate LA ORASE LA SATE |Un an _ zgo |el Şase luni 350 — Un an-------- 300 lei I 175 lei fese luni — — 150 » I 90 , _ , re l -------------75 » I 45 » I Del » 175 ___ administraţia STE. EDGARD QUINET No. 2 ’-----(Vis-â-Tis de Hotel Capşa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele! Direcţia 81/23 Redacţia şi Administraţia 19/23 şi 2/11 Se primesc direct la Admirt ■ -mm mui dr. Academiei 17 şi la toate Agenţile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Miercuri a octombrie 1923 1 lei p. în tora 7 lei ti. in streinolati O probîemă grea de rezolvat CHESTIUNEA FIUME - In ce constă dificultăţile de înţele gere dintre Italia şi Iugoslavia - Ce intenţiei are Italia O chestiune la ordinea zilei care ţine recordul in ceea ce priveşte durata, este aceia a oraşului Fiume şi a împrejurimilor sale. Iată, care este stadiul actual al problemei, pe care-1 rezumăm călătuzindu-ne după un articol din „L'Europe NoUvelle" In acelaş timp, trecând termenul fixat de guvernul italian fără ca să răspundă cabinetul din Belgrad, un general italian a primit ordin să preia administraţia oraşului Fiume până la rezolvarea li— Prin articolul 4 al tratatului tigrului pe cale diplomatică, de la Rapallo, Italia și statul sâr- Pentru mome it, din fericire, tra ... _ _______ bo-croato-sloven au „recunoscut tativele dintre cele două ţări sau problemele grele ce se pun azi, nu deplina libertate şi independenţă a reluat şi o soluţie grabnică a con- reuşesc totuşi prin el să scrie îlistatului Fiume şi sau angajat săflietului este prevăzută pe curând, tr'o limbă corectă şi fără greşeli * ^,spf1rcrpenilT1) totdeauna. Se pare că Italia ţine să păstreze ortografice amuzantele lor mari. Articolul 5, din acelaş tratat, oraşul Fiume, dând compensaţii feste, prevede numirea unei comisiuni largi iugoslav**, în portul Baros- Dar mai este ceva: salvatorii pantare pentru a fixa frontierile şi în Deltă. Punctele nu sunt aşa noştri critică extrem de aspru de ireconciliabile ca să nu se ajungă la un rezultat fericit statului Fiume pe teren. „In caz de divergenţă se va recurge la arbitrajul fără apel al preşedintelui confederaţiei elveţiene“. Ce cuprinde acordul fie la Roma Acordul semnat la Roma la 23 octombrie 1922 pentru executarea stipulaţiunilor de la Rapallo a determinat (titlul II) atribuţiunile comisiunii paritare, afară de care, în „a deschide traficul cu Fiume; în a proceda la organizarea tehnică şi administrativă a serviciilor portului; în a organiza , funcţionarea statului Fiume pe baza articolului 4 din tratatul de la Rapallo“. In caz de divergenţă, procedura prevăzută la articolul 5 al tratatu resele româneşti luni de la Rapallo se menţine. Se ştie că «omisiunea paritară a lucrat, pe timp de mai multe luni, fără să ajungă la un acord. D. Mussolini exprimăndu-şi dorinţa de ase ajunge la o concluzie înainte de 31 August, guvernul din Belgrad a „Viiorul'1 satEu , făcut o propunere cotu rof.S penh* d*aai 'pentau a reglementa punctele în suspendere profesional ’ Delegaţia italiană a făcut un sie. Delegaţia italiană a contra răspuns care echivala cu punerea oraşului Fiume sub administraţi© italiană nelimitată fapt care a fost considerat la Belgrad ca o anexiune deghizată a oraşului. In faţa imposibilităţii de a se ajunge la o înţelegere comisiunea s-a despărţit la 31 August, misiunea sa fiind crezută ca terminată. Tratative directe Intre Două căi rămâneau deschise, după acest incident: recursul la arbitragiul preşedintelui confederaţiei elveţiene, aşa cum prevede şi tratatul de la Rapallo şi acordul de la Roma sau reluarea negocierilor directe dintre Roma şi Belgrad. Această din urmă soluţie a fost admisă, în ultimul timp. Iugoslavia menţine punctul său de vedere că trebue menţinut intangibil tratatul de la Rapallo care nu exclude bune raporturi cu Italia. Dar, d. Mussolini, Conservând în linii generale tratatele, voeşte ca în aplicarea lor, să se elimine punctele ce atingeau prestigiul Italiei. Intr'un interview publicat în „Daily Mail“ primul ministru italian spunea: „micile ţări balcanice trebue să înţeleagă bine că Italia im este un stat neglijabil.“ D. Mussolini a cerut ca reglementarea litigiului să se facă până la 31 August, iar până la 15 Septembrie să se admită contra propunerile italiene. ZI CU ZI fie menajat ceastă atitudini pentru că punem în scrisul nostru inimă şi convingere. Dar d. Miile dă şi lecţii de înaltă gazetărie: „Polemicele personale între ziarişti, mai au cusurul de a ne desconsidera în viaţa publică. Noi suntem preoţii credinţelor noastre. Ce vroiţi să creadă marele public, de aceşti preoţi cari se înjură între ei şi se acuză de toate nedemnităţile . Nu este cazul de a crede şi pe unii şi pe alţii, şi a ne băga pe toţi în aceiaşi oală !“ Ştim că d. Miile ar voi mult „să fie băgat în aceeaşi oală“ cu ziariştii ce simt româneşte dar opinia publică a ajuns la o suficientă maturitate pentru a face o demarcaţie clară între profesioniştii, de speţă comercială, şi ziariştii ce susţin cauzele româneşti. Confuzia acuma nu mai este cu putinţă, cu tot regretul d-lui Miile şi acelora din jurul d sale ! --ex::xp- J&bcnați-vă la VIITORUL" II Cel mai bine scris Cel mai bine informt ’ Cel mai răspândit - ZIAR DE SEARA — „Salvatorii“ De câteva luni apar, cu o uimitoare frecvenţă diverşi „salvatori ai ţarei" cari, desigur în mod dezinteresat, vor să-şi ofere serviciile pentru refacerea şi reorganizarea României, în calitate de ,dictatori“ sau în alte calităţi tot cu atâta modestie alese. Nu se prea cunoaşte biet programul politic nici trecutul acestor, oameni. Obscuri şi neştiuţi au petrecut viaţa până când o „proclamaţie“, trasă la şapirograf, ne-a vestit că au primit harul divin de a conduce poporul românesc. De prisos să mai spunem că deşi prin acest han se simt capabili de a guverna şi a rezolvi toate „putreziciunea morală“ a actualei pături conducătoare. Ei vin din nou în numele „cinstei şi al muncei“ lăsând la o parte însă „legalitatea“ cu cari îşi complectaseră în trecut programul ocazional „salvatorii“ de altădată... In astfel de condiţiuni am fi în drept să cercetăm puţin trecutul acestor oameni spre a vedea dacă el este tocmai atât de imaculat cum ar voi să „Adevanu“ nu le sfieşte de a publica, sub propria iscălitură, Par& Par nu e nevoie s‘o facem, a unuia din redactorii săi urmă c&cfc df9i oftscM.r* TM inteligenţa, toarele: „In ciuda logicei şi în cultura şi experienţă, ei sunt to-Aceste atribuţiuni consistă, în ciuda bunului simţ, am văzut pe moraîitătei?in°SCU n pnvin^a ra„a a* lucrările pentru delimi- unii miniştri patronând agitaţiile" După tristele experienţe ale udin^ tară, pe când ziarul „Viito-unor grupări cari s-au anunţat totul“, sprijinea pe faţă mişcarea „ ca salvatoarele vieţei noastre pufascistă şi pe cea antisemită“, blice spre a sfârşi în noroi, după Afirmaţii găsvârlite aşa la îneşuarea încercărilor de răzvrătire tâmplare ! Cu acest procedeu am ţărăniste şi comuniste, eram deşipntea şi noi susţine că „Adevă- ‘wl în drept să credem cănu se rul“ a susţinut vre-odată iite- v°r mai găsi elemente pentru cohortele dezordinei şi ale ilegalităţei. Ne-am înşelat. Rămăseseră copiii şi unii bătrâni prea înrăiţi Sub titlul „O chestiune profespre a-şi mai putea face loc în regională“ d. Ci ost. Miile este deficile cadre ale vieţei publice.Iată părere ca atacând cum atacă „fa-10*”? anunţa pe „ estac I, vi.’.„E mult lux de geamuri sparte, de milia Brătianui zeştii de a fluerături şi insulte. Ei bine, nu se atingă de - - ............. aceste condiţiuni refuzăm hotărât ui punct de ver salvarea. Preferăm mai bine să ne d-sa trebue să acoperim de dispreţul suveran al Noi nu înţelegem a nouilor moralizatori ai vieţei noastre publice, atât de ridiculi în mnanifestările lor şi atât de criminali credem în harul în intenţii. Nu credem un narat, , lor divin şi ne lasă reci promisiunile ce fac. NU împărtăşim duşmăniile de cari sunt animaţi, patimile ce le speculează, urile ce voesc să le deslănţue. Şi alături de noi e întreaga opinie publică sătulă de triste experienţe. Iată pentru ce noii salvatori sunt destinaţiridiculului şi uitărei sau la nevoie caseta de corecţiune şi închisorilor. Munca liniştită şi Paşnică a naţiunei, singura în stare a ne reda prosperitatea, nu trebue ECOUI1? de ajutor destinate au ajuns săptămâna dinSe anunţă fondurile Japoniei, trecută, la 7 milioane 183.000 dolari. Actual menta In Rusia sunt unspre- zece specii de ruble in circulaţie. Rubla de hârtie sovietică _j, valorează 1 milion ruble model vechiu. Rubla marcă poştală, rubla pentru plata vămilor; cea pentru plata maşinelor agricole; cea de argint; cea de aur; rubla-cernovetz; rubla index pentru industrie și pentru refacerea financiară, valorează 210 ruble sovietice. Rubla comerrcială pentru plata salariilor. . . Cuvântarea d-lui Gh. Mârzescu D-l ministru Gh. Mârzescu a aut următoarea cuvântare : Ne am întrunit aci, în Valea Prahovei, pentru a deschide solemn noul an şcolar muncitoresc. Ne-am întrunit însă pentru ceva mai mult decât atâta. Căci, în definitiv, anul şcolar se deschide pretutindeni, în toate şcolile publice Pentru cultura muncitorilor Inaugurarea şcoaleia ucenici la Câmpina CUVÂNTAREA d-lui GH. GH. MARZESCU Ministrul sănătăţei, muncii şi ocrotirilor sociala CUM A DECURS SOLEMNITATEA Eri Duminică a avut loc la Câmpina solemnitatea inaugurărei şcoalei industriale de ucenici de pe lângă ministerul sănătăţei publice, muncei şi ocrotirilor sociale., La această solemnitate a luat parte d. Gh. Gh. Mârzescu, ministrul sănătăţei, muncei şi ocrotirilor sociale însoţit de secretarul său general d. N. Maxim. Au mai asistat reprezentanţii autorităţilor administrative şi şcolare, ai industriei petrolifere, precum şi un public foarte numeros. Seroarea s’a desfăşurat într’o atmosferă de înşi private, în învăţământul clasic ca şi în învăţământul profesional în învăţământul primar ca şi’n cel secundar, după cum aşteptăm cu încredere să se deschidă şi’n învăţământul superior. Ne-am întrunit aci pentru a constata rezultate, pentru a împărţi şi roadele primelor încercări. Ne-am întrunit aci, în Câmpina, într’unul din cele mai însemnate centre industriale, într’una din cele mai invidiate regiuni de frumuseţi şi de bogăţii, pentru a arăta lumii industriale din toate colţurile ţării , din toate atelierele din toate fabricele, din toate schelele, din toate galeriile ceea ce se poate realiza pe tărâmul învăţământului muncitoresc pentru pregătirea şi perfecţionarea muncitorilor, prin sforţările unite ale factorilor conducători ai industriei, ale factorilor învăţământului de Stat şi a înţelepciune a unei muncitorimi ferită de înrâuririle vătămătoare ale unei acţiuni întru totul streină de sufletul românesc. Ne-am întrunit, într’un cuvânt aci, pentru a da o pildă, pentru a deştepta un imbold, pentru a arunca o sămânţă mai mult care să încolţească şi să rodească în nouă ogoare. Ne-am întrunit pentrua dovedi ceea ce cunoştinţa reală a necesităţilor, ceea ce pătrunderea intereselor unora sau a legitimităţii dorinţilor altora — cu toate inchinate interesului obstete al producţiunei şi al propăşirei înălţare sufletească şi de adevărată c°nomice poate crea fără legi, fă dragoste pentru cei mici şi umilită, regulament, fără ordonanţe care a emoţionat întreaga asis- Prin puterea binefăcătoare a învăţenţă. La ora 10 dimineaţa ____ _ , un serviciu divin în sala de ser-.aceiei private, prin credinţă sincedări a şcoalei. Iră şi darul de convingere al a-D-l Scripcă, directorul şcoalei, apostolului — din partea întreprina salutat, în numele corpului diderilor, prin înţelegerea şi opordactic, pe d. ministru Mârzescuunitatea jertfelor, din partea cormulţumindu-i pentru marea sa sa ,turci şi energiei individuale, prin s’a oficiat solidaritatea acţiunei publice cu apului technic al întreprinderei sau din partea corpului didactic al şcoalei prin puterea înţelepciunei a ştiinţei şi a patriotismului. Domnilor întreprinzători, domnilor ingineri, domnilor profesori, solicitat sprijinul rministerului numat domnilor maiştri, lucrători şi ucecei pentru înfiinţarea unui cămin n’CI, domnule primar, domnule director al învăţământului muncitoresc, cu toţi mari şi mici care au contribuit cu ceva , cu ideia, cu vorba, cu obolul, cu munca, cu în care să fie adăpostiţi ucenicii. Au mai ţinut cuvântări d-l avocat Arsenescu din partea industriei petrolifere şi d-l primar al înfăptuirea acestei opere de pregătire profesională, de cultură şi de bună îndrumare cetăţenească, de modernizare a artei industriale şi de înălţare a clasei muncitoare vă mulţumesc şi vă felicit din toată inima, ca român şi ca ministri al muncii şi al ocrotirilor sociale şi pentru a încuraja sforţările dv., pentru a înzestra cu noui isvoare de lumină modesta dar promiţătoarea bibliotecă a acestei şcol industriale, cu vrednicie condus* Continuarea In pagina 2-a Iicitudine faţă de tineretul muncitor, de a cărui instruire şi îndrumare se interesează aşa de mult. :„v _______ , D-l Scripcă a făcut apoi istotulburată de saltimbanci, naivi sau ficul acestei școale și, încheind, a criminali." Washington că orașului Câmpina, cari au făgăduit concursul lor în această operă socială. Continuarea în pag. 2 a ORADIHILE PALATELOR cita forsalies de O. TAFRALI Profesor universitar , în toate Duminicile ?! sărbătorile, parisienii dezertează ora?ul lor spre a se duce tn împrejurimi, să respire puţin aer curat. Trenurile pleacă, cu o regularitate matematică. In fiecare zece minute în toate direcţiunile, transportând puhoiul fie lume, care se revarsă peste câmpii, în păduri, în oraşele sau în satele vecine. Şi pretutindeni vezi grupuri de bărbaţi, femei, copii, cari prânzesc sub vreun copac, stau lungiţi pe iarba verde, vorbesc, cântă, râd, citesc ziare, ce joacă, pescuiesc în râurile sau lacurile din partea locului. Cele mai frequentate localităţi sunte Belle Vue, Saint-Cloud, Suresnos, Garche*, Marne-la-Coquette, ville d’Avrayo, care a inspirat atâta pe Colot, Maimaison, pădurea Saint Cucuta Versailles. In acest din ur.nu oraş, vizitatorul are prilej să guste opere de o mare artă şi monumente de evocare istorică, de o rară măreţie. Cum vii de la gară şi treci şoseaua, care duce la Versailles, renumită ca tehnică inginerească şi străbătută zilnic de zeci de mii de vehicule, Iţi apare înainte palatul lui Ludovic al XlV-lea. La început, nu-ţi face vre-o impresie deosebită In curtea cea mare, pavată cu piatră. Îngrădită cu un grilaj, care a înlocuit intrarea monumentală din trecut, astăzi dispărută, admiri statuia de bronz călare a lui Ludovic al XlV-lea. La dreapta şi la stânga, în semicerc, stau orânduite alte statui de marmoră reprezentând diferiţi bărbaţi ai epocei. In fund, se vede partea centrală a palatului, cu cele două aripi tetrastile, care înaintează, la stânga şi la dreapta, cu capela alăturată. Clădirea are trei etaje, prevăzute cu numeroase ferestre şi lipsită de vre-o decoraţiune deosebită, care să atragă atenţiunea, cum e de pildă faţada colonadei lui Perrault a Luvrului, lucrată tot sub Regele Soare. Cu totul alt aspect însă prezintă acest palat în partea opusă. In desfăşurarea liniilor arhitectonice este ceva simplu, logic, armonic, măreţ. In centru un corp principal cu trei etaje, având la mijloc, în catul al doilea, o colonadă de şease coloane zvelte, iar la dreapta şi la stânga, la o oarecare distanţă, câte o colonadă de patru coloane, grupate două câte două, întreaga faţadă străpunsă de ferestre mari cu balustrade, despărţite cu pilaştri angajaţi în zid, înaintează faţă de cele două aripi, în acelaşi stil şi cu aceleaşi dispoziţiuni ale liniilor arhitecturale. Măreaţa clădire iese în relief mai ales prin minunata şi încântătoareagrădină, care se desfăşoară pe o mare distanţă Înaintea sa. Această grădină, ca şi celelalte care înconjoară cele două palate mai mici vecine, este o capodoperă a artei respective. Le Nôtre, marele făuritor al acesteia sub Ludovic al XIV-lea, a ştiut să secundeze pe Jules Hardouin Mansard, arhitectul palatului şi să creeze o artă», neîntrecută până astăzi. Dacă ar fi să se aleagă între opera arhitectului şi cea a desinatorului grădinar, s-ar da desigur întâetarea acestui din urmă. Le Nâtre a creat o artă desăvârşită, care în istoria grădinilor şi parcurilor alcătueşte ultima etapă din cele trei, din care una se datoreşte Egiptenilor perioadei tebane, iar a doua Romanilor. Toate celelalte popoare nu au făcut decât să imiteze pe cei dintruu sau pe cel din urmă, cu oarecari modificări. Grădina palatului celui mare alcătueşte un tot de o armonie admirabilă. In faţă de-a lungul scărei sale largi, pe care o depăşeşte în lături, se întinde o mare terasă acoperită cu pietriş, având deoparte şi de alta două basinuri de o rară eleganţă, împodobite din distanţă în distanţă cu statui şi vase de formă antică de o reală valoare. De la această platformă Sobră, coboară cineva mai multe trepte, pe o a doua terasă în semicerc, în mijlocul căreia se află basinul rotund al Latonei. Un rând de statui de marmoră, înconjoară această terasă. In faţa lor, se înşiră, de o parte şi de alta, un rând de tuia, tăiaţi în formă de con. Basinul Latoncei, cu cinci caturi, este cât se poate de interesant. Sus de tot, se vede zeiţa mamă a lui Apollon şi Artemidei, pe jumătate desbrăcată privind în depărtare. Sin etajele inferioare, printre câteva alte nimfe, o mulţime de broaşte şi de broaşte ţestoase, embleme aleapelor stătătoare, par a executa un concert asurzitor. Mai departe în linie dreaptă, se admiră un parter de dreptunghiular, lung de câteva sute de metri, numit Tapis Vert. Dincolo de el, se află basinul Carului lui Apollon în bronz, ieşind cu cei patru cai voinici ai săi din ape, însoţit de tritoni, cari suflă din scoici şi de chiţi enormi, cu capul de zmeu. In sfârşit la o oarecare distanţă mai departe, începe braţul cel mare, lung de doi chilometri, al marelui canal, care are formă de cruce. De la palat până la capătul acestui canal, în linie dreaptă sunt peste trei chilometri. Perspectiva aceasta, unică în lume, poartă numele de Aleea regală. Când se află cineva în barcăpe canal, spre capătul său, poate gusta tot farmecul acestei perspective. Palatul lui Ludovic al XIV-lea, se zărește în fund, în partea sa centrală, sus pe înălţime. El apare fermecător, ca într-o feerie de vis. In afară de aceste mari linii, de o artă superioară, Le Nôtre n’a neglijat în planul său, să aşeze şi colţuri intime, surâzătoare. Astfel, la dreapta palatului, este un frumos parc, înconjurat de pini şi de tuia, tăiaţi în formă de con sau de piramidă. Partere verzi, cu, borduri de flori cu culori vii, în care astăzi predomină portocaliul şi liliachiul, cu alee risipite drepte şi curate, încântă ochii. La stânga, la aripa meridională, pe o terasă inferioară, se află o frumoasă şi îngrijită grădină de portocali, în mijlocul căreia se deschide un basin. Este un colţ frumos, care aminteşte ţările calde şi mai ales Franţa meridională. Din loc în loc, în mijlocul arborilor înalţi, din care cei mai mulţi au fost replantaţi în secolul al XIX-lea, se deschid luminişuri, cu basme de apă, împodobite cu stilui şi cu vase de marmoră cu basoreliefuri fine, toate înconjurate de verdeaţă şi de Întunericul umbrei ei. Dintre toate două atrag mai ales atenţiunea: Colonadele şi Templul Dragostei. Colonadele alcătuesc un cerc, înconjurat de coloane duble cu căpiţele ionice lucrate în spiritul secolur lui Ludovic al XIV, ca şi decoraţiunile în relief de pe arcaturi Cinci trepte coboară în arena risipată, în mijlocul căreia se înalţă pe un piedestal rotund, grupul în marmoră, făurit de marele sculptor Girardon, reprezentând Răpirea Proserpinei de către Pinton. Este un loc intim de linişte, de reculegere, de poezie. In el răsună parid încă şoaptele de dragoste ale perechilor închinate Afroditei, venite să-şi simtă mai aproape bătăile inimilor lor, să audă cântecele privighitorilor, murmurul căderii apelor din apropiere, freamătul frunzişulu misterios. In jurul meselor de marmoră, sub arcurile colonadei, cât* mişcare nu* era în zilele de ^sărbătoare, când curtenii, îmbrăcaţi în pitorescul şi strălucitul costum al epocei, schimbau vorbe măgulitoare sau de dispreţ, impresii asupra politicii, intrigilor de palat, sentimente nobile sau vulgare, planuri de viitor, Îngrijorări pentru ziua de mâine. Tot de inspiraţiune antică este și Le Temple de l’Amour al Măriri Antoanetei. E un pavilion rotund susţinut de coloane zvelte şi înalte cu capitele corintica şi înconjurat de şeapte trepte. La mijloc pe un piedestal rotund se Înalţă statuia Amorului. Pavilionul acesta se află într’un luminiş, înconjurat de arbori, vădiţi fără simetrie, imitând mai de aproape opera naturei sălbatece.