Viitorul, octombrie 1923 (Anul 16, nr. 4670-4695)

1923-10-02 / nr. 4670

Ce ne-a n­vătat !­­ GH. LAZAR Se întâmplă în lume lucruri cari explică de ce spiritele metafisice sau religioase, se ridică la concep­ţia forţelor supra­omeneşti ce con­duc existenţele. Astfel, de mult s-au observat a­­num­ite regularităţi în mersul e­­venimentelor, cari ar denota că pe acţiunile omeneşti sunt­­ stăpâne şi alte puteri de­cât ale omului sin­guratec. Şi unul din aceste fenomene rit­mice, cari se întâlnesc — cum spu­nea pentru prima oară marele is­toric şi sociolog Buckle — aproa­pe totdeauna după războaie şi mari secături de vieţi omeneşti, este înmulţirea naşterilor. După mari epidemii, natura pu­ne la loc ceea ce s-a perdut. In ca­taclismele ce au fost spre bune cu bătăliile napoleoniene, marele ge­neral — tipul anti-social al lui Taine — spunea: „O noapte de a­­mor în Franţa vor împlini golurile pricinuite de atâtea morţi“­ Ca şi în multe alte privinţe, omul care a înzestrat lumea cu o lege de tea­tru — fără să fie om de teatru — şi cu „codurile“ civile, fără a fi om de drept, a emis şi de­­ da­t aceasta un adevăr sociolog, un chip instinctiv, că după războiae şi mai simptomatic. Se nasc mai mulţi băeţi de­cât fete. Se pare ast­fel că Natura are grija ca să pu­nă la loc tocmai vieţile acelea cari au fost mai mult secerate în tim­pul războaelor. Aceste consideraţiuni nu au o va­loare teoretică şi filosofică. Ele nu sunt scoase numai din seria ipo­tezelor savante. Sunt fapte. Şi d. Conduratu, care de atâţia ani de Un fost elev al marelui Gheor­­ghe Lazăr, comis»l9 Scarlat Rosetti, pătruns de cel mai fru­mos sentiment: acs'.d al recuno? tinţei — cu atât mai frumos cu cât e mai rar — a ridicat la A­­vrig un mormânt cu epitaful: Precum Hristos pe Lazăr din norii a înviat rA?a tu Rapiania din somn ai deșteptat­ .Desigur ca orice elogiu sentimen­tal, sentinţa funebră are o parte de firească exageraţie. Ea are şi­ un mare fond de adevăr: Gheorghe Lazăr a fost unul din cei mai puternici factori de re­generare, de trezire a puterilor naţionale. Neamurile tinere sunt încli­nate spre scepticism. Ele nu cred în puterile lor proprii. Cu atât mai de aşteptat e să găsim a­­ceastă pornire de neîncredere la poporul nostru, care fusese de secole întregi condus de culturi străine. Ce încredere putea avea generaţia lui Lazăr în puterile de creaţie intelectuală româneas­că, atunci când se socotea că sin­gură limba greacă, cultura grea­că, dascălii greci, sunt elemen­tele, singure capabile a da edu­caţia protipendadei. După slavo­­nismul care stăpâni biserica, a venit grecismul care a dominat Clasele noastre conducătoare. Nu este de mirat astfel că bu­nul boer român Costache Bălă­­ceanu a primit pe Lazăr cu cea mai mare neîncredere-în calitate de efor al şcoalelor--şi pentru a-l pune la încercare ,i-a dat să mă­soare un loc ce-l măsurase înain­te şi un neamţ inginer. Lazăr a­­ găsit ceea ce găsise şi inginerul neamţ. El făcuse dovada con­cretă, la fel cu aceea prin care Diogene demonstra existenţa miş­cărei contra filosofilor ce o ne­gau mişcându-se liber în văzul lixtulor. Ceea ce este astfel interesant în data lui Gheorghe Lazăr nu este metoda sa, nu sunt cărţile late, ci puternica intuiţie că pe­­ste adevărat porul nostru este capabil de cele­­ naşterile se înmulţesc. Dar ceva mai înalte învăţături, şi că prin -* —1 -*—*—~Un • propriile lui puteri sufleteşti, el poate să-şi găsească drumul si­gur al propăşirei. Această intuiţie se vede că a fost aceea ce-a condus şi pe ele­vii săi, când toţi au trecut sub steagul lui Tudor Vladimirescu, pentru că exista o aceiaşi con­­cepţie la toţi românii ce au cău­tat cu mintea şi cu sabia să­u­: Zi­e stă de gardă, ca director al serviciului etărei civile al Capita­­lei, la mişcarea populaţiei, ne-a mărturisit surprins de numărul mare de naşteri, şi de naşteri de copii masculini, după războiul nostru cel mare. Ne aflăm, astfel, în faţa unor fenomene sociale cam­ mai de mult rate lumei că suntem prin însăşi puterile noastre, vrednici de-a fi liberi. Şcoala lui Lazăr nu a murt odată cu el. Ea şi-a dus mai de­parte munca, roadele şi trium­ful. încet, încet s’a format şi in straturile largi ca şin cel an jost catalogate de către oame­­conducătoare ale acestui neam, nu­i de ştiinţă , cutiuţele lor de credinţa că putem avea ingineri cari să ne dispenseze de ştiinta celor aduşi de Strasberg şi că în toate ramurile de activitate, în munca intelectuală pură, ca şi clasificări. Dar cine se ridică cu mintea de la particular la general, acela nu poate să nu capete convingerea că spiritele teologice şi m­etafisice nu in munca intelectuală aplicată, trăiau în himere, când la industrie, se cade să fim în­crezători în puterile, în energia şi destoinicia noastră, Ur Gheorghe Lazăr a fost pe vremea sa un încrezător în pu­terile acestui neam. E cea mai puneau sub masca evenimentelor schimbă­toare eterna înţelepciune a unor Puteri ce ştia să aşeze în haosul lucrurilor, echilibrul, măsura şi ordinea, frumoasă ofrandă adusă memo­riei lui, dacă şi astăzi vom ră­mâne convinşi că suntem un po­por înzestrat cu însuşiri, şi că ne trebue numai voinţa de­ a ne croi, din ce în ce mai sigur, dru­mul spre consolidarea noastră. Fără un şovinism exagerat, dar şi fără un bolnăvicios scep­ticism, putem fi convinşi că greutăţile vremei se înving tot cu aceiaşi voinţă care făcea pe un Gheorghe Lazăr să creadă în puterile de viaţă ale neamului nostru. NOTE HAŞURILE după răsboi PETRONIUS 23H- ABONAMENTE IN TARA | |» străinătate LA ORASE­­ LA SATE |Un an _ zgo |el Şase luni 350 — Un an-------- 300 lei I 175 lei f­ese luni — — 150 » I 90 , _ , re l -------------75 » I 45 » I Del » 175 ___ administraţia STE. EDGARD QUINET No. 2 ’-----­(Vis-â-Tis de Hotel Capşa) STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele! Direcţia 81/23­ Redacţia şi Administraţia 19/23 şi 2/11 Se primesc direct la Admirt ■ -mm mui d­r. Academiei 17 şi la toate Agenţile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Miercuri a octom­brie 1923 1 lei p. în tora 7 lei ti. in streinolati O probîem­ă grea de rezolvat CHESTIUNEA FIUME - In ce constă dificultăţile de înţele­­ gere dintre Italia şi Iugo­slavia - Ce intenţiei are Italia O chestiune la ordinea zilei care ţine recordul in ceea ce priveşte durata, este aceia a oraşului Fiu­me şi a împrejurimilor sale.­­ Iată, care este stadiul actual al problemei, pe care-1 rezumăm că­­lătuzindu-ne după un articol din „L'Europe NoUvelle" In acelaş timp, trecând terme­nul fixat de guvernul italian fără ca să răspundă cabinetul din Bel­grad, un general italian a primit ordin să preia administraţia ora­şului Fiume până la rezolvarea li­­— Prin articolul 4 al tratatului tigrului pe cale diplomatică, de la Rapallo, Italia și statul sâr- Pentru mom­e it, din fericire, tra ... _ _______ bo-croato-sloven au „recunoscut tativele dintre cele două ţări s­au problemele grele ce se pun azi, nu deplina libertate şi independenţă a reluat şi o soluţie grabnică a con- reuşesc totuşi prin el să scrie îli­statului Fiume şi sau angajat să­flietului este prevăzută pe curând, tr'o limbă corectă şi fără greşeli * ^,spf1rcrpenilT1) totdeauna. Se pare că Italia ţine să păstreze ortografice amuzantele lor mari­­. Articolul 5, din acelaş tratat, oraşul Fiume, dând compensaţii feste, prevede numirea unei comisiuni largi iugoslav**, în portul Baros- Dar mai este ceva: salvatorii pantare pentru a fixa frontierile şi în Deltă. Punctele nu sunt aşa noştri critică extrem de aspru de ireconciliabile ca să nu se a­­jungă la un rezultat fericit­ statului Fiume pe teren. „In caz de divergenţă se va re­curge la arbitrajul fără apel al preşedintelui confederaţiei elveţie­ne“. Ce cuprinde acordul fie la Roma Acordul semnat la Roma la 23 octombrie 1922 pentru executarea stipulaţiunilor de la Rapallo a de­terminat (titlul II) atribuţiunile comisiunii paritare, afară de care, în „a deschide traficul cu Fiume; în a proceda la organiza­­­rea tehnică şi administrativă a serviciilor portului; în a organiza , funcţionarea statului Fiume pe baza articolului 4 din tratatul de la Rapallo“. In caz de divergenţă, procedura prevăzută la articolul 5 al tratatu­ resele româneşti l­uni de la Rapallo se menţine. Se ştie că «omisiunea paritară a lucrat, pe timp de mai multe luni, fără să ajungă la un acord. D. Mus­solini exprimă­ndu-şi dorinţa de a­­se ajunge la o concluzie înainte de 31 August, guvernul din Belgrad a „Viiorul'1 satE­u , făcut o propunere c­otu rof.S penh* d*aai 'pen­tau a reglementa punctele în suspen­­dere profesional ’ Delegaţia italiană a făcut un sie. Delegaţia italiană a contra răspuns care echivala cu punerea oraşului Fiume sub admi­nistraţi© italiană nelimitată fapt care a fost considerat la Belgrad ca o anexiune deghizată a ora­şului. In faţa imposibilităţii de a se ajunge la o înţelegere comi­­siunea s-a despărţit la 31 August, misiunea sa fiind crezută ca ter­minată. Tratative directe Intre Două căi rămâneau deschise, du­pă acest incident: recursul la ar­­bitragiul preşedintelui confedera­ţiei elveţiene, aşa cum prevede şi tratatul de la Rapallo şi acordul de la Roma sau reluarea negocierilor directe dintre Roma şi Belgrad. Această din urmă soluţie a fost admisă, în ultimul timp. Iugoslavia menţine punctul său de vedere că trebue menţinut in­tangibil tratatul de la Rapallo ca­re nu exclude bune raporturi cu Italia. Dar, d. Mussolini, Conservând în linii generale tratatele, voeşte ca în aplicarea lor, să se elimine punc­tele ce atingeau prestigiul Italiei. Intr'un interview publicat în „Daily Mail“ primul ministru ita­lian spunea: „micile ţări balcanice trebue să înţeleagă bine că Italia im este un stat neglijabil.“ D. Mussolini a cerut ca regle­mentarea litigiului să se facă pâ­nă la 31 August, iar până la 15 Sep­tembrie să se admită contra pro­punerile italiene. ZI CU ZI fie menajat ceastă atitudini pentru că pu­nem în scrisul nostru inimă şi convingere. Dar d. Miile dă şi lec­ţii de înaltă gazetărie: „Polemi­cele personale între ziarişti, mai au cusurul de a ne desconsidera în viaţa publică. Noi suntem preoţii credinţelor noastre. Ce vroiţi să creadă marele public, de aceşti preoţi cari se înjură în­tre ei şi se acuză de toate nedem­­nităţile . Nu este cazul de a cre­de şi pe unii şi pe alţii, şi­ a ne băga pe toţi în aceiaşi oală !“ Ştim că d. Miile ar voi mult „să fie băgat în aceeaşi oală“ cu ziariştii ce simt româneşte dar opinia publică a ajuns la o su­ficientă maturitate pentru a fa­ce o demarcaţie clară între pro­fesioniştii, de speţă comercială, şi ziariştii ce susţin cauzele româ­neşti. Confuzia acuma nu mai est­e cu putinţă, cu tot regretul d-lui Miile şi acelora din jurul d sale ! --ex::xp- J&bcnați-vă la VIITORUL" II Cel mai bine scris Cel mai bine informt ’ Cel mai răspândit - ZIAR DE SEARA — „Salvatorii“ De câteva luni apar, cu o uimi­toare frecvenţă diverşi „salvatori ai ţarei" cari, desigur în mod de­zinteresat, vor să-şi ofere servicii­le pentru refacerea şi reorganiza­rea României, în calitate de ,dicta­tori“ sau în alte calităţi tot cu a­­tâta modestie alese. Nu se prea cunoaşte biet progra­mul politic nici trecutul acestor, oameni. Obscuri şi neştiuţi au pe­trecut viaţa până când o „procla­maţie“, trasă la şapirograf, ne-a vestit că au primit harul divin de­ a conduce poporul românesc. De prisos să mai spunem că deşi prin­­ acest han se simt capabili de a guverna şi a rezolvi toate „putreziciunea morală“ a actualei pături conducătoare. Ei vin din nou în numele „cinstei şi al mun­­cei“ lăsând la o parte însă „legali­tatea“ cu cari îşi complectaseră în trecut programul ocazional „sal­vatorii“ de altădată... In astfel de condiţiuni am fi în drept să cerce­tăm puţin trecutul acestor oameni spre a vedea dacă el este tocmai atât de imaculat cum ar voi să „Adevanu“ nu le sfieşte de a publica, sub propria iscălitură, Par& Par nu e nevoie s‘o facem, a unuia din redactorii săi urmă­ c&cfc df9i oftscM.r* TM inteligenţa, toarele: „In ciuda logicei şi în cultura şi experienţă,­­ ei sunt to-Aceste atribuţiuni consistă, în ciuda bunului simţ, am văzut pe moraîitătei?in°SCU n pnvin^a ra„a a* lucrările pentru delimi- unii miniştri patronând agitaţiile" După tristele experienţe ale u­din^ tară, pe când ziarul „Viito-u­nor grupări cari s-au­ anunţat tot­ul“, sprijinea pe faţă mişcarea „ ca salvatoarele vieţei noastre pu­­fascistă şi pe cea antisemită“,­­ blice spre a sfârşi în noroi, după Afirmaţii găsvârlite aşa la în­­eşuarea încercărilor de răzvrătire tâmplare ! Cu acest procedeu am ţărăniste şi comuniste, eram deşi­­pntea şi noi susţine că „Adevă- ‘­­wl în drept să credem că­­nu se rul“ a susţinut vre-o­dată iite- v°r mai găsi elemente pentru co­hortele dezordinei şi ale ilegalită­ţei. Ne-am înşelat. Rămăseseră copiii şi unii bătrâni prea înrăiţi Sub titlul „O chestiune profe­­spre a-şi mai putea face loc în re­­gională“ d. Ci ost. Miile este de­­ficile cadre ale vieţei publice.Iată părere ca atacând cum atacă „fa-10*”? anunţa pe „ esta­c I, vi.­­’­­.„E mult lux de geamuri sparte, de milia Brătianui z­eştii de a fluerături şi insulte. Ei bine, nu se atingă de - - ............. aceste condiţiuni refuzăm hotărât ui punct de ver salvarea. Preferăm mai bine să ne d-sa trebue să acoperim de dispreţul suveran al Noi nu înţelegem a­ nouilor moralizatori ai vieţei noas­tre publice, atât de ridiculi în mna­nifestările lor şi atât de criminali credem în harul în intenţii. Nu credem un narat, , lor divin şi ne lasă reci promisiu­nile ce fac. NU împărtăşim duşmă­niile de cari sunt animaţi, patimi­le ce le speculează, urile ce voesc să le deslănţue. Şi alături de noi e întreaga opinie publică sătulă de triste experienţe. Iată pentru ce noii salvatori sunt destinaţi­­ridiculului şi uitărei sau la nevoie caseta­ de corecţiune şi închisorilor. Munca liniştită şi Paş­nică a naţiunei, singura în stare a ne reda prosperitatea, nu trebue ECOUI1? de ajutor dest­inate au aj­uns săptămâna dinS­e anunţă fondurile Japoniei, trecută, la 7 milioane 183.000 dolari. A­ctual menta In Rusia sunt unspre-­­ zece specii de ruble in circula­­­­ţie. Rubla de hârtie sovietică _j, valorează 1 milion ruble model vechiu. Rubla marcă­ poştală, rubla pentru plata vămilor; cea pentru plata maşinelor agricole; cea de ar­gint; cea de aur; rubla-cernovetz; rubla index pentru industrie și pen­tru refacerea financiară, valorează 210 ruble sovietice. Rubla­ comerrcială pentru plata salariilor. . . Cuvântarea d-lui Gh. Mârzescu D-l ministru Gh. Mârzescu a aut următoarea cuvântare : Ne am întrunit aci, în Valea Prahovei, pentru a deschide so­lemn noul an şcolar muncitoresc. Ne-am întrunit însă pentru ceva mai mult de­cât atâta. Căci, în defi­nitiv, anul şcolar se deschide pre­tutindeni, în toate şcolile publice Pentru cultura muncitorilor Inaugurarea şcoaleia ucenici la Câmpina CUVÂNTAREA d-lui GH. GH. MARZESCU Ministrul sănătăţei, muncii şi ocrotirilor sociala CUM A DECURS SOLEMNITATEA Eri Duminică a avut loc la Câm­pina solemnitatea inaugurărei şcoa­lei industriale de ucenici de pe lângă ministerul sănătăţei publice, muncei şi ocrotirilor sociale., La această solemnitate a luat parte d. Gh. Gh. Mârzescu, mi­nistrul sănătăţei, muncei şi ocro­tirilor sociale însoţit de secretarul său general d. N. Maxim. Au mai asistat­ reprezentanţii autorităţilor administrative şi şcolare, ai indus­triei petrolifere, precum şi un pu­blic foarte numeros. Seroarea s’a desfăşurat într’o atmosferă de în­şi private, în învăţământul clasic ca şi în învăţământul profesional în învăţământul primar ca şi’n cel secundar, după cum aşteptăm cu încredere să se deschidă şi’n în­văţământul superior. Ne-am întrunit aci pentru a constata rezultate, pentru a îm­părţi şi roadele primelor încercări. Ne-am întrunit aci, în Câmpina, într’unul din cele mai însemnate centre industriale, într’una din cele mai invidiate regiuni de fru­museţi şi de bogăţii, pentru a a­­răta lumii industriale din toate col­ţurile ţării , din toate atelierele din toate fabricele, din toate sche­lele, din toate galeriile ceea ce se poate realiza pe tărâmul învăţă­mântului muncitoresc pentru pre­gătirea şi perfecţionarea muncito­rilor, prin­ sforţările unite ale fac­torilor conducători ai industriei,­­ ale factorilor învăţământului de­­ Stat şi a înţelepciune a unei mun­­­citorimi ferită de înrâuririle vă­tămătoare ale unei acţiuni întru totul streină de sufletul românesc. Ne-am întrunit, într’un cuvânt aci, pentru a da o pildă, pentru a deştepta un imbold, pentru a a­­runca o sămânţă mai mult care­­ să încolţească şi să rodească în­­ nouă ogoare. Ne-am întrunit pentru­­a dovedi ceea ce cunoştinţa reală a necesităţilor, ceea ce pătrunde­rea intereselor unora sau a legi­timităţii dorinţilor altora —­ cu toate inchinate interesului obstete al producţiunei şi al propăşirei î­nălţare sufletească şi de adevărată c°nomice poate crea fără legi, fă dragoste pentru cei mici şi umili­tă, regulament, fără ordonanţe care a emoţionat întreaga asis- Prin puterea binefăcătoare a învă­ţenţă. La ora 10 dimineaţa ____ _ , un serviciu divin în sala de ser-.aceiei private, prin credinţă since­­dări a şcoalei. Iră şi darul de convingere al a-D-l Scripcă, directorul şcoalei, a­postolului — din partea întreprin­­a salutat, în numele corpului di­­derilor, prin înţelegerea şi opor­­dactic, pe d. ministru Mârzescu­­unitatea jertfelor, din partea cor­­mulţumindu-i pentru marea sa sa ,­­turci şi energiei individuale, prin s’a oficiat solidaritatea acţiunei publice cu a­­­pului technic al întreprinderei sau din partea corpului didactic al şcoalei prin puterea înţelepciunei a ştiinţei şi a patriotismului. Domnilor întreprinzători, dom­nilor ingineri, domnilor profesori, solicitat sprijinul rm­inisterului numa­t domnilor maiştri, lucrători şi uce­­cei pentru înfiinţarea unui cămin n’CI, domnule primar, domnule di­rector al învăţământului muncito­resc, cu toţi mari şi mici care au contribuit cu ceva , cu ideia, cu vorba, cu obolul, cu munca, cu în care să fie adăpostiţi ucenicii. Au mai ţinut cuvântări d-l avo­cat Arsenescu din partea indus­triei petrolifere şi d-l primar al înfăptuirea acestei opere de pre­gătire profesională, de cultură şi de bună îndrumare cetăţenească, de modernizare a artei industriale şi de înălţare a clasei muncitoare vă mulţumesc şi vă felicit din toată inima, ca român şi ca ministri al muncii şi al ocrotirilor sociale şi pentru a încuraja sforţările dv., pentru a înzestra cu noui isvoare de lumină modesta dar promiţă­toarea bibliotecă a acestei şcol industriale, cu vrednicie condus* Continuarea In pagina 2-a Iicitudine faţă de tineretul munci­tor, de a cărui instruire şi îndru­mare se interesează aşa de mult. :„v _______ , D-l Scripcă a făcut apoi isto­tulburată de saltimbanci, naivi sau ficul acestei școale și, încheind, a criminali." Washington că­ orașului Câmpina, cari au făgăduit­ concursul lor în această operă so­cială. Continuarea în pag. 2­ a ORADIHILE PALATELOR cita f­orsalies de O. TAFRALI Profesor universitar , în toate Duminicile ?! sărbăto­rile, parisienii dezertează ora?ul lor spre a se duce tn împrejurimi, să respire puţin­ aer curat. Trenurile pleacă, cu o regularitate matemati­că. In fiecare zece minute în toate direcţiunile, transportând puhoiul fie lume, care se revarsă peste câm­pii, în păduri, în oraşele sau în sa­tele vecine. Şi pretutindeni vezi gru­puri de bărbaţi, femei, copii, cari prânzesc sub vre­un copac, stau lungiţi pe iarba verde, vorbesc, cân­tă, râd, citesc ziare, ce joacă, pes­cuiesc în râurile sau lacurile din partea locului. Cele mai frequentate localităţi sunt­e Belle Vue, Saint-Cloud, Su­resnos, Garche*, Marne-la-Coquette, ville d’Avrayo, care a inspirat atâta pe Colot, Maimaison, pădurea Sa­int Cucuta Versailles.­­ In acest din ur.nu oraş, vizitato­rul are prilej să guste opere de o mare artă şi monumente de evocare istorică, de o rară măreţie.­­ Cum vii de la gară şi treci şosea­ua, care duce la Versailles, renumită ca tehnică inginerească şi străbătu­tă zilnic de zeci de mii de vehicule, Iţi apare înainte palatul lui Ludo­­­­vic al XlV-lea.­­ La început, nu-ţi face vre-o im­presie deosebită In curtea cea mare, pavată cu piatră. Îngrădită cu un grilaj, care a înlocuit intrarea monumentală din trecut, astăzi dispărută, admiri statuia de bronz călare a lui Ludo­vic al XlV-lea. La dreapta şi la stânga, în semicerc, stau orânduite alte statui de marmoră reprezentând diferiţi bărbaţi ai epocei. In fund, se vede partea centrală a palatului, cu cele două aripi tetrastile, care înaintează, la stânga şi la dreapta, cu capela alătu­rată. Clădirea are trei etaje, prevăzute cu numeroase ferestre şi lipsită de vre-o decoraţiune deosebită, care să atragă atenţiunea, cum e de pil­dă faţada colonadei lui Perrault a Luvrului, lucrată tot sub Regele Soare. Cu totul alt aspect însă prezintă acest palat în partea opusă. In desfăşurarea liniilor arhitecto­nice este ceva simplu, logic, armo­nic, măreţ. In centru un corp principal cu trei etaje, având la mijloc, în catul al doilea, o colonadă de şease co­loane zvelte, iar la dreapta şi la stânga, la o oarecare distanţă, câte o colonadă de patru coloane, gru­pate două câte două, întreaga faţadă străpunsă de fe­restre mari cu balustrade, despăr­ţite cu pilaştri angajaţi în zid, îna­intează faţă de cele două aripi, în acelaşi stil şi cu aceleaşi dispozi­­ţiuni ale liniilor arhitecturale. Măreaţa clădire iese în relief mai ales prin minunata şi încântătoarea­­grădină, care se desfăşoară pe o mare distanţă Înaintea sa. Această grădină, ca şi celelalte care înconjoară cele două palate mai mici vecine, este o capo­d­operă a artei respective. Le Nôtre, marele făuritor al acesteia sub Ludovic al XIV-lea, a ştiut să secundeze pe Jules Hardouin Mansard, arhitectul palatului şi să creeze o artă», neîn­trecută până astăzi. Dacă ar fi să se aleagă între opera arhitectului şi cea a desinatorului grădinar, s-ar da desigur întâetarea acestui din urmă. Le Nâtre a creat o artă desăvârşită, care în istoria grădini­lor şi parcurilor alcătueşte ultima etapă din cele trei, din care una se datoreşte Egiptenilor perioadei te­­bane, iar a doua Romanilor. Toate celelalte popoare nu au făcut decât să imiteze pe cei dintru­u sau pe cel din urmă, cu oarecari modifi­cări. Grădina palatului celui mare al­cătueşte un tot de o armonie admi­rabilă. In faţă de-a lungul scărei sale lar­gi, pe care o depăşeşte în lături, se întinde o mare terasă acoperită cu pietriş, având deoparte şi de alta două basinuri de o rară eleganţă, împodobite din distanţă în distan­ţă cu statui şi vase de formă antică de o reală valoare. De la această platformă Sobră, coboară cineva mai multe trepte, pe o a doua terasă în semicerc, în mijlocul căreia se află basinul ro­tund al Latonei. Un rând de statui de marmoră, înconjoară această terasă. In faţa lor, se înşiră, de o parte şi de alta, un rând de tuia, tăiaţi în formă de con. Basinul Latoncei, cu cinci caturi, este cât se poate de interesant.­­ Sus de tot, se vede zeiţa mamă a­­ lui Apollon şi Artemidei, pe jumăta­­t­­e desbrăcată privind în depărtare. Sin etajele inferioare, printre câteva alte nimfe, o mulţime de broaşte şi de broaşte ţestoase, embleme ale­­apelor stătătoare, par a executa un concert asurzitor. Mai departe în linie dreaptă, se admiră un parter de dreptunghiular, lung de câteva sute de metri, numit Tapis Vert. Dincolo de el, se află basinul Carului lui Apollon în bronz, ieşind cu cei patru cai voi­nici ai săi din ape, însoţit de tri­toni, cari suflă din scoici şi de chiţi enormi, cu capul de zmeu. In sfârşit la o oarecare distanţă mai departe, începe braţul cel mare, lung de doi chilometri, al marelui canal, care are formă de cruce. De la palat până la capătul aces­tui canal, în linie dreaptă sunt pes­te trei chilometri. Perspectiva a­­ceasta, unică în lume, poartă nu­mele de Aleea regală. Când se află cineva în barcă­­pe canal, spre capătul său, poate gus­ta tot farmecul acestei perspective. Palatul lui Ludovic al XIV-lea, se zărește în fund, în partea sa centra­lă, sus pe înălţime. El apare ferme­cător, ca într-o feerie de vis. In afară de aceste mari linii, de o artă superioară, Le Nôtre n’a ne­glijat în planul său, să aşeze şi col­ţuri intime, surâzătoare. Astfel, la dreapta palatului, este un frumos parc, înconjurat de pini şi de tuia, tăiaţi în formă de con sau de piramidă. Partere verzi, cu, borduri de flori cu culori vii, în care astăzi predomină portocaliul şi li­­liachiul, cu alee risipite drepte şi curate, încântă ochii. La stânga, la aripa meridională, pe o terasă infe­rioară, se află o frumoasă şi îngri­jită grădină de portocali, în mijlo­cul căreia se deschide un basin. Este un colţ frumos, care aminteşte ţările calde şi mai ales Franţa me­ridională.­­­­ Din loc în loc, în mijlocul arbori­lor înalţi, din care cei mai mulţi au fost replantaţi în secolul al XIX-lea, se deschid luminişuri, cu basm­e de apă, împodobite cu stilui şi cu vase de marmoră cu basore­liefuri fine, toate înconjurate de verdeaţă şi de Întunericul um­brei ei. Dintre toate două atrag mai ales atenţiunea: Colonadele şi Templul Dragostei. Colonadele alcătuesc un cerc, în­conjurat de coloane duble cu căpi­ţele ionice lucrate în spiritul seco­­­lu­r lui Ludovic al XIV, ca şi deco­raţiunile în relief de pe arcaturi Cinci trepte coboară în arena risi­­pată, în mijlocul căreia se înalţă pe un piedestal rotund, grupul în marmoră, făurit de marele sculptor Girardon, reprezentând Răpirea Proserpinei de către Pinton. Este un loc intim de linişte, de recule­gere, de poezie. In el răsună parid încă şoaptele de dragoste ale pere­chilor închinate Afroditei, venite să-şi simtă mai aproape bătăile i­nimilor lor, să audă cântecele privi­ghitorilor, murmurul căderii apelor din apropiere, freamătul frunzişulu misterios. In jurul meselor de mar­moră, sub arcurile colonadei, cât* mişcare nu* era în zilele de ^sărbă­toare, când curtenii, îmbrăcaţi în pitorescul şi strălucitul costum al e­pocei, schimbau vorbe măgulitoare sau de dispreţ, impresii asupra po­liticii, intrigilor de palat, sentimen­te nobile sau vulgare, planuri de viitor, Îngrijorări pentru ziua de mâine. Tot de inspiraţiune antică este și Le Temple de l’Amour al Măriri Antoanetei. E un pavilion rotund susţinut de coloane zvelte şi înalte cu capitele corintica şi înconjurat de şeapte trepte. La mijloc pe un piedestal rotund se Înalţă statuia Amorului. Pavilionul acesta se află într’un luminiş, înconjurat de arbori, vă­diţi fără simetrie, imitând mai de a­proape opera naturei sălbatece.

Next