Viitorul, februarie 1925 (Anul 18, nr. 5072-5095)

1925-02-01 / nr. 5072

£nu* a' opi*ser®-2tfte!ea Ko. 5072 2LES rx. ínţa fa 4 LFP ?x. ír jírfí^fiflf Lb(, MihkNÍE IN ŢKPA Un an---------------£00 lei iese feni------— 2E0 » Trei ----------------125 » ín streinătate Un an------— — 1200 iei I Şase (uni - — — 600 » I Trei »------— 300 > REDACT fi A AE fcî&ISt RAȚIA # BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoantto: Direcţia 31*33: Redacţia si Administraţia 11/23 şi 3/11 Duminică 1 Petmoama B25 AMURDELRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr Academie 17 şi la toate Agenţiile ce publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2 LES EX. in TÂR/ 4 LEi eiî« sîrplnffi’ti Slăbiciune şi de suricittere Preocupate numai de frământări sterpe, grupările de opoziţie mei nu se grofiesc la interese e ptist şti Presa întreagă discută ultimele evenimente politice din sânul grupărilor de opoziţie, cari, mai mult ca oricând, învederează opiniei publice slăbiciunea şi dezorientarea lor. O constatare de ordin general se propune de la început şi ea este făcută de toţi oamenii de bună credinţă cari văd viaţa noastră politică prin prisma adevărată, aceea a asigurărei intereselor obşteşti, iar fiu prin aceea îngustă a intereselor de partid Constatarea ce se desprinde din toate frământările sterpe ale diferitelor grupări, din toate fuziunile şi rupturile, din toate apelurile şi scrisorile publice, din destăinuirile şi memoriile cu care presa este împănată şi lumea ameţită. — este că grupările noastre de opoziţie sufăr de cea mai gravă boală a organismelor politice: lipsa de directivă de program politic, de acea coesiune pe care o dă partidelor numai comunitatea de idei şi principii a membrilor cari le compun. Aşa se explică de ce, în lipsa programelor, grupările de opoziţie nu sunt călăuzite in acţiunea lor dezordonată şi contradictorie de cât de consideraţiuni personale sau de combinaţiuni cari au ca scop exclusiv dobândirea puterei, indiferent prin ce mijloace. Astfel, într’un document devenit public, unul din fruntaşii partidului naţional ardelenesc recunoaşte cumplita dezorientare că domneşte in partidul său, incapabil de a trăi prin el însuşi, dar şi neputincios de a realiza o înţelegere ce principii cu alte grupări. Deabea s’a anunţat o nouă „fuziune“ şi se constată că in loc să-şi sporească forţele, partidul fuzionat şi le înjumătăţeşte, de vreme ceimediat se rupe în două sau mai multe grupuleţe... Acelaşi proces de descompunere se continuă şi în partidul ţărănesc, frământat şi el de disensiuni, despărţit în disidenţe protivnice, compromis şi slăbit de politica anarhică şi antinaţională a conducătorilor extremişti-comunişti. In tot acest haos cumplit, în acest „imbloglio“ în care grupările de opoziţie se afundă din zi în zi, observatorul obiectiv şi nepărtinitor nu poate să nu constate o regretabilă scădere a însuşi nivelului vieţei noastre publice. Au mai fost in trecutul nostru politic situaţiuni în cari grupări politice au încercat concentrări, lupte paralele, fuziuni sau alte combinaţii menite să întărească organisme politice prea slabe. Ele erau însă pregătite cu seriozitate, de oameni experimentaţi în treburile publice şi se avea în vedere, înainte de toate un program întocmit pe baza unor credinţe şi principii comune. Numai în aceste condiţiuni înţelegerile politicei pot fi durabile şi folositoare vieţei publice. Lipsite de cimentul indispensabil al interesului public, „blocurile" înjghebate numai in vederea ambiţiunilor personale sau al dorinţei neindreptăţite de putere, se sparg, se prefac in bucăţele, mai înainte de a se putea căldi ceva cu ele.... In faţa slăbiciunei exasperante şi a dezorientărei grupărilor de opoziţie, guvernul şi majorităţile parlamentare continuă cu râvnă opera de legiferare, consolidare şi unificare a Statului român. Dacă la această operă opoziţia se dovedeşte incapabilă de a colabora, — atât mai rău pentru dânsa. Partidul liberal, care a dat României Constituţia şi legile organice, care a însănătoşit finanţele, a ridicat economiceşte ţărănimea şi a chemat-o la viaţa publică, îşi va desăvârşi singur opera. NOTE ASISTENŢA ORFANILOR Primim o ,,listă de comandă“ pentru o „carte poştală“ emisă de Societatea de patronagiu din Brăila de sub preşidenţia d-lui Şerban Răducanu, prefectul judeţului, pentru mărirea fondului de întreţinere al azilului acestei societăţi în care se îngrijesc trupeşte şi se dă educaţie la 130 de orfani. In acelaş azil se ospitalizează 50 bătrâni infirmi. După obiceiul foarte bun care a început să se generalizeze, se emit „cărţi poştale“ a 5 lei, după cum în multe locuri comitetele şcolare şi corporaţiile de meseriaşi întrebuinţează „cărămizele“ în efigie pentrua strânge fonduri. Admirabilele rezultate la care s-a ajuns, în direcţia clădirilor şcolare, prin mijlocul contribuţiei particulare, ne face să preconizăm acest sistemal cotizaţiunilor minimale şi larg răspândite, pentru a colecta sumele de bani necesare operelor de mare utilitate. Iar dintre aceste opere suntem alături cu sufletele bune ce au luat iniţiativa de la Brăila pentru a susţine crearea de aziluri pentru orfani Războiul a secătuit ţara de vieţi. El a lăsat unele sate pustii, pe prispele caselor părăsite ne mai trăind decât câţiva copilaşi orfani şi câini cari urlă... Şi acuma când furtuna a trecut, şi când opera de salvare a început, este o obligaţiune imperioasă pentru toţi ca să ajutăm statul şi să clădimcât mai multe adăposturi pentru rămăşiţele îndurerate ale unei glorii veşnice. Ce dureros, ce tremurător de dureros este spectacolul copiilor morţi de foame, colindând lumea, şi purtând cu ei totuşi cel mai strălucit testimoniu de nobleţă : moartea părinţilor pe câmpul de glorie şi de cinste naţională ! Pentru a fi împăcaţi în conştiinţa noastră; pentru a da exemplul care susţine şi înalţă; pentru a fi la adăpostul atât de meritatelor Critice pe care cei de mâine ni le-ar putea aduc© pentru chipul cum nu am ştiut să ne purtăm azi pentru consolidarea renumelui nostru de popor cu suflet milos şi bun, — să încurajăm din toată inima orice iniţiativă menită a strânge de pe drumuri glorioasele rămăşiţe ale jertfei celei mari. PETRONITIS Situaţia opoziţiei I Orăştie Pe o zi de vară, am apucat drumul spre Orăştie, despărţită de Hunedoara prin o culme secundară de dealuri, destul de înalte. M’am îndreptat întruacolo căci mi se spusese că e un centru curat românesc. Oraşul era legat în mintea mea de două persoane, a căror activitate o cunoşteam. Era părintele Moţai care conducea ziarul «Libertatea», înainte de războiu organ de însufleţire naţională, adresat poporului şi al doilea, un coleg de la liceu, d-l Lepsi, unul din puţinii profesori secundari care se ocupă de cercetări ştiinţifice, cărora continuă să le închine şi azi munca sa, probabil având condiţiuni mai prielnice pentru trai, în cotiit «locul «acru». Şi astfel suit în tren la Deva, înscurt timp m‘am dat jos în gara Orăştia, înconjurată cu înalţi şi umbroşi arbori, care arătau prin voinicia lor, rodnicia locului. Aici, la cotitura largă a Mureşului, ţinutul e neted ca‘n palmă, pe o mare întinsoare de pământ. E Câmpia Pâinii, unul din cele mai spaţioase şesuri, din puţinele pe care Ie are Ardealul. Numele îi arată belşugul. Orăştia este la marginea Câmpiei, cu ultimele lăcaşuri, cele veşnice din cimitir, pe coastă de colnice, care tot se înalţă, mereu mai ridicate, până ce se sprijină de munţi. Ia asemenea aşezare, natura, cu varietatea farmecului ei, formează orăşelului tihnit un cadru ademenitor şi mult mângâietor. Orăşelul e inundat de verdele pomilor încărcaţi cu roade, căci în afară de pumnul de case strânse grămadă în jurul pieţii patrate, dungi lătuţe de acoperişuri stacojii, încolo nu e casă fără curte şi livadă, sau chiar vii împrejmuite cu zaplazuri streşinite. De deasupra lor nu răsar decât turnurile bisericilor reformate, închise între ziduri groase. Unul, mai svelt, ca o mare săgeată gata să străpungă văzduhul, celălalt având patru turnuleţe mai mici în jurul celui din mijloc, după tipul multor biserici din Ardeal. In apropiere, se înalţă şi o clădire, nouă, mândră, aş putea spune trufaşă, faţă de modestia celorlalte case. Deasupra uşei de intrare se mai poate ceti, în litere mari, Reformatus Kún-Kollegium, cu busturile fondatorilor, drept pază deoparte şi alta a intrării. Alăturea de citadela culturii naţionale de pe vremuri, înălţată în inima românimei, cu îngrijit parc primprejur trece pârâul canalizat, cu sălcii pletoase pe ţărmuri. Puterea lui strânsă grămadă, poartă cele două roţi al unei mori, iar mai întrio parte se înalţă o biserică, aproape vecină cu o sinagogă impunătoare pe pereţii căreia dracii de cpait au tras cruci încârligate, în mintea lor, izbăvitoare, după cum poporul crede că va alunga pe necuratul, ungând cu usturoi ţâţâna uşii, în seara de Sf. Andrei. E un colţ pitoresc prin contraste, aşa cum adesea se întâlnesc în oraşele ardelene. Privindu-l, îmi aducea aminte de unele frumoase perspective din Burges, cu patima trecutului Înviorată de sclipirea apei, a frunzelor verzi, scăldată în lumina soarelui de vară liniştită ceva prin pânza norilor ce fugeau mereu pe cer. La câţiva paşi, spre piaţă, se ridică şi liceul «Aurel Vlaicu» adăpostit în vechi clădiri mănăstireşti cu bolţi răcoroase, cu ziduri groase, o sistematică bibliotecă şcolărească, arată pulsul sănătos al reînvierii vieţii naţionale. In jurul pieţii sunt dughenite. Rar când vezi câte o firmă ca aceasta: Pentru Herta, prăvălie de mărfuri mixte. Odată, mi s-a spus, clădirile de aici, mai toate erau ale românilor. încet încet, mai cu voie mai de nevoie, aceştia s'au retras în gospodăriile dela periferie, umbrite de crengile dese ale pomilor. Apucând pe străzile lăturalnice, nepavate, credeam că mă aflu în Botoşanii copilăriei mele. Numai când căutam că mă descuptaţia întortochiatele ului, mă trezeam la realitate. Tăbliţele de la capetele străzilor, pe care citeam: Matomutca, iar dedesupt str. Ghiorghe Chouşbuc. Viaţa locuitorilor e legată mai mult de pământ Fabrici nu prea sunt, în afară de mori, de o fabrică de spirt şi de un atelier mai mare de bocanci şi opinci. Demne de pomenit sunt câteva ateliere de ţesut, înfiinţate de inimoase românce, care vor să învie vechea îndeletnicire a sătencelor din partea locului. Sforţare demna de laudă şi mai ales de încurajare. Rar mi-a fost dat să văd o mai măestrită îmbinare de colori gingaşe şi fină împletitură de linii dese, ca în originalele ce serveau de model, mai ales în unul din ateliere. Trecând îndărăt pe strada mare, broe pavată, mă luai de vorbă spre înviorare, cu câţiva săteni din împrejurimi, care mânau din urmă viiuţele nevândute, frumoase animale, strălucind de bună îngrijire, cu părul lins, numai pete roşcate pe fondul alb. Portul sătenilor din partea locului e variat de acel al pădurenilor de peste munte. Au cămaşa până mai jos de şale, cu guler ca de un lat de deget şi înstelări negre, simple. Pantalonii de pânză, largi „Până jos,de regulă sunt strânse de pulpă cu nojţe ori curele. La piept poartă cojocul, cu măestriţe cusături întreg la faţă, puţin despicat la gât şi încheiat pe laturi. Pe cap au pălăriuţa ca un carnel cu marginele înguste şi resfrânte. Mijlocul e încins cu chimir lat. Pe un umăr cu minteanul alb pe celalt cu traista nedespărţ tă păşesc domol negrăbiţi spre drumul spre casă. De vorbă cu ei, nici nu ştiu când am ajuns la capătul târgului, unde cărările prind a urca pe coasta dealurilor. M-am oprit la locul cel mai înalt lângă poarta cimitirului cuprins între vii. Panorama largă, desvăluie un colţ minunat. In faţă se întinde Câmpia Pâinei. Ziduri de plopi piramidali şî sălcii rămuroase, îţi arată drumul către gara depărtată de oraş, cale de vreo 2—3 kilometri- Silueta Munţilor apuseni închide orizontul spre nord cu o siluetă arce mai variată, fost crestată decât de la Deva. Sclipesc turnurile bisericilor din Geoagiu, sat mare şi cuprins, aşezat la gura unei văii care se înfundă, adânc în sprte Muntii Zlatnei. Un alt sătuc se acaţără pe coasta arsă şi rănită de suvoaie. Spre răsărit se înalţă în trepte lungi, tot mai mohorâte, culmile lăsate din Munţii Sebeşului, spre apus alte creste, mai joase, vin tot în lung spre Mureş, pe când în fund, către sud, de după perdeaua norilor îngrămădiţi în valuri dese, se iţesc când şi când, colţi, zidului carpatic. In faţă e aurul, în lături e ferul, cuprins în măruntaele de umfră; peste dealuri şi munţi se ţin numai păduri. In jurul orăşelului tihnit «• belşugul vPZ’lor iar mai încolo, spre Mureş, vântul stârneşte valuri largi, clătinând auritele spicuri, grele de povara bobului umflat. E variata bogăte a ţării întregi adunată pe o palmă de loc. Trecând, către gară, pe lângă biserica română, modestă, cu cerdacuri oblonite sub săgeata turnului hiam închinat un gând: «Doamne, dă-ne tăria să prindem mai limpede măreția vremurilor în care trăim, să ne dăm sama cât mai repede de darurile ce ne-ar hărăzi, împrăştie ceaţa patimilor care ne învolbură sufletul şi mintea pentru ca să ne cheltuim vlaga, azi irosiţi în deşert, la întărirea neamului cu viaţă atât de sbuciumat şi până acum" de KSIMIONESCU Profesor universitar D. Jules Sanerwein în «Martin» redă un interesant interview cu reprezentantul sovietelor la Paris, d. Krassin, asupra chestiunei vechilor datorii ale Rusiei în Franţa. — Aveam, mărturiseşte ziaristul francez — cea mai vie dorinţă de a discuta serios cu d. Krassin care dintre toţi reprezentanţii sovietelor este cel care are cea mai mare experienţă a afacerilor sub fonna capitalistă. El şi înainte de război şi în decursul a multor ani a reprezentat importante firme germane şi apoi fiindcă la Londra el a fost cel care a condus cât s’a putut mai bine organizaţiile menite să restabilească comerţul între Anglia şi Rusia. Guvern fără de răspunderi — —— —— De la început d. Sanerwein a atras atenţiunea reprezentantului rus că diferendele cu Franţa nu vor putea fi rezolvate fără garantarea restituirei datoriilor rămase neachitate. — In această chestiune trebuesc făcute două părţi deosebite: recunoaşterea datoriilor şi aranjamentele menite să le soldeze parţial, fu răspunsul lui Krassin. Nu se va obţine niciodată de la guvernul sovietic ca să se declare responsabil de datoriile imperiului rus. Dar el este înclinat să se plătească în măsura capacităţilor sale prirrând în schimb ajutorul material necesar pentru accelerarea refacerei vieţei economice şi producţiei în Rusia. Compensaţiile creditorilor particulari Posesorii francezi ai fondurilor ruse — adică particularii creditori ai Rusiei se vor putea compensa schimbând creanţele lor pe acţiunile «întreprinderilor de salvare» a căror înfiinţare o proectez. Iată de ex. o regiune, să zicem Volga care are nevoe să obţină ajutorul străinătăţei sub forma de capitaluri de rulment. Această regiune produce grâu şi in. De veţi da cultivatorilor un ajutor eficace, veţi spori considerabil produsele recoltelor. Capitaliştii străini pot avea beneficii de 50—60 la sută, restul revenind statului. Tot aşa şi în celelalte părţi ale Rusiei Un răspuns sovietic La răspunsul precis că pentru riscarea de capitaluri se cer garanţii" contra confiscărilor prevăzute în legislaţia sovietică, Krassin a găsit un răspuns iscusit ce-l depărta de punctul primejdios. — E adevărat că legislaţia rusă are unele restricţii contra beneficiilor exagerate. Noi nu putem admite în nici un caz ca să fie comerţul liber in interiorul ţarei. Nu admitem speculaţiile frauduloase. Dar contra însuşi principiului speculaţiei ne servim de mijloacele de ordin economic. Adunăm stocuri de mărfuri şi concurăm noi înşine piaţa internă ca să scădem preţurile. Dar dacă în felul acesta mai rămâne ceva şi pentru aşa zisele «case concurente» diplomatul sovietic nu a precizat nimic. Concesiuni pe bază de ................................■muhhbw credit© întrebat care e metodul de tratament al caselor străine cari ţin să obţină mărfuri în Rusia. Krassin a răspuns: —«Avem câteva contracte de acest gen și ele se execută până acum destul de satisfăcător. Beneficiile se împart pe jumătate cu statul rus. Dar dacă beneficiile trec peste 30—40 la sută, ele rămân statului. Casa Krupp are un contract agricol de acesta. Sindicatul german Wolff care obţinuse concesii pentru a ne furniza credite de 5 milioane ruble, neputând îndeplini această obligaţiune, a fost eliminat. Nici o concesie nu e admisă decât pe baza creditelor ce poate furniza. — Atunci i-a replicat — ziaristul francez—capitaliştii străini cari furnizează fondurile pentru întreprinderile sovietice, sunt de la început limitaţi în beneficiile ca şi numărul anilor de cooperare. Oricând puteţi revizui contractele şi elimina pe cei cari contribue la desvoltarea economică şi industrială? Forma noastră de stat la sfârşit prin a declara Krassin, în toate domeniile dă statului toate privilegiile, concentrând în mâinile organismului sovietic transacţiile cu străinii. Pentru aranjarea datoriilor numai în această formă se poate ajunge la o soluţie reală. ,Tratativele Sovietelor Chestiunea restituirii datoriilor Rusiei m Franfs — Krassin, reprezentantul guvernului dh Moscova evită cu abi!tate a da răspunsuri precise la întrebările ce i s’au formulat cu privire la lieh darea datah-miii■IN1IBIWiiimur— im— ii it nan limn in ruin ~~ ~mir III riilor contractate de către guvernul țarist în Franţa In CHINA MOARTEA lui SUN YAT SEN Din Peking se anunţă că Sun Yat Sen, şeful revoluţionarilor chinezi, ar fi încetat din viaţă. După cum se ştie, Sun Yat Sen a fost o bucată de vreme colaboratorul generalului chinez Peng, cum şi tovarăş statornic al lui Karakhan, reprezintantul guvernului sovietic in tratativele cu Japonia. In cursul activităţii sale politice care datează încă din anul 1895, Sun Tat Sen a luptat pentru cauze foarte diferite, impulsionând şi susţinând mişcări pentru cari a cheltuit mulţi bani. SUN TAT SEN ZI CU ZI Ziarul „Adevărul“ în momentul sărbătorirei naţionale a „Unirei“, face politică măruntă şi susţine că noi încă nu am ajuns la „unirea sufletească“. Atât timp cât între români vor trăi coadele de topon ale streinilor, „unirea“ va fi mereu slăbită-E un adevăr la care „Adevărul“ era cel dintâiu îr măsură să reflecteze. O parte din gruparea ţărănistă s-a întrunit pentru a cere excluderea din partid a dizidenţilor, iar dizidenţii — cari sunt mai numeroşi decât albia — evacuiază pe ceilalţi. Se va întâmpla ca în anecdota celor doi şerpi ce se băteau. Se vor mânca unii pe alţii, şi pe teren nu va mai rămâne nimic ! Controlul PÂINEI Noul regim al grâului şi al pattiei, dacă asigură pe deplin aprovizionarea oraşelor şi Nevoilor populaţiei, — în schimb a dat o mare lovitură speculanţilor*. ’Astfel se explică rezistenţa unora din brutari şi sabotajul acelor mari,negustori“. Cari au strâns Cantităţi enorme de grâu pentru a se îmbogăţi înfometând populaţia săracă. Faţă de aceştia din urmă, ministerul de război sesizat de ministerul de interne a întrebuinţat o măsură justa: rechiziţiia. Neputându-se ajunge prin bună învoială la transacţii Pe un preţ rezonabil, era fatală această măsură, care s-a aplicat de altfel întrun mod civilizat, plătindu-se imediat un preţ satisfăcător. Irt Ce priveşte pe brutari, problema e mai complicată. Aceştia sunt mulţi şi trebuesc controlaţi nu numai în fiecare zi, dar la fiecare cuptor de pâine, pentru a fi înpedicaţi să transforme făina bună ce li se dă de către morari, în tărâţe amestecate cu praf, plămădind o pâine infectă. Acest control se exercită în mod sever de organele în drept şi mulţi contravenienţi au primit avertismente, urmând, în caz de recidivă, a li se rechiziţiona brutăriile. Pentru a deveni însă simei eficace este nevoie de colaborarea consumatorilor. Orice cetăţean, care a cumpărat o pâine rea, este dator să înfrângă reaua obicinuinţă de a protesta după ce a evran- tat-o sau a consumat-o şi să meargă cu ea la primărie, la poliţie sau cel puțin la redacţia unui ziar. Astfel protestele vor fi eficace, contravenienţii vor fi pedepsiţi şi regimul pâinei integrale, care aşa cum a fost reglementat e şi util şi sănătos, nu va avea să sufere critici nefondate. De asemenea brutarii cinstiţi cari fac o pâine frumoasă, coaptă şi gustoasă, nu pot fi acuzaţi pe nedrept din cauza colegilor lor de la periferie, ce înţeleg să speculeze pe oamenii săraci. Cetăţenii deci trebue să fie primii controlori ai noului regim, ei numai având putinţa să supravegheze fiecare cuptor de pâine. Prin Casa Şcoalelor, azi condusă de d. Th. Aleseanu, ministerul instrucţiunei organizează, controlează şi asigură clădirea localurilor şcolare primare şi le înzestrează cu mobilier şi material didactic, ajutând comunele şi înlesnindu-le împrumuturi, cu termene lungi. Ea insuflă, îndrumează şi desvoltă munca pentru ridicarea poporului şi creează, organizează şi controlează instituţiile de cultură pentru popor şi încurajează orice manifestare cu caracter cultural. Activitatea culturală şi educativă a Casei Şcoalelor se îndreptează către şcolarii din toate şcoalele, către adulţi şi tineri şi către corpul didactic primar şi secundar pentru desăvârşirea culturii generale şi profesionale. Ajută la pregătirea corpului didactic universitar, dând burse în străinătate pentru desvoltarea educaţiei ştiinţifice a viitorilor profesori de această categorie. Clonii, uremii, cantine, asisenia riseffcială a Colonii şcolare. In 1923, a organizat singură 2 colonii (la Câmpulung de fete şi la Satu-Lung pentru băeţi), la care au luait parte 320 elevi, cheltuind cu întreţinerea lor 245 mii şi a ajutat 11 colonii, organizate de comitetele şcolare, cu suma de lei 80 mii. In 1924, a organizat de asemenea 2 colonii, (la Satu-Lung pentru băeţi şi la Piatra Neamţ pentru fete) cheltuind suma de lei 352.328 şi a ajutat 9 colonii, ale diferitelor comitete cu suma de lei 82 mii. b) Excursiuni şcolare. In 1923, a ajutat încă 30 şcoale cu suma de lei 300 mii, iar în 1924, a ajutat 144 şcoale, cu suma de lei 400 mii. c) Premii şcolare. In 1923, a cumpărat cărţi de lei 120 mii şi le-a distribuit şcoalelor pentru premii iar în 1924 a întrebuinţat în acest scop suma de lei 200 mii. d) Cantine şcolare. — In 1923, a ajutat 44 cantine şcolare, cheltuind 200 mii lei; iar în 1924, a organizat cantine pentru care s’a dat 200 mii lei. e) Asistenţa medicală. — Pentru ajutorarea studenţilor bolnavi şi debili s’au acordat ajutoare apreciabile ca să-şi caute sănătatea. Fondul cheltuit în 1924, la acest articol budgetar, a fost de lei 151 mii. f) Burse în streinătate. — In 1922—1924, a întrebuinţat in streinătate din fondurile ei budgetare şi ale fundaţiunilor, un număr de 19 studenţi pentru perfecţionarea studiilor. a) Biblioteci pedagogice. — A înfiinţat cu începere de la 1922 în fiecare judeţ câte o bibliotecă pedagogică, înzestrată cu cărţi pedagogice, literare, ştiinţifice şi diverse şi continuat în fiecare an să le îmbogăţească. b) Pregătirea învăţătorilor pentru confecţionarea materialului didactic. Pentru aceasta, a angajat un număr de maeştri ambulanţi, care sa-i deprindă cu împăratul pisărilor şi animalelor, cu organizarea muzeelor şcolare, cu strângerea şi conservarea insectelor etc. Fiecare maestru stă pe lângă fiecare şcoală normală un timp de 3—4 săptămâni şi iniţiază pe elevi. c) Cursuri de lucru manual, cânt, desemn şi educaţie fizică. •— In anul 1922, a înfiinţat un astfel de curs la şcoala normală din C.Lurg şi a cheltuit suma de 239 mii leii; în 1923 a organizat acest curs la şcoala normală din Sf. Gheorghe, cheltuind suma de lei 300 mii; iar în 1924, cursul s’a ţinut la şcoala de meserii din Braşov şi s’a întrebuiiţat suma de lei 300 mii. d) Ajutorarea şcoalelor cu mattrial şi unelte de lucru manual. — Pentru punerea în practică a cunoştinţelor căpătate la aceste cursuri de lucru manual, s’au acordat ajutoare școalelor pentru material șî unelte în 1923, lei 114 mii; iar îrt 1921 s’au acordat ajutoare în suma de li 559.698. Pe lângă aceasta s’au acordat atelierelor împrumuturi în bani pentru astfel de cheltue!io In 1923, pentru suma de lei 33 t! mii 500. e) Premii și ajutoare. — Pentru stimularea învăţătorilor,? s’au acordat recompense şi premii pentru atelierele de lucru manual, pentru coruri şcolare, serbări şi orice altă manifestare culturală. In 1923, s’au dat în acest scop 200 mii, iar în 1924, s’au acordat premii şi ajutoare de lei 490 mii. Diferite chequed „f) Împrumuturi pentru gospodării, — Tot pentru ajutorarea învăţătorilor, a acordat împrumuturi, pe care le restitue în rate semestriale cu dobândă de 5 la sută. In 1923 s’au dat împrumuturi de lei 115 mii, iar în 1924 s’a acordat suma de lei 200 mii. g) Pentru perfecţionarea profesorilor de partea ştiinţifică, s’au organizat cursuri la laboratoarele Casei Şcoalelor la care sunt chemaţi aceşti profesori ca să facă lucrări practice la laboratoarele model ale.acestei Administraţiuni. In acestcop s’a înfiinţat şi ut* cămin unde sunt găzduiţi profesorii. Pentru aceasta s’a cheltuit de,la fondul budgetar pe 1924 suma de lei 166 mii. a) Şcoalele de adulţi. — In curesul acestor 3 ani, a organizat şcoale de adulţi în cuprinsul ţării; a tipărit în 100 mii exemplare un abecedar numai pentru adulţi; a tipărit tablouri pentru aceste şcoale;a plătit cheltuelite pentru întreţinerea materială a lor şi a întrebuinţat în acest scop, suma de lei 553 mi 955.25. 8 h,?otoc de scoare san anulare b) Bibliotecile şcolare şi populari — Pentru cultura poporului a înfiinţat în anii 1022 şi 1923 un număr de 2.200 biblioteci populare, mai ales în piuiturile alipite, cari au costat lei 1.400.000, iar în 1924 a cumnârat cărţile pentru încă alte 1.000 bibloteci, care sunt în curs Dontinirea II. S-a Pentru student şî centru wasmaamBmmm ----normalişti învăţământul Activitatea CASSEI ŞCOALELOR Diferite towtrihujiani penru școlari, profesorij^pentriMjjeir^^ 0 situația a modului în care este administrată această instruțiune