Viitorul, februarie 1926 (Anul 19, nr. 5375-5397)

1926-02-02 / nr. 5375

I 19­­2­6 TÂRGUL DE RES5SSS2 Primavara %9M% 28 Ferrwarte r­­e­­'ftsritte Târgul technic p&f1 ks­to Martie * Locul de întâlnire pentru 15000 expozanți și 200 000 cumpărători din tot globul. ★ Tărgul oferă un ospcdi general despre situația economica si dă posibilitatea de a încheia afaceri avantagoase. * Cercii Insprîngatele interesante da la Biroul Central al Tirgului de Mostre Lipsea 4S REPRE­­ZENTANT ONORIFIC P* Ti^HOF, Bicureşti Strada Speranţei 30 A Atragem atenţiunea vechei noaatre clientele, rugand o să refuze,în propriul ei interes, surogatele şi imitaţiile cucan se caută a &e induce in eroare publicul.intru cât sunt absolut fără nici un folos. Mici una din ele'/" **nu conţine fÂOT-R«!]Bl.care este ^ baza reputatului nostru Origina! Singurul şi ce! mai ’puternic remediu contra, răcelei, junghiuri­lor, migrenei,nevralgiilor. CEREŢI DECI PRETUTINDENI KUMAI ORIGINALUL Dim mmmmmm DE A CĂRUI EFICACITATE GARANTĂM T.TfTTO .M n.L’h L llr.^ Ştiinţa i iterator­ii da Jtrasomiresen au apărut 4 fascicol© a 25 Bei Subscriitorii prkitr’o ear­ă poştală la­­ Jmtalstraţia ziaru­lui „Viitorul“ au un rabat de 25%. extract D-na Ecaterina Gh. Const. Toader Bucur Onea din comuna Muşeteşti judeţul Argeş, cu petiţiunea înreg. la No. 22720/925 a intentat acţiune de divorţ, în contra soţului său Gheorghe Const. Toader Bucur Onea din comuna Muşeteşti judeţul Ar­geş, pentru cauze determinate de VS£`. Din această căsătorie a rezultat o copilă anume Maria de ani unul. Soţia nu are avere. Termenul înfăţişărei s’a fixat la 4 februarie 1928. Acest, extract s-, format de noi conf. art. 285 c. civ. Grefier, NediscifrabiL No. 11096. Dosar No. 4373/925 Doamna Maria M. Pherekyde, c­u copiii, adânc mişcaţi de nu­meroasele manifestaţii de simpa­tie o© li s’au arătat cu ocaziunea pierderei a neuitatului lor soţ şi tată Mih­ail Pheresyd® în neputinţa de a mulţumi fie­căruia în parte, roagă pe mem­brii guvernului, ai Parlamentu­lui, ai diferitelor Societăţi şi pe toţi prietenii şi cunoscuţii, sa primească expresiimea profundei lor recunoştinţe. mimam­­ Frederica şi A. Romaro, cu fiii, fiicele şi nepoţii, precum şi fa­milia Seculici-Spiro, au durerea să vă anunţe moartea prei iubi­tei iar Fanny Seculici 30 tau,ure sărbătorirea MINULESCU Nnnchetal «/'Veteratii Autori­l or PronatSci Români** Gr©fa Trib. Argeş Secţia I-a care s© găseşte pe teritoriul ro­mân şi iugoslav ar trebui să fie internaţionalizat. D. Gh. Popescu răspunde prin memoriu la această afirmaţie, a­­rătând că la conferinţa de la Barcelona s’a statuat clar că a se pune un asemenea principiu, adică a se declara internaţionalizat un râu, comun la 2 sau mai multe ţări, sau care a fost făcut navi­gabil prin lucrări costisitoare de amenajare,­­ ar însemna să se descurajeze pe viitor statele să mai întreprindă asemenea lucrări. Faptul acesta ar fi întradevăr dăunător intereselor navigaţiei. Intrând în amănunte asupra re­zervei cabotajului naţional, între statele danubiene, expertul ar dori ca să se revizuiască statutul Dunărei spre a se permite socie­tăţilor austriace şi ungare să facă asemenea transporturi pe teritoriul naţional între propriile noastre porturi concurând astfel propriile noastre bastimente. O asemenea concepţie a fost larg discutată cu ocazia elaboră­­rei statutului Dunărei la confe­rinţa din Barcelona. Şi s’a con­­cedat dreptul legitim fiecărui stat riveran de a rezerva propriu­lui pavilion naţional transportu­rile de călători şi mărfuri de la un port la altul al ţării. Dificultăţile na­urate Trecând la examinarea dificultă­ţilor de ordin natural de la Por­ţile de fier, expertul i­eşind iar cu totul din atribuţiile sale, arată lipsa de confienţă între statele care sunt chemate după statutul Du­nărei să îmbunătăţească situaţia. El sugerează schimbarea statu­tului Dunărei în sensul ca să participe la administraţia acestui sector toate statele riverane. D. Gh. Popescu, delegatul nos­tru, în răspunsul său îşi exprimă uimirea faţă de astfel de proce­dure, când ţările cărora statutul Dunărei le-a încredinţat acest drept, au dat probe de perfecta maturitate tehnică, executând la­„Societatea Autorilor dramatici români“ a dat Vineri 29­ Ianuarie, la 9 seara, un banchet în cinstea poetului Ion Minulescu, pentru ma­rele său succes, cu piesa „Mane­chinul Sentimental“. asistemţa Au luat parte la această masă sărbătorească d. Al. Lapedatu, mi­nistrul artelor, d. Caton Theodo­­rian, preşedintele societăţii auto­rilor dramatici români, d. şi d-na Ion Minulescu, d. L. Rebreanu, preşedintele societăţii scriitorilor, doamna Marioara Voiculescu ,şi un mare număr de autori dra­matici, literaţi, artişti. La primul pahar de şampanie prezidentul Societatea autorilor dramatici d. Caton Theodorian, a­­duce cuvântul său sărbătoritului. Cuvântarea d-lui Caton Theodorian „In toiul unei sesiuni teatrale pline de frământări, iată-ne astă­­seară, gustând o clipă senină, în care prin contrast, se înregistează liniştit, firesc dar luminos, succe­sul unui confrate dintre cei mai tumultoși. Curios că tocmai Minulescu, lup­tătorul înverşunat, cel cu borsa­­lina aplecată pe un umăr şi man­tilă de revoluţionar, acela care de aproape 20 de ani nu face decât să se fandeze, să pareze, să răs­toarne şi să clameze , să ne a­­pară, deodată, deasupra baricade­lor, sus cu pletele în vânt, cu ar­ma jos, cu som­brero la picioare, ţânător ca un demon umanizat, pentru ca la această apariţie ar­mele să se depună, şi să porneas­că un freamăt de înfrăţire, gene­ral. Este­ acesta, corolariul unui în­demânatic fel de a lupta, este simp­tomul unei reacţiuni nebănuite , este jocul sglabiu al unei gladiator cu ochiul hipnotic . Nu ştim ce, dar ne place !­­ Autorul „Romanţelor, pentru mai târziu“ al „Tricolorului“ ţe­sut în rips de cea mai fină mătase al „Măştilor de bronz şi lampioa­nel­or de porţelan“, dintr-o avân­­tare nouă, şi poate fără să-şi dea seama, împlântă stindardul revo­luţiei în parapet şi primeşte ono­rurile unei suveranităţi estetice, ca un Mussolini artist, sau, poate... ca un Pirandello haiduc ! Noi colegii lui, cari n’am făcut decât să-l admirăm în luptă, salu­tăm succesul lui Minulescu cu ca­maraderească satisfacţie şi ţinem să-l deosebim la această masă, un­de, ne-am adunat spontan, sărbă­­torindu-l sincer. Suntem feric­ii de ocazia ce ni se dă să îmbrăţişăm pe Minulescu, fiindcă ea ne permite să facem şi alte sublinieri. Până acum, cu toate succesele recunoscute cu toate că poezia „Im. de ani de zile, înfiorează toate buzele colorate de un sânge mai abundent în globiile ro­şii, cu toa­tă Proza lui deosebit de originală şi de preţioasă, Minulescu n’a pri­mit, de nicăeri, răsplata cuvenită, iar distincţiile au trecut peste ca­pul lui, ca să se scuture mai de­­par­te.­. Uneori traiectoria gloriei desenează semicercuri bizare ! Tre­când peste întâiele rânduri, unde strălucesc cei mai merituoşi, mer­ge de pică în urma frontului unde au bivuacat rezervele şi cadrele mobilizate de împrejurare, sau, vitiată de atmosferele ce a străbă­tut, se preface în procetil gt ră­neşte pe cei mai bravi! Dar după o vijelie absurdă şi ilogică, florile ce se deschid pe urmă sunt mai vii, şi curcubeul e mai strălucitor! Au provocat masa de astă seară când Minulescu nu e decât după a zecea reprezentaţie a piesei sa­le, — deşi o serie bogată de re­prezentaţii îi promite succesul „Manechinului Sentimental”. Fie că această carieră va fi incomo­dată de ocuparea Teatrului Naţio­nal cu reprezentaţiile d-rei Ven­tura, fie că în primăvară va în­flori încă odată tuberoza de seră, ce ne-a dilatat nările cu parfumul ei specific, pentru noi tot una e şi pentru Minulescu trebue să fie tot aşa. Succesul e succes, bătălia e câştigată ! In­ aceste sentimente, împogen»^ ct­ărî hidraulice de o importanţă cu mult mai mare. Afirmaţia expertului când spu­ne că taxele actuale de la Porţile de fier sunt prea mici şi că ele ar putea fi sporite, sprijinindu-se pe o comparaţie absolut greşită când arată că un şlep de 650 tone plă­tea înainte de răzoi 512 coroane aur, iar azi nu plătesc decât 350 cor. aur. Această prof­undă­ eroare stă în faptul că­ expertul a omis că înainte de război taxele percet­­pute în raport au valoarea măr­furilor reprezentau unităţi echi­valente, pe când azi marfa din şlepuri e vândută cu preţuri cari au contra­valoarea lor în aur di­naintea războiului, pe când taxele percepute reprezintă exact această valoare. Lucrările CorpSslueSI dunărene Trecând la examinarea lucră­rilor comisiunei europene dela Sulina, expertul se pronunţă a­­supra unei activităţi prodigioase acestei comisiuni fără să men­ţioneze circumstanţele cari au făcut ca această comisiune să se decidă a începe lucrările de îmbu­nătăţire dela gura Sulinei, cir­cumstanţe care se referă la pro­testul energic al guvernului ro­mân si al reclamatiilor armato­rilor asupra enormelor pagube cauzate de lipsa de lucrări tehnice apropiate la­ timpul lor. In concluzie, d. Gh. Popescu cu­trage în memoriu atenţia preşe­dintelui comisiunei de navigaţie interioară că cea mai mare parte din chestiunile aduse de expert nu trebuiau să fie cupr­inse în ra­portul său căci ele es complet din atribuţiile pe care conferinţa de la Genua i le-a acordat. Că din cauza grabei cu care a făcut cer­cetările si a lipsei unei documen­tări suficiente, a ajuns la alte concluzii ca cale reale. In consecinţă, comisia nu poate să-şi însuşească acest raport care urmează să fie pur şi simplu, în­registrat şi păstrat ca o docu­mentare nu îndestul de conformă cu realitatea. I. T. cu dumneavoastră, închin pentru Minulescu de la noi­, şi de mai de­parte, de astăzi şi... de mai târziu! Uite cuvântări D. MIRCEA RADULESCU, re­levă sinceritatea și colegialitatea sărbătoritului care n’a pierdut nici un prilej ca să încurajeze pe tine­rii autori arătându-se entuziast și fericit de izbânda vre­unui coleg al lui. D. MIHAIL DRAGOMIRESCU analizează opera lui Minulescu con­chizând că în multe privinţi ope­ra unora dintre scriitorii noştri e superioară celei streine. Relevă calităţile operilor­ unor Sorbul, Victor Eftimiu, Caton Theodorian, Camil Petrescu, A. de Herz, şi pe acelea ale piesei lui Minu­lescu, sărbătoritul de astazi, că­ruia îi urează multe alte succese mari ca cel de astăzi, D. I. C. ASLAN, secretarul so­­cietăţei, salută din partea celor tineri pe poetul biruitor, şi aduce omagiul colegilor d-lui Caton Theo­dorian, din al cărui entuziasm s’a înfiinţat Societatea autorilor dra­matici români“ şi care o conduce în aşa fel că prestigiul ei sporeşte mereu, închină pentru d­-nii I. Minu­lescu, fericitul autor al „Manechi­­nului Sentimental“ şi Caton The­­odox­ian, autorul ,,Bujoreştilor“, şi preşedintele S. A. D. R. D. MIH. PAŞCANU, zice că a venit azi după ce în ajun a asis­tat la reprezentaţia „Mâneci­inului Sentimental“ care l-a umplut de admiraţie pentru Minulescu, ri­dică paharul său pentru soţia şi tovarăşa de ideal artistic a sărbă­toritului, distinsa poetă d-na dan­dia Milian. D. BUNESCU, preşedintele so­cietăţii pictorilor şi d. CIONCA, cu improvizaţii însufleţite, felici­tă, asemenea pe poetul „Romanţe­lor de mai târziu“, pentru marea sa izbândă în teatru şi-i urează să trăiască. Cuvântarea ministrului artelor D. AL. LAPEDATU, ministrul artelor şi cultelor, într’o elegantă cuvântare relevă calităţile scrii­torului sărbătorit, mărturisim­du-şi admiraţia sa pentru romanul „Roş, Galben şi Albastru“, aduce elogii colaboratorului său directo­rul general al literelor, teatrelor şi artelor, care îi este un sprijin hotărâtor în conducerea ministe­­r­ului. Răspunsul d-lui Ion Minulescu D. ION MINULESCU, închee seria toastelor mulţumind tuturor celor ce au vorbit ei participat la sărbătorirea lui. Intr’o spirituală cuvântare îşi arată emoţiunea faţă de sentimen­tele ce­­ se manifestă şi sfârşeşte prin a multi eroi sprijinitorilor „Manechinului“, interpreţilor şi în special d-nei Marioara Voicu­­ - "■ ^ ‘-------„ . D-I I. MINULESCU ­lytmosTFt Litere-Arte-Stiinte „Ioana B’A” la Teatral WaHoaal Ilustra societară a Comediei f­ranceze, care a rămas o bună ro­mâncă, d-ra Marioara Ventura, va interpreta în curând capo d’opera lui B. Shaw „Ioana d’Arc“ pe sce­na Naţionalului. Peste câteva zile o altă artistă cu mare reputaţie, Ludmilla Pitoeff va juca acelaş rol. Putem accepta şi admira pe Ioa­na ca pe o tânără fată de la ţară, cu mintea sănătoasă, pătrunzătoa­re, cu o putere de spirit şi o vi­goare trupească extraordinară. Tot ceea ce făcea, era bine chibzuit. Deşi acţiunile ei erau atât de ra­pide că abia putea să-şi dea sea­mă şi le credea poruncite de „vo­cile sale“. Ioana era o femee pru­dentă şi nici­decum impulsivă, lipsită de control. La războiu, era tot atât de realistă ca și Napoleon. Din toate armele, artileria o inte­resa mai mult, ştiind bine ce fo­loase putea să-i aducă. Ea potrivea metodele de atac condiţiunilor în cari se făcea apărarea. Nici­odată, nici un moment, Ioa­na n’a fost o fată visătoare, aşa precum atâţi romancieri şi autori dramatici au pretins. Era o ade­vărată fată de la ţară, cu încăpă­ţânarea şi bunul simţ al ţăranilor. Ca şi ei privea pe marii seniori, fie rege, şi prelaţi fără idolatrie şi fără snobism. Prindea dintr’o pri­vire dacă şi cât îi puteau servi fie­care în parte. Avea în sfârşit ca orice ţărancă simţul valoarei de­cenţei publice. Ea vorbea tuturor, dela muncitor şi până la rege fără să se tulbure şi fără afecţiune.­­Pot astfel se purta cu ei şi le im­punea să îndeplinească voinţa ei, chiar când nu erau nici fricoşi şi nici conrupţi. Ea mângâia, îmbrân­cea, căci vorba ei era şi bună şi hotărîtă. Era foarte capabilă, în­­tr’un cuvânt născută pentru a co­manda. Un adevărat căpitan. Una din „anormalităţile“ Ioanei era pasiunea ei pentru meseria de soldat şi felul ei de a trăi ca un bărbat. Copil. Ioana a încercat să fugă de acasă ca să se facă, soldat. Această dragoste pentru viața os­tăşească n’a părăsit-o nici­odată, fiind hotărâtoare pentru alegerea carierei sale. Pentru ce se mândrea de dibăcia cu care mânuia lancea şi de sigu­ranţa ei la călărie 1 Pentru ce pri­mea ca dar arme şi cai de campa­nie 1 Pentru ce în toate împreju­rările, repudia caracterul conven­ţional al femeii 1... Singurul răs­puns la toate aceste întrebări e a­­cela că ea făcea parte din acel soi de femei cari vor să ducă viaţa de bărbat. Dacă Ioana n’ar fi fost una din acele femei lipsite de femitate, beatificarea ei s’ar fi săvârşit cu multe decenii mai înainte. Spectacolele z£fei „Teatrul Naţional". — „Regele Lear“. Opera Română. — „Belache“. Teatrul Regina Maria. — „Roman­ţa“. Teatral Carol cel Mare. — „Ma­dame Sans­afine“ * Palaul Ateneului. — Concert Steo­escu-Weingarner. Teatral Alhambra. — „Varieteu“, Cinema „Edison“. — „Un Amic al Poporului“ cu Hary Liedtke, o co­­mediie şi Trupa Niculescu Buzău. — Oaspeţii Capitalei Delegaţia ofiţerilor de rezervă francezi in Bucureşti la fam al© Eteret - Vizitei© şi recepţiile a© port - Conferinţa d­m colonel Guerre Sâmbătă seara, la orele 10,­­ „Expresul-Orient“ a sosit în Capi­tală delegaţia ofiţerilor francezi d rezervă, care se compune din urmă­toarele persoane : Sin cine se compune d­elegaţia D-nii : Guerre, şef de escadron (cc Ionel), directorul general al mine­lor din Couvrières, preşedintele de­legaţiei; Becroix, şef de escadron , artilerie, comisar al conturilor la Banca de Nord; Couche, căpitan a­viator, deputat şi consilier genera­­l Pas de Calais, inginer în direc­ţiunea generală a minelor din Lens Demon, locot­ de rezervă, ataşat la aeronautică precum şi locotenenţi Serive şi Catoire. Primi­rea oaspeţilor în gara de fo­rd La descinderea din vagon , peronul gării de Nord, delegaţiunea a fost întâmpinată de d-nii coman­dant Palass şi căpitan Bergère din misiun­ea militară franceză precum şi ofiţerii de rezervă români în frunte cu d. general Culcer, preşe­dintele „Asociaţiei generale a ofiţe­rilor de rezervă“ împreună cu d general Th. Petrescu, din partea societăţii veteranilor „Virtutea mi­litară“ şi maior Miclescu de la secţii ofiţerilor de rezervă din Ilfov. Mai erau de faţă numeroşi ofiţer superiori printre cari notăm pe d-nii: general Boboc, fostul coman­dant al pieţii; dr. Popişteanu, Lu­paşcu, Livezeanu, Ştefănescu; colo­nei : Rujinsky, Costescu; locot.­co Ionel , Vizanti, Bobeica, Mihail (ac­tiv); maior Zamfirescu, inspector general de mine în ministerul de industrie şi comerţ; maior Eftimie Eftimie, invalid de război, etc., etc Cuvântările D. General Culcer a urat „bun ve­nit“, ofiţerilor de rezervă francezi în numele tuturor ofiţerilor de re­zervă români. D. Locot­-colonel Mihail, din mi­nisterul de război, a situtat pe ofi­ţerii francezi, în numele d-lui mi­nistru de război. D. Guerre, a răspuns, mulţumind în numele camarazilor săi, pentru călduroasa primire făcută. Apoi, luând loc în automobile, membrii delegaţiunei au fost con­duşi la „Athénée Palace-Hotel“ un­de vor fi găzduiţi în tot timpul cât vor rămâne în Capitala noastră. A făcute eră­­ri, înainte de amiază, ofiţerii de rezervă francezi, au făcut vizite d-lor general Mărdărascu, ministru de război, Tancred Constantinescu ministrul industriei şi comerţului; Billy, ministrul Franţei la Bucu­reşti; general Lupescu, şeful Mare­lui Stat Major; general Popescu Ion, comandantul corpului II armată; a­­poi la d-nii generali Presan şi Cul­cer. Pretutindeni, oaspeţii francezi au fost conduşi de către d-nii: general Lupaşcu, colonel Rujinsky; locot.­­coloneli Vizanti şi Bobeica; locot-co­­lonel Mihail (activ) din ministerul de război, ataşat pe lângă persoa­nele lor ; maior Zamfirescu, inspec­tor general de mine în ministerul de industrie şi comerţ, etc. La msrmassiu? „erou­lui n­ecunos­ut“ La orele 12, ofiţerii de rezervă francezi s-au dus în Parcul Carol, unde d. Guerre, a depus pe mor­mântul „Eroului necunoscut“ o fru­moasă ramură de bronz, pe ale că­rei panglici tricolore se află inscrip­ţia : „Eroului necunoscut român“; „Omagiu din partea Asociaţiunei o­­fiţerilor de rezervă francezi“. Cu acest prilej de general Culcer rostit câteva cuvinte de omagiu pentru Franţa şi ostaşii ei, cari au luptat fără preget pentru triumful dreptăţii. D. Guerre a răspuns relevând ero­ismul ostaşului român, care alături de soldatul francez şi-au sacrificat viaţa împreună pe câmpiile de luptă pentru înfăptuirea idealului acestor două naţiuni de origină latină ale căror legături de înfrăţire s’au ci­mentat şi mai mult. * Au asistat la această­ solemnitate, în afară de membrii delegaţiunei franceze, d-nii: Colone­l Thierry, ataşata­ militar al Franţei la Bucureşti; comandant Palass şi căpitan Bergère din misi­unea militară, franceză generaţi Lu­paşcu, Livezeanu, Rujinsky, locot.­­colonel Vizanti, Bobeica etc. Apoi d-nii: general Petrescu, pre­şedintele societăţei veteranilor „Vir­tutea Militară“; colonel Crist Vasi­­lescu, fost port-drapel în războiul de la 1877; colonel Boian, Costescu, Ionescu, directorul Muzeului militar dr. Gomoiu şi maior Miclescu dela „Uniunea ofiţerilor de rezervă“, etc. La cimiteriul ,miliar­dei . De aci delegaţiunea franceză şi întreaga asistenţă s’au dus la cimi­tirul militar Bellu, unde au vizitat mormintele eroilor francezi căzuţi în timpul războiului mondial pe câmpiile noastre de luptă. Delegaţiunea a depus pe soclul monumentul ridicat în memoria a­­cestor eroi, o splendidă coroană de flori naturale. A urmat apoi în tăcere, un minut de reculegere, in onoarea celor morţi. Dejunii­ de la legaţiu­­nea franceză La ora 1 d. a. a avut loc ori la le­­gaţiunea franceză din str. Lascăr Catargi No. 13, un dejun oferit de către d. de Billy, ministrul Franţei în onoarea oaspeţilor. Au mai participat la acest dejun, în afară de ofiţerii francezi de re­zervă, d-nii: Billy ministrul Franţei; Tancred Constantinescu, ministrul industriei şi comerţului, general Mărdărăscu, ministrul de război; general Mun­­teanu, secretarul general al ministe­rului de război; general Lupescu, şeful Marelui Stat Major al arma­tei; dr. Leon, secretarul general al ministerului de industrie şi comerţ general Culcer, colonel Thierry, co­mandant Palass, căpitan Bergère, Sarry, din misiunea militară fran­ceză, etc. Dejunul’ — în timpul’ căruia a domnit cea mai camaraderească at­mosferă— a luat sfârşit la orele 3 după amiază. CoFiferiKţ© d-lul «oio­nel Guerre la „Cercul Militar“* Aseară la orele 6, d. colonel Guerre şeful delegaţiunei franceze, şi-a des­­voltat în sala de scrimă a „Cercului Militar“ interesanta d-sale confe­rinţă, vorbind despre „Rolul social al ofiţerului de rezervă“. D-sa a arătat printre altele, că în ministerul de război francez a fost înfiinţată o secţie care se ocupă cu plasarea ofiţerilor de rezervă în di­ferite slujbe potrivit competinţei fiecăruia. A vorbit apoi despre modul cum a luat fiinţă „Asociaţia ofiţerilor de rezervă francezi“ şi organizarea ei precum şi despre pregătirea pre-re­­gimentară. Au asistat la această conferinţă numeroşi ofiţeri activi şi de rezervă din garnizoană, printre cari notez pe d-nii: Generali, Culcer; P­upescu, şeful Marelui Stat Major; Popescu Ion, comandantul corpului II armată ; Munteanu, secretarul general al mi­nisterului de război; Stângaciu, co­mandantul pieţii; Jitianu; Zottu, di­rectorul „Cercului Militar“; Lambru colonel ; Ilasievici, comandantul re­gimentului de escortă regală; Sturza comandantul flotilei de luptă anti­aeriană); Partenie; Cica; colonel Thierry, comandant Palass, căpitan Régére; locot.-colonel Teotforiu de la comenduirea pieții; Mihalache, că­pitan Turtureanu, etc., etc. *La sfârşit conferențiarul a fost călduros aplaudat de auditori. D. general Lupescu, rostind câteva cuvinte de felicitare, în franţuzeşte, a încheiat: — „Vive la France“. D. colonel Guerre a răspuns mul­ţumind şi încheifind cu cuvintele: „Vive la Roumanie !“ Vizitele de astăzi Azi dimineaţă la orele 8 luni, oas­peţii francezi însoţiţi de d-nii ge­neral Lupaşcu, colonel Rujinsky, lo­cot.-colonel Vizanti şi Mihail; maio­rul Zamfirescu, inspector general de mine din ministerul industrie şi co­merţului au plecat cu automobilele de la „Athénée Palace Hotel“, spre a vizita diferite stabilimente mili­tare, instituţiuni ale Statului etc.­­■ La orele 9, au fost la Aeronautică; la 10 juni. au vizitat cu deamănun­­tul Regia Monopolurilor Statului iar la orele 12 au fost la Pyrotechnia armatei de la Cotroceni. * La orele 5 după amiază oaspeţii francezi vor participa la ceaiul ofe­rit la „Cercul Militar“ în onoarea lor, de că­tre d. general Mărdărăscu, ministru de război. * Astă seară, la orele 9, d. colonel Guerre, preşedintele delegaţiunei, va ţine o altă conferinţă In­sula Fon­­daţiunei Carol I unde va vorbi des­pre : „Reconstituirea minelor din nordul Franţei“. I. L­­IVEDEA . CITKERELE de MU­NCA Conferinţa d-lui V. WS. Seschim D. V. M. Ioachim a vorbit la „Cercul de Studii Comerciale des­pre „Oamenile de Muncă“. D-sa face un istoric al mişcării pentru organizarea acestor instituţii în străinătate şi la noi. Sistemul Camenilor de munci­tori a fost adoptat de Austria şi Germania, iar sistemul pari­tar de Consiliile muncii din Franţa, Bel­gia, etc. Vechiul proect alcătuit de d. mi­nistru Mârzescu, adoptase siste­mul Camerilor paritare. Noul pro­­eet însă îmbracă o formă inter­mediară, spre a da satisfacţie pa­tronilor, cari se temeau că în Ca­mere exclusive de muncitori se vor lua hotărîri, cari să împiedice bunul mers al comerţului şi in­dustriei. In general organizaţia Cameri­­lor de Muncă este bine primită de patroni şi de salariaţi. Relevă ca o deosebire între ve­­chiul proect şi cel depus în Parla­ment, extinderea competentei aces­tor­ Camere asupra unui cerc mult mai larg de muncitori, îşi exprimă părerea ca prin Co­­misiuni speciale prezidate de un magistrat, Camerile de Muncă pot să îndeplinească şi oficiu de con­­ciliaţiune şi arbitragiu. Creiarea Camerilor de Muncă este o nouă dovadă de interesul ce se dă și la noi problemelor so­ciale. AGITAŢIILE Studenţeşti — Conferinţa de la mi­nis­­terul de interne — Ei! Duminică s’a ţinut la mi­nisterul de Interne o confe­rinţă in legătură cu agitaţiile studenţeşti din ultim­e zile. Au participat d-nii: dr. C. Ange­­lescu, ministrul instrucţiune! pu­blice. O. Tătărescu, subsecreta­rul de Stat al ministerului de nterne, Erm. Pangrati, rectorul Universitatea, prof. Mironescu etc. S-a examinat situaţia creată prin violenţele regretabile pro­duse de un grup de studenşţi. S-a hotărât ca după ancheta făcută de organele poliţieneşti şi un comisar regal, să se îna­inteze azi rezultatul anchetei, spre a se proceda de către mi­nistrul instrucţiunei, in confor­mitate cu dispoziţiile regulamen­tare, la elinunarea din Univer­itate a tuturor vinovaţilor. S’a stab­iit deasemenea ca in c­lul când agitaţiile vor conti­nua să se Închidă Univer­sitatea. ­rafii Arhiva, anul XXXIII, No. 1. Răzeşul, anul I, No. 1, sub direc­ţia d-lui Virgil Caraivan, şi cu ar­ticole de d-nii: Const. Asiminei, Gh Ghibănescu, I. Laur, Petru T. Gâdei fc Preot Negoiţă, etc.

Next