Viitorul, august 1926 (Anul 19, nr. 5525-5550)
1926-08-01 / nr. 5525
ftRMI aj nouS^spre zegeria No. 5S2§ 4 PAGINI Duminică 1 August 1926 2LE! EX. In TARA 4 LE I tg. Ip stroipotdie IN TARA un an — — — — £00 eij Sese ioni-----— 250 * Trei » — —- — 1250 In strefn£t£te L'n an-------------1200 ie’ Sase luni-------- 600 » Trei » — — — 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI sm EDGARD QUINET No. 2 li STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 11/33, Redaeffa şi Administraţia 19/23 şI 3/11 # RUNCIURI COMERCIALE Se privreic directia /rrrinistrafia ziarului Str Academie 17 si la toate Agentiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug2LEI EX. In TARA 4 LEI eg. în streininfe Reforma învăţământului secundar este desigur una din cele mai importante şi de care treime să se intereseze toţi oamenii de Cultură, căci de la felul cum şcoala secundară e organizată depinde educaţia întreagă a clasei intelectuale şi conducătoare dintr-o ţară. Şcoala românească o serie întreagă de ani a trăit sub resrimul liceului unitar, până la reforma lui Haret în care se introuce bifurcarea și trifurcarea. Temelia și justificarea acestei reforme era că la terminarea celor patru ani de gimnaziu se trezesc în sufletele copilul, aptitudini sau înclinări cari ii pot înlesni un început, de specializare. Şi această preferinţă întemeiată pe aptitudini sufleteşti, ar fi trebuit să producă un început de specializare, ce s’ar fi continuat apoi cu succes în învăţământul superior. Se trece astfel cu uşurinţă peste principiul că liceul trebue să dea o cultură generală, in dorinţa de a creia specialişti din frageda vârstă. Experienţa de până acum a dovedit că liceul trifurcat şi specialist, eşind din cadrul ideal al şcoalei secundare care este acela de a creia o cultură generală, a dat rele rezultate, sau în orice caz mai puţin lăudabile decât acelea la care se aştepta im mare om de şcoală ca Haret sau un pedagog de felul lui C. DemetrescuIaşi. Noul ministru al instrucţiunei, succesorul d-lui P. P. Negulescu, într’un interview acordat „Adevărului“ declară că voeşte reîntoarcerea la liceul unic. Iar interviewul este însori de o critică, a felului cum înţelege fostul ministru al instrucţiunea ,1. dr. C. Angelescu a conduce şi îndruma şcoala românească. ‘ Ne aflăm, deci, în faţa a două concepţii radicalmente opuse, şi ne-am găsi deci, înaintea unei reforme şcolare care să rupă cu un trecut trist. Este adevărat că reîntoarcerea la liceul unitar, nu este o măsură uşoară, şi de aceia actualul ministru al instrucţiunei ar merita toate laudele pentru iniţiativa, sa dacă un fapt concret nu ar exista ca să dovedească cum actualul ministru al instrucţiunii reîntronând liceul unitar, nu ar face decât să aducă în Parlament însuşi procetul de lege al învăţământului secundar alcătuit sub guvernul trecut Declaraţiunile d-lui I. Petrovici făcute ,,Adevărului“ au fost astfel mult înlesnite prin aceia că d-sa în calitate de Decan al facultătei de litere a primit acest proect şi a fost rugat a-și da părerea asupra sa. Or, in acest proiect de lege, care n’a putut deveni rege, pentruca guvernul liberal s’a retras dela putere, se pune ca principiu fundamental liceul unitar și în art. 34 se clarifică precis care e rolul noului liceu de cultură generală faţă de liceul specializărilor. „Liceul teoretic întregeşte cultura generală pentru a forma cugetarea proprie şi a constitui baza necesară pentru studiile de specializare ce se vor face în Universitate sau în şcoalele superioare, fara însă a încep© aceasta specializare din liceu“. E lămurită şi precizată astfel concepţia nouă a liceului unitar. Dacă actualul ministru al instrucţiunei îşi însuşeşte concepţia aceasta, pe care numai lipsa de timp a făcut ca ea să nu devină lege şcolară, aceasta e o notă bună pentru spiritul de continuitate de care d. I. Petrovici ar face dovada, căci în marile nevoi naţionale nu au ce căuta ambiţiunile personale sau de partid, şi sunt reforme cari prin natura lor trec peste capul partidelor. .Trebue să se ştie astfel că există proeet de lege alcătuit de fostul ministru al instructiunei, d. dr. C. Angelescu, proeet de lege eşit de altfel din studiile şi diecuitiuniile dela Cercul de studii al partidului liberal, din primul an după război. Declaratiunile d-lui dr. C. Angelescu din „Viitorul“ din 1919 — reproduse in interviewul din „Universul” acordat de d-sa zilele trecute — dovedeşte paternitatea concepţiei liceului unitar. Dar din interviewul lămuritor şi recent al d-lui dr. C. Angelescu, din „Universul“ aflăm că concepţia actualului ministru al instrucţiunei asupra liceului unitar, contrazice în totul opiniile exprimate în public de d. P. P. Negulescu. Faptul acesta dovedeşte că în chestiuni fundamentale cari privesc interese generale acelaş partid şi acelaşi guvern are două concepţiuni radicalmante opuse. NOTE FECIOARa de la JIU Intr o ţară unde eroismul este preţuit, ca o virtute divină şi unde marii eroi trec in rândul sufletelor ce nu mor nici-odată, în Franţa, unde vitejia este preţuită mai inuit chiar decât spiritul — şi lucrul nu e mic Intr’o tară care a trăit cu dragostea râumase de spirit — .Jeanne d’Arc a fost obiectul unei veneraţiuni ce a mers până la idolatrie. S'a discutat cu seriositate de oameni gravi dacă fecioara din Orléans este sau nu o sfântă, şi pitr’un timp un profesor a fost destituit pentru că a susţinut înaintea elevilor săi să Ioana, din Arc, a fost o eroină, dar nu o trimisă a lui Dumnezeu, o incarnaţiune a Cerului. Acest sentiment de admiraţiune, în formele lui exagerate, denotă însă, marele adevăr ce-l îmbracă. Un neam nu poate şi nu trebue să uite pe eroina care, slabă femee, a salvat totuşi Franţa, prin jertfa sa splendidă. Am avut şi noi o eroină. E Ecaterina Teodoroiu. Şi amintirea ei ne este astfel evocată de un istoric al războiului nostru-in recentul volum apărut, d. Constantin Kiriţescu: „In seara sângeroasei zile de Septembrie 1917, într’o tranşee de pe coasta ce se lasă din dealul Secului spre pârâul Zabrăncioru, ofiţerii şi soldaţii regimentului 43/59 se înumără Şi fac socoteala vieţilor răi puse în lupta cruntă de peste al. Mai departe, spre inamic, într'un adăpost sumar, câţiva oameni au rămas de veghe, cu armele îndreptate spre duşmani. Izolaţi, oamenii sunt în primejdie, subt întreţăerea focurilor care se schimbă mereu între cei doi potrivnici. Din tranşeele din spate, un ofiţer se ridică în picioare şi chiamă stăruitor pe bravii soldaţi. Dar glasul ascuţit al tânărului ofiţer atrage atenţia duşmanului. O răpăeală de mitralieră şi trei gloanţe îi străpung corpul care cade inert, în fundul tranşee. Şi, câteva minute mai târziu, pe braţele vântoase ale soldaţilor, coboară la vale un trup mic şi plăpând din care sburâse suflul vieţii, pe când de-a lungul tranşeelor regimentului aleargă din gură în gură vestea dureroasă, care tulbură sufletele şi brăzdează cu lacrămi feţele aspre ale luptătorilor : — A murit duduia sublocotenent Ecaterina Teodoroiu ! Trei gloanţe de mitralieră veniseră la timp, ca să aşeze pe fruntea fecioarei de la Jiu cununa nemuririi. Căci Panteonul eroilor războiului nostru ar fi fost prea sever şi sumbru fără această floare gingaşe, răsărită în vâltoarea bătăliilor, spre a fi smulsă de suflarea vijelioasă a celei din urmă încăerări.“ Memoria Ecaterinei Teodoroiu nu poate fi însă deşteptată numai în cărţi de istorie. Ar fi o datorie ca intr-o zi de pomenire a morţilor, serbări şi nelerinagii la mormântul ei să fie făcute în cinstea marei jertfe pe altarul ţarei. PETRONIUS Spre Biloul imitat înarile reforme şcolare Si GUVERNUL ACTUAL Emisiunea acţiunilor c&SEqIt gerate Apoi guvernul va pregăti emisiunea acţiunior societăţei drumurilor de fier. El speră că pe la 15 August va putea emite prima serie de acţiuni privilegiate cari vor fi oferite purtătorilor de bonuri de tezaur şi ai bonurilor pe cinci ani. Guvernul vrea cu acest prilej să consolideze cea mai mare parte din datoria flotantă, pentru ca să uşureze reforma monetară. Se crede că condiţiunile avantajoase ale acestei emisiuni, va face să reuşească această vastă operaţiune de consolidare. Dacă va fi altfel, se vor lua alte măsuri pentru a lichida problema datoriei flotante care trebue rezolvată înaintea reformei monetare propriuzise. Dar afară de această datorie flotantă internă, există o datorie flotantă externă creată, de d. Janssen, fost ministru de finanțe, care atinge aproape 50 milioane de dolari. Această datorie externă preocupă de aproape guvernul. Dar, se obsevă în cercurile guvernamentale, este în interesul creditorului, să-șî menajeze debitorul, pentru ca să-i permită să se libereze în mod progresiv, iar nu să-l ducă la ruină. D. Franqui n’a reușit încă să consolideze pe termen lung această datorie, dar a asigurat o prelungim la scadenţă. Diferite formule sunt puse înainte pentru a lichida această datorie. Se pot oferi acţiuni ale căilor ferate, şi se mai poate da o primă belgienilor cari au capitaluri mari în străinătate, şi cari ar subscrie la acţiunile căilor ferate în devize străine. O nouă monedra-aur Casa de amortizare a datoriei publice pusă în funcţiune; contractele pe baza de aur autorizate oficial; emisiunea acţiunilor căilor ferate permiţând consolidarea u Din Occident POLITICA de ÎNSĂNĂTOŞIRE financiară în Belgia — Punctele principale ale programului hotârât de gurmrniTgorîTîmrMiwMiii w m ’1 »■■■——............. ...... vemin belgian, —Consolidarea datoriei flotante, politică de restricţiuni, balanţă de plăţi activa şi reforma monetară — flotante, guvernul are în vedere pentru începutul lui Octomvrie emisiunea unei noui monede-aur care ar fi o monedă de compturi. Biletele de frapd-hârtie ar rămâne provizoriu în circulaţie, cu putere liberatorie, mai ales pentru toate transacţiunile urgente sau angajamentele contractate, afară de stipulaţiunile în aur. Foarte repede moneda de compturi va devenii moneda de plată şi vechile bilete vor eşi din circulaţie, astfel că la sfârşitul anului nu va mai fi în Belgia decât o monedă unică, — moneda-aur. Legea care dă depline puteril u unei părţi primejdioase a datoriei celui Albert, a fost promulgată dar planul de acţiune al politicei monetare, fixat în liniile lui mari, nu a fost încă pus la punct în toate amănuntele lui de executare. Primele măsuri luate până acum sunt cele de restricţiune şi reglementare. Comerţul de cereale necesare la fabricarea pâinei a fost reglementat, ca şi vânzarea pâinei. Pâinea albă va dispare şi cea care se va face va fi fabricată aşa încât să se consume cât mai puţine cereale, păstrându-se totuşi valoarea nutritivă a pâinei. Comerţul de patiserii va fi reglementat ; stabilimentele de noapte vor fi închise la miezul nopţii. In lipsa unei taxe asupra străinilor, se va înfiinţa totuşi o taxă specială pe care o vor percepe hotelierii. S’a dat o ordonanţă severă care reprimă publicaţiunile avizelor sau informaţiunilor de natură să aducă vre-o atragere creditului public. Profesul acesta a stârnit critici, căci sunt prevăzute pedepse comoţionale, pe când, în virtutea Constituţiei delctele de acest fel sunt de conapetinţa Curţilor cu juri. Corespondentul din Bruxelles al lui „Le Temps“ dă următoarele amănunte asupra planurilor guvernului belgian şi asupra felului cum se va desfăşura, planul său de acţiune. Se va publica descretul care autoriză în actele private şi publice stipulaţiile pe baza monedei-aur, facerea inventarelor şi bilamtelor pe aceeaşi bază de aur. Dar dificultatea technică nu,constă în crearea unei devize-aur noi, ci în stabilitatea sa- De aceea,— zice ziarul francez, — politica guvernului va trebui să fie foarte prudentă. De pe acuma se pregătesc măsurile cari se impun şi anume : 1) Politica de restricţiuni care va face să scadă importul şi să se desvolte exportul. 2) Echilibrul cu orice preţ al balanţei plătitor, chiar limitându-se importul. 3) Echilibrul bugetar realizat şi menţinut pe baza de aur. 4) Reforma legilor fiscale pentru a permite ca spitalurilor să revie în ţară, dându-li-se siguranţa şi evitându-se taxele prea mari. 5) Pregătirea şi grăbirea lichidărei şi consolidarea datoriei fiotante. 6) Regularea chestiunea şomajului în înţelegere cu Franţa, pe cât posibil. 7) Pregătirea politicei de credite care va fi delicat de pus în practică a doua zi după reforma monetară, pentru a nu se dezorganiza producţiunea naţională ! Acesta este, in linii mari, planul de acţiune al guvernului belgian. Chestiunea stabilizărei spahiu suntOncedia 10.000 funcţionari Din Berlin se anunţă că Primo de Rivera a ţinut mai multe discursuri la Valencia şi a declarat intre altele că va concedia eventual peste 10.000 funcţionari. (Rador). E-l PRIMO DE RIVERA ZI CU ZI Unul din eminenţii tovarăşi ai d-lui Costafori este încântat că guvernul Averescu că a făcut ruptura încheind pactul cu minorităţile în alegeri. „Eminentul“ era cel mai indicat a lăuda o alianţă jicnitoare demnităţei şi intereselor româneşti. Aflăm în ultimul moment că d. Costaforu a trimes o telegramă de felicitare bătrânului său tovarăş de jedi, de condei şi de românism. • Prefecţii bătăuşi au fost din nou confirmaţi la posturile lor. Aceasta, dovedeşte din partea guvernului un spirit de consecvenţă, căci nu era posibil ca aceia ce au aplicat programul electoral al unui poet să fi fost jertfiţi şi ignoraţi. E o dreptate în cer şi pe pământ. * Se pare că greutăţile financiare au zăpăcit rău guvernul actual . Astfel esită a numi guvernator al Băncei Naţionale pe d. Gr. Trancu Iaşi ! Nu se gândeşte oare guvernul că e singurul financiar de luminele căruia tara are nevoe! Conferinţe pentru a se rein tra îi snormal... La ministerul de interne au început o serie de conferinţe cu prefecţii din întreaga ţară, pentru a se reintraîn normal". Titularul acestui departament s-a convins că detaşările politice nu dau roade bune din punct de vedere administrativ şi urmăreşte sărevină la un sistem mai potrivit intereselor ţărei. Nu putem decât să aplaudăm aceste sforţări de a se reintra în normal, cu condiţie ca ele să fie sincere. Prea de mult rătăcesc pe sălile ministerului de interne pretorii şi ceilalţi slujbaşi detaşaţi din motive electorale pentru ca, din umanitate cel puțin, să fiți se curme chinul acestor oameni nevinovați. Dar credem că aceste conferințe pentru reintrarea „în normal“, nu sunt necesare numai la Ministerul de Interne. Oare la Instrucţiunea Publică nu s-a întâmplat acelaş lucru ? Oare sute de profesori şi învăţători n'au fost persecutaţi pentru convingerile lor politice ? Şi la Justiţie d. Cudalbi n'a procedat oare mai arbitrar decât la alte departamente ? N’a destituit pur şi simplu magistraţi inamovibili pentru că n’au voit să-i execute fanteziile electorale ? Şi totuşi nu se aude nici o conferinţă la Justiţie pentru reintrarea înnormal“ ci d. Cudalbu pozează în reformator, suspendând şi studiind modificarea a numeroase legi, în timp ce în cabinetul D-sale magistraţii sunt puşi să aleagă între conştiinţa lor şi ordinele ministrului. Toate aceste fapte nu pot dura la infinit. Politica de măruntă răzbunare trebuia să se isprăvească odată cu perioada electorală ce i-a dat naștere. Lichidarea trecutului trebue să se facă neîntârziat pentru ca o muncă constructivă să fie posibilă. Un comunicat al Presidentiei Consiliului de Ministri a arătat, în urma ultimului consiliu, că s’au dat indicatiuni departamentelor să pregătească noile proecte de legi pentru toamnă. N’ar fi oare mai util ca tot Presidentia să dea indicatiuni pentru reintrarea în legaliate si începerea unei politici mai cuminţi ? '©***®“ Ce aşteaptă anumita presă Luni. Iulie. — Unele cotidiane de eri, cari se pretind ziare serioase şi bine informate, publică reportagii întinse despre un incident regretabil ce s’ar fi petrecut între ministrul Americei şi un ofiţer român. Se afirmă chiar insistent că distinsul diplomat ar fi fost pălmuit. Relatările amarelor cu pricina produc o senzaţie explicabilă. Din fericire gravul accident s’a dovedit că nu e în fond decât... un incident fără nici o însemnătate, speculat cu evidentă rea-credinţă de corespondenţii de provincie pu’tin scrupuloşi. Noî reţinem, însă, o concluzie care nu este deloc îmbucurătoare pentru „anumita presă“ . Se pare că se aşteaptă cu ciudată nerăbdare orice ar putea pune în lumină rea această ţară. Spunem astfel fiindcă controlarea unei corespondenţe provinciale care relatează un fapt grav era uşor de făcut înainte ca ea să fie dată publicităţii. Nimic mai lesne decât să ceară confirmarea ambasadei americane din Capitală sau ministerului de interne. S’ar fi scutit străinătatea, de răspândirea unei ştiri complect ecranate şi tendenţioase. . . Presa este o armă prea primejdioasă pentru ca o răspundere să nu existe, mai ales când se face dovada că nu se pune scrupulozitate în exercitarea ei. Diso ozitil nefericita Marţi 27 Iulie.. — Şcoala a fost pretutindeni atinsă de războiul mondial. Ani de zile, serii întregi de elevi de toate categoriile s-au resimţit de pe urma pregătirei insuficiente cari li s’a dat, intrând în viaţă superficial pregătiţi atât moraliceşte cât mai ales, intelectialiceşte. Nivelul scăzut din Universităţile noastre a sfârşit prin a atrage atenţiunea tuturor păemnilor cu răspundere cu dos de această ţară. Fostul ministru al instrucţiunei intervenit hotărât, luând iniţiativa unei adevărate cruciade împotriva inculturei. D-sa a reintrodus bacalaureatul, tocmai spre a stăvili intrarea în Universităţi a tuturor nepregătiţilor, iar spre a stimula pe elevi în munca şcolară de toate adele, a reînfiinţat examenele de fine de an, asigurându-se prin aceasta un control al muncei elevului cât şi a pregătirei profesorale. Examenele acestea s’au dovedit cu totul bine-venite. Profesorii toţi au fost de acord că în cursul acestui an s’a învăţat cu mult mai multă tragere de inimă. Noul guvern a impus în primele luni. In ministerul instrucţiei, pe d. P. P. Negulescu, care s’a lăsat ghidat nu de interesele superioare ale scoalei ci de meschine interese electorale. Intre altele, a defiintat repetentia si a introdus corigenta si noui examene pentru toate categoriile ele elevi. Se dă o cumplită lovitură școaîei, acordându-se o puternică primă de încurajare lenei si inculturei. Nu ne-am mira dacă averescanii ar introduce măsura ca un elev să treacă dintr’o clasă într’alta fără să mai fie nevoit să vină si la cursuri. . . v w Profesorii nau inteles. insă că e momentul să protesteze! 12 ani de la izbucnirea războiului mondial Miercuri 2S Iulie. — Azi se împlinesc 12 ani de la isbucnirea celui mai groaznic si mai general, măcel pe care l-a înregistrat omenirea. Teribilă si simbolică zi. . Doisprezece ani de când o omenire întreagă se sprerumă să-si regăsească liniştea si putinta de a relua firul civilizaţiei si progresului brutal, rupt de un fost imparat însetat de sânge, căruia blestemele văduvelor si orfanilor si spectrele milioanelor de morţi i-au întrerupt odihna la care nu are dreptul în Olanda prea ospitalieră Sunt doisprezece ani de când întreaga lume gânditoare se sbuciumă să scoată piatra aruncată de un nebun încoronat. „ . . . Şi câţi vor mai trece încă până curul apa tulburată se va limpezi Atroopie guvernamentală Joi 29 iulie. — Şedinţa delegaţiei economice a guvernului a prilejuit motivul unei nomai calde efuziuni sentimentale intre d-l Lapedatu, vistiernicul, actual şi doi dini cei mai buni prieteni ai săi (1-nii Garoflid şi Manailescu. Ziarele anunţă că şedinţa a fost foarte agitată, că s’au schimbat vorbe grele, cari au obligat pe miiusinil de finanțe să părăsească grăbit, după un sfert de oră, terenul ministerului de Industrie. . In definitiv, dece nu acceptă d. Ion Lapedatu ca Statul să piardă 5-6 miliarde! Par’că Statul ar fi buzunarul d-sale ! D. lorga... tvertescan Vineri no Iulie.—Jumătatea de sef 'a partidului national'se pregăteşte să se.i. boteze întru generalul Averescu. .. . Pentru temperamentul vulcanic al „apostolului din Văteni“ uri mire rece si papic ca d. Iuliu Martin — recunoaştem — nu constituie o soluţie satisfăcătoare. D. Iorga e deci în căutarea unui stăpân pe care-l bănueşte în persoana şefului actualului guvern. Rămâne de văzut dacă „partida“ va părea destul de ispititoare pentru d. general Averescu şi dacă d-sa îşi recunoaşte suficientă... puterea pentru a ţine în frâu nevric,al Alegiei fecioara învechite or d. N. Iorga. Snenirite funcţionarilor Sâmbătă 31 Iulie. — Funcţionărimea întreagă, care-şi plimbă mizeria de la o zi la alta, priveşte încremenită maniera insolită cu care guvernul tratează chestiunea sporului ce i se cuvine şi pe care ar fi trebuit să-l primească încăîn această lună. Comisiuni, discuţii nesfârşite şi repartiţia întârzie. O oratorie inutilă şi de prost gust se oferă funcţionarilor un loc de sporurile cuvenite, ca şi cum foamea şi enormele greutăţi cotidiane se pot înlocui cu paza d-lui Manoilescu. Un miliard de lei era prevăzut în buget. Calculele şi repartiţia trebuiau făcute din vreme, au fost la dispoziţia guvernului luni întregi pentru aceasta. Se batjocoreşte fără rost cea mai în suferinţă dintre toate categoriile sociale. Nu vorbe de elacă, ci împărţirea urgentă de sporuri, iată ce pretind pe sfântă dreptate funcţionarii. —-------—------------ Bilanţuri efemera Bazar săptămânal — Ce aşteaptă anumita presă.—Dispoziţii nefericite. 12 ani de la izbucnirea râzboiuluimonoguvernamentală.— D. lorga... averescan Contiuare în pag. 2 a I. Athanasiu de I. SIMIONESCU profesor universitar de laudă. Cât a trăit însă, nimenea nu s’a învrednicit să cate nici la valoarea celui ce trece prin forfota vieţii, nici la nevoile lui. A murit I. Athanasiu. Cine ,e! se întreabă cetitorul gazetei cu informaţiunea atât de sumară. Un profesor universitar. Dă din umeri şi continuă,a urmări mai cu interes situaţiunea pescuitului în Legătură cu umflarea Dunării. Şi la informator ca şi la cel informat, străduinţa vieţii unui om cinstit, care n’a cunoscut în viaţa lui decât munca de laborator, e asemenea cu aceia a unei gâze, călcată în picioare. Mai sunt atâtea altele care să-i ieie locul! Dacă ar fi murit insă cutare avocăţel dela o judecătorie rurală, care însă prin îndrăzneală şi profitând de răscolirea prafului de după război, şi-a căpătat un „nume“ prin comunicările zilnice dela parlament ori prin limbuţia seacă trâmbiţată de reporterii , captaţi . ---------- spre binevoitoare ocrotire, cere puterea gândirii lui, desigur că e trei rânduri scrise pentru un Atha într’un ziar, cu năzuinţi de a face cunoscut energia naţională, înderea de seamă detaliată a conferinţei unui aproape ministru in situaţia pescuitului, găsesc asvârlită următoarea notiţă . Eri după amiază a avut loc înmormântarea profesorului I. Atanasiu, în cimitirul Bellu“. Niciun cuvânt mai mult. Aceasta îmi aduce aminte de înştiinţarea, pe vremuri, a morţii lui Eminescu, tot aşa de sumar, o Liptită scrisă pe colţ de masă, când vine băiatul de lazeţărie să ceară complectarea pagini. „Azi a încetat, din viaţă M. Eminescu, redactorul ziarului „Timpul“ D. X. îi va lua locul“. Apropierea nu o fac numai între oameni, ci mai ales între metode, care arată o stare de spirit neschimbată. Că peste câţiva zeci de ani se fac serbări grandioase la mormântul lui Eminescu, că se răscoleşte amintirea vieţii lui până’n amănunte şi se apoteozează nasiv, s’ar fi transformat în coloane întregi de ditirambice laude. Aicea e dureroasa stare a culturii noastre generale. Superficialităţii i se dă întâetate, iar trâmbiţa sună asurzitor, pentru fapte care nu au nici însemnătatea unui fulg de zăpadă. I. Athanasiu a fost tipul omului din altă lume, rătăcit prin meleagurile noastre, care socotea că viaţa e dată omului ca să fie dusă după anumite criterii etice, nu numai pentru el ca individ, ci prin el, pentru colectivitatea întreagă. Riguros cu sine, era riguros cu alţii şi ncertător chiar pentru cei cari s’au abătut dela conştiinţa şi demnitatea naţională. O tragedie mută, ceas de ceas, a fost viaţa acestui om corect, cinstit, metodic până la meticulozitate. Sub înfăţişarea-i aproape impasibilă, cu mersu-i totdeauna acelaş, rar, grăbit, ai fi crezut că-şi duce voios, mulţumit, viaţa-i de profesor, cu existenţa asigurată, chiar dacă resignat îşi reduce trebuinţele, după ceia ce i se dă. Gine l-a cunoscut însă mai îndeaproape, cine i-a urmărit năzuinţele şi manifestările nu numai din domeniul ştiinţific, a putut să-şi dea seamă că aparenţa era rezultatul unei voinţi de fier şi a unei stăpâniri de sine neobişnuită. Viaţa lui întreagă poate fi dată ca exemplul conducerei după un plan anume stabilit şi o îndârjită hotărîre, franchiniana, de-al aduce la îndeplinire. Eştt din mulţimea satelor, fiu de preot, şcoala şi-a făcut-o la un seminar, îmi spuneai adesea, că instrucţia formalistă şi seacă, ce-a căpătat-o, fără nici un pic de tendinţă spre convingere, l-a împins pe drumul cercetărilor ştiinţifice. Cu o voinţă pe care numai cel fără mijloace o desfăşoară, îşi desăvârşeşte studiile de fiziologie la Paris, însuşirile lui de savant, răbdarea, metoda şi necontenitul discernământ, au fost repede apreciate de cei deprinşi să caute colaboratori şi conterbatori în munca ştiinţifică. Ajunge astfel subdirector la institutul lui Marey, fisiologul vestit, descoperitorul cinematografului, o situaţiune demnă de invidiat. Dorul de a fi folositor ţării, de a transplanta metoda de lucru apuseană, care stă la temelia culturii adevărate, l-a adus în ţară, unde devine profesor de fiziologie la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala superioară veterinară. Drept laborator, are o singură odae, iar mijloacele de lucru reduse la strictul necesar de sărăcăcioasă întreţinere. Aici începe tragedia lui, ca şi a atâtora care socot că prin exemplul muncii cinstite, pot aduce tării mai mare serviciu decât prin manifestarea gălăgioasă de o clipă, dar lucrând conştiincios şi tăcut, a fost nesocotit în înlesnirea muncii. Intrat în chestiuni de fină cercetare, din domeniul sistemului nevos şi a celui circulator, se isbea de lipsa unui local, dar mai ales a mijloacelor materiale pentru procurarea instrumentelor de precisiune. Alţii ar fi desperat. Se poate preda o ştiinţă experimentală şi numai cu creta la tabelă ! El a persistat, aproape cu nimic, şi-a continuat cercetările meticuloase, devenind mecanic şi instalator, ca intermitenţă silită a preocupării ştiinţifice. Bătea discret şi cu demnitate, rând pe rând, la cei puşi să dea sprijin puţinilor muncitori pe ogorul ştiinţei. Era mereu purtat cu promisiuni, amânat din an în an, deşi vremea nu stătea în loc. îşi strângea din puţintica-i leafă pic cu pic, spre a-şi pune la punct hv.Ţările într’un laborator din străinătate şi iarăşi venea spre a urca în zadar, e dreptul tot mai rar, treptele Ministerului din str. Ilarei. Cât a produs, înscris în analele ştiinţii din apus, a fost rodul unei sforţări supraomeneşti, ce aduce aminte pe a savantului olar Palissy, care-şi învăluea mâinele numai răni, cu cârpe, ca să nu înceteze o clipă munca. Când se va ajunge să scrie vreodată evoluţia cercetărilor ştiinţifice la noi, va fi o pagină tristă acea în care se va zugrăvi desinteresul faţă de cei care nu cer decât putinţa de a lucra. Pe cândalţii au ştiut cum să ajungă în palate, în care însă e linişte deplină. Athanasiu a fost silit să se chinuiască într’o casă particulară, sguduită până’n temelii de huruitul camioanelor și lăsată în ruină pentru că era expusă exproprierii. In sfârșit a ajuns, înainte de război, să înceapă construirea unui Institut de fiziologie pe Splaiul Davila. N’a avut, sărmanul, parte să-l vadă isprăvit. Cel mult a avut mângâerea că a ajutat altora, din viitor, dându-și sufletul, după o lungă și grea boală agravată şi prin tragedia lăuntrică a celui care punea toate la inimă, în încăperile încă goale ale Institutului de el visat. N’a făcut politică militantă. Nu s’a amestecat în lumea intrigilor şi a patimilor mereu în tormentalie. A săvârşit însă politica demnă a omului cinstit, iubitor de adevăr şi care pune ţara şi interesele ei mai presus de interesele personale ori de partid. A fost un factor activ şi sincer în desfăşurarea evenimentelor din preajma anului 1916. Când n’a mai fost nevoe, în război, de serviciile sale, când biruinţa finală deschidea perspectivele unei alte vieţi sociale, nu a rămas inactiv. Lui i se datoreşte iniţiativa acelor întruniri săptămânale, ţinute în aula istorică a vechii Universități ieșene, în care „refu-