Viitorul, august 1926 (Anul 19, nr. 5525-5550)

1926-08-01 / nr. 5525

ftRMI aj nouS^spre­ zegeria No. 5S2§ 4 PAGINI Duminică 1 August 1926 2LE! EX. In TARA 4 LE I tg. Ip stroipotdie IN TARA un an — — — — £00 eij Sese ioni-----— 250 * Trei » — —- — 125­0 In strefn£t£te L'n an-------------1200 ie’ Sase luni-------- 600 » Trei » — — — 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞT­I sm EDGARD QUINET No. 2 li STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 11/33, Redaeffa şi Administraţia 19/23 şI 3/11 # RU­NCIU­RI COMERCIALE Se privreic direct­ia /rrrinistrafia ziarului Str Academie 17 si la toate Agentiile­ de publicitate Manuscriptele republicate se distrug2LEI EX. In TARA 4 LEI eg. în strein­infe Reforma învăţământului secun­dar este desigur una din cele mai importante şi de care treime să se intereseze toţi oamenii de Cultură, căci de la­ felul cum şcoa­­la secundară e organizată depin­de educaţia întreagă a clasei in­telectuale şi conducătoare dintr-o ţară. Şcoala românească o serie în­treagă de ani a trăit sub resri­­mul liceului unitar, până la re­forma lui Haret în care se in­­trouce bifurcarea și trifurcarea. Temelia și justificarea acestei reforme era că la terminarea ce­lor patru ani de gimnaziu se tre­zesc în sufletele copilul, aptitu­dini sau înclinări cari ii pot în­lesni un început, de specializare. Şi această preferinţă întemeiată pe aptitudini sufleteşti, ar fi tre­buit să producă un început de specializare, ce s’ar fi continuat apoi cu succes în învăţământul superior. Se trece astfel cu uşu­rinţă peste principiul că liceul trebue să dea o cultură generală, in dorinţa de a creia specialişti din frageda vârstă. Experienţa de până acum a do­vedit că liceul trifurcat şi specia­list, eşind din cadrul ideal al şcoalei secundare care este acela de a creia o cultură generală, a dat rele rezultate, sau în orice caz mai puţin lăudabile decât a­­celea la care se aştepta im mare om de şcoală ca Haret sau un pe­dagog de felul lui C. Demetrescu­­Iaşi. Noul ministru al instrucţiunei, succesorul d-lui P. P. Negulescu­, într’un interview acordat „Ade­vărului“ declară că voeşte reîn­toarcerea la liceul unic. Iar interviewul este însor­i de o critică, a felului cum înţelege fostul ministru al instrucţiunea ,1. dr. C. Angelescu a conduce şi îndruma şcoala românească. ‘ Ne aflăm, deci, în faţa a două concepţii radicalmente opuse, şi ne-am găsi deci, înaintea unei reforme şcolare care să rupă cu un trecut trist. Este adevărat că reîntoarcerea la liceul unitar, nu este o măsură uşoară, şi de aceia actualul mi­nistru al instrucţiunei a­r merita toate laudele pentru iniţiativa, sa d­acă un fapt concret nu­ ar exista ca să dovedească cum actualul mi­nistru al instrucţiunii reîntro­­nând liceul unitar, nu ar face de­­cât să aducă în Parlament însuşi procetul de lege al învăţământu­lui secundar alcătuit sub guver­­nul trecut Declaraţiunile d-lui I. Petrovici făcute ,,Adevărului“ au fost ast­fel mult înlesnite prin aceia că d-sa în calitate de Decan al facul­­tătei de litere a primit acest pro­­ect şi a fost rugat a-și da părerea asupra sa. Or, in acest proiect de lege, care n’a putut deveni rege, pen­truca guvernul liberal s’a re­tras dela putere, se pune ca prin­cipiu fundamental liceul unitar și în art. 34 se clarifică precis ca­­re e rolul noului liceu de cultură generală faţă de liceul speciali­zărilor. „Liceul teoretic întregeşte cul­tura generală pentru a forma cu­getarea proprie şi a constitui ba­za necesară pentru studiile de specializare ce se vor face în U­­niversitate sau în şcoalele supe­­rioare, fara însă a încep© aceasta specializare din liceu“. E lămurită şi precizată astfel concepţia nouă a liceului unitar. Dacă actualul ministru al in­­strucţiunei îşi însuşeşte concep­ţia aceasta, pe care numai lipsa de timp a făcut ca ea să nu devină lege şcolară, aceasta e o notă bu­nă pentru spiritul de continuita­te de care d. I. Petrovici ar face dovada, căci în marile nevoi na­ţionale nu au ce căuta ambiţiunile personale sau de partid, şi sunt reforme cari prin natura lor trec peste capul partidelor. .Trebue să se ştie astfel că există proeet de lege alcătuit de fostul ministru al instructiu­nei, d. dr. C. Angelescu, proeet de lege eşit de altfel din studiile şi diecuitiuniile dela Cercul de studii al partidului liberal, din primul an după război. Declara­tiunile d-lui dr. C. Angelescu din „Viitorul“ din 1919 — reproduse in interviewul din „Universul” acordat de d-sa zilele trecute — dovedeşte paternitatea concepţiei liceului unitar. Dar din interviewul lămuritor şi recent al d-lui dr. C. Angele­­scu, din „Universul“ aflăm că concepţia actualului ministru al instrucţiunei asupra liceului u­­nitar, contrazice în totul opiniile exprimate în public de d. P. P. Negulescu. Faptul acesta dovedeşte că în chestiuni fundamentale cari pri­vesc interese generale acelaş par­tid şi acelaşi guvern are două concepţiuni radicalmante opuse. NOTE FECIOARa de la JIU Intr o ţară unde eroismul este pre­ţuit, ca­ o virtute divină şi unde marii eroi trec in rândul sufletelor ce nu mor nici-odată, în Franţa, unde vitejia este preţuită mai inuit chiar decât spiritul — şi lucrul nu e mic Intr’o tară care a trăit cu dra­gostea râu­mase de spirit — .Jeanne d’Arc a fost­ obiectul unei venera­­ţiuni ce a mers până la idolatrie. S'a discutat cu seriositate de oa­meni gravi dacă fecioara din Or­léans este sau nu o sfântă, şi pitr’un timp un profesor a fost destituit pentru­ că a susţinut înaintea elevi­lor săi să Ioana, din­ Arc, a fost o eroină, dar nu­ o trimisă a lui Dum­nezeu, o incarnaţiune a Cerului. Acest sentiment de admiraţiune, în formele lui exagerate, denotă însă, marele adevăr ce-l îmbracă. Un neam nu poate şi nu trebue să uite pe eroina care, slabă femee, a salvat totuşi Franţa, prin jertfa sa splendidă. Am avut şi noi o eroină. E Eca­­terina Teodoroiu. Şi amintirea ei ne este astfel evocată de­ un istoric al războiului nostru-in recentul vo­lum apărut, d. Constantin Kiriţescu: „In seara sângeroasei zile de Septembrie 1917, într’o tranşee de pe coasta ce se lasă din dealul Secului spre pârâul Zabrăncioru, ofiţerii şi soldaţii regimentului 43/59 se înu­­mără Şi fac socoteala vieţilor răi puse în lupta cruntă de peste al. Mai departe, spre inamic, într'un adăpost sumar, câţiva oameni au rămas de veghe, cu armele îndrep­tate spre duşmani. Izolaţi, oamenii sunt în primejdie, subt întreţăerea focurilor care se schimbă mereu în­tre cei doi potrivnici. Din tranşeele din spate, un ofiţer se ridică în picioare şi chiamă stă­ruitor pe bravii soldaţi. Dar glasul ascuţit al tânărului ofiţer atrage a­­tenţia duşmanului. O răpăeală de mitralieră şi trei gloanţe îi străpung corpul care cade inert, în fundul tranşee. Şi, câteva minute mai târziu, pe braţele vântoase ale soldaţilor, co­boară la vale un trup mic şi plă­pând din care sburâse suflul vie­ţii, pe când de-a lungul tranşeelor regimentului aleargă din gură în gură vestea dureroasă, care tulbură sufletele şi brăzdează cu lacrămi fe­ţele aspre ale luptătorilor : — A murit duduia sublocotenent Ecaterina Teodoroiu ! Trei gloanţe de mitralieră veni­seră la timp, ca să aşeze pe fruntea fecioarei de la Jiu cununa nemu­ririi. Căci Panteonul eroilor răz­boiului nostru ar fi fost prea sever şi sumbru fără această floare gin­gaşe, răsărită în vâltoarea bătălii­lor, spre a fi smulsă de suflarea vi­jelioasă a celei din urmă încăerări.“ Memoria Ecaterinei Teodoroiu nu poate fi însă deşteptată numai în cărţi de istorie. Ar fi o datorie ca intr-o zi de pomenire a morţilor, ser­bări şi nelerinagii la mormântul ei să fie făcute în cinstea marei jertfe pe altarul ţarei. PETRONIUS Spre Bil­oul imitat î­narile reforme şcolare Si GUVERNUL ACTUAL Emisiunea acţiunilor c&SEqIt gerate Apoi guvernul va pregăti emisi­unea acţiunior societăţei drumu­rilor de fier. El speră că pe la 15 August va putea emite prima se­rie de acţiuni privilegiate cari vor fi oferite purtătorilor de bonuri de tezaur şi ai bonurilor pe cinci ani. Guvernul vrea cu acest prilej să consolideze cea mai mare parte din datoria flotantă, pentru ca să uşureze reforma monetară. Se crede că condiţiunile avanta­­j­oase ale acestei emisiuni, va fa­ce să reuşească această vastă ope­raţiune de consolidare. Dacă va­ fi altfel, se vor lua alte măsuri pen­tru a lichida problema datoriei flo­tante care trebue rezolvată înain­tea reformei monetare propriu­­zise. Dar afară de această datorie flo­tantă internă, există o datorie flo­­tantă externă creată, de d. Janssen, fost ministru de finanțe, care a­­tinge aproape 50 milioane de do­lari. Această datorie externă preo­cupă de aproape guvernul. Dar, se obsevă în cercurile gu­vernamentale, este în interesul creditorului, să-șî menajeze debi­torul, pentru ca să-i permită să se libereze în mod progresiv, iar nu să-l ducă la ruină. D. Franqui n’a reușit încă să consolideze pe termen lung această datorie, dar a asigurat o prelun­gim la scadenţă. Diferite formule sunt puse îna­inte pentru a lichida această da­torie. Se pot oferi acţiuni ale căi­lor ferate, şi se mai poate da o primă belgienilor cari au capita­luri mari în străinătate, şi cari ar subscrie la acţiunile căilor ferate în devize străine. O nouă monedra-aur Casa de amortizare a datoriei publice pusă în funcţiune; contrac­tele pe baza de aur autorizate ofi­cial; emisiunea acţiunilor căilor ferate permiţând consolidarea u­ Din Occident POLITICA de ÎNSĂNĂTOŞIRE financiară în Belgia — Punctele principale ale programului hotârât de gu­rm­rniTgorîTîmrMiwMiii w m ’1 »■■■——............. ...... vemin­ belgian, —Consolidarea datoriei flotante, politică de restricţiuni, balanţă de plăţi activa şi reforma mo­­netară — flotante, guvernul are în vedere pentru începutul lui Octomvrie e­­misiunea unei noui monede-aur care ar fi o monedă de compturi. Biletele de frapd­-hârtie ar rămâ­ne provizoriu în circulaţie, cu pu­tere liberatorie, m­ai ales pentru toate transacţiunile urgente sau angajamentele contractate, afară de stipulaţiunile în aur. Foarte repede moneda de comp­turi va devenii moneda de plată şi vechile bilete vor eşi din circula­ţie, astfel că la sfârşitul anului nu va mai fi în Belgia decât o mo­nedă unică, — moneda-aur. Legea care dă depline puteri­l u u­nei părţi primejdioase a datoriei celui Albert, a fost promulgată dar planul de acţiune al politicei monetare, fixat în liniile lui mari, nu a fost încă pus la punct în toate amănuntele lui de executare. Primele măsuri luate până acum sunt cele de restricţiune şi regle­mentare. Comerţul de cereale ne­cesare la fabricarea pâinei a fost reglementat, ca şi vânzarea pâinei. Pâinea albă va dispare şi cea care se va face va fi fabricată aşa în­cât să se consume cât mai puţine cereale, păstrându-se totuşi valoa­rea nutritivă a pâi­nei. Comerţul de patiserii va fi re­glementat ; stabilimentele de noa­pte vor fi închise la miezul nopţii. In lipsa unei taxe asupra străini­lor, se va înfiinţa totuşi o taxă specială pe care o vor percepe ho­telierii. S’a dat o ordonanţă severă care reprimă publicaţiunile avizelor sau informaţiunilor de natură să a­­ducă vre-o atragere creditului pu­blic. Profesul acesta a­ stârnit critici, căci sunt prevăzute pedepse como­ţionale, pe când, în virtutea Cons­tituţiei del­ctele de acest fel sunt de conapetinţa Curţilor cu juri. Corespondentul din Bruxelles al lui „Le Temps“ dă următoarele a­­mănunte asupra planurilor guver­nului belgian şi asupra felului cum se va desfăşura, planul său de ac­ţiune. Se va publica descretul care au­toriză în actele private şi publice stipulaţiile pe baza monedei-aur, facerea inventarelor şi bilamtelor pe aceeaşi bază de aur. Dar dificultatea technică nu,con­stă în crearea unei devize-aur noi, ci în stabilitatea sa- De aceea,— zice ziarul francez, — politica gu­vernului va trebui să­ fie foarte prudentă. De pe acuma se pregătesc mă­surile cari se impun şi anume : 1) Politica de restricţiuni care va face să scadă importul şi să se desvolte exportul. 2) Echilibrul cu orice preţ al ba­lanţei plătitor, chiar limitându-se importul. 3) Echilibrul bugetar realizat şi menţinut pe baza de aur. 4) Reforma legilor fiscale pentru a permite ca spitalurilor să revie în ţară, dându-li-se siguranţa şi evi­­tându-se taxele prea mari. 5) Pregătirea şi grăbirea lichi­­dărei şi consolidarea datoriei fio­tan­te. 6) Regularea chestiunea şomaju­lui în înţelegere cu Franţa, pe cât posibil. 7) Pregătirea politicei de credite care va fi delicat de pus în prac­tică a doua zi după reforma­ mo­netară, pentru a nu se dezorga­­niza producţiunea naţională ! Acesta este, in linii mari, pla­nul de acţiune al guvernului bel­gian. Chestiunea stabilizărei spahiu suntOncedia 10.000 funcţionari Din Berlin se anunţă că Primo de Rivera a ţinut mai multe dis­cursuri la Valencia şi a declarat intre altele că va concedia even­tual peste 10.000 funcţionari. (Ra­­dor). E-l PRIMO DE RIVERA ZI CU ZI Unul din eminenţii tovarăşi ai d-lui Costa­fori este încântat că guvernul Averescu că a făcut rup­tura încheind pactul cu minorită­ţile în alegeri. „Eminentul“ era cel mai indicat a lăuda o alianţă jicnitoare demnităţei şi intereselor româneşti. Aflăm în ultimul moment că d. Costaforu a trimes o telegramă de felicitare bătrânului său tovarăş de jedi, de condei şi de românism. • Prefecţii bătăuşi au fost din nou confirmaţi la postu­rile lor. Aceasta, dovedeşte din partea gu­vernului un spirit de consecven­ţă, căci nu era posibil ca­ aceia ce au aplicat programul electoral al unui poet să fi fost jertfiţi şi ignoraţi. E­ o dreptate în cer şi pe pă­mânt­. * Se pare că greutăţile financiare au zăpăcit rău guvernul actual . Astfel esită a numi guvernator al Băncei Naţionale pe d. Gr. Trancu Iaşi ! Nu se gândeşte oare guver­nul că e singurul financiar de lu­­minele căruia tara are nevoe! Conferinţe pentru a se rein­­ tra îi snormal... La ministerul de interne au în­ceput­ o serie de conferinţe cu pre­fecţii din întreaga ţară, pentru a se reintra­­în normal". Titularul acestui departament s-a convins că detaşările politice nu dau roade bune din punct de ve­dere administrativ şi urmăreşte să­­revină la un sistem mai potri­vit intereselor ţărei. Nu putem decât să aplaudăm a­­ceste sforţări de­ a se reintra în nor­mal, cu­ condiţie ca ele să fie sin­cere. Prea de mult rătăcesc pe să­lile ministerului de interne pre­torii şi ceilalţi slujbaşi detaşaţi din motive electorale pentru ca, din umanitate cel puțin, să fiți se curme chinul acestor oameni ne­vinovați. Dar credem că aceste conferințe pentru reintrarea „în normal“, nu sunt necesare numai la Ministerul de Interne. Oare la Instrucţiunea­ Publică nu s-a întâmplat acelaş lucru ? Oare sute de profesori şi învăţători n'au fost persecutaţi pentru convinge­rile lor politice ? Şi la Justiţie d. Cudalbi­ n'a procedat oare mai arbitrar decât la alte departa­mente ? N’a destituit pur şi sim­plu magistraţi inamovibili pen­­t­ru că n’au voit să-i execute fan­teziile electorale ? Şi totuşi nu se aude nici o con­ferinţă la Justiţie pentru reintra­rea în­­normal“ ci d. Cudalbu po­zează în reformator, suspendând şi studiind modificarea a nume­roase legi, în timp ce în cabinetul D-sale magistraţii sunt puşi să a­­leagă între conştiinţa lor şi ordi­nele ministrului. Toate aceste fapte nu pot dura la infinit. Politica de măruntă răzbunare trebuia să se isprăvească odată cu perioada electorală ce i-a dat naș­tere. Lichidarea trecutului trebue să se facă neîntârziat pentru ca o muncă constructivă să fie posibilă. Un comunicat al Presidentiei Consiliului de Ministri a arătat, în urma ultimului consiliu, că s’au­ dat indicatiuni departamentelor să pregătească noile proecte de legi pentru toamnă. N’ar fi oare mai util ca tot Pre­­sidentia să dea indicatiuni pentru reintrarea în leg­aliate si începe­rea unei politici mai cuminţi ? '©***®“ Ce aşteaptă anumita presă Luni. Iulie. — Unele cotidiane de eri, cari se pretind ziare seri­oase şi bine informate, publică re­­portagii întinse despre un inci­dent regretabil ce­ s’ar fi petrecut între ministrul Americei şi un ofi­ţer român. Se afirmă chiar insis­tent că distinsul diplomat ar fi fost pălmuit. Relatările amarelor cu pricina produc o sen­za­ţie explicabilă. Din fericire gravul accident s’a dove­dit că nu e în fond decât... un in­cident fără nici o însemnătate, speculat cu evidentă rea-credinţă de corespondenţii de provincie pu­­’tin scrupuloşi. Noî reţinem, însă, o concluzie care nu este deloc îmbucurătoare pentru „anumita presă“ . Se pare că se aşteaptă cu ciudată nerăb­dare orice ar putea pune în lumi­nă­ rea această ţară. Spunem astfel fiindcă controla­rea unei corespondenţe provin­ciale care relatează un fapt grav era uşor de făcut înainte ca ea să fie dată publicităţii. Nimic mai lesne decât să ceară confirmarea ambasadei americane din Capitală sau ministerului de interne. S’ar fi scutit străinătatea, de răspândirea unei ştiri complect ecranate şi ten­denţioase. . . Presa este o armă prea primej­dioasă pentru ca o răspundere să nu existe, mai ales când se face dovada că nu se pune scrupulozi­­tate în exercitarea ei. Diso ozitil nefericita Marţi 27 Iulie.. — Şcoala a fost pretutindeni atinsă de războiul mondial. Ani de zile, serii întregi de elevi de toate categoriile s-au resimţit de pe urma pregătirei in­suficiente cari li s’a dat, intrând în viaţă superficial pregătiţi atât moraliceşte cât mai ales, intelec­­tialiceşte. Nivelul scăzut din Universită­ţile noastre a sfârşit prin a atrage atenţiunea tuturor păemnilor cu răspundere cu dos de această ţară. Fostul ministru al instrucţiunei intervenit hotărât, luând iniţia­tiva unei adevărate cruciade împo­triva inculturei. D-sa a reintrodus bacalaureatul, tocmai spre a stăvili intrarea în Universităţi a tuturor nepregăti­ţilor, iar spre a stimula pe elevi în munca şcolară de toate adele, a reînfiinţat examenele de fine de an, asigurându-se prin aceasta un control al muncei elevului cât şi a pregătirei profesorale. Examenele acestea s’au dovedit cu totul bine-venite. Profesorii toţi au fost de acord că în cursul acestui an s’a învăţat cu mult mai multă tragere de inimă. Noul guvern a impus în primele luni. In ministerul instrucţiei, pe d. P. P. Negulescu, care s’a lăsat ghi­dat nu de interesele superioare ale scoalei ci de meschine interese e­­lectorale. Intre altele, a defiintat repeten­­tia si a introdus corigenta si noui examene pentru toate categoriile ele elevi. Se dă o cumplită lovitură școa­­îei, acordându-se o puternică pri­mă de încurajare lenei si incultu­rei. Nu ne-am mira dacă averescanii ar introduce măsura ca un elev să treacă dintr’o clasă într’alta fără să mai fie nevoit să vină si la cursuri. . . v w Profesorii nau inteles. insă că e momentul să protesteze! 12 ani de la izbucnirea războiului mondial Miercuri 2S Iulie. — Azi se împli­nesc 12 ani de la isbucnirea celui mai groaznic si mai general, măcel pe care l-a înregistrat omenirea. Teribilă si simbolică zi. . Doisprezece ani de când o ome­nire întreagă se sprerumă să-si re­găsească liniştea si putinta de a relua firul civilizaţiei si progresu­lui brutal, rupt de un fost imparat însetat de sânge, căruia blestemele văduvelor si orfanilor si spectrele milioanelor de morţi i-au întrerupt odihna la care nu are­ dreptul în Olanda prea ospitalieră Sunt doisprezece ani de când în­treaga lume gânditoare se sbuciu­­mă să scoată piatra aruncată de un nebun încoronat. „ . . . Şi câţi vor mai trece încă până curul apa tulburată se va limpezi Atroopie guvernamentală Joi 29 iulie. — Şedinţa delega­ţiei economice a guvernului a prilejuit motivul unei nom­ai cal­de efuziuni sentimentale intre d-l Lapedatu, vistiernicul, actual şi doi dini cei mai buni prieteni ai săi (1-nii Garoflid şi Manailescu. Ziarele anunţă că şedinţa a fost foarte agitată, că­ s’au schimbat vorbe grele, cari au obligat pe mi­­iusinil de finanțe să părăsească grăbit, după un sfert­ de oră, tere­nul ministerului de Industrie. . In definitiv, dece nu acceptă d. Ion Lapedatu ca Statul să piardă 5-6 miliarde! Par’că Statul ar fi buzunarul d-sale ! D. lorga... tvertescan Vineri no Iulie.—Jumătatea de sef 'a partidului national'se pregăteşte să­ se.i. boteze întru generalul A­­verescu. .. . Pentru temperamentul vulcanic al „apostolului din Văteni“ uri mire rece si pa­pic ca d. Iuliu Ma­rtin — recunoaştem — nu constituie o soluţie satisfăcătoare. D. Iorga e deci în căutarea unui stăpân pe care-l bănueşte în per­soana şefului actualului guvern. Rămâne de văzut dacă „partida“­ va părea destul de ispititoare pen­tru d. general Averescu şi dacă d-sa­ îşi recunoaşte suficientă... pu­terea pentru a ţine în frâu nevri­­c,al Ale­giei fecioara învechite or d. N. Iorga. Snenirite funcţionarilor Sâmbătă 31 Iulie. — Funcţionă­rimea întreagă, care-şi plimbă mi­zeria de la o zi la alta, priveşte încremenită maniera insolită cu care guvernul tratează chestiunea sporului ce i se cuvine şi pe care ar fi trebuit să-l primească încă­­în această lună. Comisiuni, discuţii nesfârşite şi repartiţia întârzie. O oratorie inu­tilă şi de prost gust se oferă func­ţionarilor un loc de sporurile cu­venite, ca şi cum foamea şi enor­mele greutăţi cotidiane se pot în­locui cu paza d-lui Manoilescu. Un miliard de lei era­ prevăzut în buget. Calculele şi repartiţia trebuiau făcute din vreme, au fost la dispoziţia guvernului luni în­tregi pentru aceasta. Se batjocoreşte fără rost cea mai în suferinţă dintre toate categoriile sociale. Nu vorbe de elacă, ci împărţirea urgentă de sporuri, iată ce pretind pe sfântă dreptate funcţionarii. —-------—------------­ Bilanţuri efemera Bazar săptămânal — Ce aşteaptă anumita presă.—Dispoziţii nefericite. 12 ani de la izbucnirea râzboiuluim­ono­guvernamentală.— D. lorga... averescan Cont­iuare în pag. 2­ a I. Athanasiu de I. SIMIONESCU profesor universitar de laudă. Cât a trăit însă, nimenea nu s’a învrednicit să cate nici la valoarea celui ce trece prin forfota vieţii, nici la nevoile lui. A murit I. Athanasiu. Cine ,e! se întreabă cetitorul gazetei cu infor­­maţiu­nea atât de sumară. Un pro­fesor universitar. Dă din umeri şi continuă,a urmări mai cu interes situaţiunea pescuitului în Legătu­ră cu umflarea Dunării. Şi la informator ca şi la cel in­format, străduinţa vieţii unui om cinstit, care n’a cunoscut în viaţa lui decât munca de laborator, e asemenea cu aceia a unei gâze, călcată în picioare. Mai sunt atâ­tea altele care să-i ieie locul! Dacă ar fi murit insă cutare a­­vocăţel dela o judecătorie rurală, care însă prin îndrăzneală şi profi­tând de răscolirea prafului de du­pă război, şi-a căpătat un „nume“ prin comunicările zilnice dela parlament ori prin limbuţia seacă trâmbiţată de reporterii , captaţi . ---------- spre binevoitoare ocrotire, cere puterea gândirii lui, desigur că e trei rânduri scrise pentru un Atha într’un ziar, cu năzuinţi de a fa­ce cunoscut energia naţională, în­­derea de seamă detaliată a confe­rinţei unui aproape ministru in situaţia pescuitului, găsesc asvâr­­lită următoarea notiţă . Eri după amiază a avut loc în­mormântarea profesorului I. Ata­­nasiu, în cimitirul Bellu“. Niciun cuvânt mai mult. Aceasta îmi aduce aminte de în­ştiinţarea, pe vremuri, a morţii lui Eminescu, tot aşa de sumar, o Liptită scrisă pe colţ de masă, când vine­ băiatul de la­­zeţărie să ceară complectarea pagini. „Azi a încetat, din viaţă M. Emi­nescu, redactorul ziarului „Tim­pul“ D. X. îi va lua locul“. Apropierea nu o fac numai în­tre oameni, ci mai ales între meto­de, care arată o stare de spirit ne­schimbată. Că peste câţi­va zeci de ani se fac serbări grandioase la mormântul lui Eminescu, că se răscoleşte amintirea vieţii lui pâ­­nă’n amănunte şi se apoteozează nasiv, s’ar fi transformat în coloa­ne întregi de ditirambice laude. Aicea e dureroasa stare a cultu­rii noastre generale. Superficiali­tăţii i se dă întâetate, iar trâmbiţa sună asurzitor, pentru fapte care nu au nici însemnătatea unui fulg de zăpadă. I. Athanasiu a fost tipul omului din altă lume, rătăcit prin melea­gurile noastre, care socotea că via­ţa e dată omului ca să fie dusă du­pă anumite criterii etice, nu numai pentru el ca individ, ci prin el, pentru colectivitatea întreagă. Ri­guros cu sine, era riguros cu alţii şi ncertător chiar pentru cei cari s’au abătut dela conştiinţa şi dem­nitatea naţională. O tragedie mută, ceas de ceas, a fost viaţa acestui om corect, cinstit, metodic până la meticulozitate. Sub înfăţişarea-i aproape impasibilă, cu mersu-i totdeauna acelaş, rar, grăbit, ai fi crezut că-şi duce vo­ios, mulţumit, viaţa-i de profesor, cu existenţa asigurată, chiar dacă resignat îşi reduce trebuinţele, după ceia ce i se dă. Gine l-a cunoscut însă mai în­deaproape, cine i-a urmărit năzuin­ţele şi manifestările nu numai din domeniul ştiinţific, a putut să-şi dea seamă că aparenţa era rezul­­tatul unei voinţi de fier şi a unei stăpâniri de sine neobişnuită. Via­ţa lui întreagă poate fi dată ca exemplul conducerei după un plan anume stabilit şi o îndârjită hotă­­rîre, franchiniana, de-al aduce la îndeplinire. Eştt din mulţimea satelor, fiu de preot, şcoala şi-a făcut-o la un se­minar, îmi spuneai adesea, că in­strucţia formalistă şi seacă, ce-a căpătat-o, fără nici un pic de ten­dinţă spre convingere, l-a împins pe drumul cercetărilor ştiinţifice. Cu o voinţă pe care numai cel fă­ră mijloace o desfăşoară, îşi desă­vârşeşte studiile de fiziologie la Paris, însuşirile lui de savant, răb­darea, metoda şi necontenitul dis­cernământ, au fost repede aprecia­te de cei deprinşi să caute colabo­ratori şi conterbatori în munca ştiinţifică. Ajunge astfel subdirec­tor la institutul lui Marey, fisiolo­­gul vestit, descoperitorul cinema­tografului, o situaţiune demnă de invidiat. Dorul de a fi folositor ţării, de a transplanta metoda de lucru apuseană, care stă la temelia culturii adevărate, l-a adus în ţa­ră, unde devine profesor de fizio­logie la Universitatea din Bucu­reşti şi la Şcoala superioară vete­rinară. Drept laborator, are o singură o­dae, iar mijloacele de lucru reduse la strictul necesar de sărăcăcioasă întreţinere. Aici începe tragedia lui, ca şi a atâtora care socot că prin exemplul muncii cinstite, pot aduce tării mai mare serviciu de­cât prin manifestarea gălăgioasă de o clipă, dar lucrând conştiincios şi tăcut, a fost nesocotit în înles­nirea muncii. Intrat în­ chestiuni de fină cercetare, din domeniul sis­tem­ului nevos şi a celui circula­tor, se isbea de lipsa unui local, dar mai ales a mijloacelor mate­riale pentru procurarea instrumen­telor de precisiune. Alţii ar fi des­perat. Se poate preda o ştiinţă experi­mentală şi numai cu creta la ta­belă ! El a persistat, aproape cu nimic, şi-a continuat cercetările meticuloase, devenind mecanic şi instalator, ca intermitenţă silită a preocupării ştiinţifice. Bătea discret şi cu demnitate, rând pe rând, la cei puşi să dea sprijin puţinilor muncitori pe o­­gorul ştiinţei. Era mereu purtat cu promisiuni, amânat din an în an, deşi vremea nu stătea în loc. îşi strângea din puţintica-i lea­fă pic cu pic, spre a-şi pune la punct hv.Ţările într’un laborator din străinătate şi iarăşi venea spre a urca în zadar, e dreptul tot mai rar, treptele Ministerului din str. Ilarei­. Cât a produs, înscris în analele ştiinţii din apus, a fost ro­dul unei sforţări supraomeneşti, ce aduce aminte pe a savantului olar Palissy, care-şi învăluea mâi­­nele numai răni, cu cârpe, ca să nu înceteze o clipă munca. Când se va ajunge să scrie vreo­dată evoluţia cercetărilor ştiinţi­fice la noi, va fi o pagină tristă a­­cea în care se va zugrăvi desinte­resul faţă de cei care nu cer decât putinţa de a lucra. Pe când­­alţii au ştiut cum să­ a­­ju­ngă în palate, în care însă e li­nişte deplină. Athanasiu a fost silit să se chinuiască într’o casă parti­culară, sguduită până’n temelii de huruitul camioanelor și lăsată în ruină pentru că era expusă expro­prierii. In sfârșit a ajuns, înainte de răz­boi, să înceapă construirea unui Institut de fiziologie pe Splaiul Davila. N’a avut, sărmanul, parte să-l vadă isprăvit. Cel mult a a­­vut mângâerea că a ajutat altora, din viitor, dându-și sufletul, după o lungă și grea boală agravată şi prin tragedia lăuntrică a celui ca­re punea toate la inimă, în încăpe­rile încă goale ale Institutului de el visat. N’a făcut politică militantă. Nu s’a amestecat în lumea intrigilor şi a patimilor mereu în torm­enta­lie. A săvârşit însă politica demnă a omului cinstit, iubitor de adevăr şi care pune ţara şi interesele ei mai presus de interesele personale ori de partid. A fost un factor ac­tiv şi sincer în desfăşurarea eve­nimentelor din preajma anului 1916. Când n’a mai fost nevoe, în răz­boi, de serviciile sale, când biruin­ţa finală deschidea perspectivele unei alte vieţi sociale, nu a rămas inactiv. Lui i se datoreşte iniţiati­va acelor întruniri săptămânale, ţinute în aula istorică a vechii U­­niversități ieșene, în care „refu-

Next