Viitorul, octombrie 1926 (Anul 19, nr. 5577-5603)

1926-10-08 / nr. 5583

. Sub titlul „Apropierea între Ro­mânia și Germania, necesitatea unei apropieri economice", ziarul „Dresdner Nachrichten“ de la 20 Sep­tembrie publică următoarea cores­pondentă din Berlin. Din cercurile autorizate române se comunică serviciului pentru Asia și Europa orientală, că se atribue o mare importantă con­vorbire care a avut loc între A­­verescu şi Stresseman. Însărcinaţi de Averescu, OA­MENII LUI DE ÎNCREDERE, au şi fost nu de mult la Berlin spre a sonda cercurile financiare în vederea posibilităţei­­ unei în­ţelegeri­ strânse economice între România şi Germania. „Au fost Sa aerSis? d@pu° istian şi petrolistul Jaros­­lawitz, precum şi sense©­­ral şa directorul general Stoian de la »Banca Danu­biană“ al cărui preşedinte al Consiliului de admini­straţie e însăşi d-l General Averescu. „La Geneva s’a vorbit de un împrumut şi anume: Din partea Ecmi.Mei s’a manifestat dorinţa de a contracta un împrumut de Stat, pe piaţa financiară germană, sau în America dar «y ajutorul Germ­aniei . In scfui'n­b Siem­ânia ar 5» gata să n U MAS RED1CE KICS O iWTENfiE A­SUPRA UWES 8NIDIEMNI2AR8 PEN­TRU EMISIUNEA BANCES GENERALE si ar renunţa in mod solemn la ARY. 14 dIN T­RATATUL DE LA VER­SAILLES, care conferă Ro­mâniei dreptul de a con­fisca oricând bunurile ger­mane pentru acoperirea creanţelor ei. Pentru obţinerea acestui împru­mut nu se consideră ca, imposibilă, modificarea tratatului Rom­ăno- Polon, respectiv o variafiune a a­­cestui acord. „In cercurile diplomatice din Ber­­lin se consideră că această solutiu­­ne sugerată de România nu este coaptă pentru realizare. „Fără îndoială că ar fi îmbucu­rător dacă cu ocazia încheierii ţi­nui împrumut, s’ar înlătura toate chestiunile cari apasă din punct de vedere românesc asuma relaţii­lor româno-germane şi dacă în acelaş timp s’ar găsi o bază pen­tru o colaborare economică cum a­­m existat înainte de răsboi, mai cu seamă în industria petroliferă. „Dar nu trebue scăpat din vedere că inc­are­na tratatului secret Po­­lonii-Român, al cărui text a fost divulgat de curând, a indispus mult Germania căci după părerea Germaniei, asemenea convenţ­iuni secrete nu cadrează cu obligaţiu­nile care şi­ le-au asumat Româ­nia şi Polonia în calitatea lor de membri în consiliul Ligei. „Din, alt punct de vedere s’ar considera în Germania ca foarte bina venită o apropiere de Româ­nia şi anume: în interesul celor 100.000 de germani cari locuesc în România. Tratamentul acestei mi­norităţi s’a ameliorat în ultimele săptămâni. Germanii aceştia au de­­clarat că misiunea lor cea mai fru­moasă şi înaltă este de a lega strâns patria lor România Mare, cu muma lor Germania. „Din partea Germaniei, România poate deci aştepta prietenia sa dacă o doreşte în mod sincer”. Am reprodus cuvânt cu cuvânt scrisele ziarului german. Aflăm, deci, că d-l general Averescu, «lupa ce a fost la Geneva în tovărăşia lui Kirschen, — fapt pe care desminti­­rile „Indreptarei“ nu-l pot desfiin­­a, — a trimis la Berlin pe d-nii Ia­­roslavici şi I. G. Stoian, cari să trateze „apropierea economică“ ca Germania. După cum se vede, se cere Ro­mâniei mai nimic şi anume : renun­ţarea la indemnizarea pentru bile­tele Băncii Generale, şi la garan­ţiile tratatului de la Versailles pre­cum şi... modificarea tratatului de alianţă cu Polonia! Dacă nu am avea esem­plul tratatului cu Su­s­ia nu ne-ar îngrigora scrisele ziarului german. Aşa însă, ne întrebăm:— ce surprize ne rezervă vtisiuirea d-lor Isroslavisi și Stoian,— oa­menii de încredere ai ge­neralului Averescu, la Berlin RELUAREA ..AFACERILOR“ in GERMANIA Deaîimulrîie senzalieifiare ale unui ziar german: rostul viziSei d-lui laroslavici $i 1. G. stolen la Berlin Politica de aventuri ■» Ultime informaţiuni Acţiunea d-lui C. Argetoianu, care a găsit dealtminteri adesiunea uneia din partidul naţional, a pro­dus in Ardeal o deosebită impresie şi va avea consecinţe. Numeroşi fruntaşi ardeleni, cari au înţeles cu argumentale ridicaţii de a-nii N. Iorga şi C. Argetoianu nu pot fi trecute cu vederea şi că lipsite de grupările din jurul celor doi oameni politici, partidul naţio­nal se reduce la fracţiunea arde­leana, au pregătit un memoriu care va fi înaintat Vineri d-lui. Iuliu Ma­niu. In acest memoriu se arată insis­tent că redus la gruparea ardeleană, partidul naţional nu va servi de­cât ca pretext ţărăniştilor pentru a trece in Ardeal şi a-şi face, cu aju­torul naţionalilor, rădăcini în acea­stă parte a ţărei. Odată acesta le­gături stabilite, partidul ţărănist, a cărui bună credinţă (? ! ?) a fost în atâtea rânduri apreciată de naţio­nali, va căuta să se scape apoi re­pede de d-l Iuliu Mania şi ai săi Memoriul mai insistă asupra D-L dr. N. Lupu nu va lua carte la congresul de Duminică Guvernul şi petrolul EKTITHPfMMm W­ifffilffiVff’ VIV r PKHIALMB Intr’un articol intitulat „Petro­lul românesc şi politica petroli­feră italiană“ marea revistă fran­ceză „Le Courrier des pétroles“ face următoarele afirmaţiuni: „Italia, care nu este în măsură să consimtă cu uşurinţă la expor­tul de capitaluri, Italia a cărei situaţie financiară nu este deloc faptului că partidul ce se va naşte din fuziune nu va inspira, tocmai din cauza tendinţelor in­ternaţionale şi demagogice ţără­niste, încredere nici Ţărei nici Coroanei şi deci nu va fi socotit ca partid de guvernământ. în consecinţă, pentru toate a­­ceste motive, se cer d-lui Iuliu Maniu să nu facă un pas pripit, ci să admită Duminică, la congres votarea unei rezoluţii de amânare a fuziunei. Această amânare e necesară 1. Să se poată alcătui un pro­gram amănunţit de guvernământ care să nu cuprindă nimic echi­voc ; 2. Să oprească dezagregarea partidului naţional, înlesnind reunire­a tuturor forţelor în noul partid, şi acestea într’o atmosferă de încredere şi nu de ură şi sus­piciune ca cea de azi. -------------------------------------­ Cartelul metalurgic $1 vndSusfața noastră D-1 Filmescu si fuziu­nea Pentru al patrulea loc de vice­preşedinte în noul partid fuzio­nat, care ar fi revenit d-lui C. Argetoianu dacă n’ar fi demisio­nat în condiţiunile ştiute, se dă o luptă acerbă între d-nii Miro­­nescu şi Gr. Filipescu. Primul este susţinut de d. Iuliu Maniu. D. Gr. Filipescu, care se consi­deră azi şeful naţionalilor din Vechiul Regat, a anunţat demi­sia sa din partid în cazul când vice-preşedinţia nu i-ar fi acor­dată d-sale. Bnare «I. Sorga $8 par­­tidii poporului Reluare de raporturi ami­cale dar nu colaborare In ultimul timp s’a precizat de­ către Unele ziare că înţelegerea rtc colaborare hitre d. lorga si parti­dul■_ poporului ar fi fost desăvâr­şită. S’au dat chiar şi amănunte cu privire la repartizarea demni­tăţilor ce se vor atribui grupului iorghist. De fapt realitatea este alta. Suntem informaţi din izvor care nu suferă desminţire că până în present nu s’a ajuns decât la re­luarea — în parte­ — a raporturi­lor normale ce au existat între d-nii Iorga şi general Averescu. Ni se afirmă că cele scrise cu pri­vire­ la o colaborare, nu sunt de­cât dorinţele grăbite de putere ale unora iorghişti, dorinţi care au a­­vut însă darul să enerveze pe d. Iorga. Pe de altă parte, unii guverna­mentali cred că prin intrarea grupului iorghist în guvern s’ar rezolvi criza ce bântue partidul poporului, din cauza nemulțumiri­lor unor ministeriabili. D. Averescu însă, e în aștepta­rea desfășurăreî evenimentelor, de­ocamdată. D. I. Mitilineu, ministru de ex­terne a primit azi la ora 9 într’o lungă audienţă pe d. I. Alexinski fruntaş al emigranţilor ruşi. D. I. Alexinski a arătat care e punctul de vedere al emigranţilor în chestiunea Basarabiei. Cum se organizează munca la „ministerul muncea“ — O direcţiune-fantoma... — Zia re­to şi „Monitorul Oficial“ au publicat ştirea următoare: „D. A. V. Gădei, fost director general­ în ministerul muncii, coo­peraţiei şi asigurărilor sociale a fost angajat ca diurnist pentru conducerea şi coordonarea tuturor lucrărilor pregătitoare în legătură cu întocmiea proectului de lege privitor la încurajarea construirii de locuinţe prin toate mijloacele: societăţi, cooperative, etc. „Personalul din fosta direcţie a construcţiilor, care, în urma modi­­ficărei legei construcţiilor, a fost împărţit la alte direcţiuni din mi­nister, va executa lucrările ce i se vor da de d. A. Gădei în scopul mai sus arătat. Am reprodus înadins, textual, de­­ciziunea privitoare la numirea d-lui Gâdei, pentru ca să se vadă ferii cum se „organizează“ manca la mi­nisterul, condus de d-l Trancu-Iaşi . Funcţionarii unei direcţiuni des­fiinţate, înpărţiţi la alte direcţiuni din minister, sunt totuşi însărci­naţi să execute lucrări într’o direc­­ţiune-fantomă condusă de un fost funcţionar diurnist... Să se mai spună că la ministerul mance! nu se munceşte în ordine şi cu spor! la Sttraul Fuzlimel ARDELENII împotriva giţei FUZIUNI PRIPITE Un «rus» Important va «ere d-lui Manîu — M—» ——mmummamm«u——mmmm amânarea ratificares fuziune! — O problemă ce trebue studiată de urgență — 7i-sa va expune punctul său de vedere printr'o scrisoare — D. dr. Lupu s’a înapoiat azi de la Iași, unde a fost achitat în­­tr’un proces de presă. Prietenii d-sale cari l-au văzut atât la Iaşi cât şi la Bucureşti, afirmă că d. dr. Lupu a rămas ne­schimbat în părerea sa, că o fu­ziune cu naţionalii nu-i în avan­tajul partidului ţărănist. Se afirmă, deci, că d-sa nu va participa la congresul de Dumi­nica, ci se va mărgini să adrese­ze o scrisoare Congresului, în care îşi va expune punctul său de vedere,­­ contrariu fuziunei. In încheere, d-sa va arăta, în­să, că se supune votului congresu­lui, rămânând ca viitorul, să do­vedească dacă a avut dreptate sau nu. Se ştie că Franţa, Germania, Bel­gia şi Luxemburgul au ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte stabi­lirea unui cartel pentru vânzarea pretinselor lor metalurgice. Această organizaţie de vânzare interesează de aproape ţările de pe continent cari au industrii de fier mai importante şi cari trebue să trăiască şi prin exportul acestor produse. Fără îndoială că această ches­tiune interesează și România, care posedă o industrie metalurgică, nu însă de export, și care nu satisface decât o parte din nevoile ei In­terne. De aceea la noi problema e mai complexă. Prin urmare, in momentul când industria noastră metalurgică înce­pătoare este atrasă ca să intre în acest cartel, este nevoie să se a­­firme o politică de Stat a fierului şi pentru ca nu cumva printr’o mă­sură pripită, mâine economia noas­tră naţională, — atât în ceea­ ce pri­veşte interesul industriei cât şi a­­ctelea ale consumaţiunei, — să nu se găsească într’o situations difi­cilă. Cel în drept sunt datori să stu­dieze de urgenţă problema ce se pune, şi să fixeze politica de Stat care să concorde cu interesele noas­tre generale economice. S’au mai solidarizat la acţiunea d-lui C. Argetoianu, următorii „ _ J u vij. li V \J • ul/ tj IU O'-V )I/U, tvl n­­u e mai buna ca a noastră, Italia a membri ai partidului national­­semnat cu Romania un tratat, in virtutea căruia, în schimbul unui împrumut relativ minim, obţine o parte din petrolul brut, din re­­devenţele de care dispune statul român, cum şi anumite concesiuni prelevate asupra terenurilor pe­trolifere româneşti". Afirmaţiile revistei franceze ne dovedeşte ceiace întreaga opinie publică românească ştie­ că guver­nul român s’a angajat, într’o poli­tică, de concesiuni periculoase. Şi totuşi acesti guvern mai crede că poate ţine ascunsă o astfel de chestiune. Alexandru Periețeanu, inginer inspector general, fost director ge­neral C. F. R. P. Noica, fost de­putat. General M. Aslan, fost sena­tor. Nicolae Lahovary, fost depu­tat, fost senator. 1. Mitache fost prefect Husi, G. Berea, fost pre­fect, vice­președinte al organiza­ţiei Constanţa, inginer V. Toro­­ceanu şi S. Bayer, avocat. Lordul D’Abernon, ambasado­rul englez din Berlin a dat asea­ră un banchet de adio, la care a participat şi preşedintele Hinden­burg. W­P. ...... i**.*>•: *.?• -V. ’*' u;ţj /.». ;• VlTTOKl'K Ultima őrá tele ■mmk snruflŢm «M-.ERreRŢiffyşaAA BULETINUL« AZI: Joi 7 Octombrie 19Z6 Primul congres al Uniunei pa­n-europene a luat sfârşit, hotărind lansarea unui manifest către Europa prin care se va declara că Uniu­nea aceasta va lupta să pună capăt certurilor dintre popoarele Eu­ropei, să desfiinţeze frontierele europene cari sunt prilej de războae, să înlăture războiul prin justiţia arbitrală, să desfiinţeze vămile prin o comunitate economică europeană şi să înlăture oprimarea naţiona­lităţilor prin acordare de drepturi naţionale­­egale. Pornită din cercuri vieneze ide­ea aceasta a pan-Europ­ei face şi ca parte din seria încercărilor cari nu îndrăznesc să apară sub fir­ma ţărei de la care pornesc, tocmai fiindcă sub firma de modernizare a vieţei internaţionale urmăresc scopuri nemărturisite. De fapt iniţia­tiva de la Viena ascunde o mişcare pan-germanistă care sub firma pan-Europei e soră bună cu Mittel-Europa de eri. De aceia în ceia ce ne priveşte este prudent să fim băgători de seamă ca să nu servim larg să voim cu ajutorul nostru scopuri şi interese împotriva propriu­lui nostru interes. Agenţia „Ştefani“ transmite o notă foarte călduroasă pentru primirea pe care d-nul Mussolini a făcut-o la Roma d-lui Burolf, mi­nistrul de externe al Bulgariei. Bi­n, asemenea note ale agenţiei afi­­cioase italiene apar tot mai lămurit intenţinile d-lui Mussolini în vederea viitoarei d-sale acţiuni pol­­ice î». Balcani, pe care amimn costuri recente o desemnează de mai înainte. Guvernul englez se arată hotărît să termine de data aceasta cu tărăgănările interminabile ale conducătorilor mini­eri. In acest scop guvernul de la Londra a dat un ultimatum Conferinţei delegaţilor mi­nieri să răspundă până la 7 octombrie, adică până azi, dacă acceptă sau nu condiţiunile guvernului, de­oare­ce nu mai poate fi vorba de o amânare. In caz contrar, guvernul va considera oferta sa ca anulată. In acelaşi timp o altă telegramă din Londra anunţă că încă 5.000 de lucrători au reintrat în mina. Se pare, deci, că guvernul vrea să profite de curentul favorabil re­luarea lucrului ca să constrângă la pace pe conducătorii grevei. 3a trans-Jorlani* j$fa#sî»! congresului Se cere desfiinţarea fron­tierelor... Viena. 7 (Rador). — Primul con­gres pan-european şi-a terminat ori sesiunea printr’o şedinţa festivă, înainte de a se despărţi, delegaţii au luat cunoştinţă de manifestul ce va fi adresat întregei Europe cu prilejul primului congres. Manifes­tul declară că Uniunea pan-euro­­peană a fost întemeiată pentru a pune capăt certurilor dintre euro­peni, pentru a înmormânta urile politice, economice şi naţionale din­tre popoatele Europei, pentru a desfiinţa frontierele europene, care împiedecă desvoltarea economică şi periclitează pacea. Uniunea com-eu­­ropeană voeşte să înlăture războiul prin justiţia arbitrală, vămile prin­­tr-o comunitate economică europea­nă, oprimarea naţionalităţilor prin drepturi naţionale egale. Acest pro­gram singur, declară manifestat poate salva Europa de proirea po­litică și economică. eu năvălit mii d de bandiţi Lortara 7* (Rador). — Ziarul „Dany Express" primeşte ştirea din Erusalim după care cinc: 6­­i de bandiţi ar fi cotropit Mudavvara în Transiordania­­masacrând peste 100 au locui, ton Spre o în­ţelegere economică ger­­mano-englegă Berlin, 7 (Rador). — Ziarele a­­nunţă că marea industrie germa­nă a primit o invitaţie din par­tea cercurilor industriale brita­nice pentru a lua parte la o con­vorbire le Londra privitoare la o înțelegere economică germano­­engleză. Ultima oră politică Abia câteva zile ne desparte de congresele partidelor naţional şi ţărănesc, fără ca până acum să se manifeste din vre-o parte tendinţa unei apropieri reale. Hotărârile luate în şedinţele de la 211 Sept. ale comitetelor respec­tive, sub presiunea d-lor Mihala­­che şi Maniu au rămas numai pe hârtie. Ele n’au produs nici un „en­tuziasm“ şi nimeni nu s’a grăbit să le dea curs. Dimpotrvă, micile şi marile în­şelătorii întrebuinţate atât de d. Maniu cât şi de d. Mihalache pen­tru a ajunge la „fuziune“, au eşit in acest timp la iveală, indispu­­nând pe mulţi din acei cari se re­semnaseră la acest act, pe care-l considerau drept un rău necesar. Astfel chestiunea celei­ de-a doua exproprieri, în care s-a evi­denţiat deosebirea fundamentală de concepţii între naţionalişti şi ţărănişti, a ridicat legitime suspi­ciuni în ambele tabere. Formula d-lui Maniu, de­ a considera acest punct de program ca un mijloc de agitare a maselor, fără însă a se urmări serios realizarea lui,­­ nu mulţumeşte nici pe naţiona­lişti nici pe ţărănişti. Căci ar fi straniu de văzut în jud. Ialomiţa de pildă, pe d. Mişu Cantacuzino, vii­torul şef, „agitând“ massele cu a doua expropriere, în timp ce la Bucureşti ar lupta cu d. Miha­lache ca ea să nu se realizeze. Dealtfel ridiculul acestei situaţi­uni a fost sezisat atât de d. Ar­getoianu cât şi de d. N. Iorga şi d. dr. Lupu, iar în congres parti­zanii Domniilor lor vor pune în mod lămurit chestiunea, — d. Mi­halache ca şi d. Maniu neputân­­du-se sustrage dela un răspuns precis. Chestiunea d-lui Stere con­tinuă de asemenea să agite pe acei cari n’au fost păcă­liţi de momentana d-sale dis­pariţie. Se cunoaşte îndea­juns ambiţiunea pe care o nutreşte mentorul d-lui Mi­halache pentru ca cei mai mulţi dintre fuzionaţii mai puţin încrezători ca d. Ma­niu, să nu-şi dea seama înco­tro va îndrepta primii paşi ai partidului această piază­­rea a vieţei noastre publice. # In uit­i­iile zile­­i mai ales după plecarea d-lui Argetoianu, atât d. Maniu cât şi­ d. Mihalache au du­blat­­ eforturile pentru liniştirea partizanilor dela centru şi împă­carea celor din provincie. Primul a trebuit să dea explica­ting asupra jignirei ce s’a adus delegaţiunei permanente, prezen­­tându-i-se statutul partidului ră­­nesc spr­e votare, ca şi cum ar­ fi fost unul original. — „Mă întreb, spunea un frun­taş naţionalist membru al dele­­gaţiunei permanente, — daca în­treaga fuziune nu e o înşelătorie de acelaş gen. In toate direcţia» nile noi am adoptat concepţiile ţărăniste, sau mai exact ale d-lui Stere, schimbând doar cuvintele cu care erau exprimate. Şi dacă în titulatura noului partid nume­le nostru este în frunte, apoi ţă­răniştii s’au răzbunat îndeajuns lăsându-ne în toate părţile la coadă“. Retragerea d-ui Argeto­ianu şi destăinuirile la cari a dat naştere a provocat o a­­devărată revoluţie. Atât în Ardeal cât şi în ve­chiul Regat ochii naţionali­ştilor s’au deschis. Partizanii D-lui Maniu văd astăzi pră­pastia către care se îndreap­tă. Dealtfel şi înainte de acest eveniment, incidentul penibil din faţa cafenelei Capşa un­de deputatul ţărănist Mirto a fost lovit de fruntaşul naţi­onalist Slăvescu, ne arăta pe deplin starea de spirit ce dom­neşte în organizaţiunile jude­ţene. De asemenea grave ne­înţelegeri au izbucnit la Iaşi şi în alte numeroase centre astfel că alegerea delegaţi­lor pentru congresele respec­tive se face într’o atmosferă foarte grea. Unul din fruntaşii ţărănişti ne-a declarat în această privinţă: „In fiecare din cluburile noas­tre, ca şi în acele naţionaliste s’au format două curente. Unul pen­tru fuziune, altul contra. Pentru aceasta alegerea delegaţilor pen­tru congres merge greu. Toate vechile neînţelegeri şi animozi­tăţi au apărut cu acest prilej şi mă tem că în loc să ne întărim, vom înregistra o fărimitare a *• «­ multora deţene“, din organizaţiunile lui D. Mihalache, a căutat să influ­enţeze cât a putut în special pe amicii d-lui dr. Lupu. D-sa prezintă fuziunea cu par­tidul naţional ca o izbândă a con­cepţiilor ţărăniste şi a organizaţi­­unilor acestui partid. Dar d. dr. Lupu, intratabil, ră­mâne la punctul său de vedere. In această privinţă o ma­nifestaţie caracteristică s’a De altfel alţi fruntaşi naţionalişti ca şi ţărănişti, au o situaţie tot atât de tragică. Astfel d. Pavlică Brătă­­şanu se trezeşte deodată în tabăra d-lui Stere, trădătorul pe care-l în­fiera până ori Apoi amicii D-lui Argetoianu, în perspectivă de-a fi păcăliţi în noile organizaţiuni judeţene, se asociază în totul cu şeful lor res­pingând fuziunea. O consfătuire a acestora a adus produs cu ocazia conferinţei­ în discuţie o întreagă serie de d-lui Charles Mecir, fruntaş­­puncte obscure, a căror lămuri ţărănist cehoslovac. Confe­renţiarul, recomandat căl­duros auditorului de către d. dr. Lupu a susţinut, viu apro­bat de acesta, internaţiona­lismul mişcărei ţărăniste şi a arătat necesitatea interna­ţionalei verzi, care luptă nu pentru confiscarea pământu­rilor, ci pentru exproprierea totală. D. Mişu Cantacuzino tre­bue să fie încântat de aceas­tă perspectivă cu atât mai mult cu cât ţărăniştii au pus condiţie expresă ca D-sa să nu fie între cei doi vicepre­şedinţi la cari au drept naţio­naliştii în noul partid deoare­ce compromite cauza „demo­­ ra‘e. mp. Pin culisele Fuziunei !NAJUNUL CONGRESULUI partidului naţional şi al celui ţărănesc —Neînţelegerile continuă.— Sforţările d-lor Maniu şi Mihalache— oraţiei“!!! re duce fatal la ruperea fuziunei. In asemenea condifii sus con­­ctrssele tie Duminică vor îi un prilej deosebit de binevenit am­belor partide pentru a afirma „solidaritatea“ l or şi a mani­­esta entuziast în favoarea fu­­ziunei, spulberând „calomniile oligarhiei". Cam s’arunti însă lucrurile se pare că înVsala „Amiciţia'' ca şi la „Transilvania“, vor avea loc şedinţe furtunoase ce vor face ca fuziunea să apară în adevărata ei vaioare mo­­­ r Xisostok uMi Consilii!! Ministrul de firaaiile pentru stricte e«©m©mli bugetare Membrii guvernului s’au în­trunit în consiliu dela 11 la orele 2 fără un sfert. La ordinea zilei chestiuni în legătură cu budgetul pentru anul viitor. D-l ministru de finanţe a insistat, în deosebi, asupra nevoei de a se limita cheltuelile, prin­tr’o politică strictă d­ a economii, cari neexcluzând executarea la­ ora 2 a a. Miniştri de azi crărilor de interes urgent să nu permită cheltueli inutile. O exagerată creştere a chelue- lilor ar constitui o primejdie pen­tru ţară. Declaraţiile d-lui I. Lapedate au suscitat disecații aprinsa în consiliu. S’au rezolvat apoi chestiile cu­rente. 3 PARIS, 7 (Rador). — In le­gătură cu înştiinţarea trimi­să de d. Poincare preşedin­telui, Comisiunei financiare a Camerei, arătând că guver­nul va cere parlamentului încă în cursul acestui an ra­tificarea acordului de la Was­hington, ziarele află că acor­dul va fi votat fără nici o modificare. Rezervele rela­tive la clauza transferului şi a salvgardării, vor fi formu­late ca un preambul al ratifi­cării acordului, pentru a per­mite parlamentului să-şi ex­prime dorinţele sale. In vir­tutea acestui preambul va avea loc apoi un schimb de scrisori între guvernul fran­cez şi guvernul american. Se anunţă că Statele Unite ar fi dispuse să accepte o aseme­nea procedură. In general, ziarele aprobă hotărîrea guvernului de a ra­tifica acordurile de la Londra şi Washington. „Figaro” de­clară că ratificarea este con­formă unei necesităţi poli­tice. „Ere Nouvelle” se ralia­ză punctului de vedere al gu­vernului declarând că rezer­vele în legătură cu ratifica­rea corespund dorinţei una­nime a opiniei publice fran­ceze. „LOeuvre” află că în sâ­nul comisiunei financiare s’a manifestat o opoziţie catego­rică împotriva ratificării tex­tului integral al acordului Mellon Berenger.­te de Krasin, referitor la relaţia nile comerciale dintre Anglia şi soviete reprezentantul rus a ţinut să afirme că ele nu sunt aşa cum ar fi trebuit să fie. D. Richard Tweed, preşedintele asociaţiei creditorilor britanici ai Rusiei, — într’un recent discurs a relevat declaraţiile lui Krassin a­­m­iţând că sovietele sunt responsa­bile de această situaţie. Ele au distrus încredera poporului bri­tanic nevoind să recunoască da­toriile comerciale, împrumuturile luate precum şi prin confiscarea tuturor proprietăţilor engleze din Rusia. D. Tweed a încheiat spu­nând că în misiunea ce are la Londra, Krassin îşi va da seamă că toate eforturile sale vor fi ză­dărnicite atât timp cât sovietele nu-şi vor recunoaşte obligaţiuni­le contractate. Guvernul britanic este pe deplin lămurit în această MAȚILE COMERCIALE dintre ftsmijTsî ausiA — la farul cgedaralligor Bui_Krasin — Presa franceiă șl RATITICăREA ACCEBU1ILOR — ■—Mtim—rai I peUSai Londra. — In declarațiile făcu­ pilv*nta‘

Next