Viitorul, decembrie 1926 (Anul 19, nr. 5629-5654)

1926-12-01 / nr. 5629

Anul al noua«spre gemerea Wo. 5629 6 PAGINI Miercuri 1 decembrie 1926 2 LEI EX. in TARA 4LEI e^.lr stmiPBtde ABONAMENTE IN TARA un an — — — — 200 lei Sase luni — — — 250 » Trei -------------125 » In streinitate Un an— — — — 1200 lei Sase luni — — — 600 » Trei ---------— 300 * * * REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREŞTI STR. EDGART) QUINEZT No. 2 || STRADA ACADEMIEI No 1T Telei nan.lei Direcţia 11/33, Redacţia al Administraţia 19/23 al 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct le Administraţia ziarului Mr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2LEI EX. In TARA 4 LEI n în streinutoft In final uoul congres Demagogia AGRARA - Cum se demască - Terenul pe care demagogia partidului ţărănist s’a deslănţuit cu o deşănţare mai primejdioasă a fost problema agrară, întrucât această grupare îşi sprijinea existenţa numai pe exploatarea nevoilor populaţiunei rurale, ea a întrebuinţat toate mijloacele pentru crearea şi menţinerea unei stări de permanentă tulburare în lumea de la sate. Intre aceste mijloace, se ştie, că au fost şi punctele din programul anunţat cu prilejul ultimei fuziuni cu partidul naţional, privitoare la revizuirea împroprietăririlor şi la o nouă expropriere. Opinia publică a înţeles la ce consecinţe dezastruoase ar conduce o eventuală realizare a unor asemena puncte din programul agrar al noului partid, după cum era uşor de înţeles şi interesele condamnabile pe care le urmărea partidul fuzionaţilor prin enunţarea revizuirii împroprietăririlor şi a unei noui exproprieri. Dar şi aceste două puncte de program, ca şi întreaga politică agrară a grupărei ţărăniste nu erau decât o maşinaţiune demagogică, pusă în mişcare pentru a zdruncina roadele marei opere agrare înfăptuită de partidul naţional-liberal şi pentru a preia în lumea de la sate o atmosferă de tulburare şi de nesiguranţă, prielnică agitaţiunilor demagogice şi curentelor subversive. Demagogia ţărănistă însă, se demască singură, prin propriile ei manifestaţiuni, pe care calculele oportunismului şi ale duplicităţei nu le pot îndeajuns masca sau evita. Ultimul congres al sindicatelor agricole ţinut la Brăila a fost una din ocaziunile în care demagogia ţărănistă a trebuit să se demaşte singură. La acest congres, prezidat de ministrul agricolturei, el însuşi un mare agricultor, partidul naţional-ţărănist a ţinut să-şi spună cuvântul printr’un reprezentant autorizat, care a ţinut să scuze faptul că d. Mihalache n’a putut răspunde invitaţiunei... d-lui Lucasievici şi să precizeze punctul de vedere al partidului naţionalţărănist faţă de politica marilor agricultori. De astă dată, în mijlocul reprezentanţilor marilor proprietari, propuristul d-lui Mihalache , n’a vorbit nici despre revizuirea împroprietăririlor şi nici despre cea de a doua expropriere. In schimb, reprezentantul partidului naţional-ţărănist a declarat că programul acestui partid nu este un program de „desbinare“, ci un „program de solidarizare a tuturor agricultorilor mari şi miei“. Dacă programul luptei de clasă nu este o politică de desbinare şi dacă preconizarea unei noui exproprieri este un program de solidarizare a tuturor agricultorilor mai şi mici, — atunci cuvintele încetează de a mai avea înţelesul lor obicinuit, iar demagogia ţărănistă şi-a pierdut complect cârma şi s’a încurcat în propriile ei iţe. astă dată, situaţiunile sunt definitiv lămurite şi programul agrar al partidului naţional-ţărănist bine fixat, cu marii proprietari la Brăila şi cu a doua expropriere la sate. Luptă de clasă la sate şi politică de „solidarizare“ la oraşe, înşelătorie la sate şi înşelătorie la oraşe. Asta e soarta demagogilor. Când întârzie să le demaşte alţii, se demască singure. NOTE Maeştrii râsnim in AUtUfcHSE In fine marele Courteline, „le neveu de Moliere“ — desigur un nepot mai autentic decât d. Duhamel, autorul „Societăţei atleţilor spirituali“ — a intrat în Academia literară care poartă numele unul din cei mai puri stilişti-artişti ai Franţei, marele Goncourt. După o întârziere care găseşte pe autorul lui „Boubouroche“, bătrân şi invalid, în fine uşile Academiei Goncourt sau deschis, şi admirabilul observator al ridicolului omenesc, a putut intra. Cu un an sau doi înainte Academia franceză, şi-a adus aminte de „nepotul lui Moliére“ şi i-a acordat — oh ! nu un fotoliu, aceasta ar fi fost prea mult ! — ci un premiu mare. Era o atenţiune deosebită pe care gravitatea o da râsului; şi era un gest de liberaţiune, ca un areopagul ce se ocupă de câteva secole cu alcătuirea Dicţionarului, şi care îşi începe activitatea cu solemnitatea lui Corneille, să se recompenseze pe acela care a făcut pe contemporanii săi să râdă cu lacrimi getind Le Train de 80. 47, Messieurs les rends di crir ! Totuşi, în ciuda „nemuritorilor“, Courteline va continua să fie etern, chiar dacă n'a putut intra în Academie. El a făcut un pact cu Dumnezeu, care e mai mare decât aşezământul lui Richelieu, ca să trăiască in cursul secolilor fiind reprezentantul autentic al spiritului francez, al veseliei galice, al acelei vieţi care se caracterisă prin geniul lui Rabelais, ca şi prin vinul generos al Champagne-ei ! Courteline va trăi, după cum spunea odată Haşdeu al nostru vorbind de Eminescu: „Eminescu a murit nebun“, — dar va trăi vecinie, dar vor muri toţi înţelepţii cari au lăsat, lasă şi vor lăsa să moară un Eminescu !“. Dar viaţa lui Courteline ne aduce aminte pe Caragiale al nostru. Intr’o vreme în care Academia primia pe alcătuitori de snoave, ea nici nu voia să ştie că trăeşte un geniu comic, care in literatura universală poate sta cu demnitate şi cu drepturi. Din nefericire, la noi ca şi aiurea, instituţiile întemeiate pe tradiţie, socotesc ca o notă inferioară, talentul comic al unui autor. Pentru unii oameni gravi, cel ce face pe alţii să râdă nu e destul el Însuşi de serios. Totuşi adevărul e altul. Un autor comic este un observator subtil al defectelor naturii omeneşti, al lipsurilor semenilor săli . Acest dar al firei sale este sinonim cu darul marilor savanţi ai lumei, care fac din observaţie, metoda prin care ei descoper marile adevăruri ale lumei : Ce greu este a face pe alţii să râdă ! Ce imensă putere de concentrare a intuiţiei, unită cu meşteşugul stilului îi trebue unui comic, ca să facă să explodeze energia din alţii şi astfel să-i facă să râdă. Un Courteline, sau un Caragiale sunt mai aproape de geniu, decât chiar Bossaet I PETRONIUS DIN REFLECŢIILE ui ţărănist Adunate de ION GUNOIERU N’ai carte, ai parte... în politică1. * Cine fuge de catedra şcoalei primare, ajunge la tribuna Camerei deputaţilor. * N’am avut niciodată teamă că voi înebuni de prea multă învăţătură. * In materie de reclamă politică, să nu mă întrebaţi pe mine: „Pe unde scoţi cămaşa In faţa mea se ploconesc şi unii dintre domnii profesori universitari. Asta înseamnă că învăţătura nu foloseşte la nimic, în politică. * Ţărănismul fără Madgiaru, e ca nunta fără lăutari. Dintr’un ţăran pot face un ţărănist, dar dintr’un ţărănist mi-e imposibil să fac un ţăran. Dacă la Carul votului s’ar înjuga şi boii, apoi fără îndoială că eu aşi cel mai chemat să-l conduc. * Decât să’ te bizui pe coarnele plugului, mai bine te razemi pe ale plugarului. * Ţăranul umblă după tot, ţărănistul după vot. * Şi la sate — ca şi în oraşe — ar învinge, în alegeri, partidul ţărănist dacă ţăranii ar fi... evrei. * Contopirea partidelor, e moartea partizanilor. * Din pământ ies grânele şi... voturile. * Boul munceşte pentru ţăran, ţăranul pentru ţărănist, ţărănistul pentru democraţi şi democraţii pentru... Moscova Când pe ţăran îl roade opinca, ţărănistul îşi schimbă pantofii. * Boul e tovarăşul ţăranilor, iar Lupu al ţărăniştilor. * Dacă’ Haret ar fi desfiinţat şcoalele — cum le desfiinţează d. Petrovici — apoi partidul ţărănist ar fi fost astăzi şi mai puternic decât este. * O turmă fără cioban e ca partidul ţărănist cu Maniu în frunte. * Singura deosebire dintre mine şi Musolini, e... culoarea cămăşii. * De nu eram Mihalache cel Ion, aşi fi dorit să fiu... Mihalache Cogălniceanu. * Ţăranul trăeşte de pe urma plugului, ţărănistul de pe urma plugarului. In război, au luptat ţăranii, iar ţărăniştii au fost decoraţi. * Ţăranul munceşte la soare, iar ţărănistul meditează la răcoare. * Ţăranul lucrează cu sapa, iar ţărănistul cu... Blank. * „Cămaşa fericitului“ o poartă ţărănistul. De n’ajungeam ministru, mă mulţumeam s’ajung sub revizor şcolar. Dar roata lumii, nu-i roata carului. Mai bine ţăran ciocoit, ciocoi ţărănit, decât Şi I« Cogălniceanu îl chema tot Mihalache. * Puterea lui Samson sta în păr. A mea stă în cămaşă. Să mă ferească Dumnezeu de o Dalilă... nefuzionată. Şi Zelea Codreanu umblă cu cămaşa afară, totuşi gazetele democrate nu-l pot suferi. Asta înseamnă că numai cămaşa mea reprezintă un simbol... anumit. « Boii se lasă pe tânjală, ţărăniştii pe... Maniu. Decât „luminător la sate“, mai bine bec electric într’un Watter- Closet de hotel. * De n’aşi fi făcut politică, nici n’aş fi ştiut ce e aia fuziune. Şi iată-mă acum şi... fuzionat. * De n’ar fi existat publicişti evrei, apoi, cu siguranţă, partidul ţărănist rămânea fără organ de luptă pentru susţinerea drepturilor ţăranului român * înţeleg să ne cultivăm pământul... Dar să ne cultivăm noi singuri, asta n’o pricep. Ţărănistul trece, ţăranul rămâne. * Ca să fii ţăran, trebue să’ fi român; ca să fii ţărănist poţi si fii şi... Bergman. * In ţara analfabeţilor, şi ţârănistul e împărat. • Şi Rabindranath-Tagore trebu să fie ţărănist. Altfel n’ar predici numai în cămaşă. * Când şi ţăranul cel mai pros îşi va băga cămaşa în iţari, atunci să ştiţi că s’a isprăvit şi ei partidul ţărănist. * In politică nu trebue să-ţi da poalele cămăşei peste cap. * Se vede că Maniu s’a hotărâ s’ajungă singur la putere, de vreme ce s’a unit cu partidul ţarănist şi nu cu altul. La 6 Decembrie se va deschide la Geneva sesiunea consiliului Societăţei Naţiunilor. In „Matin“ d. Jules Sauenwein analizând programul acestor noui şedinţe, face următoarele observaţiuni : — Prima impresie citind acel program, este că de astă dată chestiunile ce vor fi desbătute de consiliu ar fi de puţină importanţă. E vorba în speţă de reducerea armamentelor, chestiune în care nimeni nu mai are multă nădejde, apoi de o chestiune a refugiaţilor de diferite naţionalităţi , de guvernul din Sarre, de falsificările de bani şi alte diferite chestiuni tehnice. Dacă într'adevăr n'ar fi și altceva de discutat, nu s’ar prea înţelege de ce d. Briand insotit de d. Paul Boncour, sir Austen Chamberlain si d. Strosemann, s'ar mai osteni să plece la Geneva. In realitate însă, sub fațada unei chestiuni technice — cea a controlului militar — va fi desbătută întreaga politică europeană, în convorbirile personale dintre miniştrii responsabili, la cari după toată logica, va trebui să se asocieze şi d. Mussolini. Chestiunea armamentelor Trecând la chestiunea cea mai însemnată din programul sesiunei d. Jules Saurwein expune cazul german al armamentelor. Guvernul din Berlin susţine că a îndeplinit complect obligaţiunile desarmărei conform celor stabilite prin tratatul de la Versailles. Preşedintele comisiunei interaliate de control, d. general Walch, declară Insă că afirmaţiunea germană nu este tocmai bine întemeiată şi că mai sunt încă unele observaţii de făcut. Astfel, fortificaţiile de la Koenigsburg şi din alte câteva locuri rămase în fiinţă, activitatea societăţilor patriotice, etc. Se poate totuşi spune că sfârşitul controlului se apropie. După retragerea comisiunilor militare din Germania, art. 213 din tratatul de pace prevede ca sarcina de a supraveghia armamentelor revine Societăţei Naţiunilor. Din 1924, organismele din Geneva au studiat forma ce va trebui să fie dată acestui control general. In tratatul de pace, e vorba de „investigaţiuni“. Germanii sprijiniţi într’o anumită măsură de englezi, se opun ori cărei forme de contro lori organizaţi In mod stabil, adică intr’un consiliu permanent. Alături de controllul general, este şi controlul special al zonei demilitarizate. Controlul Societăţei Nasţiuiţilor trebue precizat —o—Hamuim—m» ■na—aa Delegaţii francezi şi cu deosebire, d. Paul Boncour s'a ocupat de aproape de această chestiune. Şi aci, germanii referindu-se la litera tratatelor sunt cu totul ostili oricărei organizaţii ce ar avea chiar pe departe aspectul unei comisii de anchete, fie pe teritoriul german fie în imediata apropiere Opinia franceză însă este absolut convinsă de necesitatea ca rolul Societatei Naţiunilor’, trebue să fie precizat înainte de încetarea supravegherii comisiilor interaliate militari. Docă la Geneva vor începe discu-ţiile asupra controlului stabil din punct de vedere juridic, argumentele nu vor avea mare tărie, insă pe lângă formulele juridice stau realităţile politice. Cea mai importantă este că „de trei luni, germanii sunt solicitatorii“. Ei cer uşurări importante în tratatul de pace şi mai întâi de toate, cer, încetarea anticipată a ocupaţiei renane. Deci nu se poate stabili o înţelegere fără a fi organizat un control serios pentru garantarea viitorului. Ocupaţia militară poate fi scurtată . S’ar putea scurta ocupaţia, dar cu singura condiţie că de acum chiar să urmeze, după trupele de ocupaţie o organizare solidă a controlului Societăţii Naţiunilor. Această organizare precisă ar putea face ca parlamentul francez să accepte o anticipaţie a termenelor de evacuare. In acest sens, tratativele sunt posibile şi pot fi rodnice, — insistă ziaristul francez — adăugând că numai primind aceste coindiţii, ori care ar fi guvernul german ,se va putea obţine satisfacţia dorită. Insă atari discuţii nu pot avea loc în acelaş timp cu desbaterile technice. Ele se pot face numai dacă s'ar discuta întreaga politică europeană , aşa cum a fost începută la Thoiry. Şi după cele stabilite prin tratatele de la Locarno, negreşit că în marginile posibilităţilor, aliaţii sunt dispuşi să-şi asigure colaborarea sinceră şi cinstită a Germaniei în politica europeană. Insă discuţia atât de vastă vor putea avea loc chiar la Geneva în decursul sesiunei de la 6 Decembrie ? Pentru pacea Europei însă, mai emanda■SSTîyiuf1 .şi discuţii se impun, pentru o deplină clarificare. La GENEVA Lucrările Consiliului SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR Ce chestiune se vor discuta în sesiunea care se va deschide la 6 decembrie FLUCTUA fiUNILE francului francez — Părerile d-lui Mellon — Din Washington se anunţă că d. Mellon, ministrul de finanţe al Statelor Unite, a declarat de curând că după părerea sa, actualele fluctuationi ale cursului francului francez ar fi evitate dacă Franţa, urmând exemplul Angliei şi al Belgiei ar adopta pentru moneta sa etalonul de aur. ZI CU ZI „Lupta” protestează contra hotărîrei preşedintelui Senatului de-a nu se publica în „Monitor” discursul ofensator al rabinului Tirelsohn. Firește ziarul anumit n’are nici-un cuvânt de spus contra rabinului, ci fulgerile se îndreptă contra celor ce n’au îngăduit să se dea o publicitate jicnitoare. Se desvălueşte o întreagă lume. Din iniţiativa d-lui Rădulescu- Motru s’a depus un proect de lege care ar reglementa şi organiza acordarea funeraliilor naţionale. Lucru acesta ar fi bun, dar are un singur cusur. Dacă nu se pot acorda aceste onorurui postume, decât în urma unei legi trecute prin ambele corpuri legiuitoare, funeraliile vor veni într’o vreme, când poate că şi amintirea defunctului e uitată ! A le da în forma aceasta înseamnă a nu le da de fel ! Un ziar anunţă că ministeriabilii avereseani se lucrează între ei pentm a trece pe banca ministerială. Se lucrează acum, pentrucă ştiu că nu vor lucra nimic, în afară de lucrăturile inerente celor ce nu fac nimic. * „Ţara posedă în partidul naţional-ţărănesc un instrument de guvernare“ aşa scrie „România“. La drept vorbind acest partid se oferă de mult a guverna ţara şi ţara ingrată nu înţelege folosul ce l-ar avea acceptând oferta. Ţară ingrată! IAR „pertractări“... Opinia publică era în drept să spere că, odată cu fuziunea, să se termine si ridicululpertractărilor“. Partidul national ţărănesc n’a înţeles însă, ca cel puţin această speraftfS.T s2T d^feaUzezT 'rftPmpotrivă, niciodată n’a pertractat mai mult, ca acum. In fata unui eveniment, care pentru întreaga tară si pentru oamenii politici conştienti, este definitiv si irevocabil hotărât, fruntaşii naţionalişti si ţărănişti pertractează. Se întrunesc se ceartă, hotărăsc refac hotărîrile, dau comunicate, le retrag, si apoi per tractează din nou. Sistemul ameninţă să continue la infinit■ El produce în partidul fuzionat o continuă stare de enervare, iar în opinia publică un sentiment de dezgust. Acei cari îl practică urmăresc beneficii personale mai mult sau mai puţin imediate. Fie că pertractează d- Madgearu cu d. Dobrescu asupra şefiei capitalei, fie că se dispută comitetul de patru, biroul sau alt consiliu suprem, asupra evenimentului de la 1 i Ianuarie, domneşte acelaş dispreţ da interesele ţatei. Un egoism feroce face pe aceşti fruntaşi să nu se gândească decât la mijloacele prin cari ar trage foloase, chiar din nenorocirile unui neam întreg. In partidul fuzionat nu se cunoaşte nici omenia, nici drumul drept. Sa pare însă că si episodul acesta din zbuciumatul roman national tărănesc se apropie de sfârşit. Gravele disensiuni prezente, nu pot avea altă semnificaţie. Căci coeziunea si forţa unui partid nu se dovedesc si nu se menţin prin violenţele din Parlament, ci prin munca serioasă constructivă. Ori de acest teren partidul d-lor Maniu şi Mihalache, nu s’a putut manifesta fiind continuu preocupat cu pertractările-' O FUNDAŢIUNE In America internaţională a presei — Senatorul american Haines a realizat un vechi vis al ziariştilor. — Un palat al gazetarilor din toată lumea Un cămin al ziariştilor, o casă de retragere a lor, iată dorinţa acestor profesionşti ai scrisului cotidian, iată visul lor de totdeauna. Acest vis este aproape o realitate astăzi, graţie unui om de inimă colonelul american Haines, care a pus fundamentul instituţiunei presei internaţionale... în America. In marea revistă „Llustration“ găsim o convorbire a d-lui George Bourdon cu întemeetorul acestei instituţiuni, convorbire în care sunt trasate intenţiunile şi începuturile de realizare, ale acesma căruiai revine meritul de a se fi gândit cel dintâi la asigurarea vieţei gazetarului. Colonelul Haines vrea ca toţi ziariştii să fie mulţumiţi, ca viaţa lor să fie scutită de amărăciunile zilnice şi ca bătrâneţea lor să fie asigurată. El mai vrea ca ei să se şi iubească şi deci să se şi cunoască. Căci numai când se vor fi cunoscut şi iubit ei se vor devota întronării păcii universale. Ca atare va fi nevoe ca presa, de toate naţionalităţile să fie strânsă într’un consiliu, pentru ca apoi, această forţă morală să fie întrebuinţată nu numai pentru folosul membrilor ei ci şi pentru întreaga omenire. Proect imens, întreprindere fffd'hilibasă, Care totuşi n’a rămas o simplă himeră. Palatul presei Căci „The International Press Fundation“ a şi fost în mod oficial constituită de ouatorul Charles Haines şi recunoscută de autorităţile americane în luna Februarie. Creatorul ei a donat 50.000 de dolari şi 400 hectare de pământ In momentul de faţă, fundaţiunea a mai primit 70 milioane de franci, din care partea personală a senatorului este de 30 milioane plus 10.000 hectare de pământ. Cu aceste fonduri se va construi în Florida, un palat al ziariștilor, care va purta numele de „Press City“. Acest palat va avea monumente, bulevarde pavate, străzi largi, parcuri, lacuri, terenuri de tennis etc. Aici vor veni să se odihnească ziariştii obosiţi şi acei cari vor să-şi trăiască în linişte ultimele zile ale vieţei. In centru se va ridica palatul ziariştilor. Un senat al presei universale Ziariştii vor avea palatul lor, cu o sală unică în lume, capabilă a cuprinde 15.000 persoane, fiindcă ei vor avea un parlament, o cameră a reprezentanţilor, cuprinzând pe delegaţii americani şi care se vor întruni din şase în şase luni, şi un Senat, ales de presa universală, şi ale cărui seziuni vor fi anuale. Acolo vor fi evocate şi discutate, odată cu chestiunile pur profesionale, marile probleme în legătură cu condiţiunea omului şi cu relaţiunile naţiunilor între ele; acolo vor fi instalate şi prevăzute cu toate instrumentele de informaţiune necesare organismele naţionale şi internaţionale care vor avea sarcina să cristalizeze opinia publică universală şi a-i da, cu o autoritate excepţională, expresiunea ei supremă. Press-City „Press City“ va avea sucursale în toate ţările, căci fondatorul intenţionează să ofere ziariştilor fiecărei naţiuni şi care nu ar putea să plece în America, câte an teren de 25 hectare pe care să se clădească o casă de retragere şi toate instalaţiunile ce le vor socoti utile. Iată, în rezumat, opera enormă care aduce în Franţa pe colonelul Haines. Ea are deocamdată de partea sa tot ceia ce are şi în Statele Unite : pe prezident, pe membrii guvernului, 300 de membri ai Senatului şi Camerei, guvernele a 47 state şi donaţiunile de presă. Ea a primit aprobarea şi încurajările scrise ale ambasadorilor sau miniştrilor a 50 naţiuni reprezentate la Washington precum şi scrisoarea d-lui H. Beranger. Iniţiativa colonelului Haines a avut ecou în întreaga lume. Rămâne de văzut în ce măsură se vor realiza și celelalte deziderate ale colonelului Haines, în vederea mult visatei păci universale căreia se datorește în mare parte acest gest admirabil. ECOURI Ziarul Popolo d. Italia a reprodus o fotografie a d-lui Mussolini cântând la vioară în villa sa „Fortonio“. Se ştie de altfel în Italia că ducele cântă la vioară cu un deosebit talent. Se anunţă că in parcul din Schoenbrunn se vor face săpături pentru aflarea unor comori de mulţi ani îngropate acolo. Vienezii aşteaptă cu o justificată curiozitate comorile cari după unele legende ar fi acolo încă din epoca lui Attila . In ziua de 31 Decembrie va avea loc în Bulgaria recensământul general al populaţiei prin care instituţiile de statistică bulgare speră să clarifice starea economică a ţării şi a populaţiei. Aparatul întrebuinţat de instituţiile de statistică cuprinde 50.000 persoane care au fost alese din funcţionărime, corpul învăţătorilor, etc. Pentru toţi aceşti 50 de mii statişti oficiul central de statistică din Bulgaria a organizat cursuri pregătitoare speciale. Pentru a se înlătura neîncrederea de care se întâlneşte orice recensământ in special la sate, oficiul de statistică a Întreprins o intensă acţiune de propagandă tipărind şi Împrăştiind peste un milion de foi volante. In scop de a se asigura buna funcţionare a tuturor comisiunilor de statistică, vor fi efectuate la sfârşitul lui Noembrie înregistrări de probă în 10 comune. Materialul pregătit cuprinde 13 vagoane. Foile de înregistrare sunt un număr de 25 milioane, iar diferite formulare şi imprimate 260.000.