Viitorul, septembrie 1928 (Anul 20, nr. 6162-6187)
1928-09-01 / nr. 6162
Abbmb as cSouâ zeci si mutea no. @162 6 PAGINI Sâmbătă 1 Septemires LNST. In TARA 8 LES EX. în STRFIXATATE ABONAmente IN TARA In streinătate Un an--------- 700 lei Un an — — 1400 le Sase luni------— 350 , Şase luni — — 7Ü0 , Trei luni— — 200 , Trei luni — — 400 . REDACŢIA ADMINISTRATEA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia el Administraţia 349/23 şi 303/11 AHUNCSURS COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug LES EX. In TABALII EX. în STRBMTfITE Ziarele naţional-ţărăniste, precum şi acelea cari se pretind „independente" dar în realitate sunt în slujba acestui partid, dau ştirea că partidul d-lor Maniu, Madgearu & Comp. socoteşte vacanţa politică, drept sfârşită şi că va începe din nou aşa zisa „campanie de răsturnare“. Aceleaşi ziare adaugă cum că, pentru a da un aer de actualitate şi de noutate acestei reluări a unei piese prea banalizate din repertorul trupei politice a d-lui Maniu, se va pune la contribuţie chestiunea fraudelor petrolifere şi se va încerca „răsturnarea“ guvernului pe această chestiune. Insă şi ştirea aceasta, — care după' atitudinea oficiosului partidului national-tărănesc pare verosimilă, — dovedeşte odată mai mult, — dacă mai era nevoie, — slăbiciunea acestui partid de negaţiune. In adevăr, chiar dela începutul acestei afaceri, s’a dat un comunicat din care opinia publică a putut vedea ce clară şi dreaptă este atitudinea adoptată de guvern în această chestiune, deferită justiţiei. __________ Pe de o parte, cea mai deplină libertate şi independenţă lăsată justiţiei pentru a face dreptate şi lumină în această chestiune, — fără nici un fel de consideraţia nelăturalnică, — iar pe de altă parte toate măsurile ca interesele lezate ale Statului să fie apărate. Aceasta a fost atitudinea guvernului i4 chestia fraudelor petrolifere,«! dela acest punct de vedere el nu s’a depărtat nici o clipă. Dar opoziţia naţional-ţărănistă avea nevoie, pe această vreme de vacanţă secetoasă, de un nou subiect de „campanie“. Numai răspândirea de ştiri false şi alarmante asupra situaţiei agricole, financiare şi economice, nu alimentau în de-ajuns campania de răsturnare. E drept că guvernul era făcut răspunzător că recolta din acest an nu a corespuns speranţelor şi aşteptărilor ; e de asemenea adevărat că s’au inventat deficite bugetare inexistente, pentru a se cere plecarea guvernului pe tema unui dezastru financiar în perspectivă. Este de asemenea adevărat că s’a sabotat imprumutul şi stabilizarea, căutându-se zdruncinarea creditului ţării în afară. Deasemenea s’a susţinut că nu numai nu vom avea de exportat nici un bob de cereale în anul acesta, dar vom avea foamete. Pentru toate acestea s’a cerut plecarea guvernului... Bine-înţeles dacă guvernul ar fi demisionat şi ţara ar fi avut în sfârşit un guvern naţional-ţărănesc pre- zidat de d-l Maniu, recolta ar fi devenit îmbelşugată, încasările Statului escedentare, lapte şi miere ar fi curs pe frumoasele văi ale României... Nemulţumit cu rezultatele negative ale diverselor sale campanii de răsturnare, partidul national-ţiărănesc se acaţă de chestiunea fraudelor petrolifere, căutând să transforme într’o chestiune politică, o afacere pur judecătorească de ordin ne nai. In ce ne priveşte, am refuzat să urmăm pe această cale partidul naţional-ţărănesc şi atunci când oficiosul averescan a pus înainte numele unor fruntaşi naţionalţărănişti ca fiind amestecat în chestiunea fraudelor petrolifere, noi ne-am abţinut să luăm vreo atitudine de ordin politic, lăsând ca justiţia singură să decidă cine are amestec şi vină în această chestiune şi cine nu. Dar dacă nu are pretexte de agitaţii şi de polemici, partidul naţional-ţărănesc are impresia că moare... De aceea este pentru el o chestiune de viaţă şi de moarte să continue, sub orice formă, acţiunea sa sterilă. Au uitat însă un lucru conducătorii naţioral-ţărănişti şi anume că opinia publică este sătulă de acest fel de a face politică. Şi dovada cea mai bună sunt ultimele două rezultate ale consultării unei părţi din corpul electoral. La alegerile comunale din Arad partidul naţional-ţărănesc a obţinut un număr ridicol de voturi, iar la recentele alegeri ale colegiului Camerelor agricole naţional-ţărăniştii, cari în lipsă de candidat propriu au susţinut candidatura d-luiGaroflid, n’au putut împiedica înfrângerea fostului ministru de agricultură averescan. Văzând că de ani de zile partidul naţional-ţărănesc nu face decât agitaţie stearpă şi acţiuni contra interesului general — cum este sabotarea împrumutului şi a stabilizărei — opinia publică nu mai acordă nici o încredere acestui partid. Iată de ce noua campanie „de răsturnare’* va av£a rezultatul negativ al celor precedente... iS.ISTORIA se REPETA CAMPANIILE de... RĂSTURNARE” S1 if In „Journal des Debats“ din 23 August, d. Pierre Bernus se ocupă de atitudinea partidului ţărănesc croat în urma mortei şefului său, Ştefan Rădici. Articolul d-lui Bernus este intitulat „Abersiiunea Croaţilor“. Moartea lui Ştefan Rădici, scrie „Debats“, n’a avut darul să cuminţească partidul ţărănesc-croat. Dimpotrivă, succesorul său, d. Macek, a informat — după cum se ştie — conferinţa interparlamentară întrunită la Berlin că delegaţiunea Scupcinei n’are calitatea să reprezinte pe croaţi, întrucât aceştia nu mai iau parte la şedinţele acestei adunări. Nu numai că a telegrafiat în acest sens d-lui Loebe, preşedintele Reichstagului, dar a trimis la Berlin şi pe secretarul general al partidului, d. Krijevici, care va fi ntovărăşit de un deputat croat, d-l Ivan Pernar. Crimă de înaltă trădare mânai După ultimele depeşi se spera că celălalt grup al coaliţiunii antiguvernamentale, mai exact anteisârbeşti, grupul democraţilor independenţi va refuza să se asocieze la această iniţiativă, care prezintă un caracter atât de pronunţat separatist, se spunea că şeful ei, d. Pribicevici, care nu fusese consultat, ar blama-o. Se pare că lucrurile stau din nenorocire altfel, pentru că comitetul de conducere al coaliţiei democraţic-ţărănească a aprobat demersul d-lui Macek. Din toate punctele de vedere, pretenţiunile croaţilor sunt însă nejustificabile şi neadmisibile. Cameraiugoslavă actuală este regulat constituită, nu este drept ca o minoritate care a crezut de cuviinţă că este bine să se fie deoparte să-i conteste puterile şi mai cu seamă să încerce a face ca străinii să joace un rol în certurile naţionale. In orice ţară şi în orice limbă, un apel de felul acesta la intervenţia străinătăţii este calificat de act de înaltă trădare. Iată pentru ce nu va mira pe nimeni ştirea că guvernuliugoslav, care nu este prezidat de un Sârb, ci de un sloven, Mgr. Korosetz, are intenţiunea să urmărească pe vinovaţi. ini^insSgenîa^Croatilor Atitudinea croaţilor nu are nici o scuză, ori din ce punct de vedere ar fi privită. Este limpede că ceilalţi compatrioţi ai lor nu pot lăsa să se urmeze o acţiune care ar duce la dislocarea ţării. Pe de altă parte nu trebue să se uite că tocmai croaţii, prin intrasigenţa lor, crează dificultăţi guvernuluiiugoslav, în eforturile ce face de a se înţelege cu vecinii şi au contrbuit adesea să-i creeze mari dificultăţi de ordin extern. Cum nu văd ei, că slăbind statul iugoslav, îşi dau lor înşile loviturile cele mai primejdioase ? Croaţie mai mult sau mai puţin independentă nu ar mai însemnă nimic, şi ar fi la discreţia puternicilor ei vecini. In orice caz, politica croaţilor este nebunească. Să sperăm că ei vor vedea la vreme aberatiunea. ROADELE ataeratiunea CROATELOR O agtaggie separatista garasara anunţă unitatea statului Jiasoslav Şacalii. Sunt oameni cari îşi bat joc de trecut cu acelaş cinism ca şi depresent. Morţii pe cari îi plânge un neam, sunt pentru ei doar un pretext de calomnii. Oamenilor cărora li se datoreşte tot progresul realizat de această ţară în timp de decenii, li se găsesc toate defectele, toate viciile. De către cine ? De către acei cari încă nu şi-au dovedit prin nimic capacitatea, dar prin multe, lipsa de patriotism şi de scrupule. Campania de calomnii a partidului naţional-ţărănesc este odioasă. Oficioasele acestui partid au uitat orice regulă de bună cuviinţa şi omenie. Era astfel firesc ca slugile partidului naţional din anumita presă, să-şi arăte devotamentul printr’o atitudine încă mai ticăloasă. Nici o mirare deci că ,,Adevărul‘ reproduce calomniile publicate de atâtea ori împotriva lui Ion Brătianu, nici o mirare că acei cari semnează asemenea ruşinoase articole se găsesc nu numai la dreapta d-lui Maniu, dar şi foarte aproape de agenţii Moscovei. Ei bine oricât ar învinui aceşti oameni pe morţi şi pe vii, ei nu vor putea distruge opera pe care aceştia au creiat-o: România Mare.Această operă trebue păstrată împotriva „iubitorilor de dreptate“ şi a „democraţilor“ Moscovei Iar când cetăţeanul citeşte aiurit în organele bucătăriei naţional-ţărăniste despre „hoţiile“ lui Ion Brătianu şi ale lui Ion I. C. Brătianu sau despre „sistemul brevetat de furt“ al d-lui Vintila Brătianu, trebue să-şi aducă aminte că oamenii cari semnează asemenea ticăloşii, n’au nimic comun cu ţara aceasta în care s’au aşezat pentru arginţii pe cari îi câştigă, fiind aici agenţii duşmanilor de veacuri ai românismului. Promisiunea unor situaţiuni nemeritate dată de d. Maniu, în schimbul murdăriilor ce i la furnizează, le mărește zelul, aducăr.du-i in starea morbidă de azi, nu pe acela care s’a servit de asemenea unelte. ............. Sovietele şi dezarmarea D. Litvinoff, care înlocueşte pe Cicerina la comisariatul afacerilor străine din Moscova, a adresat o scrisoare d-lui Loudon, preşedintele comisiunei preparatoare a Conferinţei dezarmării prin care cere convocarea comisiunei preparatoare, înainte de deschiderea adunării Societăţii Naţiunilor. Uniunea republicelor socialiste sovietice, pe de o parte se înarmează neîncetat şi urmează o politică externa de învrăjbire, iar pe derită parte întocmeşte proiecte pentru dezarmarea... altora. rcSfcd LITVINOFF 9 ECOURI statistică publicată de ministerul transporturilor, arată că în cursul anului 1927, au fost 435 persoane omoate şi 25.403 rănite în urma diferitelor accidente de drum de fier. Proporţia morţilor este de un călător la 61 milioane de persoane transportate de companiile de drum de fier. Zilele acestea a sosit la Leningrad vaporul „Soviet“, aducând cu sine o deligaţie engleză a societăţii „Vestitoarele păcii“. Această delegaţie se compune din 50 femei, in majoritate lucrătoare active a mişcării cooperatiste din Marea Britanie, reprezentante a aripei independente din Labour Party, etc. “ »! NOTE Dor de viaţă şi dor... de moarte! Accidentele nenorocite recente de automobil, care au pricinuit doliuri neprevăzute în două familii ne fac să ne gândim încă odată la paradoxul civilizaţiei. Toate sforţările intelectuale sunt îndreptate spre supremul scop al vieţei, care e tocmai prelungirea ei cât mai mult; şi, pe de altă parte, nici odată nu s’a căutat moartea cu mai multă frenezie decât azi. Toată ştiinţa medicală este îndreptată spre prelungirea vieţei; şi nu e zi în care sforţările oamenilor de ştiinţă să nu descopere nici un mijloc de-a evita durerea —poarta mortal— ori moartea însăşi. Dacă punem în paralelă mijoacele de azi ale medicine!, cu cele nu de acum câteva sute de ere înapoi, dar’ cu cele de acum 50—60 ani, rămânem uimiţi de rezultatele la cari s'a ajuns prin munca luminată de idealul prelungire! vieţei. • E atâta de pătruns acest ideal, încât cel mai înalt for politic al îumei de azi, care înlocueşte Papalitatea de pe vremuri, ori pe mari împăraţi ai Îumei moderne, şi anume ■ Societatea Naţiunilor, a trecut în programul ei de activitate chestiunile de igienă socială, şi de Toate însă se vor plăti la timp.! combatere a marilor epidemii. To- Istoria nu va rămâne datoare ni- i tuși — și aci’ iftfcepe" 'paradoxul și mănuî și, dacă nu va pomeni nimici contradicția _ întro vreme în care * ** d.M Maniu. va condau-'AdSAt ffiLăi viața de cât azi. Gaze asfixiante, submarine şi tunuri cu tragere enormă, se întrebuinţează mereu, în vremea pacifismului teoretic. Mijloacele de transport sunt iarăşi ajutătoare preţioase ale forţei. Dacă comparăm sistemul vehiculelor de altă dată : trăsuri trase de cai, corăbii cu pânze, cu aeroplanele, cu vasele transatlantice, cu automobilele, cu trenurile repezi, vedem că şansele de-a muri s’au înmulţit enorm. Iar dacă ne gândim numai la automobile şi la aeroplane, vedem că pe când într’un accident de drum de fier din 200 persoane sunt rănite 20—25 la sută, într’un accident de automobil din 3—4 pasageri, rareori scapă unul. Proporţia nenorocirilor este mult mărită în mijloacele de transport cu cât ele sunt mai perfecţionate .ushaele de altă dată erau o jucărie. Se îmbrăcau în zale de fier şi se atacau cu suliţi, încât trebuia să fie cineva prea lipsit de noroc ca să fie rănit în atari condiţiuni. Azi se omoară în grupe, în serii, şi victimele cad, cum cad spicele de grâu, secerate. Dar nu este — repetăm — paradoxal — ca omul să fie azi mai iubitor de viaţă decât totdeauna şi în acelaş timp, să creeze mereu noui mijloace de a muri mai uşor ? Unde e logica ? înţelegem ca omul să fi dispreţuit viaţa pământească în vremea când credea în viaţa viitoare. Azi însă când acest gând e atât de neconsistent, cum e posibil ca omul să fie atât de dispreţuitor al unui bun, ce nu-l poate înlocui nimic altceva ? PETRONIUS Politica in provocare PROPAGANDA HORTHISTA in ROMANIA Cu prilejul unui nou demers osragisiess la Liga Naţiunlor După atâtea dovezi peste dovezi de reacredinţă ungurească, nu credem să mai surprindă pe cineva că Ungaria horthistă se gândeşte să ne însceneze la Geneva un nou proces, alături de-al optanţilor ce în desperarea ei socoate să mai poată să-l repună în discuţie. Citim anume în presa inspirată de la Budapesta, că Societatea Naţiunilor va fi sezisată în chestiunea prohibiţiei importului de cărţi şi publicaţiuni budapestane în statele succesoare. Dacă ştirea aceasta e adevărată, noua provocare ungurească va fi în nota tuturor riscatelor provocări cu care ne-a dedat cinismul unguresc. Gestul acesta nesocotit Ungaria l-a mai făcut odată, în faţa altui areopag internaţional, şi rezultatul demersului a fost dezastruos nu numai pentru editorii budapestani a căror moralitate profesională au vădit-o atunci probe de iredentism scandalos, ci și pentru oficialitatea și presa maghiară, care s*a pretat să intervină în favoarea răspândirii peste granițe a tipăriturilor incendiare. Ar^c^Jjtet^uri^ maghiare După cum se ştie, statele succesoare au pus cu prilejul acela în vedere, că ele nu se dau în laturi dela ridicarea proibiţiei, dacă editura ungurească se va cuminţi definitiv. S’a întâmplat oare această cuminţenie1? Celor cari’ ar susţinea asemenea neadevăruri, le stă mărturie tot ce s-a tipărit până în momentul acesta în Ungaria, că tiparul unguresc este cea mai incendiară unealtă a iredentei. Literatura din aşa zisă Ungaria „ciuntită’’ este inspirată numai din porniri iredentiste şi în special antivalahe. Revistele publică şi astăzi poezii incendiare întocmai ca ’nainte. Traducerile apoi sunt pline de intercalări referitoare la „nedreptatea de la Trianon“ şi la speranţa în ziua răzuelii. înseşi cărţile de rugăciuni, în cuprinsul sau în scoarţele cărora s’a dat în fiecare an peste texte iredentiste, apar şi astăzi tot cu insulte la adresa statelor vecine, sau cu instigaţii împotriva Trianonului. TîpgriîiirSie budapestarce iredentista Ca să facem dovada acestei continue provocări ungureşti, e destul să răsfoim oricare dintre cărţile, publicaţiunile sau ziarele a căror admitere în ţară ni se cere. N‘o vom face însă cu asemenea tipărituri, cam de vreme ce nu sunt tolerate ‘n statele succesoare, e de sine înţeles că sunt pline de instigaţie iredentistă. Vom face-o în schimb cu înşişi publicaţiunile admise în ţară. După cum am arătat şi în alte rânduri, cele două ziare a căror intrare în România a fost încuviinţată încă de guvernul averescan, „Esti Kurier“ şi „Magyar Hírlap*’, au fost prinse în câteva rânduri cu propagandă directă împotriva tratatului de pace. Despre procedeul lor de fiecare zi, de a publica în ediţia pentru România instigaţii în contra Jugoslaviei sau Cehoslovaciei, iar în ediţiile pentru Cehoslovacia si Jugoslavia lucruri potrivnice României, nici nu mai vorbim. In vremea din urmă a fost adusă în tară o altă publicaţie periodică, suplimentul săptămânal al ziarului „Az Ujsag*’, întitulat „Az Ujsag Vasarnapja“. Câtăva vreme revista această, fără cititori în Ungaria, pentrucă este dintre cele mai stupide magazine, s’a purtat cuminte. Apoi, când nimeni dintre cei cari știau că ’s lipsa cititorilor ungari e avizată vital la debușeul din statele succesoare, nu se aştepta s’o vadă căzând în greşala tuturor budapestanilor, iată-o în flagrantă provocare. Din dialog de roman Dăm un exemplu: In numărul 15 dela 15 iulie c., suplimentul care, drept garanţie, poartă sigilul agenţiei importatoare „Pallas“ din Cluj, publica în romanul în continuare „Secret internaţional’* de William Le Queux, următorul dialog dintre o săcuiancă emigrată şi un baron italian: — „Eşti o floare minunată’* — i-a şoptit acesta drăgăstos — „o floare minunată pe care mi-am rupt-o pe coastele umbroase ale munţilor Ardealului... Vocea ţi-i întocmai ca un cântec, ochi ţi sunt plini de râsete, de pasiune arzătoare şi de lacrămi, nişti intocmai ca poporul tău, Rada. Asemenea ţie, cunoaşte şi el râsu şi lacrămiie şi visează ia ziua ii care va scutura jugul românesi ce-i urăşte, jugul banditului strâin şi va fi îarăş liber, iarăș stă pân al soartei sale, sau poat chiar mai liber decât în zilele di odinioară, ale regatului maghiar* — „Luigi — îngăimă dans, pierdută — Luigi, de-ai ști cât d mult m’am rugat pentru eliberarea poporului meu. Pedeapsa & l-a ajuns este din cale afară d mare și e îngrozitor de nedreaptă; la o adică el expiază păcatu strămoşilor! El n’a avut nici o influenţă asupra războiului mondial. A fost, întocmai ca celelalte părţi ale monarhiei austro-ungare, o simplă figură de şah n jocul cel mare. Iar acuma a ajuns in jugul greu al străinului biruitor, care nu poate să păstreze ordinea nici chiar în ţara sa veche, Luigi, dacă aş putea să fac ceva!“ In răspuns, baronul italian convinge pe această Rada, că îi Europa a început un curent al unora „cari au de scop să izbăvească Ardealul de sub stăpânire străină“. II spune apoi eroinei pe care vrea s’o cucerească prin aceste horthisme, că va face dn ea executarea proiectelor liberatoare ale acestor „puternici’ din Europa. — O, câte rugăciuni am înălțat eu, Luigi ca să devin ceea ci îmi spui — îi răspunde în momentele cuceririi, Kada. Cât de neprevăzute sunt căile soartei! S cine ar fi crezut oare, că tocma prin păcătuirea mea...’* Provocările hortiste După cum se vede din citatu’ de mai sus, romanul în continuare _ din suplimentul duminical a lui „Ujsag“_este cât se poate de recomandabil ungurilor și în special unguroaicelor de la noi. DHorthy a găsit în William Li Continuare in pag. 2-a Continuare la nai. 2-a S’ar putea spune că prin mijlocirea omului şi în mileniul acesta, Planeta noastră se trudeşte să capete conştiinţă de sine. Căci e un adevăr îndeobşte cunoscut acum, că revoluţionarea complectă nu numai a ştiinţei, dar a vieţii tuturor popoarelor de pe pământ, se datoreşte acelor călători şi navigatori îndrăzneţi, cari cu mari riscuri şi osteneli, fie că au pus, fie că au demonstrat problema rotunjimei . S-a tipărit de curând în condiţiuni grafice excepţionale de către Editura „Cartea Româ- nească“, globului terestru. De atunci de la Marco Polo şi mai ales dela Columb, împrusiunea s’a perpetuat şi s’a amplificat prin secole, până astăzi când omul a străbătut şi a identificat până şi ţinuturile cele mai inospitaliere, acoperite cu gheţari ori cu nisip fierbinte, dând astfel să înţeleagă că a pus vremelnic stăpânire pe coaja rece a bulgărelui de foc, călător tăcut prin spaţiile nemărginite. Vrednic fragment de umanitate neamul nostru se supune aceloraşi imperative vitale, oglindeşte în organismul său aceiaşi mişcare de orientare în spaţiu, schiţată aşa de vast de colectivitatea din care face parte. Decurg de aci ca foarte fireşti două lucruri : că pentru noi ca popor luarea hotărâtă în stăpânire a pământului pe care-l ocupăm nu se va putea face realmente şi eficace până ce cunoaşterea lui nu va fi intrat ca noţiune primară în echilibrul sufletului colectiv ; apoi că pentru cursul ulterior al destinelor noastre, această cunoaştere nu va avea o mai mică înrâurire decât a avut asupra destinelor umanităţii cunoaşterea precisă a configuraţiei globului. Acest adevăr se impune cu cea mai limpede evidenţă oricărui spirit lucid, oricui caută cu dragoste şi sinceritate în întunericul de astăzi, drumul către zările luminoase ale viitorului. In prefaţa primului său volum, „Dobrogea’”, din delul ce va oglindi ca într’o ochiană magică peisajhnile Ţării Româneşti, d-l profesor I. Simionescu remarcă nu fără oarecare mâhnire că e un izolat întru edificarea acestei frumoase şi necesare opere, menită să ne atragă luarea aminte asupra a însăşi temeiului vieţii noastre : moşia înaintaşilor noştri, patrimoniul hereditar al poporului nostru, de care va trebui să dăm socoteală urmaşilor. Nu ne putem opri de a adăuga în această ordine de idei, că nu e una din micile noastre scăderi aceia, că în loc ca intelectualii şi cei mai răsăriţi sufleteşte dintre noi, să caute a trezi în tânăra conştiinţă a poporului nostru pornirile creatoare, dragostea înfăptuirilor colective care nu se pot realiza decât prin solidaritate muncă continuă şi paşnică, în bună parte ei se trudesc să aţâţe ura şi pornirile inferioare. * Nu e o întâmplare că d. Simionescu şi-a deschis ciclul de volume asupra ţării noastre cu Dobrogea, mai întâi o dată fiind însemnătatea acestei provincii pentru traiul însuşi al întregului organism : ea este „plămânul ţării. Apoi ,p intru că aci pe un spaţiu restrâns, la intersecţia a două lumi ni se oferă vederii tot ceia ce Natura a putut zămisli în materie de contraste, de ciudăţenii şi de minuni. Intr’o viziune aproape instantanee, ne cad aci sub simţuri vestigiile reale, urmele vii ale cataclismelor sismice, urmărim înceata realizare a puterilor geologice — lumea nouă care se înfiripă : Delta ! — ca şi fluxurile şi refluxurile umane ce s’au zdrobit şi s’au absorbit mn solul acestui ţinut secetos şi bizar, lăsând unde şi unde câte-o rămăşiţă. Unind într’o sinteză fericită însuşirile scriitorului îndrăgostit de veşnicile frumuseţi ale lumii, cu profundele cunoştinţe ale geologului şi geografului, deprins în sfârşit să privească lucrurile sub aspectul lor istoric, adică într’o lentă dar infailibilă desfăşurare, d. I. Simionescu era inadevăr printre cei rar indicaţi să ne dea asupra Dobrogii o privire de ansamblu, plastică şi evocatoare. Cartea, după cum e lesne de înţeles, nu se adresează specialiştilor. Dar tocmai de aceia cere o măestrie mai mare în orânduirea fundamentelor lucrării, o mai mare uşurinţă în exprimarea formei. Scriitorul are greaua sarcină de a face să vorbească un gram facil şi înţeles de toată lumea, un bloc imens de fapte şi de lucruri cari au cerut decenii întregi de sforţări pentru a fi descifrate şi înţelese, de către oameni pregătiţi anume. Şi scriitorul a reuşit, o dovadă mai mult de superioritatea intuiţiei artistice faţă de alte mijloace de între-înţelegere omenească. Privim cu simpatie de pe culmea munţilor bătrâni din vecinătatea Măcinului măcinaţi pe încetul şi reduşi la proporţii de dealuri ceva mai răsărite de acţiunea nivelatoare a miilor de veacuri ce s’au scurs; în altă parte ne simţim înfioraţi de acea bucurie potopitoare şi însorită, simţită numai de popoare în tinereţea lor: ne aflăm, înconjuraţi de un peisagiu rupt parcă din trupul clasicei Helade, purtând totuşi un nume românesc : Niculiţel. Intr’un alt loc adâncurile pământului, în cine ştie ce crispare dureroasă şi-au dat la iveală comorile de marmoră şi de porfir, folosite la mari răstimpuri, fie de grecii feluritelor „polis“ astăzi de mult îngropate, fie de românii ce într’un elan de tinereţă, în pragul bărbăţiei, năzuesc deabea acum să se bucure de toate frumuseţile şi înlesnirile Mării. Ce prodigioasă înlănţuire de fapte, ce de solicitări către meditare şi reculegere ! Voiajul continuă însă. Privirile se pierd peste nemărginirile de stuf, monotone, aşternute de o parte şi de alta a braţului Sulina. Vaporul înaintează încet ca’n vis, ca într’o după amiază stranie şi nesfârşită ce s’ar desfăşura pe o altă planetă. Din când în când trec prin fata ochi, indicatoarele anunţând milele străbătute, deosebim luminişuri mai de apă liniştită de culoarea « mini, în contrast aşa de aspru , apa gălbuie şi mâloasă a Dunirii. Vieţuitoarele ce împânzesc -aceste ascunzişuri îmbracă form atât de neprevăzute, atât de nnverosimile, încât apariţia lor raza de atenţiune încordată provoacă să baţi în palme d bucurie, ca copiii! Flamian caraghioşi stând ciuciulete cuiburile lor de nămol uscat, privind la soare cu un singur ochii răţuştele mititele, cu o sărbătoare de culori pe pene şi cu lăbiţele roze ; sutimi de păsări şi pisarele cu nume complicat şi gre de ţinut minte, până la vulturi greoiu şi izolat cu privirea semeaţă şi nepăsătoare. Cetind aceste descrieri, lăsâi du-te a furat să priveşti cu ochi minţii întreaga această lume c vis, îţi simţi pieptul covârşit e acelaş sentiment, care fără îndoială că a însufleţit pe Dumneze tatăl după binecuvântarea hac suîui : Ţara asta a noa itră !1 deschisă privirii noastre ca carte, răspunde bucuriei noastr eu tot zâmbetul eternelor ei frn Cronica literari DOBROGEA coliam eita cicBwi: Si® férfi ss9n ds d. Limionescu, pFöfes©? usiB^ersit^B0 *) fii