Viitorul, septembrie 1928 (Anul 20, nr. 6162-6187)

1928-09-01 / nr. 6162

Abbmb as cSouâ­ zeci si mutea no. @162 6 PAGINI Sâmbătă 1 Septemi­res LN­­ST. In TARA 8 LES EX. în STRFIXATATE ABONAm­ente IN TARA In streinătate Un an--------- 700 lei Un an — — 1400 le Sase luni------— 350 , Şase luni — — 7Ü0 , Trei luni—­­ — 200 , Trei luni — — 400 . REDACŢIA ADMINISTRATEA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2­­ STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia el Administraţia 349/23 şi 303/11 AHUNCSURS COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug LES EX. In TABA­­­LII EX. în STRBMTfITE Ziarele naţional-ţărăniste, pre­cum şi acelea cari se pretind „in­dependente" dar în realitate sunt în slujba acestui partid, dau şti­rea că partidul d-lor Maniu, Mad­­gearu & Comp. socoteşte vacanţa politică, drept sfârşită şi că va începe din nou aşa zisa „campa­nie de răsturnare“. Aceleaşi zi­are adaugă cum că, pentru a da un aer de actualitate şi de nou­tate acestei reluări a unei piese prea banalizate din repertorul trupei politice a d-lui Maniu, se va pune la contribuţie chestiu­nea fraudelor petrolifere şi se va încerca „răsturnarea“ guvernu­lui pe această chestiune. Insă­ şi ştirea aceasta, — care după' atitudinea oficiosului par­tidului national-tărănesc pare ve­rosimilă, — dovedeşte odată mai mult, — dacă mai era nevoie, — slăbiciunea acestui partid de ne­­gaţiune. In adevăr, chiar dela în­ceputul acestei afaceri, s’a dat un comunicat din care opinia publi­că a putut vedea ce clară şi dreap­tă este atitudinea adoptată de gu­vern în această chestiune, defe­rită justiţiei. __________ Pe de o parte, cea mai deplină libertate şi independenţă lăsată justiţiei pentru a face dreptate şi lumină în această chestiune, — fără nici un fel de considera­­ţia ne­lăturalnică, — iar pe de altă parte toate măsurile ca in­teresele lezate ale Statului să fie apărate. Aceasta a fost atitudi­nea guvernului i­4 chestia frau­delor petrolifere,«! dela acest punct de vedere el nu s’a depăr­tat nici o clipă. Dar opoziţia naţional-ţărănistă avea nevoie, pe această vreme de vacanţă secetoasă, de un nou su­biect de „campanie“. Numai răs­pândirea de ştiri false şi alar­mante asupra situaţiei agricole, financiare şi economice, nu ali­mentau în de-ajuns campania de răsturnare. E drept că guvernul era făcut răspunzător că recolta din acest an nu a corespuns spe­ranţelor şi aşteptărilor ; e de ase­­menea adevărat că s’au inventat deficite bugetare inexistente, pen­tru a se cere plecarea guvernu­lui pe tema unui dezastru finan­ciar în perspectivă. Este de ase­menea adevărat că s’a sabotat im­prumutul şi stabilizarea, căutân­­du-se zdruncinarea creditului ţă­rii în afară. Deasemenea s’a susţinut că nu numai nu vom avea de exportat nici un bob de cereale în anul acesta, dar vom avea foamete. Pentru toate acestea s’a cerut plecarea guvernului... Bine-înţe­­les dacă guvernul ar fi demisio­nat şi ţara ar fi avut în sfârşit un guvern naţional-ţărănesc pre- zidat de d-l Maniu, recolta ar fi devenit îmbelşugată, încasările Statului escedentare, lapte şi mie­re ar fi curs pe frumoasele văi ale României... Nemulţumit cu rezultatele ne­gative ale diverselor sale cam­panii de răsturnare, partidul na­­­tional-ţiărănesc se acaţă de ches­tiunea fraudelor petrolifere, cău­tând să transforme într’o chesti­une politică, o afacere pur jude­cătorească de ordin ne nai. In ce ne priveşte, am refuzat să ur­măm pe această cale partidul na­­ţional-ţărănesc şi atunci când ofi­ciosul averescan a pus înainte numele unor fruntaşi naţional­­ţărănişti ca fiind amestecat­ în chestiunea fraudelor petrolifere, noi ne-am abţinut să luăm vre­o atitudine de ordin politic, lăsând ca justiţia singură să decidă cine are amestec şi vină în această chestiune şi cine nu. Dar dacă nu are pretexte de a­­gitaţii şi de polemici, partidul naţional-ţărănesc are impresia că moare... De aceea este pentru el o chestiune de viaţă şi de moarte să continue, sub ori­ce formă, ac­ţiunea sa sterilă. Au uitat însă un lucru condu­cătorii naţior­al-ţărănişti şi anu­me că opinia publică este sătulă de acest fel de a face politică. Şi dovada cea mai bună sunt ulti­mele două rezultate ale consul­­tării unei părţi din corpul elec­toral. La alegerile comunale din Arad partidul naţional-ţărănesc a obţinut un număr ridicol de vo­turi, iar la recentele alegeri ale colegiului Camerelor agricole na­­ţional-ţărăniştii, cari în lipsă de candidat propriu au susţinut can­didatura d-lui­­Garoflid, n’au pu­tut împiedica înfrângerea fostu­lui ministru de agricultură ave­rescan. Văzând că de ani de zile par­tidul naţional-ţărănesc nu face de­cât agitaţie stearpă şi acţiuni contra interesului general — cum este sabotarea împrumutului şi a stabilizărei — opinia publică nu mai acordă nici o încredere acestui partid. Iată de ce noua campanie „de răsturnare’* va av£a rezultatul negativ al celor precedente... iS.ISTORIA se REPETA CAMPANIILE de... R­ĂSTURNARE” S1 if In „Journal des Debats“ din 23 August, d. Pierre Bernus se ocu­pă de atitudinea partidului ţără­nesc croat în urma mortei şefului său, Ştefan Rădici. Articolul d-lui Bernus este intitulat „Ab­er­si­iu­­nea Croaţilor“. Moartea lui Ştefan Rădici, scrie „Debats“, n’a avut darul să cumin­ţească partidul ţărănesc-croat. Dim­potrivă, succesorul său, d. Macek, a informat — după cum se ştie — conferinţa interparlamentară în­trunită la Berlin că delegaţiunea Scupcinei n’are calitatea să repre­zinte pe croaţi, întrucât aceştia nu mai iau parte la şedinţele acestei adunări. Nu numai că a telegra­­fiat în acest sens d-lui Loebe, pre­şedintele Reichstagului, dar a tri­mis la Berlin şi pe secretarul ge­­ner­al al partidului, d. Krijevici, care va fi ntovărăşit de un de­putat croat, d-l Ivan Pernar. Crimă de înaltă trădare m­ânai După ultimele depeşi se spera că celălalt grup al coaliţiunii anti­guvernamentale, mai exact antei­­sârbeşti, grup­ul democraţilor in­dependenţi va refuza să se asocieze la această iniţiativă, care prezintă un caracter atât de pronunţat se­paratist, se spunea că şeful ei, d. Pribicevici, care nu fusese consul­tat, ar blama-o. Se pare că lucru­rile stau din nenorocire altfel, pen­­tru că comitetul de conducere al coaliţiei democraţic-ţărănească a aprobat demersul d-lui Macek. Din toate punctele de vedere, preten­­ţiunile croaţilor sunt însă nejus­tificabile şi neadmisibile. Camera­­iugoslavă actuală este regulat constituită, nu este drept ca o mi­noritate care a crezut de cuviinţă că este bine să se fie deoparte să-i conteste puterile şi mai cu seamă să încerce a face ca străinii să joace un rol în certurile naţionale. In orice ţară şi în orice limbă, un apel de felul acesta la interven­ţi­a străinătăţii este calificat de act de înaltă trădare. Iată pentru ce nu va mira pe nimeni ştirea că guvernul­­iugoslav, care nu este prezidat de un Sârb, ci de un slo­ven, Mgr. Korosetz, are intenţiu­­nea să urmărească pe vinovaţi. ini^insSgenîa^Croatilor Atitudinea croaţilor nu are nici o scuză, ori din ce punct de vedere ar fi privită. Este limpede că cei­lalţi compatrioţi ai lor nu pot lă­sa să se urmeze o acţiune care ar duce la dislocarea ţării. Pe de altă parte nu trebue să se uite că toc­mai croaţii, prin intrasigenţa lor, crează dificultăţi guvernului­­iu­goslav, în eforturile ce face de a se­ înţelege cu vecinii şi au con­­trbuit adesea să-i creeze mari di­­ficultăţi de ordin extern. Cum nu văd ei, că slăbind statul iugoslav, îşi dau lor înşile loviturile cele mai primejdioase ?­­ Croaţie mai mult sau mai puţin independentă nu ar mai însemnă nimic, şi ar fi la dis­creţia puternicilor ei vecini. In ori­ce caz, politica croaţilor este ne­bunească. Să sperăm că ei vor vedea la vreme aberatiunea. ROADELE ataeratiunea CROATELOR O agtaggie separatista garas­ara anunţă unitatea statului Jiasoslav Şacalii. Sunt oameni cari îşi bat joc de trecut cu acelaş cinism ca şi de­­present. Morţii pe cari îi­­ plânge un neam, sunt pentru ei doar un pretext de calomnii. Oamenilor că­rora li se datoreşte tot progresul realizat de această ţară în timp de decenii, li se găsesc toate defectele, toate viciile. De către cine ? De către acei cari încă nu şi-au dove­dit prin nimic capacitatea, dar prin multe, lipsa de patriotism şi de scrupule. Campania de calomnii a partidului naţional-ţărănesc este odioasă. Oficioasele acestui partid au uitat orice regulă de bună cu­viinţa şi omenie. Era astfel firesc ca slugile partidului naţional din anumita presă, să-şi arăte devota­mentul printr’o atitudine încă mai ticăloasă. Nici o mirare deci că ,,Adevărul‘ reproduce calomniile publicate de atâtea ori împotriva lui Ion Brătianu, nici o mirare că acei cari semnează asemenea ruşi­noase articole se găsesc nu numai la dreapta d-lui Maniu, dar şi foar­te aproape de agenţii Moscovei. Ei bine oricât ar învinui aceşti oameni pe morţi şi pe vii, ei nu vor putea distruge opera pe care a­­ceştia au creiat-o: România Mare.­­Această operă trebue păstrată îm­potriva „iubitorilor de dreptate“ şi a „democraţilor­“ Moscovei Iar când cetăţeanul citeşte aiurit în organele bucătăriei naţional-ţără­­niste despre „hoţiile“ lui Ion Bră­tianu şi ale lui Ion I. C. Brătianu sau despre „sistemul brevetat de furt“ al d-lui Vintila Brătianu, tre­bue să-şi aducă aminte că oamenii cari semnează asemenea ticăloşii, n’au nimic comun cu ţara aceasta în care s’au aşezat pentru arginţii pe cari îi câştigă, fiind aici agen­ţii duşmanilor de veacuri ai româ­nismului. Promisiunea unor situa­­ţiuni nemeritate dată de d. Maniu, în schimbul murdăriilor ce i la furnizează, le mărește zelul, adu­­căr.du-i in starea morbidă de azi, nu pe acela care s’a servit de ase­menea unelte. ............. Sovietele şi dezarmarea D. Litvinoff, care înlocueşte pe Cicerina la comisariatul afaceri­lor străine din Moscova, a adre­sat o scrisoare d-lui Loudon, pre­şedintele comisiunei preparatoa­re a Conferinţei dezarmării prin care cere convocarea comisiunei preparatoare, înainte de deschi­derea adunării Societăţii Naţiu­­nilor. Uniunea republicelor socialiste sovietice, pe de o parte se înarmea­ză neîncetat şi urmează o politică externa de învrăjbire, iar pe de­­rită parte întocmeşte proiecte pentru dezarmarea... altora. rcSfcd LITVINOFF 9 ECOURI statistică publicată de ministe­rul transporturilor, arată că în cursul anului 1927, au fost 435 persoane omoate şi 25.403 rănite în urma diferitelor accidente de dru­m de fier. Proporţia morţilor este de un că­lător la 61 milioane de persoane transportate de companiile de drum de fier. Z­ilele acestea a sosit la Leningrad vaporul „Soviet“, aducând cu sine o delig­aţie engleză a so­cietăţii „Vestitoarele păcii“. Acea­stă delegaţie se compune din 50 fe­mei, in majoritate lucrătoare active a mişcării cooperatiste din Marea Britanie, reprezentante a aripei in­dependente din Labour Party, etc. “ »! NOTE Dor de viaţă şi dor... de moarte! Accidentele nenorocite recente de automobil, care au pricinuit doliuri neprevăzute în două familii ne fac să ne gândim încă odată la parado­xul civilizaţiei. Toate sforţările in­telectuale sunt îndreptate spre supre­mul scop al vieţei, care e tocmai prelungirea ei cât mai mult; şi, pe de altă parte, nici odată nu s’a cău­tat moartea cu mai multă frenezie de­cât azi. Toată ştiinţa medicală este îndrep­tată spre prelungirea vieţei; şi nu e zi în care sforţările oamenilor de ştiinţă să nu descopere nici un mij­loc de-a evita durerea —poarta mor­tal— ori moartea însăşi. Dacă pu­nem în paralelă mijoacele de azi ale medicine!, cu cele nu de acum câte­va sute de ere înapoi, dar’ cu cele de acum 50—60 ani, rămânem ui­miţi de rezultatele la cari s'a ajuns prin mun­ca luminată de idealul pre­lungire! vieţei. • E atâta de pătruns acest ideal, încât cel mai înalt for politic al îumei de azi, care înlocu­­eşte Papalitatea de pe vremuri, ori pe mari­ împăraţi ai Îumei moderne, şi anume ■­ Societatea Naţiunilor, a trecut în programul ei de activitate chestiunile de igienă socială, şi de Toate însă se vor plăti la timp.! combatere a marilor epidemii. To- Istoria nu va rămâne datoare ni- i tuși — și aci’ iftfcepe" 'paradoxul și mănuî și, dacă nu va pomeni nimici contradicția _ întro vreme în care * ** d.M Maniu. va condau-'AdSAt ffiLăi viața de cât azi. Gaze asfixiante, submarine şi tu­nuri cu tragere enormă, se întrebu­inţează mereu, în vremea pacifis­mului teoretic. Mijloacele de trans­port sunt iarăşi ajutătoare preţioase ale forţei. Dacă comparăm sistemul vehicu­lelor de altă dată : trăsuri trase de cai, corăbii cu pânze, cu aeroplanele, cu vasele transatlantice, cu automo­bilele, cu trenurile repezi, vedem că şansele de-a muri s’au înmulţit e­­norm. Iar dacă ne gândim numai la automobile şi la aeroplane, vedem că pe când într’un accident de drum de fier din 200 persoane sunt răni­te 20—25 la sută, într’un accident de automobil din 3—4 pasageri, ra­re­ori scapă unul. Proporţia nenoro­cirilor este mult mărită în mijloa­cele de transport cu cât ele sunt mai perfecţionate .ush­aele de altă dată erau o ju­cărie. Se îmbrăcau în zale de fier­ şi se atacau cu suliţi, încât trebuia să fie cineva prea lipsit de noroc ca să fie rănit în atari condiţiuni. Azi se omoară în grupe, în serii, şi vic­timele cad, cum cad spicele de grâu, secerate. Dar nu este — repetăm — parado­xal — ca omul să fie azi mai iubi­tor de viaţă decât totdeauna şi în a­­celaş timp, să creeze mereu noui mijloace de a muri mai uşor ? Unde e logica ? înţelegem ca omul să fi dispreţuit viaţa pământească în vre­mea când credea în viaţa viitoare. Azi însă când acest gând e atât de neconsistent, cum e posibil ca omul să fie atât de dispreţuitor al unui bun, ce nu-l poate înlocui nimic alt­ceva ? PETRONIUS Politica in provocare PROPAGANDA HORTHISTA in ROMANIA Cu prilejul unui nou demers osragis­­iess la Liga Naţiunlor După atâtea dovezi peste do­vezi de reacredinţă ungurească, nu credem să mai surprindă pe cineva că Ungaria horthistă se gândeşte să ne însceneze la Ge­neva un nou proces, alături de-al optanţilor ce în desperarea ei so­­coate să mai poată să-l repună în discuţie. Citim anume în presa inspi­rată de la Budapesta, că Societa­tea Naţiunilor va fi sezisată în chestiunea prohibiţiei importului de cărţi şi publicaţiuni buda­­pestane în statele succesoare. Dacă ştirea aceasta e adevă­rată, noua provocare ungureas­că va fi în nota tuturor riscate­lor provocări cu care ne-a dedat cinismul unguresc. Gestul acesta nesocotit Ungaria l-a mai făcut odată, în faţa altui areopag in­ternaţional, şi rezultatul demer­sului a fost dezastruos nu numai pentru editorii budapestani a că­ror moralitate profesională au vădit-o atunci probe de ireden­tism scandalos, ci și pentru ofi­cialitatea și presa maghiară, care s*a pretat să intervină în favoa­rea răspândirii peste granițe a tipăriturilor incendiare. Ar^c^Jjtet^uri^ maghiare După cum se ştie, statele suc­cesoare au pus cu prilejul acela în vedere, că ele nu se dau în laturi dela ridicarea proibiţiei, dacă edi­tura ungurească se va cuminţi de­finitiv. S’a întâmplat oare această cuminţenie1? Celor cari’ ar susţinea asemenea neadevăruri, le stă măr­turie tot ce s-a tipărit până în momentul acesta în Ungaria, că tiparul unguresc este cea mai in­cendiară unealtă a iredentei. Li­teratura din aşa zisă Ungaria „ciuntită’’ este inspirată numai din porniri iredentiste şi în spe­cial antivalahe. Revistele publică şi astăzi poezii incendiare întoc­mai ca ’nainte. Traducerile apoi sunt pline de intercalări referi­toare la „nedreptatea de la Tria­non“ şi la speranţa în ziua ră­­zuelii. înseşi cărţile de rugăciuni, în cuprinsul sau în scoarţele că­rora s’a dat în fiecare an peste texte iredentiste, apar şi astăzi tot cu insulte la adresa statelor vecine, sau cu instigaţii împo­triva Trianonului. TîpgriîiirSie budapestarce iredentista Ca să facem dovada acestei continue provocări ungureşti, e destul să răsfoim oricare dintre cărţile, publicaţiunile sau ziarele a căror admitere în ţară ni se cere. N‘o vom face însă cu aseme­nea tipărituri, cam­ de vreme ce nu sunt tolerate ‘n statele suc­cesoare, e de sine înţeles că sunt pline de instigaţie iredentistă. Vom face-o în schimb cu înşi­şi publicaţiunile admise în ţară. După cum am arătat şi în alte rânduri, cele două ziare a că­ror intrare în România a fost încuviinţată încă de guvernul a­­verescan, „Esti Kurier“ şi „Ma­gyar Hírlap*’, au fost prinse în câteva rânduri cu propagandă di­rectă împotriva tratatului de pa­ce. Despre procedeul lor de fie­care zi, de­ a publica în ediţia pentru România instigaţii în contra Jugoslaviei sau Cehoslo­vaciei, iar în ediţiile pentru Ce­hoslovacia si Jugoslavia lucruri potrivnice României, nici nu mai vorbim. In vremea din urmă a fost adu­să în tară o altă publicaţie pe­riodică, suplimentul săptămânal al ziarului „Az Ujsag*’, întitulat „Az Ujsag Vasarnapja“. Câtăva vreme revista această, fără citi­tori în Ungaria, pentrucă este dintre cele mai stupide magazine, s’a purtat cuminte. Apoi, când ni­meni dintre cei cari știau că ’s lipsa cititorilor ungari e avizată vital la debușeul din statele succesoare, nu se aştepta s’o vadă căzând în greşala tuturor buda­­pestanilor, iată-o în flagrantă provocare. Din dialog de roman Dăm un exemplu: In numărul 15 dela 15 iulie c., suplimentul care, drept garanţie, poartă sigilul agenţiei importa­toare „Pallas“ din Cluj, publica în romanul în continuare „Se­cret internaţional’* de William Le Queux, următorul dialog din­tre o săcuiancă emigrată şi un baron italian: — „Eşti o floare minunată’* — i-a şoptit acesta drăgăstos — „o floare minunată pe care mi-am rupt-o pe coastele umbroase ale munţilor Ardealului... Vocea ţi-i întocmai ca un cântec, ochi­ ţi sunt plini de râsete, de pasiune arzătoare şi de lacrămi, nişti in­tocmai ca poporul tău, Rada. A­semenea ţie, cunoaşte şi el râsu şi lacrămiie şi visează ia ziua ii care va scutura jugul românesi ce-i urăşte, jugul banditului strâ­in şi va fi îarăş liber, iarăș stă pân al soartei sale, sau poat chiar mai liber decât în zilele di odinioară, ale regatului maghiar* — „Luigi — îngăimă dans, pierdută — Luigi, de-ai ști cât d mult m’am rugat pentru elibera­rea poporului meu. Pedeapsa & l-a ajuns este din cale afară d mare și e îngrozitor de nedreap­tă; la o adică el expiază păcatu strămoşilor! El n’a avut nici o in­fluenţă asupra războiului mon­dial. A fost, întocmai ca celelal­te părţi ale monarhiei austro-un­gare, o simplă figură de şah n jocul cel mare. Iar acuma a ajuns in jugul greu al străinului birui­tor, care nu poate să păstreze or­dinea nici chiar în ţara sa veche­­, Luigi, dacă aş putea să fac ce­va!“ In răspuns, baronul italian­­ convinge pe această Rada, că îi Europa a început un curent al u­nora „cari au de scop să izbăveas­că Ardealul de sub stăpânire­ străină“. II spune apoi eroinei pe care vrea s’o cucerească prin a­ceste horthisme, că va face dn­ ea executarea proiectelor libe­ratoare ale acestor „puternici’ din Europa. — O, câte rugăciuni am înăl­țat eu, Luigi ca să devin ceea ci îmi spui — îi răspunde în mo­mentele cuceririi, Kada. Cât de neprevăzute sunt căile soartei! S cine ar fi crezut oare, că tocma prin păcătuirea mea...’* Provocările hortiste După cum se vede din citatu’ de mai sus, romanul în continua­re _ din suplimentul duminical a lui „Ujsag“_este cât se poate de recomandabil ungurilor și în spe­cial unguroaicelor de la noi. D­­Horthy a găsit în William Li Continuare in pag. 2-a Continuare la nai. 2-a S’ar putea spune că prin mij­locirea omului şi în mileniul acesta, Planeta noastră se tru­deşte să capete conştiinţă de sine. Căci e un adevăr îndeobşte cu­noscut acum, că revoluţionarea complectă nu numai a ştiinţei, dar a vieţii tuturor popoarelor de pe pământ, se datoreşte ace­lor călători şi navigatori îndrăz­neţi, cari cu mari riscuri şi os­teneli, fie că au pus, fie că au demonstrat problema rotunjimei .­ S-a tipărit de curând în con­diţiuni grafice excepţionale de către Editura „Cartea Româ- nească“, globului terestru. De atunci de la Marco Polo şi mai ales dela Co­­lumb, împrusiunea s’a perpetuat şi s’a amplificat prin secole, până as­tăzi când omul a străbătut şi a identificat până şi ţinuturile cele mai inospitaliere, acoperite cu gheţari ori cu nisip fierbinte, dând astfel să înţeleagă că a pus vremelnic stăpânire pe coaja rece a bulgărelui de foc, călător tă­cut prin spaţiile nemărginite. Vrednic fragment de umanitate neamul nostru se supune acelo­­raşi imperative vitale, oglindeşte în organismul său aceiaşi miş­care de orientare în spaţiu, schi­ţată aşa de vast de colectivitatea din care face parte. Decurg de aci ca foarte fireşti două lu­cruri : că pentru noi ca popor luarea hotă­râtă în stăpânire a pământului pe care-l ocupăm nu se­ va putea face realmente şi eficace până ce cunoaşterea lui nu va­ fi intrat ca noţiune pri­mară în echilibrul sufletului co­lectiv ; apoi că pentru cursul ul­terior al destinelor noastre, acea­stă cunoaştere nu va avea o mai mică înrâurire decât a avut asu­pra destinelor umanităţii cunoaş­terea precisă a configuraţiei glo­bului. Acest adevăr se impune cu cea mai limpede evidenţă ori­cărui spirit lucid, oricui caută cu dragoste şi sinceritate în în­­tunericul de astăzi, drumul către zările luminoase ale viitorului. In prefaţa primului său volum, „Dobrogea’”, din d­elul ce va o­­glindi ca într’o ochiană magică peisajhnile Ţării Româneşti, d-l profesor I. Simionescu remarcă nu fără oarecare mâhnire că e un izolat întru edificarea aces­tei frumoase şi necesare opere, menită să ne atragă luarea a­­minte asupra a însă­şi temeiului vieţii noastre : moşia înaintaşi­lor noştri, patrimoniul hereditar al poporului nostru, de care va trebui să dăm socoteală urmaşi­lor. Nu ne putem opri de a adăuga în această ordine de idei, că nu e una din micile noastre scăderi aceia, că în loc ca intelectualii şi cei mai răsăriţi sufleteşte din­tre noi, să caute a trezi în tânăra conştiinţă a poporului nostru por­nirile creatoare, dragostea înfăp­tuirilor colective care nu se­ pot realiza decât prin­ solidaritate muncă continuă şi paşnică, în bună parte ei se trudesc să aţâţe ura şi pornirile inferioare. * Nu e o întâmplare că d. Simio­nescu şi-a deschis ciclul de volu­me asupra ţării noastre cu Do­­brogea, mai întâi o dată fiind în­semnătatea acestei provincii pen­tru traiul însu­şi al întregului organism : ea este „plămânul ţă­rii. Apoi ,p intru că aci pe un spaţiu res­t­râns, la intersecţia a două lumi ni se oferă vederii tot ceia ce Natura a putut zămisli în materie de contraste, de ciudă­ţenii şi de minuni. Intr’o viziune aproape instantanee, ne cad aci sub simţuri vestigiile reale, ur­mele vii ale cataclismelor sismi­­ce, urmărim înceata realizare a puterilor geologice — lumea no­uă care se înfiripă : Delta ! — ca şi fluxurile şi­­ refluxurile umane ce s’au zdrobit şi s’au absorbit mn solul acestui ţinut secetos şi bizar, lăsând unde şi unde câte-o rămăşiţă. Unind înt­r’o sinteză fe­ricită însuşirile scriitorului în­drăgostit de veşnicile frumuseţi ale lumii, cu profundele cunoş­­tinţe ale­­ geologului şi geografu­lui, deprins în sfârşit să priveas­că lucrurile sub aspectul lor is­toric, adică într’o lentă dar infai­libilă desfăşurare, d. I. Simiones­­cu era inadevăr printre cei rar indicaţi să ne dea asupra Dobro­­gii o privire de ansamblu, plas­tică şi evocatoare. Cartea, după cum e lesne de în­­ţeles, nu se adresează specialişti­lor. Dar tocmai de aceia cere o măestrie mai mare în orânduirea fundamentelor lucrării, o mai mare uşurinţă în exprimarea for­mei. Scriitorul are greaua sar­cină de a face să vorbească un gram­ facil şi înţeles de toată lu­mea, un bloc imens de fapte şi de lucruri cari au cerut decenii întregi de sforţări pentru a fi descifrate şi înţelese, de către oameni pregătiţi anume. Şi scriitorul a reuşit, o dovadă mai mult de superioritatea intu­iţiei artistice faţă de alte mij­loace de între-înţelegere ome­nească. Privim cu simpatie de pe cul­mea munţilor bătrâni din veci­nătatea Măcinului măcinaţi pe încetul şi reduşi la proporţii de dealuri ceva mai răsărite de ac­­ţiunea nivelatoare a miilor de veacuri ce s’au scurs; în altă parte ne simţim înfioraţi de a­­cea bucurie potopitoare şi înso­rită, simţită numai de popoare în tinereţea lor: ne aflăm, încon­juraţi de un peisagiu rupt par­că din trupul clasicei Helade, purtând totuşi un nume româ­nesc : Niculiţel. Intr’un alt loc adâncurile pământului, în cine ştie ce crispare dureroasă şi-au dat la iveală comorile de mar­moră şi de porfir, folosite la mari răstimpuri, fie de grecii fe­luritelor „polis“ astăzi de mult îngropate, fie de românii ce în­tr’un elan de tinereţă, în pragul bărbăţiei, năzuesc deabea acum să se bucure de toate frumuseţile şi înlesnirile Mării. Ce prodigi­oasă înlănţuire de fapte, ce de solicitări către meditare şi recu­legere ! Voiajul continuă însă. Privirile se pierd peste nemărgi­nirile de stuf, monotone, aşter­nute de o parte şi de alta a bra­ţului Sulina. Vaporul înaintează încet ca’n vis, ca într’o după amiază stra­nie şi nesfârşită ce s’ar desfăşura pe o altă planetă. Din când în când trec prin fata ochi, indi­catoarele anunţând milele stră­bătute, deosebim luminişuri mai de apă liniştită de culoarea « mini, în contrast aşa de aspru , apa gălbuie şi mâloasă a Duni­rii. Vieţuitoarele ce împânzesc -a­ceste ascunzişuri îmbracă form atât de neprevăzute, atât de nn­verosimile, încât apariţia lor­­ raza de atenţiune încordată­­ provoacă să baţi în palme d bucurie, ca copiii! Flamian caraghioşi stând ciuciulete­­ cuiburile lor de nămol uscat, pri­vind la soare cu un singur ochii răţuştele mititele, cu o sărbătoa­re de culori pe pene şi cu lăbi­ţele roze ; sutimi de păsări şi pi­sarele cu nume complicat şi gre de ţinut minte, până la vulturi greoiu şi izolat cu privirea se­meaţă şi nepăsătoare. Cetind aceste descrieri, lăsâi du-te a furat să priveşti cu ochi minţii întreaga această lume c vis, îţi simţi pieptul covârşit e acelaş sentiment, care fără îndo­ial­ă că a însufleţit pe Dumneze tatăl după binecuvântarea hac suîui : Ţara asta a no­a itră !­1 deschisă privirii noastre ca carte, răspunde bucuriei noastr eu tot zâmbetul eternelor ei frn Cronica literari DOBROGEA coliam eita cicBwi: Si® férfi ss9n ds d. L­­imionescu, pFöfes©? usiB^ersit^B0 *) fii

Next