Viitorul, decembrie 1930 (Anul 22, nr. 6849-6872)

1930-12-02 / nr. 6849

Anul al d­ouă­zeci $1 doilea No. 68494 PACINI 3 LEI EX. laTARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE ABONAMENTE IN TARA Un an----- 700 lei Şase luni — — 350 , Trei luni - 200 , In străinătate Un an----- 1400 lei Şase luni — — 700 , Trei luni — — 400 „ REDACT!­A­­ ADMINISTRAȚIA BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23; Redacţie şi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrafia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug: 3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. in STRĂINĂTATE Un guvern fără autoritate Beneficiarii puterii CER ALTORA JERTFE! Nici­odată — la noi, ca şi în alte ţări — nu s’a simţit mai im­perioasă nevoia unei autorităţi in­tacte şi puternice, spre a menţine ordinea şi a resista curentelor extremiste şi de disoluţie, întărite prin situaţia internaţională, de după război. Guvernul trebue să reprezinte maximum de încredere inspirată opiniei publice, şi această încre­dere este condiţionată de o în­treagă serie de factori, ca autori­tatea morală şi intelectuală a gu­vernanţilor, trecutul şi priceperea lor, etc. Din nefericire în aceste mo­mente grele, când ţara noastră ar avea mai mult de­cât ori­când nevoe de­ o stăpânire conştientă, energică, morală şi răspânditoare de o încredere unanimă, la cârma ei stă regimul naţional-ţărănesc, — un regim de demagogie înşe­lătoare şi de disoluţie, cum sunt toate regimurile politice cari vo­­iesc să se întărească prin intrigă­­rie, minciună şi înşelarea mulţimei. Ceea ce este însă, cu adevărat extraordinar de ciudat, e faptul că guvernul Mironescu, care nu e decât tot cel vechi — fără d-l Maniu — este sortit să stea la cârmă pentru a cere jertfe tutu­lor, a impune sacrificii de sânge in economia ţărei, şi­ a fi astfel guvernul cel care cere tutulor cât mai mult, el nedând in schimb ] murească ţara, ce este cu con nimic. I­tractul Stewart, guvernul care nu şi partea cu adevărat stranie e că acest guvern care conduce ţara in momentele cele mai grele prin care ea a trecut de la război încoace, are în frunte nu pe şeful parti­dului, ci pe un ministru, care sub trecuta guvernare, tot naţio­nal-ţărănistă, nu se remarcase decât printr’un rol cu totul şters. Guvernul de azi este astfel şi mai lipsit de autoritate politică, decât cel presidat de şeful parti­dului, d. Maniu. Şi se dă astfel unui cabinet venit cu pecetia pro­vizoratului, simţit ca inferior chiar şi celuilalt, i se dă atribuţia de a cere şi impune jertfe, şi de a sta la cârmă în momentele acestea hotărâtoare pentru viitorul ţărei! Desigur spectacolul acesta­ este şi neaşteptat şi periculos. Şi de aceea asistăm la urmă­toarele contradicţii menite a uimi întreaga opinie publică. Un guvern purtând pecetia pro­vizoratului, condus nu de şeful partidului şi copleşit de toate pă­catele celui d’întâiu guvern na­ţional-ţărănesc, care vine şi cere tuturor jertfe... până la sânge, iar acest guvern de mari sacrificii, continuă , a da ţării spectacolul aceloraşi imoralităţi, aceleiaş ne­priceperi, aceleiaş lipse de orizont politic mai larg dincolo de sfera cluburilor politice. Guvernul care nu poate să lă­poate să se apere de toate acu­­zaţiile de necinste, din care cea mai nouă, este aceea a importului peştelui sărat din Rusia, cu o pa­gubă vădită de 20 milioane de lei; guvernul care n’a făcut nimic pentru înlesnirea producţiei ţării, care n’a învestit nici-un” ban în­­tr’o operă constructivă; guvernul care n’a reuşit de cât să creeze mijloace de risipă: lefuri regeşti pentru partizani, regii autonome, reforma administrativă, inutilă şi jefuitoare a banului public; gu­vernul care n’a avut ca lozincă decât „totul pentru noi, nimic pen­tru ţară“, guvernul josniciei mo­rale­­ şi nepriceperii intelectuale, vine azi şi cere, el, care n’are nici un reazăm în opinia publică, cum singur recunoaşte evitând cu frică alegerile parţiale, acest guvern vine şi cere sacrificii tuturor, alte sacrificii, după ce funcţionarii, industriaşii, comercianţii, agricul­torii au ajuns la ultimele limite ale putinţei de­ a trăi. Guvernul care a adus ţara al dezastrul de acuma, tot el apare salvator cerând sacrificii, din par­tea ţărei sacrificate şi până acuma, iar guvernul cel mai lipsit de au­toritate politică şi morală, se pre­zintă sub ipostaza de mântuitor şi îndrumător al ordinei şi gos­podăriei ţării. Un spectacol de operetă, dacă din nefericire el nu ar avea grave consecinţe pentru viitorul ţării DIN IANUARIE 1830... Un deputat a adus zilele acestea la cunoştinţa­ Camerei un fapt care n’a ridicat nici un ecou, atât în A­­dunare cât şi în presă: în nordul Moldovei nu s’au plătit pensiile la invalizii şi văduvele de războiu din Ianuarie 1930! Peste puţin timp se împlineşte un an, de când aceşti oropsiţi ai soartei n’au primit nici un ban dela „patria recunoscătoare“, nici un ban din nişte pensii de mizerie. Şi câte nu s’au întâmplat în acest an! Iată-1 pe d-l Maniu, în frac şi cu deco­raţii, ascultând sub înalta Regentă, Mesajul promiţător de reforme şi sporuri. Iată-l apoi declamând la tribună: „Guvernul va avea grijă de soarta eroilor Neamului“. Iată-l în primăvară aruncând armata îm­potriva invalizilor şi văduvelor cari, voiau să fie ascultaţi şi aju­taţi. Scene oribile de brutalizări, cari au provocat indignarea opiniei publice. Dar evenimentele s’au precipitat. D-l Manin a îmbrăcat iar fracul, iar şi-a pus decoraţiile, iar s’a citit un Mesaj. In nordul Moldovei, invali­zii ei văduvele de războiu conti­­nuau să aştepte împrumutând câte un căuş de mălai dela vecini. Misiunile national-ţărăniste se succedau la mici intervale, vântu­rând statele Europei şi Americei: d-l Lugojanu venia, pleca şi iar ve­nea; sute de mesageri încasau me­reu milioanele unui buget istovit. Directorii regionali se instalau princiar, pentru a îngriji „mai de­­aproape“ de nevoile populaţiei ! Peste noapte miniştrii democratici integrale îşi ridicau palate la şo­sea iar cei cari aveu fantezia să tră­iască din leafă, o încasau cu o punc­tualitate matematică. Văduvele şi invalizii continuau să-şi aştepte pensiile, trăind din milă şi din su­­f­erinţi. D-l Maniu a plecat să-şi facă con­valescenta politică într’un elegant sanatoriu vienez. Hidroterapie, ra­ze, masaje, ape minerale, — nimic nu cruţă pentru a se reface de oste­nelile unei astfel de cârmuiri. Iar când stomacul îşi va recăpăta ape­titul, d-1 Maniu va reveni să-şi cea­ră tacâmul la banchetul puterii. Până atunci d-l Mironescu face de­claraţii, depune procete, votează legi, face promisiuni, alcătueşte bu­gete şi se „sacrifică“ pentru ţară, drumuri? Dar văduvele din nordul Moldovei tot nu-şi primesc pensiile... De altfel nu sunt ele singurele victime ale guvernării democrate. Toţi cei mici, oropsiţi şi săraci; toti acei cari nu prezintă o valoare electorală sau nu sunt rude cu puter­nicii zilei; toti acei cari îşi bazează drepturile şi existenta lor pe rege şi muncă cinstită ; toti acei cari în adevăr şi-au sacrificat viaţa şi să­nătatea pentru binele tării. — toti sunt tratati astfel. E timpul juiso­rilor cari, sub pretextul „înd­rei“ trăesc din ceeace s’a creiat şi s’a a­­dunat în trecut, prin muncă şi eco­nomie. E rândul oamenilor cari nu cunosc altă lege decât pasiunile lor. Pentru interese personale, pentru patimi si vanităţi mărunte ei sacri­fică cu inimă uşoară cele mai vi­tale interese ale tării, risipesc si distrug totul. In această atmosferă de ,,tineretă“, „încirc“, de „refor­me“, de ritm nou” în viata tării,— cine să mai audă dureroasele tân­­guri ale văduvelor şi invalizilor de războiu, cari nu-şi primesc pensiile de mizerie sau plângerile mieilor slujbaşi ameninţaţi să rămână pe Peștele sovietic — Am venit cu dricul că miroase a hoit. Te înșeli, miroase a PEȘTE... SOVIETIC. Strălucita întrunire populară DIN ORADEA-MARE Mii de săteni şi ele orăşeni au participat eri la întrunirea Organizaţiei Liberale din Bihor Cuvântarea d-lui gen. TRAI­AN MOŞOIU.—Declaraţiile d-lui DUCA EH a avut loc la Oradia o­­m­! cum sunt: Beiuş şi Vaşcău, ţă­punătoare , manifestaţie­­pentru fanii, în frumosul, lor port, au ve­nit în căruţe şi auto­camioane, iar cei din plăşile Aleşd şi Ceica au parcurs pe jos 50—60 kilometri spre a putea să audă cuvântul fruntaşilor partidului naţional-li­beral.­­ Din Rădăcini, comuna natală a d-lui Maniu a sosit o numeroasă delegaţie de săteni. Sătenii au sosit în tot cursul nopţei de Sâmbătă şi Duminică dimineaţa. Locul de adunare al congresişti­­lor a fost în piaţa Mi­hai Viteazu, de unde încolonaţi sub conducerea d-lor Gomboşiu şi general Negu­­lescu, au pornit, cu numeroase mu­zici, spre sala­ congresului, sala Cercului catolic, una din cele mai vaste săli din Ardeal. Această sală a fost complect ne­încăpătoare şi a trebuit ca pentru miile de săteni masaţi în stradă în jurul localului de întrunire, să se ţină o altă întrunire. La orele 16 a. m., sătenii au defilat in faţa clubului liberal, unde se găseau fruntaşii partidului liberal veniţi la a­­ceastă întrunire. Defilarea a durat până aproape de 12, când s’a deschis întrunirea, partidul naţional-liberal, în pre­zenţa a mii de săteni din cuprin­sul Bihorului, orăşenii din Oradia şi delegaţii din Arad, Maramureş, Sălaj, Cluj şi­­Siau-Mare.­­ Din plăşile cete, mai îndepărtate D. general Moşoiu a prezidat această impresionantă manifestaţie. Jurile Bihariei, sunt dator să vă a­­mintesc jertfele aduse de Vechiul Regat pentru eliberarea voastră, pentru ca din faptele trecutului a­­propiat, să ne inspirăm conduita noastră viitoare. (Aplauze). Consiliul Dirigent, fiind desfiin­ţat din cauza dezordonatei sale guvernări, oamenii fostului partid naţional, pe care d­v. îi ştiţi prea bine, văzând că ei şi rudele lor, au scăpat din mână beneficiile ce decurgeau din guvernarea blându­lui popor ardelean, au deslănţuit o propagandă neruşinată contra ro­mânilor din Vechiul Regat. Politiciani abjecţi şi agenţi elec­torali fără scrupule, au mânjit cu noroiu cele mai ilustre nume din istoria noastră contimporană. Au deslănţuit o luptă aprigă în­tre fraţi, între ardeleni,■ şi regă­ţeni, inducând poporul în eroare prin calomnii şi minciuni ordi­nare. Au speculat toate nemulţumirile, au creiat chiar nemulţumiri, nu­mai pentru atingerea scopurilor lor criminale. Inventând pericole imaginare pentru Ardeal, făcând promisiuni irealizabile, oamenii d-lor Maniu şi Vaida au adunat poporul în Maiu 1028 la Alba-Iulia, în cetatea sfântă a neamului, pe care apoi au­ infectat-o cu bandele de bolşevici, cari au inundat oraşul, împingând pe români la periferie. Bieţii ro­mâni necăjiţi şi flămânziţi, au trebuit să sufere umilinţa de a ve­dea pe pretinşii săi­­ conducători de gât cu bandiţii, cari săpau la temelia Statului român. (Puternice aplauze). Ce v-a adus adunarea dela Alba- Iulia, unde v’au tărăt fără voia­ voastră, agenţii naţional-ţărănişti. V’a adus­ deziluzii şi­­mizerie. Nu mult după instalarea lăcuste­lor naţional-ţărăniste, la cârma Statului au început să se desem­neze intenţiunile guvernanţilor, cari nu urmăreau alt scop de­cât interese meschine personale şi ma­teriale. De făgăduelile făcute poporului, nici nu mai voiau să audă, uitând cu totul pe aceia, cari îi ridicaseră unde nu meritau. r In zadar voi cei dela Graniţa de Apus. aţi aşteptat, realizarea fă­găduielilor făcute de aceia. în cari nostru pc d. Ion Duhoare cm- ^dejdile duce acţiunea partidului cu atâta,VaJac\ v^'un destoinicie şi strălucire.­­Sala orat bine, ei v au minţit f au batjoco­rit şi v’au sărăcit. (Aplauze). Prin politica, lor economică gre­şită, şi lipsită de patriotism, au pa­ralizat comerţul şi industria. Risipind şi jefuind avutul public au ştirbit creditul Statului în ţară şi în străinătate. Unde este Creditul agricol cân­tat, timp de peste un an ? înfiinţând casele autonome şi dându-le de mâna jefuitorilor, au aruncat discreditul asupra celor mai importante iistituţiuni, care până în momentul când au încăput pe mâna ţărăniştilor, erau pros­pere. Au pus în vânzare avuţiile Sta­­­tului. Au concesionat streinilor mono­polul chibriturilor şi telefoanelor Dar deprecierea produselor agri­cole a adus desnădejdea în sufle­tele plugarilor români, cari văd cu durere cum samsarii şi agenţii fis­cului, încasează rodul pământului lor şi al muncii lor, fără ca să le rămână şi lor ceva din munca trud­nică a pământului. Această stare rea economică se agravează din ce în ce mai mult, din cauza fiscalităţii excesive. Până acum regimul naţional-ţă­­rănist n’a făcut altceva decât să aducă­ sărăcia la uşa românului şi birurile grele sub povara cărora să înăbuşe astăzi. Deşi ne găsim în ceasul al 11-lea, totuş sunt plin de nădejde, văzând că v’aţi desmeticit şi că aţi răs­puns la apelul acelora cari nu v’au minţit niciodată. In aceste momente partidul libe­ral este singura forţă capabilă să salveze ţara. (Urale). Alipiţi-vă cu tot sufletul de par­tidul liberal şi ajutaţi-l ca să isgo­­nească dela cârma ţării pe nevred­nicii, cari v’au minţit, v’au trădat şi v’au sărăcit. Gândiţi-vă...­­ Acordaţi toată încrederea parti­dului liberal, condus cu atâta des­toinicie şi patriotism, de către ma­­rele român Vintilă Brătianu. (Sala face o vie manifestaţie pentru d. V. Brătianu). Gândiţi-vă totdeauna, că, naţio­­nal-ţărăniştii, în loc să facă un bine cât de mic, masselor muncito­reşti, le-au adus şomajul, foamea şi gloanţele ucigătoare devn, im­perii, iar plugarului român i-au a­­dus sărăcia şi pe perceptorii nemi­loşi. Lepădăţi-vă pentru totdeauna de satana naţional-ţărănistă. (Urale, ovaţii). D. LEONTE MOLDO­VA­NU : N’am venit dela Brăila să vă aduc durerile cari apasă acolo, nici jalea care bântue toată ţara. Căci noi înţelegem că ace­­iaş nenorocire există pretutindeni. Eu vă aduc încrederea complectă în parti­dul r­aţional-liberal, în care se vede sin­gura nădejde de îndreptare din această situaţie dezastruoasă. Istoria acestui partid se confundă cu însăşi, istoria ţărei . Unirea principa­telor, desrobirea de sub turci, indepen­denţa şi apoi înălţarea la rangul de re­gat a României şi în urmă realizarea u­­nităţii naţionale sunt opera splendidă a acestui partid. Dacă aţi putut vreodată avea un mo­ment de îndoială, azi, după cruda expe­rienţă făcută de doi ani încoace, aveţi datoria să formaţi zid puternic în jurul partidului naţional-liberal pentru salva­rea statului. Trebuesc înlăturaţi toţi sperţarii, toţi hoţii şi risipitorii banului public — gu-­ vernul acesta ăl sărăciei generale trebue izgonit. (Aplauze). D-1 gen. TRAIAN MOŞOIU Cuvântarea d-lui general Moşoiu M­au ■gaura. Deschizând această măreaţă a­­dunare, primul meu gând îl în­drept spre şeful nostru iubit, spre domnul Vi­ntilă Buzeanu, căruia, în numele organizaţiilor de Mara­mureş, Sătmar, Sălaj şi Bihor, re­prezentate aici, îi trimit salutul nostru respectuos şi îi exprim sen­timentele noastre de adâncă cre­dinţă şi neclintit devotament. • In clipele grele, prin care trece acum ţara, geniul cel bun al Nea­mului, ne-a trimis pe acest om sori­a d-lui Vintilă Brătianu, mare, care în întreaga sa viaţă n’a avut altă stea călăuzitoare decât mărirea şi înălţarea, Patriei, că­reia zi cu zi i-a închinat, toate pu­terile şi toată activitatea sa. Cu o legitimă nădejde. Un Neam întreg îşi îndreaptă privirile spre domnul Vintilă Brătianu, pe care îl consideră, ca pe salvatorul Ţării din haosul, în care a cufundat-o un regim nefast. D-sa dă citire următoarei serii Scrisoarea d-lui V. Brătianu Scumpe dempnile General,­­Neputând participa la întruni­­rea regională a Partidului Naţio­nal-Liberal din Oradia-Mare, te rog a transmite prietenilor noştri părerea mea de rău de a nu putea fi şi eu în mijlocul d-l. Sunt sigur că şi această întruni­re pe care partidul nostru o tine pe frontul de Apus al României­ Intregite va avea acelas răsunet în sufletul bunilor Români, ca si în restul Ţării, si în deosebi în toate Provinciile liberate. Am totdeodată convingerea că toti cetăţenii conştienţi de nevoia solidarizărei in lupta pentru apă­rarea României Mari au înţeles apelul Partidului Naţional Libe­ral pentru ca, prin ajutorul lor, să putem înfăptui această operă şi da, în aceste momente de mari greutăţi atât interne cât şi exter­ne, o sănătoasă îndrumare opiniei publice, care fusese amăgită şi a­­cum desnădăjduită în speranţele sale. Programul Partidului Naţional Liberal de apărare şi înfrăţire în România întregită, bine­înţeles şi hotărât aplicat, nu va putea fi de­cât în folosul tuturor locuitorilor acestei Ţări, oricare le-ar fi cre­dinţa şi naţionalitatea. N’am nevoe să mai adaog că presenta d-tale în lupta politică de apărare ce am întreprins este o chezăşie mai muit că vom dobândi izbânda pe care, în timpul la­Ini continuare d-l general Moşoiu salută pe fruntaşul între fruntaşi, pe primul colaborator al şefului D . VINTILA BRATIANU ţionează îndelung pe d. Duca). El nu este numai primul fruntaş al partidului­, el este marele român care a colaborat cu marele Ionel Brătianu, la înfăptuirea votului obştesc şi a împroprietărirei plu­­garilor români. Să-mi daţi voe ca să salut pe marele nostru dascăl pe dr. Ange­­lescu, care a aşezat pe bazele cele mai solide învăţământul românesc şi propăşirea culturală a poporu­lui nostru. Miile de şcoli presărate pe văile şi plaiurile graniţei de Vest, sunt mărturia acţiunei cul­turale extraordinare a domnului dr. Angelescu. D. dr. Angelescu, bolnav fiind a trimis următoarea scrisoare: Iubite Generale, Cu adâncă părere de rău, fiind suferind, nu pot lua parte la con­gresul partidului național-liberal din Oradea-Mare. Regret deci că această împreju­rare neprevăzută mă împiedică de a ridica și în mijlocul Bihorenilor, cum am făcut-o și în­ altă parte, protestarea mea cea­­ mai energică, contra politicei şcolare nefaste, pre­conizată de actualul guvern. Rog a fi interpretul meu, pe lân­gă congres, exprimându-mi toată speranţa ca din aceste manifesta­­ţiuni grandioase ale poporului să rezulte pentru ziua de mâine o schimbare radicală, menită a ridi­ca şi consolida taina şi neamul nos­tru. Cu cele m­ai călduroase salutări, Dr. ANGELESCU Salut de asemenea pe ceilalţi frun­taşi ai partidului, prezenţi în acea­­stă sală pe d-nii I. Inculeţ, Leonte Moldovanu, Al. Donescu, Ştefan Ioan,­ etc., cari n’au pregetat să vină dela mari depărtări în mij­locul nostru, în aceste, împrejurări grele pentru ţară............... Ei au venit, ca să vă spună cu­vântul lor plicp de adevăr­­ şi de lumină. (Aplauze, ovaţii).. ., Fruntaşii noştri vor .Vedea, cum, după o amăgire de o clipă, zecile de mii de Bihoreni, Sălăgeni , şi Sătmăreni, s’au d­esmeticit şi as­tăzi, văzând realitatea,­­au alergat sub steagul partidului naţio­nal­­liberal. „ Mulţimea de cetăţeni­­ întruniţi­­astăzi, precum şi însufleţirea ce domneşte în­ aceste adunări­,ne do­vedesc, cât de grea, este situaţia şi cât de mari sunt nădejdile ce acest zborului, ai adus-o alături­ de cel­ popor mne acum hi-partidul na­­talii valoroşi conducători ai oşti-­ Donal-liberal, partidul, care a­rei. Primeşte, te rog, şi cu acest pri­lej, scumpe domnule general, în­credinţarea amicalelor mele simţi­­minte. (Urale ovaţii). VINTILA BRATIANU cum b­ ani a eliberat Ardealul şi pe românii dela graniţa­ de Vest de sub jug străin. (Vii şi în­relun­­gate aplauze, strigăte: „trăiască pa­rtidul naţional-liberal). La unul, care în anul 1919 am __ , ___ _____ _ descins cu sabia în mână pe pis-­ stăpânirea turcească a național-țară" KContinuarea hi pas. 2-a) Discursul d-lui Ion Inculeţ Am putea să fim poporul cel mai fericit din lume. Avem o uni­tate naţională indistructibilă. (A­­plauze puternice). Avem aceiaş limbă. Vedeţi, sunt dela Nistru şi vorbesc aceiaş lim­bă înţeleasă de voi toţi cei dela Tisa. (Aplauze). Avem o cultură comună, avem o Românie Mare a noastră a tu­turora în fruntea căreea se află Regele nostru al tuturora, doritor de binele poporului. (Ovaţii). Cu toate acestea suferim. Sufe­rim noi cei dela Nistru, ca şi voi cei­ dela Tisa. (Voci: Aşa este!) Cam­ sunt cauzele acestor sufe­­rinţi şi cum pot fi ele înlăturate. Soluţiile le văd pe plăcardele d-voastră. Văd colo pe- un pla­card scris: „Jos guvernul nepri­ceperea Jos jefuitorii codrilor no­ştri !“ (Strigăte: Jos guvernul, jos naţional-ţărăniştii !) . Mai văd scris: „Vrem export de vite, nu plimbăreţii guvernului­­“ Mă unesc şi cu acest placard. Este nevoe să exportăm vitele noastre ca o bogăţie a poporului nostru muncitor, după cum este nevoe ca mărfurile importate din ţări streine să aibă un preţ eftin (Voci, aşa este). Nu mă unesc însă cu a doua parte a inscripţiei. Cred, aţi flori şi­ d-voastră ca să exportăm şi pe toţi miniştrii incapabili, să-i­ ex­portăm ca să nu se mai întoarcă îndărăt, să­ nefericească ţara. (Ila­ritate. Aplauze). Mai văd un placard pe care este scris aceea tocmai ce este necesar pentr­u statul nostru: „Trăiască partidul naţional-liberal, salvato­rul, ţărei­!” (Strigăte: trăiască!) Da, numai, partidul nostru, prin oamenii, lui, programul lui expe­rienţa lui, poate să scoată ţara din greutăţile în cari se află. Două lozince: „Jos guvernul /“ „Trăiască partidul liberal/“ tre­bue necontenit să răsune de la un capăt la celălalt al ţarei. Aici , mântuirea. (Mari’ aplauze).* D. prof. BOGDAN­ DUICA spune că întreaga populaţie a ţării jefuită de, nîştilor, strigă guvernului: Lipsiţi-ne de administraţia rea, de biruri îm­povărătoare, de toate ticăloşiile. Voim un guvern care să se îngri­jească­­de sănătatea, viaţa şi avutul poporului. Nu ne trebuesc turcii naţional-ţă­­rănişti ci fraţi români, iubitori şi pricepuţi. (Apr.)’.­­D. TRAIAN NERVA COSMA arată că această întrunire mărturiseşte încrederea şi dragostea neclintită a bihorenilor in partidul naţional-libe­ral, care singur cunoaşte durerile şi păsurile mufţimei şi soluţiile me­nite să mântuiască ţara. (Apt). D. dr. COROVITZ aduce salutul organizaţiei­­ liberale din Sălaj, rele­vând desnădejdea unanimă a­­po­pulaţiei ce îşi vede cum se distruge tot ceea ce s’a agonisit cu trudă zil­nică.­­ . D. ŞTEFAN C. IO­AN, adi­ce salu­tul judeţului Fălticeni,­ unde există aceeaşi * îngrijorare şi aceeaşi desn­ă­­dejde ca şi în Bihor. Constată că nici­odată ţara noastră n’a străbătut vre­muri mai grele şi n’a stat sub greu­tate mai apăsătoare ca sub cârmui­rea actuală.“ (Aplauze prelungite).. Dacă agricultura se găsaşte într’o stare catastrofală,­­dacă industria trage să moară şi ne­­dă tot mai mulţi şomeri, dacă în comerţ falimentele se înmulţesc vertiginos, dacă o fiscali­tate excesivă dă de gândit la oame­nii, cei mai optimişti, apoi cu şcoala stăm şi ,mai rău. Cu mâhnire vedem că în cursul a­­nului şcolar şi în puterea emei, s’au desfiinţat cu o singură trăsătură de condei, zeci­­de licee, gimnazii şi şcoli normale, sub cuvânt că Vor pune în practică „anumite vederi ale guver­nului“ In ceea ce priveşte raportul în­tre învăţământul nostru teoretic şi acel practic. ’Argumentul acesta este aşa de slab, tricât nici nu merită o discuţiune, căci planuri de acest fel se fac şi se execută numai la Începu­tul anului, şcolar, ian nu peste 2­ Mî luni, după ce părinţii au instalat co-

Next