Viitorul, ianuarie 1932 (Anul 24, nr. 7175-7199)
1932-01-01 / nr. 7175
Ficțiunea bugetului extraordinar Tin criticele pe cât de obiective pe atâta de întemeiate pe cari reprezentanții din Cameră ai partidului national-liberal le' au adus bugetului pe 1832: „’a învederat că însăși structura acestui buget este eronată și că despărtirea ce s’a făcut între bugetul ordinar și cel zis „extraordinar“ este un act de nesinceritate în politica bugetară a guvernului de „tehnicieni“. In ceea ce privește bugetul ordinar s’a arătat opiniei publice că evaluările veniturilor nu corespund cu adevărata situație a unei tari bântuită de criză ; că economiile și reducerile au fost studiate, suprimându-se cheltueli absolut necesare bunului mers al Statului și lăsându-se altele cari puteau fi suprimate fără inconveniente ; că politica de sporiri de impozite și taxe este inadmisibilă atunci când puterea de plată a contribuabilului a ajuns la ultima limită. Cât despre bugetul zis extraordinar, s-a arătat că el este o creațiune fictivă, deoarece cheltuelile înscrise în acest buget nu sunt echilibrate de venituri reale corespunzătoare. Aceleași critici aduse bugetului extraordinar le găsim și în raportul trimestrial al consilierului tehnic de pe lângă Banca Națională, d-l Roger Auboin, asupra situației generale financiare a țărei noastre. D-sa arată că dona sunt principalele cheltueli înscrise în așa zisul buget extraordinar și anume: plata rămășițelor din trecut, ale datoriilor Statului și cheltuelile de invesitiune, cari ar fi fost ele dorit să fie trecute în bugetul ordinar. Lichidarea datoriilor din trecut va fi făcută prin Casa de amortizare, înzestrată cu oarecari venituri. Dar consilierul tehnic reamintește dispoziția precisă din legea financiară și anume că nici o cheltuială nu va putea fi făcută, nici pe seama Casei de amortizare nici pentru investițiuni fără ca un venit corespunzător să fi fost în prealabil constatat și încasat. „Este deci sigur, constată consilierul tehnic, că toate cheltuelile înscrise în bugetul extraordinar nu vor putea fi făcute, și întreaga valoare a Casei de amortizare depinde de veniturile reale ce îi vor putea fi afectate“. Așadar chiar înainte de aplicarea bugetului extraordinar, se exprimă certitudine că nu toate cheltuelile înscrise în acest buget se vor putea efectua, din lipsă de venituri corespunzătoare. Se vede, deci, cât de întemeiate au fost criticele pe care reprezentanții partidului national-liberal le-au adus în Cameră politicei bugetare a guvernului actual, care după ce în iunie trecut nu a făcut la vreme economiile cerute de situația reală a finanțelor publice, a venit acum cu ficțiunea bugetului extraordinar, menit să impresioneze opinia publică dar care, în realitate, nu poate da rezultatele așteptate. Dar ceea ce este mai grav este că printed cheltuelile cuprinse în bugetul extraordinar figurează și unele din acelea cari sunt indispensabile. — cum este îndestularea unora din nevoile armatei, al cărei buget a fost atât de simțitor redus la cheltuelile ordinare. . . . Iu, sfcum, din cea mai sumară examinare reese că întreaga concepție a faimosului buget extraordinar se întemeiază pe nesinceritate, iar îndestularea nevoilor Statului înscrise în acest buget fără venituri certe și reale, apare de pe acuma foarte problematică. Anul al douăzeci și treilea No. 7175 3 LEI AI. in TARA 6 LEI EX.În STRĂINĂTATE abonamente IN TARA Un an — — 700 Lei, Șase luni — ~ 3500 , Trei luni — —50 , In streinăttate Un an — — 1400 Iei Șase luni — — 700 , Trei luni----- 400 „ 4 Pagini REDACTIA = ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 | STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcția 3-58.17. Redacția ?1 Administrația 3-49.2c / « ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, Strada R. Poincare 17 și la toata Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. . 3 LEI EX. 1D TARA 6 LEIEX.1 STRĂINĂTATE E probabil că și cititorii noștri au aflat — din anunțurile apărute în ziare, — despre o foarte interesantă manifestare a tineretului nostru intelectual. O grupare de tineri, intitulată „Forum“, — aluzie desigur la libertatea de convingeri și de exprimări ce va domni în sânul grupărei, — a anunțat pentru îndată după vacanța Crăciunului, o serie de conferințe la fundația Carol I. Este prima oară când generația tânără, generația „celor de mai puțin decât treizeci de ani“, cum i s’ar spune în Franța, se grupează pentru o acțiune comună asupra marelui public. Făptu ar fi deci demn de subliniat și numai ca atare. Mai presus de aceasta, însă, apare deosebit de interesantă tema acestui ciclu de conferințe. Ceea ce isi propune este „Explicația timpului nostru“. Iată deci tineretul, acei cari simt mai intens ritmul energic și nou al atmosferei de azi, încercând să pătrundă în esența lor caracterele acestei atmosfere și să înfățișeze publicului, într’o vastă frescă, tocmai această esență, presimțită de toți dar neînțeleasă de mulți. Acțiunea e deei directă și jocul angajat apare de un interes major. Așa fiind, însă, un lucru trebue să fi lovit pe mulți în simpla enunțare a celor cari, în numele grupării „Forum“, vor explica in acest ciclu câteva din elementele vremei noastre. Anume, diversitatea de credințe și de convingeri, intelectuale sau sufletești, dintre componenți ca și dintre purtătorii de cuvânt ai grupărei. Din punct de vedere doctrinar solidaritatea lor ar putea apare unora factice. Și tocmai în acest mod al chestiunei stă încă unul din interesele ei. Căci reunirea aceasta dovedești în cadrul de activitate al generației tinere, o comuniune în ceva care depășește chiar și doctrina fiecăruia. Acest ceva e căutarea autenticii lui. Căutarea aceasta leagă pe orice tânăr care simte și gândește azi în pulsul epocei sale de cel de o vârstă și de un gând cu el. Indiferent dacă sunt mistici ortodoxi, intelectualiști, comuniști, sau umaniști, tinerii de azi se aseamănă, dincolo de credințele lor, prin căutarea însetată a autenticului. Căutare ce presupune în primul rând o verificare, prin prizma propriei lor personalități, a tuturor datelor admise, o acceptare francă a ceea ce corespunde simțirea lor, o intuire lucidă a esențialului epocei lor și o hotărîtă plasam în trăirea acestui esențial. Este căutarea afirmată a unei cât mai ample și autentice experiențe vitale. . Pentru această cercetare lucidă credințele sunt, principial indiferente. Aceasta ne explică nouă solidaritatea, dincolo de diferențele , doctrinare aparente, a tinerilor cari au pus conferințele grupărei ,,Forum“ în slujba expliciției timpului nostru. ———-------—eu«—— COMENTĂRI!" Generația tânără și căutarea autenticului i. i. c. NOTE Cei ce-și vând cadavrele Doi oameni — bărbat și soție — locuitori hi lași, și orașul unde , atât de ușor se putea trăi înainte de focul războiului cel mare, s'au gândit că ar putea trăi azi, vânzându-și trupurile lor facultatea de medicină de acolo. Și au stabilit și prețul vânzării, luând drept arbitru liberul lor arbitru, căci până acuma este fixat costul kilogramului de carne de vacă, de viței, de porc, dar nu „se știe, cât valorează carnea furicei celei de un seamăn cu Tatăl. Dacă ar fi trăit, sărmanii oameni, într’o fără de antropofagi, poate că acolo prețul câiniilor ar fi fost taxat precis. Ce păcat că locuesc în Iași, unde nu se mănâncă decât uneori carne de animal. — și zicem „uneori", deoarece fapta sărmanilor oameni de cari ne ocupăm, ne arată că acolo, nu se mănâncă prea des de oricine! Desigur că gestul sărmanilor oameni, atât de exceptional, dovedește cât de mare le-a fost și te este sărăcia. Ne mai știind de tinde să scoată un ban, au crezut că pot să-l scoată din cadavrul propriei lor ființe. Nici nu s'au gândit și n’au ezitat, că poate spitalul, unde și-au arvunit trupurile ca orice bun gospodar ar fi avut, tot interesul a-i trata in așa chip ca bolnavi, încât, să intre cât mai de grabă în stăpânirea lucrului cumpărat ! Dar aceste reflexiunti, cari sunt cum zice francezul; „bonna mine ă mauvais jeux” sau „să faci haz de necaz", nu exclud, sincera durere și compătimire ce-o naște în orice suflet înțelegător, mizeria unei familii românești. Și ca acești sărmani ieșeni, sunt mulți, sunt multe familii, și care se postește de novoi 5 zile pe săptămână, unde rufa curată e un eveniment, uinde un medicament trebuincios copilului Kohlav e o raritate sau un lux. E mizerie, multă mizerie. Și este mai ales acolo, unde nu se strigă ajutor, din paralizia oricărei voinile, din mândrie uneori. Sunt cerșetori cari nu cerșesc. Aceștia mor mai repede. Cine vine dn contact, apoi, cu massele. Stricâtă oftică, e încuibată în clasele sărace. Fete tinere rar obraji scofâlci ca la optzeci de ani , iar tinerii au uitat de ochii albaștri ai fetei, pentru ca n’au ce mânca. De aceea niciodată apelurile la caritate, din preajma sărbătorilor, sau și apropierea, săvârșirei lor, nu sunt mai, la timp venite. Cei, ce au foarte puțin, peste trebuincios, e bine sfidea. Să dea familiei sarace care nu cere pensionarului cu insigna decorației la haina lustruită; să dea tâiârului care nu poate urma drumul, cărții! Să se dea la toți cât de puțin, căci din puținul tuturor, esc dania cea mare. Se pomenește în cărțile de economie politică, de lucrările ciclopeene făcute în timpul nostru de societățile pe acțiuni, în care mici cotizatori au strâns capitaluri mari. E un exemplu, de care caritatea anonimă se poate folosi ca să se exercite frumos! PETRONIUS lăpo l £ Fostul Kaiser cere sa plece în Germania Dij. Harta sa anunță că, fostul împărat al Germaniei ar fi solicitat guvernului olandez permisiunea de a pleca la Frankfurt, unde sora sa Sofia de Grecia, se află rrav bolnavă. Guvternul olandez, a refuzat insă in mod curtenitor, dar ferm, să acorde această permisiune. (Hador). EX-KAISERUL WILHELM II COHSOLftTIE (D. C. Argetoanu a plecat în străinătate) D. N. IORGA: — Cum ! Mă iași singur ! D. f. ARGETOIAMU: — Nu. Cu puterea ! MHM OPTIM D-l ministru de finanțe o optimist. Când este în intervievțiile ce le acordă presei streine, — nimic de obiectat. Când insă face declarații aici, la noi sfidând nu numai adevărul dar și suferințele tuturor claselor sociale, în dorința de-a se lăuda cu rezultatul „operei“ d-sale — trebue să protestăm. D-l ministru de finanțe n’a realizat nimic. N’a evitat nici criza bancară, cu consecințele ei. N’a echilibrat bugetul. N’a achitat salariile și pensiile. A aruncat în schimb impozite peste impozite, pe capul populației și a alcătuit legi cari nu soluționează nimic. Declară d-l Argetoianu că d-sa trebue să facă „de toate“? Un motiv mai mult să nu facă nimic bine. Declară că noi „stăm mai bine ca alții“ ? E o simplă confuzie: stau bine tehnicienii din guvern, nu țara. Mai este și o lipsă de memorie. Altfel și-ar aminti de cele 4 miliarde ce se datoresc funcționarilor, fără ta d-sa să aibă de unde sa le plătească, sau sa voiască cel puțin a face față obligațiunilor Statului. Și-ar mai aminti de cele două miliarde ale fondului de rulment, pe cari Statul trebuie să le înapoieze Băncei Naționale până la 1 Ianuarie. Si-ar mai aminti de bugetul echilibrat numai pe hârtie, pe care l-a votat „urgent“ la o someră și de acel „buget extraordinar“ care are cheltueli dar nare venituri. Așadar stăm mai rău decât oricare altă țară, mai rău decât cele învinse în războiu, — pentru că nu ne-am plătit de patru luni funcționarii, pentru că armata suferă și întregul aparat de Stat se desorganizeaza. Sistăm cu atât mai rău, cu cât tehnicienii din guvern, începând cu șeful real, d-l Argetoianu, nu-și dau seama de situația reală. Acești tehnicieni sunt atât de streinitic suferințele populației și de adânca tulburare a întregii opinii publice încât nu fac cel puțin economii la cheltuelile somptuarît, cari indignează ,și răsvrătesc ■„ pe cei ce sufăr. Zeci de automobile așteaptă pe tehnicieni la porțile ministerelor și diverselor autorități. Milioanele se risipesc in „cheltuieli de reprezentare“ și diurne, cari se încasează la zid de către cei mari, pe când cei mici rabdă și sufăr. In asemenea împrejurări optimismul guvernamental e nefundat. El ruinează țara și o duce cu ochii închiși în prăpastie. E optimismul lui Ludovic al XV-lea concretizat în formula „După noi, potopul“. Politica Externă — $fa&©ie-Us*iSe domină situația generali financiari și economici . Pe când comitetul consultativ întrunit conform dispozițiilor planului Young examinează la Dassel capacitatea actuală de plată a Germaniei, guvernul britanic a făcut cunoscut guvernului francez, punctul lui de vedere asupra, dublei probleme a despăgubirilor și datoriilor, iar parlamentul american discută ratificarea mo atomlul Hoover și politica ce im avea America față de situația din Europa. Această activitate diplomatică și politică are cea mai mare importanță pentru pregătirea conferinței, guvernelor prevăzută pentru luna ianuarie, — scrie „Le Temps". Comunicarea guvernului britanic are caracterul unui răspuns la cele comunicate de ambasadorul francez cabinetului din Londra. Din câte se poate ști ruină acum, Anglia în răspunsul ei are dispăsițiuni conciliante și lasă multe căi deschise pentru tratativele necesare. „ Se știe că guvernul francez menține in toate punctele sale de vederi expuse in convorbirile avute de d-l Laval, cu președintele Hoover, la Washington. Planul Young trebue menținut și dacă e nevoe ca să fie ajutată, Germania, înpotmolită și dificultăți vremelnice, este esențial însă menținerea principiului plăților de despăgubiri. Deci salvgardarea planului Young și in cadrul acesta, apărarea dreptului de despăgubiri, cu măsuri provizorii pentru a face față dificultăților actuale, deoarece nici timp de criză se poate fixa capacitatea de plată a Germaniei Nu poate fi admisibilă nici o prioritate pentru datoriile particulare germane, aceste sunt punctele esențiale franceze. * „Times" susține că guvernul britanic va stărui pentru ca, Germania să fie pusă în situația de a-și restabili creditul general. Datoriile pe termen scurt consimțite Germanic, de bancherii englezi au permis Reichului să facă față obligațiunilor sale și anii din urmă, deși interesul cel mai mare este plata acestor datorii pertru restabilirea creditului. Acest principiu al prioritatei nu va fi admis — scrie ziarul francez. Admițându-se chiar că datoriile zise politice au fost comercializate, măcar pentru partea necondiționată a reparațiilor, totuși ele constitue obligații de stat față de celelalte state transmise particularilor, pe când datoriile particulare, credite pe termen scurt și altele, constituesc obligații între particulari, contractate de unii și consimțite de alții pe riscul și încrederea dintre ei. Aci pare să fie fondul tezei engleze cari țintește mai ales să apere interesele financiarilor britanici cari au dat cu atâta imprudență capitaluri enorme în Germania. ’ Dar oricumi ar fi divergențele dintre teza franceză și britanică, nu este încă nimic definitiv fixat. Din Londra se constată dorința de a continua tratativele cu guvernul francez. Confirmarea acestor bune dispoziții o dau vizitele reprezentanților britanici la Paris pentru a discuta cu reprezentanții tezaurului francez. In acest mod se prepară cu folos conferința ce se va întruni când guvernele responsabile vor fi primit concluziile comitetului consultativ de la Bassel. Este cu atât mai util ca Franța și Anglia să ajungă la o înțelegere asupra condițiimilor în cari va trebui să lucreze conferința, cu cât e cert că toată sforțarea Germaniei este ca să exploateze divergența dintre interesele franceze și engleze speculând, asupra rezultatelor cari depind, după cum se știe, mai ales de dispozițiile guvernului american. Ori situația desbaterilor parlamentare din Washington fac o impresie penibilă mai ales în Anglia. Opoziția sr. arată nestrămutată contra revizuirei datoriilor europene. Chiar ratificarea moratoriului pe un an adoptat de congres declară în actul votat că orice anulare sau reducere a datoriilor externe față de Statele Unite nu vor fi în conformitate cu politica congresului. Moratoriul ratificat nu trebue interpretat ca o modificare a acestei politici intransigente. . Din atitudinea, parlamentarilor se poate constata că se interzisese d-lui Hoover orice nouă inițiativă, în favoarea Germaniei și debitorilor din Europa. Totuși nu trebue luată prea în tragic atitudinea congresului, deoarece e acum dominat de considerații interne și preocupări electorale — încheie „Le Temps". Prin forța împrejurărlor americanii va ajunge să cerceteze problema datoriilor sub aspectul ce-l dă realitatea. Necesitățile fhianciare s> economice ale lumei civilizate nu pot fi evitate. «— ■— ■... • ....... D-l HOOVER 4 Vineri 1 Ianuarie 1932 (Continuare în nag. 2-a! Locuințele funcționarilor Si CONCEPTUl BLOC-HftüSURIiai? — (onepții estetice noul rit urban«. utca £ b ucure$feana — Incontestabil că , funcționarii, ca unii care au venituri tot mai reduse fata de nevoile vieței, sunt cei ce sufer mai mult de seam! Iiei.eu, locuinței n, .și. sunt aceia, cari locuiesc in clădiri insalubre. Acești oameni care muncesc pentru ca mașina statului să funcționeze bine, trăesc în cartiere mărginașe — in case mici, murdare, întunecoase și insalubre, de multe ori prea mulți în aceiași încăpere. Copiii lor, crescuți în acest mediu vor da și dau ,și acum cel mai mare procent de tubereți- Iași. De acești oameni și de copiii lor, Societatea și cei cari au peste strictul necesar, trebue să poarte grija ,și să le îndrepte traiul. Chiar dacă aceasta n’ar fi un principiu elementar de asistență socială — ar fi de ajuns să ne aruncăm ochii spre Apus — și să luăm seama la exemplul ce ni-i dă străinătatea și să introducem și la noi ■— în măsura puterilor noastre, asistența pentru crearea de locuințe. In Franța se lucrează de mult în acest scop — cu rezultate surprinzător de bune — cu directa contribuție a statului. Ce se proectează BJBUUIMU a a BMN MB aWPI ———a Călăuzit, de gânduri pornite din considerațiile de mai sus — d-l dr. Dan Berceanu— muncește de câteva luni pentru realizarea unei frumoase idei — care va sluji la îmbunătățirea vieții multor funcționari. Și această îndreptare pornește de la rădăcina răului: schimbă mediul vieții oferind celor cu mijloace restrânse — o casă curată, comodă și frumoasă pe un preț accesibil chiar celor cu lefuri cât de mici; și d-sa face binele până la capăt, reparând și defectul depărtării, căci oferă aceste locuințe într-un cartier central — astfel că înlătură răul noroaielor dela periferia Bucureștiului — făcând și o economie, mare de timp celor ce sunt nevoiți să fie de dimineață în centrul orașului. Rezultatul muncii cheltuite de d-l dr. Dan Berceanu este formarea unei asociații străine cu capital mare care va clădi o serie de blok-haus-uri — cu numeroase apartamente, foarte confortabile — numai pentru funcționări, chiriile fiind foarte mici. Ideia este excelentă, rămâne ca în aducerea ei la îndeplinire să se țină seamă de toate condițiile de trai și viața ale familiilor de funcționari români, astfel ca folosul să fie într’adevăr real. " D-l dr. Berceanu anunță într’un articol din ziarul Universul (15 c.) că se vor construi clădiri, fiecare cu câte 100—200 apartamente, după exemple similare din alte orașe din apus. Să ne fie însă îngăduit a spune că proporția acestor clădiri este exagerată, căci publicul nostru nu-și cunoaște într’asttât datoriile către aproapele și mai ales către vecin, ca să poată fi obligat să trăiască cu 800—1000 persoane. — în aceiași casă Suntem astfel de părere a se reduce proporția clădirilor, așa cum o concepe și propune d. dr. Dan Berceanu la bloc-hausuri cu 30—40 apartamente incorporate, ceea ce pentru moravurile și tradiția noastră este suficient la început. Incomten Best Este e8âmarc Și o clădire prea mare mai are un rău de ordin tehnic — construcția ei — n’ar permite spații libere mari și astfel apartamentele 11 ‘3.1 . avea lumină. Neputându-se suficient construi în niciun cartier cuprins în zonele de locuință ?—~ etaje — aceasta rezultă o medie de 30 apartamente pe etaj și cum unui apartament p trebue cel puțin 100 metri pătrați și adăugând și scările și ascensoarele căci o scară va trebui sa deservească cel mult, 3 apartamente spre a se evita aglomerațiile (deci 10 scări principale si 15 serviciu), vom găsi pentru ulSdimetru unu “[ suprafatt 3500 rnes), p/d’atl — Și cum trebue să ținem seama că orice încăpere snari1Pa 0 trebnie himinată. pe-un whi« ie?C65XV d1 “are. (De exemplatura a cladirei propuse ar avea o întindere egală cu aceia a mșmigiului pe întreg Bulevardul Elisabeta ! ) .Dacă clădirle ar fi mai mici — n ar mai fi nevoie de curți de lumină și depărtându-se convenabil una de alta — vor deveni mai comode din toate punctele de vedere. Ar trebui ca statul să contribue cum și cât poate — pentru ca realizarea, să fie cât mai aproape de ideal. ’»hi sdírcf economie, de loc, ca să dispară sentimentul, de sufocare și de repulsie ce-l oferii un cartier de clădiri de acest gen, și să se țină un concurs între arhitecții noștri — cu un program bine chibzuit ,și în care să se menționeze cu strictețe pe lângă cerințele de confort și cele de estetică — căci cu acelaș preț» dar cu grije mai multă— se pot face lucruri foarte avantajoase. Și să se menționeze condiții estetice, căci înfrumusețările eftine îndulcesc rigiditatea unui stil. De exemplu ce confortabile surd balcoanele și terasele si ee oliente sunt, când au pe balustrada lor vase de flori, Gri de ffi8ie meo M înrâtoare De asemenea noile clădiri ar trebui înconjurate de un teren cât mai larg de verdeață — iar fațadele posterioare ale clădirilor să răspundă pe un teren mare — pe care să nu se poată clădi și care să fie plantat — acest teren pe lângă faptul că aduce servicii locatarilor dar și depărtează o dă