Viitorul, iulie 1932 (Anul 24, nr. 7324-7350)
1932-07-01 / nr. 7324
Anul »1 două zecisi parcuilea No. 7324 BUCUREŞTI REDACŢIA J ADMINISTRAŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 2 la STRADA R. POINCARE No. 11 Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. A B IN TARA On an........... 600 lei I Trei luni.......150 lei Sase lun!.......300 „ Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice şi particulara 1000 lei anual Vineri 1 iulie 193? ■dir' m STREINATATI On an...........1400 lei I Trei luni ......400 lei Şase luni ... 700 „ I Un exemplar... 0 m N T E BOMBARDAREA BUCUREȘTILOR S -------------------------------------——-MMmmMHIiMStH—iMB-------------------------—------------ Acum patru ani partidul d-lui Maniu pornea de la Alba Iulia marşul asupra Bucureştilor. Astăzi, acelaş partid, sub şefia revenită a d-lui Maniu, anunţă de la Cluj necesitatea bombardărei şi prăbuşirei Bucureştilor. Capitala Ţării trebue să dispară de pe harta politică a României întregite. O spune ziarul autorizat al d-lui Iuliu Maniu, preşedintele clandestin al partidului naţional-ţărănist şi al d-lui Vaida, preşedintele consiliului de miniştri al României. ro . . Acum patru ani partidul era în opoziţie şi urmărea cucerirea puterei. Acum e la guvern. Ce mai are de cucerit la Bucureşti? Aici am ajuns. Capitala Ţării, obiect de batjocură şi de ameninţare pentru guvernul pe care M. S. Regele l-a chemat la cârmă în cele mai grele împrejurări şi cu cea mai delicată misiune. Faptul oglindeşte o mentalitate şi un sistem. O mentalitate care nu e a Ardealului, dar care este a acelei frânturi din partidul naţional ce se confundă cu familia d-lor Maniu şi Vaida. Un sistem pe care d-l Maniu îl practică cu îndrăsneală, dar pe care Ardealul îl respinge cu indignare. Se cuvine deci ca, de la început, Ardealul să fie desolidarizat de nebunia regionalistă a d-lor Maniu şi Vaida, care trebue să fie singuri răspunzători în faţa întregei opinii publice a României de injuriile, violenţele şi ameninţările împotriva vechiului Regat. D-l Maniu urăşte. Urăşte şi distruge. A urât mult şi a distrus mult. In zece ani de opoziţie şi în două ani de guvernare a învrăjbit sufletele româneşti şi a distrus roadele unei activităţi de decenii. D-l Maniu crede că această acţiune de ură şi de distrugere va putea fi continuată, sub forma bombardamentelor de la Cluj, sub forma ipocriziilor dinastice de la Bucureşti sau sub a loviturilor de târnăcop date împotriva a tot ce reprezintă muncă românească şi solidaritate naţională. De astădată d-l Maniu se înşeală. Ii garantăm că se înşeală. II asigurăm pe el şi pe toţi acei cari ar fi destul de inconştienţi sau destul de îndrăsneţi pentru a colabora, sub orice formă, la o reeditare sau continuare a unei acţiuni de provocare, de distrugere şi de destrămare naţională. Partidul Naţional-Liberal, care a Înfăptuit România întregită, este prezent la datorie, mai hotărât astăzi decât oricând. El va coaliza şi se va pune în fruntea tuturor forţelor politice şi morale, sănătoase şi conştiente ale poporului român, pentru a da lupta împotriva oamenilor nefaşti, şi a acţiunilor criminale, care primejduesc liniştea, propăşirea şi siguranţa României. In această luptă victoria nu poate fi decât într’o singură parte. Acolo unde a fost întotdeauna și în toate ceasurile grele, de partea partidului Național-Liberal. FAŢADUELILE din 1932 CA şi ACELE din 1928 Camioanele Primăriei şi ale d-lui D. R. loaniţescu au adus câteva mii de ţărani în Capitală spre a asculta discursul d-lui V. Madgearu asupra ennoirilor ce vor lovi ţara în viitoarea guvernare naţional-ţărănistă. Nu ştim ce vor fi crezând partizanii aduşi pe mâncare şi băutură în Capitală. Pentru opinia publică cinstită, făgădueiile deşarte ale d-lor Virgil Madgearu şi M. Popovici, valorează exact cât cele făcute în 1928. Atunci ce şi acum nu şi-au precupeţit promisiunile. Atunci ca şi acum au făgăduit „refacerea“ economică a ţării, „reorganizarea“ financiară, sporirea producţiei şi exportului de cereale, etc. Ce-au dat în schimb , împrumuturi şi concesiuni oneroase rari au pus ţara la mezat. Au dat duceri cu Kreuger şi cu alţi escroci internaţionali, au dat comenzi necinstite în străinătate, ca aceia a locomotivelor A. E. G. Dara astăzi creditul ţării peste notare este distrus, faptul se datoreşte trecutului guvern naţional-ţărănist. El a infiltrat pesta hotare convingerea că în România totul se face prin BACŞIŞ şi că nici un financiar serios nu poate veni fără a-şi pune în pericol capitalul, dacă nu trece pe la samsarii unor anumiţi miniştri. Acest partid a avut totuşi neruşinarea să se laude cu o asemenea operă „economică“ în manifestul-program şi în întrunirea de la Eforie. Oamenii dezastrului naţional, au regretat că opera le-a fost „întreruptă“ şi făgăduesc s-o continue acum ! Ei cred că în această ţară suunt numai cretini cari pot lua în serios aceste laude şi făgădueli, şi cari pot fi impresionaţi de defilarea celor câteva mii de oameni aduşi în Capitală dejandarmi, cu banii Statului. La spatele acestui decor fie carton este ţara carejudecă şi suferă, ţara care blesteamă şi tremură de indignare, aşteptând ceasul liberării. Niciodată un regim n’a fost urât ca acesta. Niciodată o guvernare n’a început sub mai triste auspicii. Niciodată dezastrul moral şi material n’a fost mai aproape. Ţara ştie că o aşteaptă dezastrul. Dar voeşte ca acei cari şi-au plasat milioanele în Franţa şi Elveţia după guvernarea din 1928, să plătească scump abuzurile şi prădăciunile lor în guvernarea din 1932. * NOTE CLANDESISMUL la RADIO O chestiune viu Şi de repetate ori discutată este aceea, destul de ruşinoasă prin desvelirea imoralităţei Latente în foarte mulţi oameni pe cari ii credeam cinstiţi, a clandestinismului la Radio Taxa zilnică la marea frumuseţe a timpului nostru, care ne permite să fim un cetăţean al lumei, în orice orăşel pierdut ne-am găsi, este de 2 lei■ Pentru aceşti 2 lei, cari nu reprezintă, chiar în aceste timpuri de nevoi şi chiar pentru cei mai săraci dintre noi, decât un sacrificiu extrem de minuscul, orice proprietar de aparat radiofonic asculta circa şapte ore pe zi de muzică bună, de conferinţe, ascultă informata interne şi externe... Orice om sărac poate lua mesele însoţite de muzică, cum in alte vremuri numai Nababii îşi permiteau acest lux. Totuşi sunt oameni cari socotesc că pot să se strecoare prin fiscalitatea atât de blajină dela ,,Radio“, şi să fugă de plata.■■ acestor doi lei ! Atariabili fugari dela datorie, sunt pur şi simplu fiinţe cărora le lipseşte darul primordial al civi- libaţiei, adică solidaritatea- S’au întrebat oare aceşti „clandestini“ ce s’ar fi făcut cu ,,Radio" românesc dacă meseria lor s'ar fi generalizat ! Dacă clandestinilor le plac „radio“, — şi se dovedeşte că le plac prin chiar faptul că riscă să fie şi necinstiţi numai să-l asculte! — atunci nu este oare normal şi sănătos ca să nu distrugă însăşi instituţia atât de agreabilă lor ? . Dar clandestinismul, trebue să recunoaştem, nu este un păcat românesc Englezii cari sunt oameni plini de simţul răspunderei şi al soldalităţei sociale, nu se lasă mai prejos de noi, sunt şi ei clandestini... Dar această constatare nu este de natură să ne bucure, pentru că nu voim să cădem în optimismul eroului lui Caragiale, care dorea „să avem şi noi faliţii noştri“. Nu. Voim să ne potrivim cu cei mari în cele bune, nu în cele rele. Şi de aceea clandestinii români sunt cele mai antipatice manifestări personale de egoista neinteligent. PETRONIUS Neconstituţionalitatea convocării Corpului electoral Asupra, modului cum trebue sa se facă alegerea în fiecare judeţ a unui, senator la „colegiul administrativ“ d-1 Mirto a încercat să înlesnească guvernului eşirea din impasul în care se găseşte, susţinând că e firesc ca să voteze la acest colegiu nişte consilii care nu mai au fiinţă încă din 1931, când o lege votată de Cameră şi Senat le-a desfiinţat S-a documentat pe larg că d-l Mirto nu cere dreptate şi că guvernul Vaida trebuia să facă întâi alegerile pentru consiliile comunale şi judeţene şi apoi să convoace colegiile electorale pentru cele două adunări. D-l C. Stere găsind ca d-l Mirto nu a lămurit îndeajuns principiul fundamental ci a insistat mai mult asupra unor, dispoziţii de texte, într’un interview dat „Dimineţei“ ajunge la concluzia că vechii consilieri din 1929 trebue să voteze pentru a nu lipsi senatul, de 71 membri, ceea ce ar face ca în conformitate cu textul Constituţiei Senatul neputăndu-se constitui nici Adunarea deputaţilor să nu poată funcţiona. Să examinăm, interviewul d-lui C. Stere■ Dsg,rezumă astfel doctrina şi practica Constituţională• 1. O LEGE ORDINARA SI CU ATAT MAI PUTIN UN ACT AL PUTERII EXECUTIVE NU POT DESFIINTA UN CORP ELECTORAL ÎNFIINŢAT DE CONSTITUŢIE. 2. UN CORP ELECTORAL PRIN FIREA LUI ARE UN CARACTER DE PERMANENTA Răspundem scurt, dar, clar, Legea Argetoianu din 1931 nu a desfiinţat colegiul administrativ al Senatului. Făcându-se o nouă împărţire administrativă, ca consecinţă, adunările şi consiliile săteşti au rămas dizolvate şi tot asttfel consiliile comunale s-au dizolvat, numindu-se în locul lor comisii interimare. " Legea de atunci prevedea chiar că nouile alegeri pentru consiliile comunale, municipale şi judeţene trebuiau să aibă loc într'un termen ce nu putea trece peste 10 luni dela promulgarea legii. Promulgarea s’a făcut la 15 Iulie 1931, alegerile trebuiau să aibă loc până la 15 Mai 1932. Dizolvările făcute pe temeiul legii din 1931 au fost legale şi ratificate chiar prin lege, aceasta nu se poate contesta. Contestăm însă şi credem că d-l Stere e în profundă eroare atunci când afirmă că ele au desfiinţat “colegiul administrativ“ senatorial. Dacă fostul guvern s'ar fi fi conformat dispoziţiunilor propriei lui legi, alegerile ar fi avut loc înainte ca guvernul Vaida să fi luat fiinţă şi corpul electoral de care este vorba ar fi existat. Dizolvările făcute au dispus numai îndepărtarea unor futurnite fiinţe fizice, care urmau să fie înlocuite cu altele. Înlocuirea aceasta făcută în faza unor alegeri noui, toate discuţiile ar fi încetat. Vina că nu a efectuat alegeri comunale şi judeţene e a guvernului ce a plecat, căleareai costituţiei o face însă guvernul ce a venit. El trebuia s« facă mai întâi alegeri pentru consiliile comunele şijudeţene şi apoi penru Cameră şi Senat. „Caracterul de permanenţă“ a rămas acestui colegiu care nu este legat fatal de anumiţi consilieri iar exemplele date de d. Sten nu sunt convingătoare. Vacanţa tron, pe care o prevede Constituţia noastră, şi alegerea noului Preşednte al Republice franceze nu sunt cazuri anatoame cu o convocare a coliriilor electorale la o ddă pe care nu o fixa nici un text de lege şi care era un caz fie forţă majoră. Să ne explicai • Alegerea Preşedintelui în Finta se face la o dată fixă, în nprejurări normale. Se ştie cu an mnainte că într’un anume an, la o anumită zi a unei luni se va face la Versailles alegerea unui nou Preşedinte, în locul celui care pleacă. Un Rege moare, imediat succesorul său trebue să se urce pe tron, nu stă în puterea nimănui sa mai prelungească viaţa unui Cap încoronat, care coboară în mormlimt, şi tronul nu poate rămâne vacant, Constituţia noastră prevede acest caz. E adevărat că vechile Adunări au mers în anul acesta la Versailles pentru că cele nou- alese nu se constiituiseră încă. E drept ca la moartea Regelui Ferdinand ar fi fost convocate Camera şi Senatul din 1926, dacă cele din 1927 nu ar fi fost constituite. E însă vreo analogie intre cazurile citate de d. Stere şi alegerile Vaida, care încep la 17 Iulie? De ce s’au dizolvat Camera şi Seratul? A fost vreun conflict între guvern şi ele ? Nimic nu obliga guvernul să facă alegerile imediat şi în orice caz se putea alege mai întâi Camera, iar Senatul numai după ce se făcuse alegeri comunale şi judeţene. D-l Stere nu are dreptate, cum nu a avut-o nici d-l Mirto, convocarea corpului electoral pentru alegerea celor 71 de senatori rămâne neconstituţională. CONVORBfflLE FRANCO-GERMANE dela Lausanne Comentând germane, cari.cvorbirile franco- I urmează la Lau-Cancelarul Reich-ului, reîntorcându se la Berlin, pentru scurtă vreme, a întâmpinat în cercurile politice de-acolo o serie de dificultăți. Aceste rezistente _ s’au afirmat chiar în sânul cabinetului și în cercurile politice de dreapta se discută chiar chestiunea dacă nu ar fi mai bine ca d-l von Papen să nici nu se mai întoarcă la Lausanne. Se merge până a privi o retragere bruscă a cancelarului, constată ziarul francez.. Acesta trebue să conteze cu ostilitatea declarată a social-democraţiei şi a centrului catolic, pe când hitlerienii şi naţionaliştii de nuanţă Hugenberg manevrează aşa încât să aibe cele mai bune şanse la alegerile dela 31 iulie pentru Reichstag. Nu e de mirare deci, că în aceste condiţiuni partidele dela dreaptnei polifranco-germană, sau ne intre şefielor două guverne, d-uii Herr şi von Papen. ..Le Temps“ e se că în actuala fază a negocieri se impune cearta reacţionează contra mai mare pradei şi vigilenţă dinjud de apropiere parte a Franţei D-l HIRIOT Călătoriile de plăcere pe CONTUL STATULUI Ne aducem aminte în ce propor- fiecare zi, deţinătorii puterei, regiuni se practica, sub trecuta guvernare naţional-ţărănistă, sportul plimbărilor in străinătate pe contul statului. Plimbăreţii se recrutau dintre demnitarii publici de toate categoriile, la dispoziţia cărora, atât guvernul Maniu cât şi guvernul Mironescu, puneau ultimul ban care ar fi putut satisface alte nevoi mai imperioase sau ar fi putut alina măcar câteva din multele suferinţe de atunci. Naţional-ţărăniştii, dupâ ce-şi potoliseră foamea milenară aveau nevoe de aer strein şi-şi satisfăceau acest capriciu, din bugetul sărăcit al statului. Străinătatea a cunoscut exemplarele îmbuibaţilor care-şi făceau siesta în marile metropole şi în staţiunile climaterice luxoase în timp ce atâtea energii din ţară sucombau sub povara tuturor greutăţilor şi mizeriilor. Dacă s’ar calcula sumele cheltuite de stat pentru întreţinerea gustului escursionist al plimbăreţilor naţional-ţărănişti, s’ar vedea câte sute de milioane s’au irosit în timpul celor doi ani şi ceva de guvernare „democraticăInvendicau, pentru ei dreptul de a evada peste graniţe, pentru recreaţie. Şi acest drept era imediat recunoscut şi satisfăcut prin bunăvoinţa puternicilor de atunci, ei înşişi plimbăreţi neobosiţi prin streinătate. Vine nu şi-aduce aminte de voiajurile unui actual ministru care din lună în lună, sub diverse pretexte, lua Simplonul pentru a respira aerul streinătăţii ? Sportul acesta atât de costisitor s’a reactualizat. Plimbăreţii naţional-ţărănişti şi-au luat din nou sborul pe contul statului. Ce le pasă lor , dacă sunt funcastfel c onflic $*'. pensionari neplătiţi cu - - lunile ? Ce le pasă lor de atâtea greutăţi Şi suferire feri care se zbate o populaţie desnădăjduită ! Ministerul de finanţe a vrut să lase a se crede că nu va mai plăti nici o sumă pentru voiajuri în streinătate. Dar faptul a fost desmhiţit de realitate. Secretarul general al nu știu cărui minister a plecat la Sofia, unde se ține un congres. Alții au pornit-o în apus. Exodul sportiv a început. II vom urmări cu băgare de seamă. f Situaţiunea inrijorătoare a GURILOR DUNĂRII numere In câteva „Universul“, d-l Seişanu readuce în discuţiunea publică situaţiunea navigaţiunii.. la Gurile Dunării, creată prin neputinţa Comisiunii Europene a Dunării de a face faţă acestei situaţiuni. ^ Fără îndoială că atunci când se spune că Ţara Roânească, este îngrijorată de viitorul ei economie, — prin nereuşita lucrărilor întreprinse, — se spune un adevăr pe care azi nimeni nu’l mai poate contesta. Cauzele nereuşitei acestor lucrări sunt multiple şi complexe. Intre aceste cauze, cele cari ocupă primul rang sunt efectele naturale ale tendinţei deltelor formate de fluviile fără maree, la vărsarea lor în mare, de a înainta continuu către largul mărilor. Dacă combaterea acestor tendinţe naturale este o imposibilitate materială, există totuşi mijloace tehnice de a asigura accesul bastimentelor în interiorul fluviilor. Aceste mijloace, şi anume cele mai adaptate situaţiunilor speciale ale diferitelor delte, aparţin tehnicei hidraulice, experienţei şi mai ales studiilor aprofundate, unite cu observaţiunile îndelungate şi pricepute ale felului în care se manifestează acele tendinţe sau, într’un cuvânt studiului, deltelor fluviilor din această categorie. Reuşita lucrărilor în această materie va fi cu atât mai asigurată cu cât vom şti să sustragem lucrările protesate de sub influenţa acestor tendinţe, a căror ma(Continuare în pa. 2-a) dîn ziarul Inifestare se traduce pur, şi simplu , prin înaintarea uscatului m mare Problema menţinerii unui canal acces, cu adâncimile necesare de ___ navigaţiunii, nu este^ uşoară. Problema asigurării accesului bastimentelor la gurile fluviilor, formând delte, a preocupat pe cei mai savanţi şi specialişti hidrauliciani. In ultimul timp chiar, un distins inginer italian, care pregăteşte un interesant tratat asupra acestei chestiuni, a cerut şi opiniunea profesorului nostru de navigaţie de la şcoala politehnică. In cazul special, dacă cercetăm evolutiunea deltei Dunării, în cursul timpului, ne dăm imedia seama că și aci, aceasta deltă a urmat cursul natural al înaintări ei în mod neîncetat, către larg’ mării. Prin cele trei guri: Kilia, Alina și Sf. Gheorghe, depozitele a fost mereu împinse de la ţărm ere adânc. Cantitatea depozitelor a fost negreşit proporţională cu voluruu apei, încărcată cu depozite, oft, ţinută în fiecare braţ şi cu influenţa pe care au avut-o vânturi dominante către gurile către cai i s’au scurs depozitele conţinute de apele fluviale. Conform acestui principiu, este evident că atunci când la 1856 s’a cerut inginerului Hartley să întreprindă lucrări urgente, de ameliorarea navigaţiunii, dânsul nu ■ putea să aleagă ca soluţiune provizorie, grabnică şi puţin costisi