Viitorul, iulie 1932 (Anul 24, nr. 7324-7350)

1932-07-01 / nr. 7324

­ Anul »1 două­ zecisi parcuilea No. 7324 BUCUREŞTI REDACŢIA J ADMINISTRAŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 2 la STRADA R. POINCARE No. 11 Telefoanele: Direcţia 3—58.17; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. A B IN TARA On an........... 600 lei I Trei luni.......150 lei Sase lun!.......300 „­­ Un exemplar 2 „ Instituţiuni publice şi particulara 1000 lei anual Vineri 1 iulie 193? ■dir' m STREINATATI On an...........1400 lei I Trei luni ......400 lei Şase luni ... 700 „ I Un exemplar... 0 m N T E BOMBARDAREA BUCUREȘTILOR S -------------------------------------——-MMmmMHIiMStH—iMB-------------------------—------------­ Acum patru ani partidul d-lui Maniu pornea de la Alba Iulia marşul asupra Bucureştilor.­­ Astăzi, acelaş partid, sub şefia revenită a d-lui Maniu, anunţă de la Cluj necesitatea bombardărei şi prăbuşirei Bucureştilor. Capitala Ţării trebue să dispară de pe harta politică a României întregite. O spune ziarul autorizat al d-lui Iuliu Maniu, preşedintele clandestin al partidului naţional-ţărănist şi al d-lui Vaida, preşedintele consiliului de mi­niştri al României. r­o . . Acum patru ani partidul era în opoziţie şi urmărea cucerirea puterei. Acum e la guvern. Ce mai are de cucerit la Bucureşti?­­ Aici am ajuns. Capitala Ţării, obiect de batjocură şi de ameninţare pentru guvernul pe care M. S. Regele l-a chemat la cârmă în cele mai grele împrejurări şi cu cea mai delicată misiune. Faptul oglindeşte o mentalitate şi un sistem. O mentalitate care nu e a Ardealului, dar care este a acelei frânturi din partidul naţional ce se con­fundă cu familia d-lor Maniu şi Vaida. Un sistem pe care d-l Maniu îl practică cu îndrăsneală, dar pe care Ardealul îl respinge cu indignare. Se cuvine deci ca, de la început, Ardealul să fie desolidarizat de nebunia regionalistă a d-lor Maniu şi Vaida, care trebue să fie singuri răspunzători în faţa întregei opinii publice a României de injuriile, violenţele şi ameninţările împotriva vechiului Regat. D-l Maniu urăşte. Urăşte şi distruge. A urât mult şi a distrus mult. In zece ani de opoziţie şi în două ani de guvernare a învrăjbit sufletele româ­neşti şi a distrus roadele unei activităţi de decenii. D-l Maniu crede că această acţiune de ură şi de distrugere va putea fi continuată, sub forma bombardamentelor de la Cluj, sub forma ipocriziilor dinastice de la Bucureşti sau sub a loviturilor de târnăcop date împotriva a tot ce reprezintă muncă românească şi solidaritate naţională. De astădată d-l Maniu se înşeală. Ii garantăm că se înşeală. II asigurăm pe el şi pe toţi acei cari ar fi destul de inconştienţi sau destul de îndrăsneţi pentru a colabora, sub orice formă, la o reeditare sau continuare a unei acţiuni de provocare, de distrugere şi de destrămare naţională. Partidul Naţional-Liberal, care a Înfăptuit România întregită, este prezent la datorie, mai hotărât astăzi decât oricând. El va coaliza şi se va pune în fruntea tuturor forţelor politice şi morale, sănătoase şi conştiente ale poporului român, pentru a da lupta împotriva oamenilor nefaşti, şi a acţiu­nilor criminale, care primejduesc liniştea, propăşirea şi siguranţa României. In această luptă victoria nu poate fi decât într’o singură parte. Acolo unde a fost întot­deauna și în toate ceasurile grele, de partea partidului Național-Liberal. FAŢADUELILE din 1932 CA şi ACELE din 1928 Camioanele Primăriei şi ale d-lui D. R. loaniţescu au adus câteva mii de ţărani în Capitală spre a asculta discursul d-lui V. Madgearu asupra ennoirilor ce vor lovi ţara în vii­toarea guvernare naţional-ţărănistă. Nu ştim ce vor fi crezând parti­zanii aduşi pe mâncare şi băutură în Capitală. Pentru opinia publică cinstită, fă­­gădueiile deşarte ale d-lor Virgil Madgearu şi M. Popovici, valorează exact cât cele făcute în 1928. A­­tunci ce şi acum nu şi-au precupeţit promisiunile. Atunci ca şi acum au făgăduit „refacerea“ economică a ţării, „reorganizarea“ financiară, sporirea producţiei şi exportului de cereale, etc. Ce-au dat în schimb , împrumuturi şi concesiuni oneroase rari au pus ţara la mezat. Au dat duceri cu Kreuger şi cu alţi escroci internaţionali, au dat comenzi ne­cinstite în străinătate, ca aceia a locomotivelor A. E. G. Dara astăzi creditul ţării peste notare este distrus,­ faptul se datoreşte trecutului guvern na­­ţional-ţărănist. El a infiltrat pes­ta hotare convingerea că în Ro­mânia totul se face prin BACŞIŞ şi că nici un financiar serios nu poate veni fără a-şi pune în pe­ricol capitalul, dacă nu trece pe la samsarii unor anumiţi mini­­ştri.­ Acest partid a avut to­tuşi neruşinarea să se lau­de cu o asemenea operă „economică“ în manifes­­tul-program şi în întruni­rea de la Eforie. Oamenii dezastrulu­i naţional, au regretat că opera le-a fost „întreruptă“ şi făgă­­duesc s-o continue acum ! Ei cred că în această ţa­ră suunt numai cretini cari pot lua în serios aceste laude şi făgădueli, şi cari pot fi impresionaţi de de­filarea celor câteva mii de oameni aduşi în Capi­tală de­­jandarmi, cu banii Statului. La spatele aces­tui decor fie carton este ţara care­­judecă şi sufe­ră, ţara care blesteamă şi tremură de indignare, aş­teptând ceas­ul liberării. Niciodată un regim n’a fost urât ca acesta. Nici­odată o guvernare n’a în­ceput sub mai triste aus­picii. Niciodată dezastrul moral şi material n’a fost mai aproape. Ţara ştie că o aşteaptă dezastrul. Dar voeşte ca acei cari şi-au plasat mili­oanele în Franţa şi Elve­ţia după guvernarea din 1928, să plătească scump abuzurile şi prădăciunile lor în guvernarea din 1932. * NOTE CLANDESISMUL la RADIO O chestiune viu Şi de repetate ori discutată este aceea, destul de ruşinoasă prin desvelirea imorali­­tăţei Latente în foarte mulţi oameni pe cari ii credeam cinstiţi, a clan­­destinismului la Radio Taxa zilnică la marea frumuseţe a timpului nostru, care ne permite să fim un cetăţean al lumei, în ori­ce orăşel pierdut ne-am găsi, este de 2 lei■ Pentru aceşti 2 lei, cari nu reprezintă, chiar în aceste timpuri de nevoi şi chiar pentru cei mai săraci dintre noi, decât un sacrificiu extrem de minuscul, ori­ce proprietar de aparat radiofonic asculta circa şapte ore pe zi de mu­­zică bună, de conferinţe, ascultă informata interne şi externe... Orice om sărac poate lua mesele însoţite de muzică, cum in alte vre­­muri numai Nababii îşi permiteau acest lux. Totuşi sunt oameni cari socotesc că pot să se strecoare prin fiscali­tatea atât de blajină dela ,,Radio“, şi să fugă de plata.■■ acestor doi lei ! Atari­abili fugari dela datorie, sunt pur şi simplu fiinţe cărora le­ lipseşte darul primordial al civi-­ libaţiei, adică solidaritatea- S’au întrebat oare aceşti „clandestini“ ce s’ar fi făcut cu ,,Radio" româ­nesc dacă meseria lor s'ar fi gene­ralizat ! Dacă clandestinilor le plac „ra­dio“, — şi se dovedeşte că le plac prin chiar faptul că riscă să fie şi necinstiţi numai să-l asculte! — atunci nu este oare normal şi să­nătos ca să nu distrugă însăşi in­stituţia atât de agreabilă lor ? . Dar clandestinismul, trebue să recunoaştem, nu este un păcat ro­mânesc Englezii cari sunt oameni plini de simţul răspunderei şi­ al soldalităţei sociale, nu se lasă mai prejos de noi, sunt şi ei clan­destini... Dar această constatare nu este de natură să ne bucure, pentru că nu voim să cădem în optimismul eroului lui Caragiale, care dorea „să avem şi noi faliţii noştri“. Nu. Voim să ne potrivim cu cei mari în cele bune, nu în cele rele. Şi de aceea clandestinii români sunt cele mai antipatice manifestări perso­nale de egoista neinteligent. PETRONIUS Neconstituţionalitatea convocării Corpului electoral Asupra, modului cum trebue sa se facă alegerea în fiecare judeţ a unui, senator la „colegiul adminis­trativ“ d-1 Mirto a încercat să în­lesnească guvernului eşirea din impasul în care se găseşte, susţi­nând că e firesc ca să voteze la a­­cest colegiu nişte consilii care nu mai au fiinţă încă din 1931, când o lege votată de Cameră şi Senat le-a desfiinţat­ S-a documentat pe larg că d-l Mirto nu cere dreptate şi că guver­nul Vaida trebuia să facă întâi alegerile pentru consiliile comu­nale şi judeţene şi apoi să con­voace colegiile electorale pentru cele două adunări. D-l C. Stere găsind ca d-l Mirto nu a lămurit îndeajuns principiul­­ fundamental ci a insistat mai mult asupra unor, dispoziţii de texte, într’un interview dat „Dimineţei“ ajunge la concluzia că vechii con­silieri din 1929 trebue să voteze pentru a nu lipsi senatul, de 71 membri, ceea ce ar face ca în con­formitate cu textul Constituţiei Senatul neputăndu-se constitui nici Adunarea deputaţilor să nu poată funcţiona. Să examinăm, interviewul d-lui C. Stere■ D­sg,­­rezumă astfel doc­trina şi practica Constituţională• 1. O LEGE ORDINARA SI CU AT­AT MAI PUT­IN UN ACT AL PUTERII EXECUTIVE NU POT DESFIINTA UN CORP ELECTO­­RAL ÎNFIINŢAT DE CONSTI­TUŢIE. 2. UN CORP ELECTORAL PRIN FIREA LUI ARE UN CARAC­TER DE PERMANENTA Răspundem scurt, dar, clar, Legea Argetoianu din 1931 nu a desfiinţat colegiul administra­tiv al Senatului. Făcându-se o nouă împărţire administrativă, ca consecinţă, a­­dunările şi consiliile săteşti au rămas dizolvate şi tot asttfel con­siliile comunale s-au dizolvat, nu­­mindu-se în locul lor comisii in­terimare. "­­ Legea de atunci prevedea chiar că nouile alegeri pentru consiliile comunale, municipale şi judeţene trebuiau să aibă loc într'un ter­men ce nu putea trece peste 10 luni dela promulgarea legii. Promulgarea s’a făcu­t la 15 Iu­lie 1931, alegerile trebuiau să ai­bă loc până la 15 Mai 1932. Dizolvările făcute pe temeiul legii din 1931 au fost legale şi ra­tificate chiar prin lege, aceasta nu se poate contesta. Contestăm însă şi credem că d-l Stere e în profundă eroare atunci când afirmă că ele au desfiinţat “colegiul administrativ“ senato­rial. Dacă fostul guvern s'ar fi fi conformat d­ispoziţi­u­­nilor propriei lui legi, a­­legerile ar fi avut loc îna­inte ca guvernul Vaida să fi luat fiinţă şi corpul e­­lectoral de care este vor­ba ar fi existat. Dizolvă­rile făcute au dispus nu­mai îndepărtarea unor fu­­t­urnite fiinţe fizice, care urmau să fie înlocuite cu altele. Înlocuirea aceasta făcută în faza unor ale­geri noui, toate discuţiile ar fi încetat. Vina că nu a efectuat alegeri comu­nale şi ju­deţene e a gu­vernului ce a plecat, căl­­eareai costituţiei o face însă guvernul ce a venit. El trebuia s« facă ma­i în­tâi alegeri pentru consi­liile comunele şi­­judeţene şi apoi pen­ru­ Cameră şi Senat. „Caracterul de perma­nenţă“ a rămas acestui co­legiu care nu este legat fatal de anumiţi consi­lieri iar exemplele date de d. Sten nu sunt con­vingătoare. Vacanţa­­ tron, pe ca­re o prevede Constituţia noastră, şi alegerea nou­lui Preşednte al Repu­blice franceze nu sunt ca­zuri anatoame cu o convo­care a colir­iilor electo­rale la o ddă pe care nu o fixa nici un text de le­ge şi care­­ era un caz fie forţă majoră. Să ne explicai • Alegerea Pre­şedintelui în Finta se face la o dată fixă, în nprejurări nor­male. Se ştie cu­ an mnai­nte că într’un anume an, la o anumită zi a unei luni se va face la Versailles ale­gerea unui nou Preşedinte, în lo­cul celui care pleacă. Un Rege moare, imediat succe­sorul său trebue să se urce pe tron, nu­ stă în puterea nimănui sa mai prelungească viaţa unui Cap încoronat, care coboară în mormlimt, şi tronul nu poate ră­mâne vacant, Constituţia noastră prevede acest caz. E adevărat că vechile Adunări au mers în anul acesta la Ver­sailles pentru că cele nou-­ alese nu se constiituiseră încă. E drept ca la moartea Regelui Ferdinand ar fi fost convocate Camera şi Se­natul din 1926, dacă cele din 1927 nu ar fi fost constituite. E însă vreo analogie in­tre cazurile citate de d. Stere şi alegerile Vaida, care încep la 17 Iulie? De ce s’au dizolvat Ca­mera şi Seratul? A fost vreun conflict între gu­vern şi ele ? Nimic nu obliga guver­nul să facă alegerile ime­diat şi în ori­ce caz se pu­tea alege mai întâi Came­ra, iar Senatul numai du­pă ce se făcuse alegeri comunale şi judeţene. D-l Stere nu are drep­tate, cum nu a avut-o nici d-l Mirto, convocarea cor­pului electoral pentru a­­legerea celor 71 de sena­tori rămâne neconstitu­ţională. CONVORBfflLE FRANCO-GERMANE dela Lausanne Comentând germane, cari.c­vorbirile franco- I urmează la Lau-Cancelarul Reich-ului, reîntor­­cându se la Berlin, pentru scurtă vreme, a întâmpinat în cercurile politice de-acolo o serie de dificul­tăți. Aceste rezistente _ s’au afirmat chiar în sânul cabinetului și în cercurile politice de dreapta se discută chiar chestiunea dacă nu ar fi mai bine ca d-l von Papen să nici nu se mai întoarcă la Lausan­ne. Se merge până a privi o retra­gere bruscă a cancelarului, consta­tă ziarul francez.. Acesta trebue să conteze cu ostilitatea declarată a social-democraţiei şi a centrului catolic, pe când hitlerienii şi na­ţionaliştii de nuanţă Hugenberg manevrează aşa încât să aibe cele mai bune şanse la alegerile dela 31 iulie pentru Reichstag. Nu e de mirare deci, că în ace­ste condiţiuni partidele dela dreap­tnei poli­franco-germană, sau ne intre şefielor două guver­ne, d-uii Herr şi von Papen. ..Le Temps“ e se că în actuala fază a negocieri­ se impune cea­r­ta reacţionează contra mai mare pradei şi vigilenţă dinju­d­ de apropiere parte a Franţei D-l HIRIOT Călătoriile de plăcere pe CONTUL STATULUI Ne aducem aminte în ce propor- fiecare zi, deţinătorii­­ puterei, re­giuni se practica, sub trecuta gu­vernare naţional-ţărănistă, sportul plimbărilor in străinătate pe con­tul statului. Plimbăreţii se recru­tau dintre demnitarii publici de toate categoriile, la dispoziţia că­rora, atât guvernul Maniu cât şi guvernul Mironescu, puneau ulti­mul ban care ar fi putut satisface alte nevoi mai imperioase sau ar fi putut alina măcar câteva din multele suferinţe de atunci. Naţional-ţărăniştii, d­upâ ce-şi potoliseră foamea milenară a­­veau nevoe de aer strein şi-şi sa­tisfăceau acest capriciu, din bu­getul sărăcit al statului. Străinătatea a cunoscut exem­plarele îmbuibaţilor care-şi făceau siesta în marile metropole şi în staţiunile climaterice lu­xoase în timp ce atâtea energii din ţară sucombau sub povara tu­turor greutăţilor şi mizeriilor. Dacă s’ar calcula sumele chel­tuite de stat pentru întreţinerea gustului escursionist al plimbă­reţilor naţional-ţărănişti, s’ar ve­dea câte sute de milioane s’au iro­sit în timpul celor doi ani şi ceva de guvernare „democraticăIn­vendicau, pentru ei dreptul de a e­­vada peste graniţe, pentru re­creaţie. Şi acest drept era imediat recunoscut şi satisfăcut prin bu­năvoinţa puternicilor de atunci, ei înşişi plimbăreţi neobosiţi prin streinătate. Vine nu şi-aduce aminte de voia­jurile unui actual ministru care din lună în lună, sub diverse pre­texte, lua Simplonul pentru a res­pira aerul streinătăţii ? Sportul acesta atât de costisi­tor s’a reactualizat. Plimbăreţi­i naţional-ţărănişti şi-au luat din nou sborul pe contul statului. Ce le pasă lor , dacă sunt func­­astfel c onflic $*'. pensionari neplătiţi cu - - lunile ? Ce le pasă lor de atâtea greutăţi Şi suferire fe­ri care se zbate o populaţie desnădăjduită ! Ministerul de finanţe a vrut să lase a se crede că nu va mai plăti nici o sumă pentru voiajuri în streinătate. Dar faptul a fost des­­mhiţit de realitate. Secretarul ge­neral al nu știu cărui minister a plecat la Sofia, unde se ține un congres. Alții au po­rnit-o în apus. Exodul sportiv a început. II vom urmări cu băgare de seamă. f Situaţiunea in­rijorătoare a GURILOR DUNĂRII numere In­ câteva „Universul“, d-l Seişanu readuce în discuţiunea publică situaţiu­­nea navigaţiunii.. la Gurile Du­nării, creată prin neputinţa Comi­­siunii Europene a Dunării de a face faţă acestei situaţiuni. ^ Fără îndoială că atunci când se spune că Ţara Roânească, este în­grijorată de viitorul ei economie, — prin nereuşita lucrărilor între­prinse, — se spune un adevăr pe care azi nimeni nu’l mai poate con­testa. Cauzele nereuşitei acestor lu­crări sunt multiple şi complexe. Intre aceste cauze, cele cari o­­cupă primul rang sunt efectele naturale ale tendinţei deltelor for­mate de fluviile fără maree, la vărsarea lor în mare, de a înainta continuu către largul mărilor. Dacă combaterea acestor ten­dinţe naturale este o imposibili­tate materială, există totuşi mij­loace tehnice de a asigura acce­sul bastimentelor în interiorul flu­viilor. Aceste mijloace, şi anume cele mai adaptate situaţiunilor spe­ciale ale diferitelor delte, aparţin tehni­cei hidraulice, experienţei şi mai ales studiilor aprofundate, unite cu observaţiunile îndelun­gate şi pricepute ale felului în care se manifestează acele ten­dinţe sau, într’un cuvânt studiului, deltelor fluviilor din această cate­gorie. Reuşita lucrărilor în această materie va fi cu atât mai asigu­rată cu cât vom şti să sustragem lucrările protesate de sub influ­enţa acestor tendinţe, a căror ma­(Continuare în pa. 2-a) dîn ziarul I­nifestare se traduce pur, şi simplu , prin înaintarea uscatului m mare Problema menţinerii unui canal acces, cu adâncimile necesare de ___ navigaţiunii, nu este^ uşoară. Problema asigurării accesului bastimentelor la gurile­­ fluviilor, formând delte, a preocupat pe cei mai savanţi şi specialişti­ hidrau­­liciani. In ultimul timp chiar, un distins inginer italian, care pregă­teşte un interesant tratat­ asupra acestei chestiuni, a cerut şi opi­­niunea profesorului nostru de na­vigaţie de la şcoala politehnică.­­ In cazul special, dacă cercetăm evolutiunea deltei Dunării,­ în cursul timpului, ne dăm imedia seama că și aci, aceasta deltă a urmat cursul natural al înaintări ei în mod neîncetat, către­ larg’ mării. Prin cele trei guri: Kilia, A­lina și Sf. Gheorghe, depozitele a fost mereu împinse de la ţărm e­­re adânc. Cantitatea depozitelor a fost ne­greşit proporţională cu voluruu­ apei, încărcată cu depozite, oft, ţinută în fiecare braţ şi cu i­nf­lu­enţa pe care au avut-o vânturi­ dominante către gurile către cai i s’au scurs depozitele conţinute de apele fluviale. Conform acestui principiu, este evident că atunci când la 1856 s’a cerut inginerului Hartley să între­prindă lucrări urgente, de­ amelio­rarea navigaţiunii, dânsul nu ■ pu­tea să aleagă ca soluţiune provi­zorie, grabnică şi puţin costisi­

Next