Viitorul, ianuarie 1933 (Anul 25, nr. 7481-7504)

1933-01-01 / nr. 7481

Anul al două­zeci si patrulea Ho. BUCUREȘTI REDACȚIA I administrația «TRADA EDGAR QUINEI Nt. I I STRADA R. POINCARE H. 19 Telefoanele: Direcția 3—58.17; Redacția șl Administrația S—49.23 ANUNCIURI COMERCIALE Se primea« direct la Administrația barului, Strada R. Foșneana 17 #1 la toate Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate ce distreg. ► •**•»*•** A­B­IM ȚARA 600 lei I Trei luni......150 lei 300 _ I Un exemplar 2 „ Șase luni institațiuni publice și particulara 1600 lei anual Duminică 1 Ianuarie 1933 T­E IN STRIM­ATATI Un «»....»...4400 lei I Trei luni ......400 M Șase luni ... 700 n­­ On exemplar...6 STIGMATUL PROVIZORATULUI vare a răspunsului, d. Maniu trimete peste hotare pe ama­bilul negociator ambulant, pe permanentul călător și inspector al agențiilor „Cook“ — d. Lugojanu. D. Maniu evită astfel un răspuns, evită de a preciza o politică, amână, prelun­gește moratoriul politic și speră să ajungă până la 15 Ianuarie. Politica provizoratului con­tinuă. In epoca planurilor cinci­nale, a continuității, a efor­turilor prelungite și a con­strucțiilor de viitor, noi ne oferim în ș­apte luni, luxul de a avea două politici ex­terne și trei guverne națio­­nal-țărăniste. La politica planurilor cin­cinale creatoare opunem po­litica quinzinelor. Nici nu se putea altfel cu un regim în permanentă în stare de prea­­vis și de fatală congediere. Guvernul conglomeratului­ solare și drept­abilă eschi­vațional-țărănesc se sbate din nou sub semnul nefast al pro­vizoratului. Cârpindu-și viață mizeră de pe o zi pe alta, confecționându-și suc­cese imaginare și victorii apa­rente, formațiunea d-lui Ma­­niu își trăește viața nesigură cu respirația sacadată de scadența datelor fixe. Armis­tițiul sărbătorilor creștine și închiderea Camerelor i-au mai dat oxigenul necesar câ­­tor­va zile de viață artifi­cială, dar sărbătorile trec și scadența nouă apare necru­țătoare. 15 ianuarie. Data fatidică se desprinde ca un îngrijorător semn de întrebare pentru existența unui guvern care poartă prin origini, prin actele, prin pre­ocupările și neputința sa or­ganică, toate stigmatele pro­­vizoratului. 15 Ianuarie înseamnă sca­dența pentru aranjarea tutu­ror chestiunilor noastre fi­nanciare externe, începând cu problema cuponului și sfârșind cu obligațiile față de creditorii străini. 15 ia­nuarie trebue să ducă la în­­cheerea sau respingerea pro­tocolului cu Geneva. In fața acestor probleme dominante pentru posibilită­țile noastre interne, pentru decongestionarea finanțelor Statului și pentru fixarea u­­nui plan de resurecție eco­nomică, ne înfățișăm cu a­­ceeași politică de dezagre­gare național-țărănistă, cu aceleași contradicții fatale oricărei negocieri, cu ace­eași nefastă dezorientare și aceeași funestă lipsă de pres­tigiu: în guvern regăsim pe d. Maniu care reprezenta cel puțin până eri o politică de serioase obiecțiuni față de protocolul admis de d. Mad­­gearu la Geneva, o rezistență prin urmare față de abdică­rile acelui care înțelege să fie intransigent numai când e vorba de șefia electorală a județului Ilfov; pe aceeași banca ministerială regăsim însă figura omului care și-a început și și-a sfârșit cari­era pe planul politicii inter­naționale în calitate de șef de delegație dezavuat și de Interimar ratat al d-lui Titu­­lescu. In memoria tuturor stărite încă fondările comice ale a­­cestui ciudat personagiu care dădea, de la Geneva, prin in­­tervievuri publice, lecții de patriotism și de finanță gu­vernului său, atitudinile de răzvrătit neputincios și de ministru demisionar care to­tuși preferă să rămână titu­lar de portofoliu. Evident, în fața proble­melor care se pun, în fața­­urgenții și a gravității lor, nu galeria acestor figuri de­rizorii poate interesa, inte­resează cu ce politică ne prezentăm în fața acestor negocieri și mai ales, cu ce politică rămânem la 15 ia­nuarie , cu rezistența de ori de care nimeni nu mai vor­bește sau cu angajamentele celui care n'a putut nici­odată avea sensibilitatea realităților și prestigiului ro­mânesc ? D. Maniu evită răspunsul la această întrebare pe care și-o pune și conștiința pu­blică și cercurile streine, menținând prin însăși for­mațiunea sa ministerială un tulburător echivoc. Drept paliativ, drept con­­ EUGEN TITEANU 1 ION grădișteanu Prin moartea lui Ion Gradi^feanu, dispare încă una din acele persona­lități ale vieței publice românești, cari au jucat încă înaintea războiului, un rol precumpănitor in opera de înălțare și consolidare a țarei noastre. Ion Grădișteanu aducea în politica mare a țarei, un suflet patriotic, o conștiință mereu vie a intereselor românești. Tostă viața lui Ion Gră­­dișteanu a fost astfel închinată ma­relui ideal național și mai fericit decât N. Filipescu, el a putut trăi ca să vadă visul vieței lui înfăptuit și să poată munci ca cetățean frun­­taș și ca distins om politic, în sta­tul nou românesc al României mari și libere. Iată de că la mormântul lui Ion Grădișteanu vor veni și plânge nu un partid, ci toți românii, pentru că dispare, prin el, unul din acei băr­bați politici cari nici­odată n’au sub­ordonat interesele mari ale țarei, nevoilor personale sau de politică măruntă. Moartea lui Ion Grădișteanu vitre­­gește astfel neamul nostru, tocmai în clipele cele mai grele, de un su­flet închinat cu totul țărei sale. O moarta care îndoliază astfel întreg neamul românesc. Stm VALUL de SCUMPETE „LUXUL“ d-lui MADGEARU IM V. Madgearu s’a crezut foarte ingenios atunci când, după ce a declarat că nu va spori nici un impozit, a pus pe întreaga producție agricolă ca și pe întrea­ga producție industrială a țării, un impozit ce variază între 11 și 16„"1) la sută. Acest impozit a fost îmbrăcat în haina aceluia existent „pe lux și cifra de afaceri“. In realitate atât în modul de percepere, cât și din punct de vedere a materiei impozabile,­­ el constitue un­ impozit nou, zdrobitor pentru e­­conomia țării. Daca vechile taxe pe lux și ci­fra de afaceri îngrădeau simți­tor producția și ridicau proteste întemeiate, — noile taxe sunt dis­trugătoare nu numai prin cotele enorme,—11 și 16.50 la sută — dar și prin faptul că ele se aplică de două sau mai multe ori asupra aceluiași articol. De pildă o fa­brică de ghete sau de postav, plătește acest impozit atât pe ma­teria primă, — lână, piele, ma­terii chimice etc., — ce intră în lucru, clât și pe produsul manu­facturat, ceia ce revine în realita­te la 20—25 la Sută taxă de lux și cifra de afaceri. Dar cc este „lux“ la d, Mad­ gearu ? O privire aruncată pe ta­belele de articole impuse, — pes­te trei mii, — tabele așezate pru­dent la sfârșitul legii, — ne lă­murește pe deplin asupra înșelă­ciunii pe care a comis’o d­ 1 mi­nistrul de finanțe, pentru a pune un impozit zdrobitor, declarând totuși că legea n’are de scop de­cât „o mai bună percepere și în­lăturarea fraudelor“. In adevăr iată ce trece drept lux d. Mad­gearu, și impune cu 16.50 la sută, în regnul animal, toate blănu­­­rile, oricât de comune și chiar lucrate cu alte materii; orice o­­biecte de piele; orice încălțămin­te chiar din IMITAȚII de piele ; orice covoare și preșuri de Mnă; orice nasturi, piepteni și perii. In regnul vegetal, orice alcoo­­luri, orice fel de mobile tapisate. In reg­nul mineral, orice fel de obiecte de faianță sau porțelan , orice fel de cuțite și furculițe fie­ri de fier (dacă nu mănânci cu mâna, atunci faci lux!). In plus notăm că cele mai multe in­strumente și articole necesare în medicină și chirurgie, sunt impu­se aceluiași impozit enorm de 16.50 la sută. In tabela b., d. Madgearu pune produsele de „consumație dispen­sabilă“ și le impune cu 11 la Sută. Să vedem de cari produse se poa­te dispensa d-sa : In, regnul animal sunt impuse: pieile de pisică, iepuri, orice fel de hamuri și bice, jambiere, cu­iere, geamandane, mănuși, obi­ecte de ceară și parafină, afară de lumânări, orice grăsimi extra­se din deșeuri sau, paturi de ani­male. In regnul vegetal: turta dulce, orice plante ierboase, flo­rile, stafidele, SUROGATELE de cafea și ciocolată, hidromelul, plu­guri DIN CANEPA, covoare de bumbac; ciorapi de orice fel, cra­vate, mobile netapisate de orice fel; pervazuri ; rame; lucrări de tâmplărie; orice obiecte împle­tite din... pipirig ; hârtie, plicuri, cartoane; orice fel de registre comerciale (!), orice fel de obiecte de cauciuc sau celuloid. In regnul mineral: orice fel de obiecte din tablă, sticla, plumb, cositor etc., etc., etc. In asemenea condițiuni, fabri­cile n’au decât un lucru de făcut: să închidă porțile. Iar cetățenii, a căror viață se scumpește cu cinci­zeci la sută, trebue să um­ble gol și să mănânce rumegă­­tură de lemn,­­ căci numai a­­ceasta nu e articol „de lux“. Intre guvern și d. Gr. Iunian Guvernul culege roadele cam­paniilor și agitațiilor din opozi­ție. Comitetele de conducere ale partidului național-țărănesc, dis­cutau și în urmă publicau comu­nicate echivoce asupra tuturor problemelor de seamă. Mai mult, în primele ședințe ale sesiunei Parlamentare extra­ordinare s’a pus chestiunea dacă guvernul este de acord cu decla­rațiile d-lui Iunian, la Tg. Jiu asupra stabilizarei monetare, ac­tualul ministru de finanțe i-a luat apărarea iar oficiosul „Drepta­tea“ nu­ găsea decât cuvinte de apreciere elogioasă asupra solu­­țiunilor d-lui lunian. Azi guvernul și-a mobilizat toa­te capacitățile și a pus în mișca­re toate resursele de luptă con­­t­ra campaniei d-lui iunian. Se țin consfătuiri ministeriale, ace­la­ș oficios „Dreptatea“ atacă vio­lent iar ministerul de finanțe transmite presei răspunsuri la declarațiile d-lui Iunian. Când era vorba de agitații fă­ră răspundere, fostul ministru de justiție era considerat ca cel mai „distins fruntaș“ al partidului național-țărănesc. Când sunt în joc interese de stat, iar răspun­derea lor o poartă guvernul, a­­celaș distins fruntaș e decretat de „ratat“. " Așa că pe drept cuvânt se poate spune că regimului național ță­­ranes­c i se plătesc nesocotințele opoziționiste. i­t . I NOTE FRUMUSEȚEA MILEI Pe­reanu. Bulevardul Schitu Măgu Un vagon­ de tramvai aler­­gândi țse șine. Și deodată o oprire bruscă, fără ca un mare obstacol să fie înainte. C­e se întâmplase f­­atmanul oprise brusc, cât de pu­tut mai brusc, pentru ce nu apuca sub vagon, pe un biet câine rătă­cit. Dacă ar exista un premiu pen­tru mila față de animale, n­u și esita o clipă pentru a’l recomanda. Dar, cum nu avem premii care să încurajeze fapta bună față de ani­male, ști avem numai articole de cod penal, cari au căzut în desue­tudine pentru pedeapsa celor ce le maltratează, suntem nevoiți a pre­zenta aci laudele bunului om, care fără obligații de regulament a sal­­vat o viață de câine. O viață de câine, ca și de ori­care alt animal nevătămător, trebue respectată, pentru că miracolul vital este prea mare , nu orice formă ar fi — pentru a'l desprețui. Animalele domestice șn special câini, pisici — animale ce n­e dau foloase boi, cai sunt prieteni cari ar fi crud să le causăm dureri. Un câine este un amic sincer. Când răutatea oamenilor te-a făcut să devii misantrop, găscMi în ochii limpezi ai câinelui ce te așteaptă ca pe Dumnezeu la ușa casei tale, pe ființa care îți dă poftă de a trăi.. Constați că pot fi suflete cari să te iubească, și în afară de inte­resul lor. Și aceasta e un mare reconfort moral. In grădina Cișmegiu din Capi­tală, s'au așezat adăposturi pentru pasările cerului, cari iarna mor din lipsă de hrană. E un gest de o mare nobleță, pe care am dori să-l vedem generalizat în curți particulare. Porumbeii din Veneția sunt de acum legendari și legați de cetatea lagunelor prin zecile de mii de croni­o cari au popularizat găteala vie a Pieței sfântului Marcu. Am dori, insă, ca ori­ce pa­săre să poată găsi în așezările oră­șenești aceiași ospitalitate părin­tească cum găsesc hulubii în tara mărci albastre, și­ a lagunelor, sen­timentale, liniștite și pline de miasme­.­. Mila de animale este dealtfel azi încurajată prin o educație în școa­­lă — ce-o dorim, cât mai intensă și prin o propagandă a societăței protectoare. Suntem astfel pe calea cea bună a trezitei în conștiința publicului mare, re frumosului sen­­timent de milă față de ființele cari n’au nici tribunale la cari să se plângă, nici apeluri la Societa­tea Națiunilor, și cari astfel simt, vrednice de dragostea, de protec­ția, de simpatia noastră constantă. Omul e regele animalelor. Atunci, noblesse oblige, el trebue să fie blând, înțelegător și protector față de supușii săi ce nu cuvântă, din marea împărăție a lumei... PETRONIUS ECOURI Mai multe aparate fismografice din Londra și provincie au în­registrat un cutremur de pă­mânt al cărui epicentru ar fi cam la 1600 k­m. C­elebrul patologist și profesor en­glez, John Glaister de la univer­sitatea din Glasgow și soția sa, au decedat de gripă la interval­e de numai câteva ceasuri. ...... ................................. Intre caritu­tură și INDUSTRIE Problema dacă, o țară ca a noa­stră, trebue să aleagă categoric între aceste două ramuri de pro­ducție, a fost și este încă, obiect de permanentă discuție controver­sată. Ca nici una alta, ea a trezit argumentări numer­oase și bogate, atât dintro parte cât și din alta. Curn era, însă natural, o deciziune definitivă nu s’a putut lua, tocmai pentru că, într’o asemenea proble­mă, nu exclusivismul poate prima. Nici agricultura nu este condam­nată în urma prăbușirei prețurilor și nici industria nu este parazitară pe contul Statului și pieței, con­sumatoare interne. Cercetând cu toată seriozitatea situația de fapt, nu putem ajunge la altă concluzie decât la necesitatea imperioasă a unei strânse și efective colaborări între aceste două principale ra­muri de producție. Amândouă, în­cadrate astfel încât randamentul să le fie maxim și în perfectă con­cordanță, ne pot duce nu numai la salvarea din greaua situație de azi, dar și la asigurarea viitorului întregei noastre g­ospodării națio­nale. De­sigur, în discuțiunea aminti­tă și care, din neînțelegerea pro­fundă a realităților, continuă pă­timaș, au intervenit exagerări re­gretabile- Anumite fapte au fost tendențios interpretate sau geșit înțelese. De aici, atâtea greșeli co­mise, atâtea măsuri nelogice și pernicioase. Pentru restabilirea lucrurilor, în cele ce urmează, vom cerca să fa­cem comparație obiectivă între A­­gricultură și Industrie, așa cum se pune problema în țara noastră. Ci­frele exacte vorbesc de la sine. Le vom expune, ferindu-ne de comen­tarii, tocmai pentru că avem era­ Porumb 1929 ... ....... 37.742.442.000lei 1 1930 .............. 12.881.715.000lei­­ 1931 .............. 13.319.420.000lei j <31au 1929 .............. 20.361.357.000lei | 1930 .............. 16.691.887.000lei J 193 î ........ ... 9.279.000.000lei ] La orz scăderea a fost de 73,84%­, la ovăz de 6938% iar la secară de 47,75%. Consumația interna de cereale — medie pe ultimii ani — a atins 7.474.900 tone, din care 1.176.100 tendința că cercetarea lor onestă, face or­ice alte considerațiuni platonice, complect de prisos, înainte însă, o chestiune princi­pială. Un lucrător industrial crea­­ză, î­n unitatea de timp, valori de aproximativ, opt ori mai mari ca unul agricol. In consecință, proce­sul de tr­ansformare industrială, în ceea ce privește ex­cuziunea de valori noui, merge cu un pas imens fată de cel agricol. Dovada mate­matică a fost făcută până la­ evi­dență și o ținem bucuros la dispo­ziția ori­cui dorește a se dp­­­menta. Din aceasta rezultă, pentru ori­ce gospodărie națională, interesul hotărâtor de a-și avea aparatul na­țional de producție industrială, ei dându-i posibilitatea să-și valori­fice cu folos superior l izvoarele de bogăție. în ceea ce ce ne privește, faptul rămâne, deși situația ne-ar face să ne întreptăm toată atențiunea în­spre agricultură. Neglijarea lui, ne-ar pune în stare de vădită in­ferioritate față de celelalte gospo­dării naționale, irațional orrganiza­­te, lucru care ne-ar cauza pierderi imense și ne-ar închide calea ori­cărui progres real. Acestea zise, vom trece la cercetarea problemei la noi, punând față în față Agri­cultura și Industria, în privința producției naționale, a venitului național, a consumației, a comer­țului exterior și a contribuțiunei fiecăruia din ele la acoperirea cheltuelilor statului. PRODUCȚIA . Agricultura. Pe ultimii trei ani de zile, producția cantitativă a agriculturei a ră­mas, cu foarte mici diferențe, a­­ceeași. Ca valoare însă, ea a scă­zut catastrofal din cauza prăbu­șirei prețurilor. Scăderea valoarei producției pe 1931 față de 1929 - 64,71­»­. Scăderea 54,42 % ne pentru msem­anțări și 6.298.800 tone pentru alimentație. Din producția totală, am avut deci un surplus pentru export la cereale de 2.360 000 tone­ Industrie și minieră. Producția aceasta a fost următoarea: Că­rbuni 1929......... Cantitativ în tone Valoare în lei Petrol: Producția brută ca valoare (țițeiul, 1929 ... 7.482.280.900 lei ... 4,5% scădere fată de anul precedent, 1930 ... 5.212.416.000 , ... 30,4% 1931 ... 2.412.744.170­­ ... 53,7% Venitul national 1929 1930 1931 Valori in milioane lei a) Agricultura și silvicultura ... 117.635......... 75.309 ... ... 56.790 b) Industria și minele ... ......... 39.342... ... 36.471 30.820 Adăugind veniturile din­ servicii, ajungem la un venit național brut­to pe 1929 de 185.927 milioane lei, pe 1930 de 138 130 mii. lei iar pe. Adică, o creștere a producției, cantitată văi de 15,9% corespunde pe 1931, unei scăderi de 53,7% la valoare. La petrol, însă, după cum se știe, valoarea producției apare după procesul industrial de rafinare. Vom vedea diferenția imensă lai Producția totală a Industriei pe 1931 a fost de 70 miliarde lei­. Venitul nostru național, cum era și natural, a scăzut considera­bil. Variația lui este însă, pentru capitolele următoare. In privința Industriei, producția ei acoperă actualmente 68% din consumul pieței interne. Ca valoare, pe ultimii ani, pro­ducția pricipalelor ramuri de In­dustrie, a­ fost: IS» ,­ obiectul expunere­ de față, cum nu­ se poate mai interesantă. O dăm, în credința că datele vor lămuri pe deplin, această latură a problemei: I» >> 1931 la 108.769 mii. lei. Reducând angajamentele față de (Conți nuare Tn pagina 2-a) 1928 ... 1929 ... 1930 ... 1931 ... • • » • » « I 3.027.240 ---------------- 3.027.240.000 3.046.027 ---------------- 2.893.725.650 2.369.882 ---------------- 2.085.496.160 ... 1.949.727-----------------1.598.776.140 55.896.066.000 lei \ _ „. . , Í ,on 1930 ............... 48.363.874.600 lei Scândiri Ja2de I -1931 ............... 38.646.381.000 lei - anul 1929 ... 30,9% SPIRU HARET și școalele ROMÂNEȘTI DE PESTE DUNĂRE Cu ocaziunea comemorării lui Haret, de­sigur că e bine să se cunoască, pentru complectarea o­­perei sale, și o latură particulară școalei naționale asupra căreia Haret și-a proectat lumina spiri­tului său puter­nic și a sufletului său iubitor de tot ce-i românesc și nevoiaș. Când la 1885, tânărul secretar ge­­neral al ministrului de instrucție D. Sturdza, a luat contact pentru prima oară cu reprezentanții școa­lei de peste Dunăre, el i-a întâm­pinat cu cuvintele rostite de Ion Brătianu cu prilejul smulgerii faimosului ordin vizib­al prin care se recunoștea oficial românilor din imperiul otoman dreptul de a înființa școli naționale: „Clădind de Dr. S. TOVARU Docent universitar în Macedonia edificii în piatră și ciment, românii își afirmă inten­­țiunea de a nu fi acolo niște sim­pli actori într’o piesă ocazională, ci autorii unei opere care să ră­mâi­e“. La acestea el a adăugat: ,In Macedonia întreținem un nu­măr mare de școli primare, nu pen­tru a învăța pe copii citirea, scrie­rea și cele patru operațiuni, ci pen­tru scopul bine determinat ca prin ele să redeșteptăm și să întreți­nem sentimentul național româ­nesc de acolo“. Cu un astfel de program,­ bazat pe o concepție clară și realistă, Haret a pornit acțiunea de orga­nizare a acestei școli. Cei trei ani însă (1885—88) de cercetare perse­verentă a situației școalei româ­nești de pretutindeni, nu i-au în­găduit să-și concretizeze nici unul din gândurile lui pozitive. Abia la 1898, când apare ca mi­nistru de instrucție în toată ple­nitudinea­ activității creatoare, Haret deschide o eră nouă în via­ța școlii din Balcani. Consecvent devizei sale salvatoare , „unitate de acțiune și continuitate în pro­gramul de lucru în chestia școa­­lelor din Turcia“, își începe înfăp­tuirile cu următoarele cuvinte: „Nu voi mărgini ajutoarele noa­stre numai la întreținerea perso­nalului didactic român din Mace­donia, ci voi da acțiunei noastre un caracter de stabilitate și te­meinicie, prin organizarea școalei și prin construirea de localuri de școli proprii, potrivite cu misiu­nea înălțătoare ce au și cu avân­tul ce sunt destinae a lui“­Până al acea dată, școalele de peste Dunăre se găseau într-o stare inițială ce dura de vreo trei decenii, starea caracteristică peri­oadei de romantism național și de avânt misionar al primilor das­­căli-apostoli. Om al realităților concrete, a pus pentru prima oară bazele unei organizări a acestor școli ale căror nevoi și situație le-a cunoscut exact și amănunțit. Astfel a dat memorabila deciziu­ne dela 21 Sept. 1898 „pentru regu­larea câtorva chestiuni de organi­zare a școalelor din Macedonia“, ce cuprindea mai multe puncte fundamentale : 1) Formarea state­lor personale ale membrilor cor­pului didactic ; 2) Facerea unei statistici școlare care lipsea până atunci cu totul; 3) Organizarea unui serviciu de inspecție mai re­gulat și mai complect de­cât în trecut, creiând niște organe, sub­alterne inspectoratului, circum­­scripțiilor revizorate ; 4) împărți­rea institutorilor în mai multe clase, plătiți cu­ subvenții deose­bite, potrivit importanței localită­ții și numărului școlilor ; 5) Stabi­­lirea unui sistem de înaintare pe loc, potrivit vechimei în serviciu, analog cu sistemul gradației din țară ; și 6) Alcătuirea unui regu­lament de administrare interioară a școalei, r­egulament care nu a existat niciodată și a cărui lipsă „este una din principalele cauze ale lipsei de or­dine ce domnește a­­colo“, adăuga Haret. Această simplă înșirare a „ches­tiunilor de organizare“ ne arată transformarea adâncă ce ele au imprimat-o școalei de acolo. Când la 1901, a revenit la depar­­­tamentul instrucției, după scurta trecere pe la acest minister a lui Tache Ionescu (1899—1901) care a răspuns prompt înfăptuirilor or­ganizatorii ale lui Haret prin spo­­­­rirea bugetului, a numărului de­­ școli și a postur­ilor de învățători, lui Haret i-a revenit și delicata sa reimt, de a „ușura“ bugetul in timpul crizei financiare din acel an, fapt ce i-a dat prilejul să facă în Parlament un expozeu monu­mental al întregei chestiuni școlar­­e din Balcani, în ședința dela 8 . Decembrie 1901. Cu această oca­­­ziune a adresat Regelui un im­pozd documentat („Raport asupra stării­­ actuale a școlilor și bisericilor­ ro­mâne din străinătate“, un volum de 100 pag. cu 37 anexe documen­­­tare, Buc. 1901). Comentarea tem j­dențioasă, defavorabilă școalei­­ noastre, ce a făcut-o acestui raport f­ix profesor universitar grec din­­ Atena în ziarul „Le Temps“, a <fe­­i terminat pe Haret să răspundă în acelaș ziar printr-un memorabil articol unde afirma cu hotărâre drepturile culturii românești în acest colț­ de sud-est european. Când situația financiară a țării s­a ameliorat, Haret a fost tot a­­cela care a stăruit pe lângă corpu­rile legiuitoare (1903) votând pen­tru prima­ oară un credit extraor­dinar de 600.000 lei, peste bugetul ordinar de 335 000 lei, sumă desti­­nată „construirei de localuri de școli în Macedonia și înzestrării lor cu materialul necesar“ cele mai multe edificii școlare datează din acel timp, alături de școalele ridicate de comunități. •.Activitatea extrașcolară­ a cor­­­pului didactic. Haret a inaugu­rat-o și în Macedonia, reușind, prin aceasta, ca școala să se afir­me impunător în ochii­­ străinilor. „Va trebui ca o mai bună cunoaș­tere a lucrurilor de acolo și o mai bună utilizare a forțelor, să ne permită a evita pentru viitor ti­­nele greșeli din trecut și să ordo­năm­­ acțiunea noastră în mod mai rațional decât până acum“. Prin decizia din 28 iulie, 1902, Haret a înființat administrația școalelor și bisericilor din Turcia, căreia i-a succedat la 1903 Asoc. corpului didactic și bisericesc­­ din Peninsula balcanică, având un or« (Continuare în pag. 2)

Next