Viitorul, iulie 1933 (Anul 25, nr. 7630-7655)
1933-07-01 / nr. 7630
«nyi ai coda seci $1 «nenea reo. toso BUCUREŞTI ANUNCRIRI COMERCIALE REDACŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 2ADMINISTRAŢIA STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele : Direct.a 3— 48.17 ; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 Şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug ^amostaiu|MMIMHAB IN TARA Un an..........300 lei | Trei luni........ 150 lei Şase luni....... 300 „ |Un exemplar 2 „ institution! publice şi particulare 1000 iei anual Tax^ostală plătită In numerar conform aprobării Dir. G-le a P. T. T. No. 137.282/926 1 E N T E IN STREINATATE Un an..........1400 lei I Trei luni ....,,400 lei Șase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ H! Prin propriile noastre puteri Una din caracteristicele regimului national-ţărănesc este lipsa lui complectă d® încredere în forţele naţionale şi, de aci, speranţa iluzorie şi deşartă că îndreptarea tuturor relelor de cari rufere ţara noastră nu poate veni decât de peste granite. Guvernul dezastrului economic şi financiar, al incapacităţii şi al lipsei de orice iniţiativă utilă cărei, a manifestat în public neîncrederea aceasta în destoinicia sa prin toată politica sa financiară şi economica din ultimii ani. Regimul naţional-ţărănesc a practicat politica împrumuturilor oneroase din străinătate, cari au apăsat greu bugetul tarei, apoi politica falimentară a concesionarei la streini a serviciilor publice, monopolurile, telefoanele, construirea de șosele, etc. plus comenzile de miliarde în străinătate pentru materiale cari se puteau fabrica în ţară, şi, în sfârşit desfiinţarea şi prigoniţa industriei româneşti în legătură cu apărarea naţională. . Această politică nenorocită şi profund greşită, — consecinţă a neîncrederei în forţele naţionale şi în propria sa capacitate, — guvernul actual a încoronat-o prin acceptarea cu inima uşoară a controlului strein, umilinţă şi ştirbire a suveranitatei, pe care ţara a meritat-o. Incapabil de a pune ordine în gospodăria internă a Statului, de a însănătoşi viaţa financiară şi economică, guvernul naţionalţărănesc a mărturisit în faţa lumei întregi incapacitatea sa şi neîncrederea în putinţa de refacere a Statului român, prin acceptarea unui control internaţional pe care nici o altă ţară nu l-a primit, găsindu-1 incompatibil cu demnitatea, suveranitatea şi interesele sale. In conferinţă sa dela Braşov, atât de plină de învăţăminte, d-l Const. I. C. Brătianu a învederat că pricinile cari au provocat criza internă dela noi, — rezultate ale unei politici greşite şi ale unei guvernări nefaste, — apasa azi mai mult economia noastră naţională decât criza internaţională. Tocmai de aceea, refacerea ar fi mai uşoară în România decât în tarile mai industrializate, cu şomagiu, cu latifundii şi cu un comerţ intens. Această operă de refacere nu poate realiza însă un guvern care nu numai îşi recunoaşte în mod public incapacitatea, dar îşi manifestă în toate prilejurile neîncrederea în puterile naţionale şi aşteaptă ajutorul ce nu poate veni din afară. „Să risipim mirajul formulelor neefiicace ale conferinţelor mondiale“ a spus cu drept cuvânt d-l Const. I. Brătianu. Trebue, înainte de orice, să ne bizuim pe noi înşine. Revenind înapoi, şi refăcând tot ce s’a stricat în structura noastră economică şi financiară, vom putea conjura criza. Din dezbaterile de până acuma ale conferinţei dela Londra, cu tezele adverse ce stau faţă în faţă, neconciliabile şi intransigente, nu se pot întrevedea soluţiile crizei mondiale şi este evident că criza noastră internă nu poate fi uşurată decât prin măsurile ce trebue să luăm singuri. Cu încredere deplină în vitalitatea, energia şi hărnicia poporului român, să producem tot ceia ce se poate, în ţară. Să scădem astfel costul producţiei încât să sporim consumaţia bunurilor produse, pentru că deşi suntem o ţară bogată, nu consumăm îndestul. Lichidarea trecutului trebue realizată prin repartizarea sarcinelor în aşa fel încât să nu fie ruinaţi unii în folosul altora. Să punem regula în finanţele publice şi sa uşurăm pe contribuabilul azi prea încărcat de sarcini. Trebuie reînviată încrederea în plasarea rentabilă a capitalurilor, încurajând iniţiativele naţionale pentru punerea în valoare a atâtor bogăţii naturale, azi inproductive. „Şi în criza actuală, ca în toate, a încheiat d-l Brătianu, partea morală trebue să domine pe cea materială“. Este evident însă că acest program, — întemeiat pe încrederea în vitalitatea şi în virtuţile poporului român, — nu poate fi realizat de un regim care a făcut dovada că nu are nici iniţiativă şi capacitate, şi nici nu are încredere în forţele naţionale, ei aşteaptă ajutoare iluzorii din afară, cari nu pot veni şi nu vor veni. Iată dece, încă odată, prima condiţiune a refacerei şi^ a solu** ţionărei crizei, este înlăturarea regimului naţional-ţărănesc. NOTE „ŢATA MOŞU” Am urmărit — din ziare — deposifia şi modul cum se apără un pariu social, unul din acei copii rătăciţi ai unei societăţi cari nu poate îndeajuns să i se ocupe de toate cazurile individuale, ca să spere de tentaţia răului pe cei născuţi cu dispoziţiuni spre rău. S’a acuzat de midie din cauza aceasta, societatea ea este vinovată de presența tâlharilor şi omorâtorilor, socotind că o mai bună educaţie ar fi făcut din aceste elemente disolvante, factori normali. Aceasta ne aduce aminte un vechiu argument ateistic îndreptat contra lui Dumnezeu: „Ori el este cauza tuturor lucrurilor, şi atunci omul care a păcătuit, a făcut aceasta sub impulsul lui Dumnezeu, ori omul a făcut ce-a voit el, şi atunci unde mai este omnipotenţa că Dumnezeu ?“ Acelaşi lucru s-ar putea spune despre societate: Dacă ea, prin organizarea ei nu a prevenit crima, e vinovată, iar dacă n’a putut aceasta, atunci organisarea ei este fundamental defectuoasă“. De fapt, însă, adevărul este altul decât ce-ar eşi din dileme şi paradoxe. Un om rău este o arătare a naturei, faţă de care educaţia nu are nimic de făcut. Se cunosc cazuri de copii crescuţi în familii onorabile, şi care au devenit boli ori criminali, chemaţi la, rău de glasul nenorocirei din propriul lor suflet. Şi se poate oare spune că cei porniţi pe calea răului, o fac aceasta din o miopie intelectuală, din o obstruare a conştiinţei, din o lacună a creerului care nu are puterea de discriminare, de analiză, de înfrânare? Poate în unele cazuri se întâmplă şi aceasta, dar n’am avut cazul recent al unui avocat puftind în mocirlă; cazul chiar al lui Tata-Moşu care a descris viaţa lui de spărgător, cu un meşteşug, am putea spune literar, deosebit de impresionant. Omul acesta neîndoios că nu e prost. Ştie să se presinte pe el şi să-şi presinte apărarea cu vervă, cu inteligenţă. Ce Va făcut să fie spărgător de meserie ? Să fie numai mizeria. Dar câţi săraci nu rămân perfect cinstiti ? Şi din potrivă câţi indivizi oarecum la adăpost de mizerie, nu sunt infractori ordinari ai legilor ? E ceva dincolo de conştiinţa care comandă, o putere lăuntrică şi drăcească îndemnătoare la calea pierzărei. Cu o astfel de psihologie, nu e de mirat că credinţa populară a inventat pe Dracul, o forţă a răului. „Nu ne duce pe noi în ispită“ spune rugăciunea creştină. Ispita e propriul nostru gând rău! PETRONIUS 231 W INTRE TARA GUVERN g© ©igiBnia pufesfiBgă mi poate Ircfeiege — Opinia publică nu mai înţelege nimic din ceia ce se petrece în viaţa politică a României. S’a împlinit un an de când partidul naţional-ţărănist a fost atras la cârma ţărei — aşa cum a fost adus — şi de când acest partid guvernează, — aşa cum guvernează. A fost un an de permanentă criză de guvern. Criza a început odată cu formarea primului guvern Vaida, a continuat cu convulsiunile cunoscute ale celor patru formaţiuni ministeriale şi a culminat în situaţiunea in care au ajuns astăzi atăt guvernul d-lui Vaida cât şi partidul naţionalţărănist. In afară de slăbiciunea lui notorie şi de complec- ta lui incapacitate, ce reprezintă astăzi acest guvern ? 'Tm’a l’a reprobat din prima zi a constituirei lui. In cursul unui an revolta opiniei publice a luat proporţii îngrijitoare pentru ziuă de astăzi — adânc primejdioase pentru ziua de mâine. Partidul naţional-ţărănist, cu toate fracţiunile şi bisericuţele lui, reneagă şi reprobă făţiş compoziţia şi activitatea guvernului prezidat fie d-l Vaida. însuşi guvernul, în alcătuirea lui hibridă, şi lipsită de orice unitate, nu reprezintă decât un conglomerat anarhic de intrigi, certuri, incoherenţe şi patimi. In acest timp, situaţiunea ţărei se agravează sub toate formele şi în toate direcţiile. Iar opinia publică se întreabă cu o îngrijorare firească şi crescândă: cum poate fi tolerat un asemenea guvern la cârma statului ? Cum poate fi tolerat mai cu seamă în împrejurări ca cele prin care trece astăzi România ? Regimul naţional-ţărănist a făcut destul rău, a făcut prea mult rău şi deschide perspective prea grave pentru ca situaţiunea de astăzi să mai poată dăinui.fara trebue eliberată cu un ceas mai devreme de un regint pe care nu-l mai poate suporta şi a cărui menţinere la cârmă poate da loc la consecinţi pe care un atare regim nu e capabil să le prevadă. •-----------------*••••----------------- Realitatea cifrelor De câteva zile stărue in unele ziare o confuzie asupra orientărilor pe care opinia publică le poate avea despre succesiunea la guvern. De unde porneşte această atmosferă ? Cu cât o fracţiune politică este mai neînsemnată cu atât mai mult şeful ei simte nevoia să potolească disperarea partizanilor, anunţându-se cu certitudine că va avea puterea. Cheia realităţilor politice pentru oamenii obiectivi, se găseşte în statisticele electorale. Ce r oprezintă fracţiunile şi grupările e nu îşi dispută guvernarea, î raport cu formidabila organizaţie de masse a partidului naţional-liberal? Cifrele sunt edificatoare. In alegerile parlamentare din 1932, partidul naţional-liberal a obţinut: 407023 voturi. Toate grupările româneşti şi minoritare abia au întrunit ca număr de voturi, o cifră apropiată a acestui total. Să nu se uite lupta violentă ce s’a dat, contra partidului naţional-liberal, în vreme ce pe deoparte unele din aceste grupări se prezintau susţinute făţiş de guvern, iar pe de altă parte se aranja prima elctorală a guvernului cu voturi sustrase din totalul voturilor liberale. Tot în 1932, la începutul lunei Octombrie, sau efectuat alegeri în 14 judeţe. Partidul liberal a întrunit: UNA SUTA TREI MII VOTURI. Toate grupările politice la un loc au obţinut: ŞAPTEZECI SI NOUA DE MII VOTURI. In Decembrie 1932, s’au efectuat alegeri orăşeneşti în unele oraşe unde consiliile vechi rămăseseră definitiv dizolvate. Partidul national-liberal este reprezentat în nouile consilii prin DOUA SUTE TREISPREZECE CONSILIERI. Grupările si fracţiunilepolitice, cari se grăbesc să-şi asume răspunderea, abia au trimis vre-o 35 DE REPREZENTANŢ! în consiliile orăşeneşti. O altă manifestare şi mai concludentă o formează alegerile săteşti din cele 4898 comune în care s’a dat lupta electorală. Partidul naţional-liberal obţine : 316 (IIl) VOTURI LA SATE. Acest număr de voturi îi dă dreptul să aibă — cu toate mistificările guvernului — peste 9000 DE REPREZENTANŢI în consiliile săteşti. Ce reprezintă cele 14 grupări şi fracţiuni româneşti şi minoritare? N’au reuşit să trimită decât 4000 DE REPREZENTANŢI în consiliile comunale. In faţa acestor cifre, cari arată raportul de forţe între unele grupări şi puternica organizaţie a partidului naţional-liberal, concluzia firească nu poate fi decât aceia pe care o indică realitatea exprimată prin aceste cifre. V. G. B. ! SITUAŢIA PREŞEDINTELUI HINDENBURG MAREŞALUL HINDENBURG Poziţiunea lui Hindenburg este considerată ca foarte dificilă. Se ştie că înainte de 30 Ianuarie Preşedintele a ezitat să numească pa Hitler chelare al Reichului. Numirea a putut avea loc numai prin prezenţa în guvern a d-tor von Papen şi Hugenberg ca moderatori ai radicalismului şefului hitlerist. Astăzi Hitler pentru aplicarea programului său vrea să înlăture pe moderatorii săi. Având în vedere raportul prietenesc al Preşedintelui pentru Hugenberg, hotărârea de la Neudeck va fi foarte dureroasă. De altă parte e clar, că Hitler şi partidul său nu se vor da l a îndărăt nici de la cel mai mare conflict. Semnificative sunt In această privinţă declaraţiile lui Seldte la congresul soldaţilor de pe front, la care sub impresia ultimelor evenimente a jurat credinţă lui Hindenburg şi Hitler și a adăogat că va duca o luptă nemiloasă împotriva acelora cari s’ar ridica împotriva conducătorilor revoluții germane din Martie 1933. D ECOURI in iniţiativa guvernului cehoslovac se va ridica în curând la Praga, o statue gigantică, care va simboliza republica Cehoslovacă. La concursul anunţa participă ’50 modeluri executate de cei mai mari artişti plastici cehoslovaci. Ca foarte edificatoare pot servi preturile din Rusia Sovietică. Preţul secarei a crescut cu 42%, cel al grâului cu 50%, al floarei soarelui cu 37%, etc. In acelaşi timp preţurile de vânzare au crescut, pentru păturile privilegiate, cu 237%, pentru celelalte pături cu 1096%. O consecinţă a acestei politici a guvernului sovietic este că, dacă în 1913 ţăranul rus a putut cumpăra pentru preţul obţinut pe 1 g. secară 25 metri pânză, în 1933 poate cumpăra cu preţul obţinut pe acelaşi produs, numai 3,3 metri. D-1 I. G. DUCA şi problemele mari externe Declaraţiile făcute de d-sa ziarului „Le Temps“ ,.Le Temps“, sosit aseară, publică următoarele: D-1 DUCA D-1 Ion Duca, şeful partidului naţional-liberal, care era la putere în 1916 cu Ion I. C. Brătianu, şi care a decis intrarea României şi război alături de aliaţi, este actualmente la Paris. După o scurtă călătorie la Londra unde a întâlnit pe d-l Titulescu — o înţelegere perfectă domneşte între cei doi oameni de stat — d-l Duca ne-a făcut următoarele declaraţii : „Noi suntem recunoscători Franţei de a fi pus în joc influenţa sa pentru ca pactul celor patru să nu mai conţină nici-o dispoziţie care să fie prejudiciabilă intereselor noastre cele mai esenţiale. N’am nevoe de altfel să adaug că, în România, noi nu ne-am îndoit o singură clipă de amiciţia pe care Franţa ne-o va dovedi-o şi în această ocazie asa cu atât de des in trecut. Rămâne de văzut explicat pactul celor pi vor fi desvoltările sal Este evident, că de va putea sa aducă o apropiere între Franţa şi Italia, vom fi foarte fericiţi, căci această apropiere va contribui într’o largă măsură la consolidarea păcii în general şi la liniştea Europei centrale în particular. România ca şi Mica înţelegere de care este atât de indisolubil legată, nu au alte scopuri decât consolidarea păcii prin menţinerea tratatelor. Toate sforţările noastre tind spre această ţintă, şi, cu aceasta, politica şi aspiraţiile noastre se confundă cu cele ale Franţei. Suntem hotărât potrivnici oricărei apropiere politice între Austria şi Ungaria, cu sau fără habsburgi. Suntem dispuşi însă să cercetăm, cu spiritul cel mai larg, orice înţelegere economică cu aceste două ţări. Nu va spun nimic nou adăogând că nu e numai punctul de vedere al ţării mele, ci al Micei înţelegeri întreagă, care în această ohestune ca şi în celeluilii, este decisa să procedeze în deplină solidaritate. Urmărim cu mare interes desfăşurarea conferinţei de la Londra, ale cărei numeroase dificultăţi leam prevăzut din primul moment. . vali e. În căderea noastră să luăm iniţiative, putem cel mult să dorim — cu toate că situaţia actuală nu justifică nici un fel de optimism — să se prepare cel puţin o atmosferă poprire unei destinderi a crizei actuale, ale cărei repercusiuni se fac atât de greu simţite în RomâniaIn ce priveşte politica internă permiteţi-mi, în calitatea mea de Şef al unui partid adversar celui care guvernează acum în România, să spun doar că ne găsim în luptă cu aceleaşi dificultăţi financiare şi economice -- şi delulte tari, dar am convingerea profundă , sub conducerea Suveranului nostru şi ne căi constituţionale, vom reuşi să învingem dificultăţile, să consolidăm unitatea noastră naţio-Duca, tind toate sforţările -marelui partid istoric pe care am cinstea să-l conduc“. _____--. Administraţia în discuţia ongresului International din Viena - Discursul d-lui C. O. Dimitiriu, rostit îjffl sotemwâ deda ^ofbuf® Cu ocaziunea deschiderii Congresului Institutului Internaţional de ştiinţe administrative, ţinut la Viena acum câteva zile, d. O. Dimitriu, fost ministru a rostit armatorul discurs, aplaudat de întreaga adunare : Permiteţi-mi să aduc omagiul colegilor mei şi în special al celor români, d-lui preşedinte federal al Republicei şi să salut în persoana d-lui preşedinte al congresului , pe poporul de o înaltă cultură de care ne leagă o prietenie istorică şi o mare comunitate de interese. Salut de asemenea pe reprezentanţii tuturor celorlalte ţări pe savanţii profesori ai universităţilor, pe distinşii specialişti întruniţi aici cu aceiaşi dorinţă de muncă pentru binele umanităţii. De altfel Institutul Internaţional al Ştiinţelor administrative şi congresele organizate sub auspiciile lui sunt manifestări, menite să afirme odată mai mult, interdependenţa tuturor popoarelor şi solidaritatea lor în jurul ideilor directoare ale lumei. Dacă odinioară aceste idei erau purtate de-a lungul pământului în cutele drapelelor războinice, astăzi ele se impun prin discuţiunile pacifice ale întrunirilor internaţionale. Problemele cari se vor desbate în acest congres sunt studiate de universităţi, de specialişti şi de oameni politici. Ceiace trebue să urmărim noi, nu este stabilirea unor formule vagi ci găsirea mijloacelor proprii pentru realizarea îmbunătăţirei administraţiei care s’a resimţit mult în urma războiului. Unul din precursorii noştri — (Continuare în pagina 2-a) (Continuare în pagina 9 a) Industriile de război de I. D. BARZAN Afacerea Skoda Drumurile misterioase şi încâlcite ale comenzilor de material de război, făcute la fabricele Skoda, au ajuns în urma unei descinderi neprevăzute la sediul din Bucureşti a acestei societăţi, să ne descopere că acele comenzi, erau sursa unei vaste afaceri ele spionaj, luare de mită, trafic de influenţă, etc. D-l deputat C. Dimitriu, printr’o interpelare antimergătoare a arătat cu toată îngrijorarea, că ţara a rămas nepregătită faţă de uraganul care se apropie, şi deşi s’a cheltuit şi s’a muncit pentru crearea pe teritoriul national a unor industrii de războiu, de guvernele liberale, reiteratele guvernări naţional-ţărăniste au sabotat şi s’au ferit să dea vre-o comandă in ţară. La aceste acuzări precise, a răspuns d-1 ministru al apărăriei naţionale, d-1 general N. Samsonovici, prin următoarele cuvinte: „Orice comandă de material în streinătate, trebuia să fie utilizată, pentru creiarea specialităţei respective în ţară. Invers orice comandă de material în streinătate care nu este utilizată în acest scop, constitue o pierdere şi o risipă a resurselor totdeauna limitate care ne stau la dispoziţie pentru realizarea fabricaţiunilor de armament“. Iar mai departe d-l ministru al apărării naţionale spunea: „Uzinele Reşiţa“ au fabricat în timpul războiului numai elemente de tunuri şi numai afete şi aparate de ochire, ţevi neghintuite şi fără închizătoare, iar ca muniţii numai corpuri de obuze fără focoase şi fără tuburi de alamă, etc. Pentru a complecta posibilitatea uzinelor Reşiţa de a fabrica armament şi muniţii, s’a constituit în 1925 societatea Copşa Mică şi Cugir. Din examinarea situaţiei acestei societăţi, se constată că nici astăzi după 7 ani de la constituire nu este încă în măsură de a executa comenzi importante de armament şi muniţii. Acesta este motivul pentru care s’a dat comanda la Skoda“. Din această cuvântare se vede că d-l ministru al apărării naţionale, în partea l-a a cuvântărei, a afirmat că orice comandă în streinătate trebuia să fie utilizată pentru creiarea specialităţii respective în ţară, căci altfel constitue o pierdere şi o risipă a resurselor cuvenite, cuvinte prea blânde faţă de situaţie. Iar d-sa care era şeful Marelui Stat Major, când s’au făcut comenzile, avea cuvânt hotărâtor să ceară introducerea în contracte, a acestor idei. In partea a 2-a a cuvântării ne spune: Că deşi uzinele Reşiţa au lucrat în timpul răsboiului pentru armată şi deşi pentru complectarea resurselor ei s’a creat în 1825 soc. Copşa Mică Cugir cu capital de 800 milioane şi cu aport de 67% in bani şi materiale a statului, această societate nu poate fabrica nimic şi de aceia s’a dat toată comanda la Skoda. , Faţă de această atitudine a luat cuvântul d-l I. G. Duca, şeful partidului naţional-liberal, care în mod energic a replicat : „Soluţia adevărată, soluţia reală, este să ne pregătim pe teritoriul nostru naţional. Dacă înainte de război, nu puteam să o facem, azi putea să o facem. Noi, partidul naţional-liberal, în guvernarea noastră am pus bazele în 3 direcţiuni : In direcţiunea organizării industriei de război, în direcţia aviaţiei şi în direcţia gazelor. Care trebuia să fie datoria d-v. care aţi venit la guvern după noi. Eu admit că s’au comis unele greşeli. Personal o contest, dar admit principial şi ipotetic... care era datoria d-voastră. Să îmbunătăţiţi aceste imperfecţiuni şi să continuaţi aplicarea acestui plan, fără de care nu putem avea apărare naţională. Ce aţi făcut d-voastră? Să va dau un singur exemplu: Am cumpărat pentru fabrica de la Copşa Mică un material care valorează după experţii noştri aproape 200 milioane lei. L-am plătit şi acest material stă de 4 ani pe cheiul portului din Constanţa, pentru, că ministerul de război nu se hotărăşte să facă o cheltuială de 4-5 milioane, necesară pentru transportarea lui de la Constanţa la Copşa Albă şi pentru punerea lui în funcţiune. In ce priveşte faptul că fabrica dela Cugir nu poate să fabrice muniţiuni este inexactă. Noi vom face toate anchetele cuvenite, pentru a stabili răspunderile, fiind-că avem motive serioase, să credem că dacă s’a făcut asume referat în acest sens la minister, este că s’a avut în vedere de unii alte interese decât acele ale apărărei naţionale şi ale patriotismului“. Această replică a atras întreruperea unui deputat: „Comenzile au fost impuse de comision“. Din cele discutate mai sus, am să trag 2 feluri de concluzii. Una a atitudinei oroganelor militare şi în special a d-lor generali Samsonovici şi Cihoski şi alta a unora din miniştrii civili din guvernările naţional-ţărăniste. Care a fost situaţia d-lui general Samsonovici în chestia înarmării şi a comenzilor făcute, fie că avea calitatea de sub-şef al Alarelui Stat Major, fie de şef al Alarelui Stat Major sau de ministru al apărărei naţionale ? încă de pe când era sub-şef al Alarelui Stat Major, consiliul inspectorilor armatei, a încheiat un proces-verbal, iscălit şi de d-sa, prin care opiniază să se facă în marginele posibilului toate comun zile de material de război în ţară. D-sa în calitatea care a avut-o de şef al Statului Major, deci având cuvânt hotărâtor în astfel de chestii, ce protest sau ce acţiune a întreprins ca să indice guvernanţilor, că comenzile nu se pot face decât cu posibilitatea de creare a industriilor de război în UKA. In loc de o atitudine hotărâtă a d-sale în această direcţie, vedem la d-sa o tăcere semniicativă, dublată de o atitudine puţin lămurită, când a trebuit să explice necesitatea şi rostul comenzilor în streinătate. D-sa afirmă neexactitatea că uzinele Reşiţa, au lucrat numai elemente de tunuri şi numai afete fără frâne şi aparate de ochire, ţevi neghintuite ,şi fără închizătoare , iar ea muniţii numai corpuri de obuze fără focoase şi tuburi de alamă. Se poate o sfidare mai mare a adevărului ? Se ştie că Reşiţa furniza armatei Austro-Ungare, armament şi obuze , iar după război în vederea comenzilor ce ministerul armatei a făcut şi trebuia să facă, direcţia Reşiţei şi-a complectat secţia pentru armament cu maşini noui şi perfecţionate, iar Soc. Vikers, a adus la Reşiţa din Anglia specialişti cari au stat mai mulţi ani la noi, pentru executarea comenzilor. Sub guvernul Averescu şi apoi sub guvernul liberal prin d-l general Alărdărescu s’au dat fabricat Reşiţa spre resemizare aproape 300 bucăţi din ţevile de tunuri ruseşti avand caliora de 76.5 mm, spre a fi semizate cu calibru de