Viitorul, iulie 1933 (Anul 25, nr. 7630-7655)

1933-07-01 / nr. 7630

«nyi ai coda seci $1 «nenea reo. toso BUCUREŞTI ANUNCRIRI COMERCIALE REDACŢIA STRADA EDGAR QUINET No. 2ADMINISTRAŢIA STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele : Direct.a 3— 48.17 ; Redacţia şi Administraţia 3—49.23 Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 Şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug ^amosta­­­iu|MMIMH­A­B IN TARA Un an..........­300 lei | Trei luni........ 150 lei Şase luni....... 300 „ |Un exemplar 2 „ institution! publice şi particulare 1000 iei anual Tax^ostală plătită In numerar conform­ aprobării Dir. G-le a P. T. T. No. 137.282/926 1 E N T E IN STREINATATE Un an..........1400 lei I Trei luni ....,,400 lei Șase luni ... 700 „ I Un exemplar... 6 „ H! Prin propriile noastre puteri Una din caracteristicele regi­mului national-ţărănesc este lip­sa lui complectă d® încredere în forţele naţionale şi, de aci, spe­ranţa iluzorie şi deşartă că în­dreptarea tuturor relelor de cari rufe­re ţara noastră nu poate ve­ni decât de peste granite. Guvernul dezastrului economic şi financiar, al incapacităţii şi al lipsei de orice iniţiativă utilă cărei, a manifestat în public ne­încrederea aceasta în destoinicia sa prin toată politica sa finan­ciară şi economica din ultimii ani. Regimul naţional-ţărănesc a practicat politica împrumuturi­lor oneroase din străinătate, cari au apăsat greu bugetul tarei, a­­poi politica falimentară a conce­sionarei la streini a serviciilor publice, monopolurile, telefoane­le, construirea de șosele, etc. plus comenzile de miliarde în străină­tate pentru­ materiale cari se pu­teau fabrica în ţară, şi, în sfârşit desfiinţarea şi prigoniţa indus­triei româneşti în legătură cu a­­părarea naţională. . Această politică nenorocită­ şi profund greşită, — consecinţă a neîncrederei în forţele naţionale şi în propria sa capacitate, — guvernul actual a încoronat-o prin acceptarea cu inima uşoară a controlului strein, umilinţă şi ştirbire a suverani­tatei, pe care ţara­­ a meritat-o. Incapabil de a pune ordine în gospodăria internă a Statului, de a însănătoşi viaţa financiară şi economică, guvernul naţional­­ţărănesc a mărturisit în faţa lu­­mei întregi incapacitatea sa şi neîncrederea în putinţa de refa­cere a Statului român, prin ac­ceptarea unui control internaţio­nal pe care nici o altă ţară nu l-a primit, găsindu-1 incompati­bil cu demnitatea, suveranitatea şi interese­le sale. In conferinţă sa dela Braşov, atât de plină de învăţăminte, d-l Const. I. C. Brătianu a învederat că pricinile cari au provocat cri­za internă dela noi, — rezultate ale unei politici greşite şi ale u­­nei guvernări nefaste, — apasa azi mai mult economia noastră naţională decât criza internaţio­nală.­­ Tocmai de aceea, refacerea ar fi mai uşoară în România de­cât în tarile mai industrializate, cu şomagiu, cu latifundii şi cu un comerţ intens. Această operă de refacere n­u poate realiza însă un guvern ca­re nu numai îşi recunoaşte în mod public incapacitatea, dar îşi manifestă în toate prilejurile ne­încrederea în puterile naţionale şi aşteaptă ajutorul ce nu poate veni din afară. „Să risipim mirajul formule­lor neefiicace ale conferinţelor mondiale“ a spus cu drept cu­vânt d-l Const. I. Brătianu. Trebue, înainte de orice, să ne bizuim pe noi înşine. Revenind înapoi, şi refăcând tot ce s’a stri­cat în structura noastră econo­mică şi financiară, vom putea conjura criza. Din dezbaterile de până acu­ma ale conferinţei dela Londra, cu tezele adverse ce stau faţă în faţă, neconciliabile şi intransi­gente, nu­ se pot întrevedea so­luţiile crizei mondiale şi este e­­vident că criza noastră internă nu poate fi uşurată decât prin măsurile ce trebue să luăm sin­guri. Cu încredere deplină în vitali­tatea, energia şi hărnicia popo­rului român, să producem tot ce­­ia ce se poate, în ţară. Să scădem astfel costul producţiei încât să sporim consumaţia bunurilor produse, pentru că deşi suntem o ţară bogată, nu consumăm în­destul. Lichidarea trecutului trebue realizată prin repartizarea sarci­nelor în aşa fel încât să nu fie ruinaţi unii în folosul altora. Să punem regula în finanţele publi­ce şi sa uşurăm pe contribuabilul azi prea încărcat de sarcini. Tre­buie reînviată încrederea în pla­sarea rentabilă a capitalurilor, încurajând iniţiativele naţiona­le pentru punerea în valoare a atâtor bogăţii naturale, azi in­productive. „Şi în criza actuală, ca în toa­te, a încheiat d-l Brătianu, par­tea morală trebue să domine pe cea materială“. Este evident însă că acest pro­gram, — întemeiat pe încrederea în vitalitatea şi în virtuţile po­porului român, — nu poate fi realizat de un regim care a făcut dovada că nu are nici iniţiativă şi capacitate, şi nici nu are în­credere în forţele naţionale, ei aşteaptă ajutoare iluzorii din a­­fară, cari nu pot veni şi nu vor veni. Iată dece, încă odată, prima condiţiune a refacerei şi^ a solu** ţionărei crizei, este înlăturarea regimului naţional-ţărănesc. NOTE „ŢATA M­O­Ş­U” Am urmărit — din ziare — de­­posifia şi modul cum se apără un pariu social, unul din acei copii rătăciţi ai unei societăţi cari nu poate îndeajuns să­ i se ocupe de toate cazurile individuale, ca să spere de tentaţia răului pe cei născuţi cu dispoziţiuni spre rău. S’a acuzat de midie din cauza a­­ceasta, societatea ea este vinovată de presența tâlharilor şi omorâto­­rilor, socotind că o mai bună edu­caţie ar fi făcut din aceste elemen­te disolvante, factori normali. A­­ceasta ne aduce aminte un vechiu argument ateistic îndreptat contra lui Dumnezeu: „Ori el este cauza tuturor lucrurilor, şi atunci omul care a păcătuit, a făcut aceasta sub impulsul lui Dumnezeu, ori o­­mul a făcut ce-a voit el, şi atunci unde mai este omnipotenţa că Dumnezeu ?“ Acelaşi lucru s-ar putea spune despre societate: Dacă ea, prin organizarea ei nu a prevenit crima, e vinovată, iar dacă n’a putut aceasta, atunci organisarea ei este fundamental defectuoasă“. De fapt, însă, adevărul este al­tul de­cât ce-ar eşi din dileme şi paradoxe. Un om rău este o ară­tare a naturei, faţă de care edu­caţia nu are nimic de făcut. Se cunosc cazuri de copii crescuţi în familii onorabile, şi care au deve­nit boli ori criminali, chemaţi la, rău de glasul nenorocirei din pro­priul lor suflet. Şi se poate oare spune că cei porniţi pe calea răului, o fac a­­ceasta din o miopie intelectuală, din o obstruare a conştiinţei, din o lacună a creerului care nu are puterea de discriminare, de ana­­liză, de înfrânare? Poate în unele cazuri se întâmplă şi aceasta, dar n’am avut cazul recent al unui­ avocat puftind în mocirlă; cazul chiar al lui Tata-Moşu care a descris viaţa lui de spărgă­tor, cu un meşteşug, am putea spune literar, deosebit de impre­sionant. Omul acesta neîndoios că nu e prost. Ştie să se presinte pe el şi să-şi presinte apărarea cu vervă, cu inteligenţă. Ce Va făcut să fie spărgător de meserie ? Să fie numai mizeria. Dar câţi săraci nu rămân perfect cinstiti ? Şi din potrivă câţi indi­vizi oare­cum la adăpost de mi­zerie, nu sunt infractori ordinari ai legilor ? E ceva dincolo de conştiinţa care comandă, o putere lăuntrică şi drăcească îndemnătoare la ca­lea pierzărei. Cu o astfel de psi­hologie, nu e de mirat că credinţa populară a inventat pe Dracul, o forţă a răului. „Nu ne duce pe noi în ispită“ spune rugăciunea creştină. Ispita e propriul nostru gând rău! PETRONIUS 231 W INTRE TARA­­ GUVERN g© ©igiBnia pufesfiBgă mi poate Ircfeiege — Opinia publică nu mai înţelege nimic din ceia ce se petrece în viaţa po­litică a României. S’a împlinit un an de când partidul naţional-ţă­­rănist a fost atras la câr­ma ţărei — aşa cum a fost adus — şi de când acest partid guvernează, — aşa cum guvernează. A fost un an de perma­nentă criză de guvern. Criza a început odată cu formarea primului gu­vern Vaida, a continuat cu convulsiunile cunos­cute ale celor patru for­maţiuni ministeriale şi a culminat în situaţiunea in care au ajuns astăzi a­­tăt guvernul d­-lui Vaida cât şi partidul naţional­­ţărănist. In afară de slăbiciunea lui notorie şi de complec-­ ta lui incapacitate, ce re­prezintă astăzi acest gu­vern ? 'Tm’a l’a reprobat din prima zi a constituirei lui. In cursul unui an re­volta opiniei publice a luat proporţii îngrijitoa­re pentru ziuă de astăzi — adânc primejdioase pen­tru ziua de mâine. Partidul naţional-ţără­­nist, cu toate fracţiunile şi bisericuţele lui, renea­­gă şi reprobă făţiş com­poziţia şi activitatea gu­vernului prezidat fie d-l Vaida. însuşi guvernul, în alcă­tuirea lui hibridă, şi lip­sită de orice unitate, nu reprezintă de­cât un con­glomerat anarhic de in­trigi, certuri, incoheren­­ţe şi patimi. In acest timp, situaţiu­nea ţărei se agravează sub toate formele şi în toate direcţiile. Iar opinia publică se în­treabă cu o îngrijorare firească şi crescândă: cum poate fi tolerat un asemenea guvern la câr­ma statului ? Cum poate fi tolerat mai cu seamă în împre­jurări ca cele prin care trece astăzi România ? Regimul naţional-ţă­ră­nist a făcut destul rău, a făcut prea mult rău şi deschide perspective prea grave pentru ca situaţiu­nea de astăzi să mai poată dăinui.­­fara trebue eliberată cu un ceas mai de­vreme de un regint pe care nu-l mai poate suporta şi a cărui menţinere la cârmă poate da loc la consecinţi pe care un atare regim nu e capabil să le prevadă. •-----------------*••••-----------------­ Realitatea cifrelor De câteva zile stărue in unele ziare o confuzie asupra orientări­lor pe care opinia publică le poa­te avea despre succesiunea la gu­vern. De unde porneşte această atmosferă ? Cu cât o fracţiune politică este mai neînsemnată cu atât mai mult şeful ei simte nevoia să potolească disperarea partizanilor, anunţân­­­du­-se cu certitudine că va avea pu­terea. Cheia realităţilor politice pentru oamenii obiectivi, se găseşte în statisticele electorale. Ce r­ oprezintă fracţiunile şi gru­păr­ile e nu îşi dispută guverna­rea, î raport cu formidabila or­ganizaţie de masse a partidului naţional-liberal? Cifrele sunt edi­ficatoare. In alegerile parlamentare din 1932, partidul naţional-liberal a obţinut: 407023 voturi. Toate grupările româneşti şi minoritare abia au întrunit ca nu­măr de voturi, o cifră apropiată a acestui total. Să nu se uite lupta violentă ce s’a dat, contra partidului naţio­­nal-liberal, în vreme ce pe deopar­te unele din aceste grupări se pre­­zintau susţinute făţiş de guvern,­­ iar pe de altă parte se aranja pri­ma elctorală a guvernului cu vo­turi sustrase din totalul voturilor liberale. Tot în 1932, la începutul lunei Octombrie, sau efectuat alegeri în 14 judeţe. Partidul libe­ral a întrunit: UNA SUTA TREI MII VOTURI. Toate grupările politice la un loc au obţinut: ŞAPTEZECI SI NOUA DE MII VOTURI. In Decembrie 1932, s’au efectuat alegeri orăşeneşti în unele oraşe unde consiliile vechi rămăseseră definitiv dizolvate. Partidul national-liberal este re­prezentat în nouile consilii prin­ DOUA SUTE TREISPREZECE CONSILIERI. Grupările si fracţiunile­­politice, cari se grăbesc să-şi asume răs­punderea, abia au trimis vre-o 35 DE REPREZENTANŢ! în consi­liile orăşeneşti. O altă manifestare şi mai con­cludentă o formează alegerile să­teşti din cele 4898 comune în care s’a dat lupta electorală. Partidul naţional-liberal obţine : 316 (IIl) VOTURI LA SATE. Acest număr de voturi îi dă dreptul să aibă — cu toate misti­ficările guvernului — peste­ 9000 DE REPREZENTANŢI în consiliile săteşti. Ce reprezintă cele 14 grupări şi fracţiuni româneşti şi minoritare? N’au reuşit să trimită decât 4000 DE REPREZENTANŢI în consi­liile comunale. In faţa acestor cifre, cari arată raportul de forţe între unele gru­pări şi puternica organizaţie a partidului naţional-liberal, conclu­zia firească nu poate fi decât aceia pe care o indică realitatea expri­mată prin aceste cifre. V. G. B. ! SITUAŢIA PREŞEDINTELUI HINDENBURG MAREŞALUL HINDENBURG Poziţiunea lui Hindenburg este considerată ca foarte dificilă. Se ştie că înainte de 30 Ianuarie Pre­şedintele a ezitat să numească pa Hitler chelare al Reichului. Numirea a putut avea loc numai prin prezen­ţa în guvern a d-tor von Papen şi Hugenberg ca moderatori ai radica­lismului şefului hitlerist. Astăzi Hi­tler pentru aplicarea programului său vrea să înlăture pe moderatorii săi. Având în vedere raportul prietenesc al Preşedintelui pentru Hugenberg, hotărârea de la Neudeck va fi foarte dureroasă. De altă parte e clar, că Hitler şi partidul său nu se vor da l­ a îndărăt nici de la cel mai mare con­flict. Semnificative sunt In această pri­vinţă declaraţiile lui Seldte la con­gresul soldaţilor de pe front, la care sub impresia ultimelor evenimente a jurat credinţă lui Hindenburg şi Hi­tler și a adăogat că va duca o luptă nemiloasă împotriva acelora cari s’ar ridica împotriva conducătorilor revo­luții germane din Martie 1933. D­ ECOURI in iniţiativa guvernului cehoslo­vac se va ridica în curând la Praga, o statue gigantică, care va simboliza republica Cehoslovacă. La concursul anunţa participă ’50 modeluri executate de cei mai mari artişti plastici cehoslovaci. C­a foarte edificatoare pot servi preturile din Rusia So­vietică. Preţul secarei a cres­cut cu 42%, cel al grâului cu 50%, al floarei soarelui cu 37%, etc. In acelaşi timp preţurile de vânzare au crescut, pentru păturile privi­legiate, cu 237%, pentru celelalte pături cu 1096%. O consecinţă a acestei politici a guvernului sovietic este că, dacă în 1913 ţăranul rus a putut cum­păra pentru preţul obţinut pe 1 g. secară 25 metri pânză, în 1933 poate cumpăra cu preţul obţinut pe acelaşi produs, numai 3,3 me­tri. D-1 I. G. DUCA şi problemele mari externe Declaraţiile făcute de d-sa ziarului „Le Temps“ ,.Le Temps“, sosit aseară, pu­blică următoarele: D-1 DUCA D-1 Ion Duca, şeful partidului naţional-liberal, care era la putere în 1916 cu Ion I. C. Brătianu, şi care a decis intrarea României şi război alături de aliaţi, este actu­almente la Paris. După o scurtă călătorie la Londra unde a în­tâlnit pe d­-l Titulescu — o înţele­gere perfectă domneşte între cei doi oameni de stat — d-l Duca ne-a făcut următoarele declaraţii : „Noi suntem recunoscători Fran­ţei de a fi pus în joc influenţa sa pentru ca pactul celor patru să nu mai conţină nici-o dispoziţie care să fie prejudiciabilă intereselor noastre cele mai esenţiale. N’am nevoe de altfel să adaug că, în România, noi nu ne-am îndoit o singură clipă de amiciţia pe care Franţa ne-o va dovedi-o şi în a­­ceastă ocazie asa cu atât de des in trecut. Rămâne de văzut ex­plicat pactul celor pi vor fi desvoltările sal Este evident, că de va putea sa aducă o apropiere între Franţa şi Italia, vom fi foarte fericiţi, căci această apropiere va contribui în­tr’o largă măsură la consolidarea păcii în general şi la liniştea Eu­ropei centrale în particular. România ca şi Mica înţelegere de care este atât de indisolubil le­gată, nu au alte scopuri decât con­solidarea păcii prin menţinerea tratatelor. Toate sforţările noastre tind spre această ţintă, şi, cu aceasta, politica şi aspiraţiile noastre se confundă cu cele ale Franţei. Suntem hotărât potrivnici ori­cărei apropiere politice între Aus­tria şi Ungaria, cu sau fără hab­­sburgi. Suntem dispuşi însă să cercetăm, cu spiritul cel mai larg, orice înţelegere economică cu a­­ceste două ţări. Nu va spun nimic nou adăogând că nu e numai punctul de vedere al ţării mele, ci al Micei înţele­geri întreagă, care în această ohes­­tun­­e ca şi în celeluilii, este decisa să procedeze în deplină solidari­­tate. Urmărim cu mare interes des­făşurarea conferinţei de la Londra, ale cărei numeroase dificultăţi le­­am prevăzut din primul moment. . vali e. În căderea noastră să luăm iniţiative, putem cel mult să do­­rim — cu toate că situaţia actuală nu justifică nici­ un­ fel de opti­mism — să se prepare cel puţin o atmosferă poprire unei destinderi a­ crizei actuale, ale cărei repercu­siuni se fac atât de greu simţite în România­In ce priveşte politica internă permiteţi-mi, în calitatea mea de Şef al unui partid adversar celui care guvernează acum în Româ­nia, să spun doar că ne găsim în luptă cu aceleaşi dificultăţi finan­­ciare şi economice -- şi delulte tari, dar am convingerea profundă , sub conducerea Suveranului nos­tru şi ne căi constituţionale, vom reuşi să învingem dificultăţile, să consolidăm unitatea noastră naţio-Duca, tind toate sforţările -marelui partid istoric pe care am cinstea să-l conduc“. _____--. Administraţia în discuţia ongresului Internationa­l din Viena - Discursul d-lui C. O. Dimitiriu, rostit îjffl sotemwâ deda ^ofbuf® Cu ocaziunea deschiderii Con­gresului Institutului Internaţio­nal de ştiinţe administrative, ţi­nut la Viena acum câteva zile, d. O. Dimitriu, fost ministru­ a rostit armatorul discurs, aplau­dat de întreaga adunare : Permiteţi-mi să aduc omagiul colegilor mei şi în special al ce­lor români, d-lui preşedinte fe­deral al Republicei şi să salut în persoana d-lui preşedinte al congresului , pe poporul de o înaltă cultură de care ne leagă o prietenie istorică şi o mare co­munitate de interese. Salut de asemenea pe repre­zentanţii tuturor celorlalte ţări pe savanţii profesori ai univer­sităţilor, pe distinşii specialişti întruniţi aici cu aceiaşi dorinţă de muncă pentru binele umani­tăţii. De altfel Institutul Internaţio­nal al Ştiinţelor administrative şi congresele organizate sub aus­piciile lui sunt manifestări, me­nite să afirme odată mai mult, interdependenţa tuturor popoa­relor şi solidaritatea lor în jurul ideilor directoare ale lumei. Da­că odinioară aceste idei erau p­ur­tate de-a lungul pământului în c­utele drapelelor războinice, as­tăzi ele se impun prin discuţiu­­nile pacifice ale întrunirilor in­ternaţionale. Problemele cari se vor desbate în acest congres sunt studiate de universităţi, de specialişti şi de oameni politici. Cei­ace trebue să urmărim noi, nu este stabilirea unor formule vagi ci găsirea mijloacelor pro­prii­ pentru realizarea îmbunătă­­ţirei administraţiei care s’a resim­ţit mult în urma războiului. Unul din precursorii noştri — (Continuare în pagina 2-a) (Continuare în pagina 9­ a) Industriile de război de I. D. BARZAN Afacerea Skoda Drumurile misterioase şi încâl­cite ale comenzilor de material de război, făcute la fabricele Skoda, au ajuns în urma unei descinderi neprevăzute la sediul din Bucu­reşti a acestei societăţi, să ne des­copere că acele comenzi, erau sur­sa unei vaste afaceri ele spionaj, luare de mită, trafic de influenţă, etc. D-l deputat C. Dimitriu, prin­­tr’o interpelare antimergătoare a arătat cu toată îngrijorarea, că ţara a rămas nepregătită faţă de uraganul care se apropie, şi deşi s’a cheltuit şi s’a muncit pentru crearea pe teritoriul national a unor industrii de războiu, de gu­vernele liberale, reiteratele guver­nări naţional-ţărăniste au sabotat şi s’au ferit să dea vre-o comandă in ţară. La aceste acuzări precise, a răs­puns d-1 ministru al apărăriei na­ţionale, d-1 general N. Samsono­­vici, prin următoarele cuvinte: „Ori­ce comandă de material în streinătate, trebuia să fie utiliza­tă, pentru­­ creiarea specialităţei respective în ţară. Invers orice co­mandă de material în streinătate care nu este utilizată în acest scop, constitue o pierdere şi o ri­sipă a resurselor totdeauna limi­tate care ne stau la dispoziţie pentru realizarea fabricaţiunilor de armament“. Iar mai departe d-l ministru al apărării naţionale spunea: „Uzi­nele Reşiţa“ au fabricat în timpul războiului numai elemente de tu­nuri şi numai afete şi aparate de ochire, ţevi neghintuite şi fără în­chizătoare, iar ca muniţii numai corpuri de obuze fără focoase şi fără tuburi de alamă, etc. Pentru a complecta posibilitatea uzinelor Reşiţa de­ a fabrica arma­ment şi muniţii, s’a constituit în 1925 societatea Copşa Mică şi Cu­gir. Din examin­area situaţiei ace­stei societăţi, se­­ constată că nici astăzi după 7 ani de la­ constitui­re nu este încă în măsură de­ a e­xecuta comenzi importante de ar­mament şi muniţii. Acesta este motivul pentru care s’a dat co­manda la Skoda“. Din această cuvântare se vede că d-l ministru al apărării naţio­nale, în partea l-a a cuvântărei, a afirmat că ori­ce comandă în streină­tate trebuia să fie utilizată pentru creiarea specialităţii res­pective în ţară, căci altfel con­­stitue o pierdere şi o risipă a re­surselor cuvenite, cuvinte prea blânde faţă de situaţie. Iar d-sa care era şeful Marelui Stat Ma­jor, când s’au făcut comenzile, a­­vea cuvânt hotărâtor să ceară in­troducerea în contracte, a acestor idei. In partea a 2-a a cuvântării ne spune: Că deşi uzinele Reşiţa au lucrat în timpul răsboiului pentru ar­mată şi deşi pentru com­plectarea resurselor ei s’a creat în 1825 soc. Copşa Mică Cugir cu capital de 800 milioane şi cu aport de 67% in bani şi materiale a statului, acea­stă societate nu poate fabrica ni­mic şi de aceia s’a dat toată co­manda la Skoda. , Faţă de această atitudine a luat cuvântul d-l I. G. Duca, şeful par­tidului naţional-liberal, care în mod energic a replicat : „Soluţia adevărată, soluţia rea­lă, este să ne pregătim pe terito­riul nostru naţional. Dacă înainte de război, nu puteam să o facem, azi putea să o facem. Noi, partidul naţional-liberal, în guvernarea noastră am pus ba­zele în 3 direcţiuni : In direcţiu­nea organizării industriei de răz­boi, în direcţia aviaţiei şi în direc­ţia gazelor. Care trebuia să fie datoria d-v. care aţi venit la guvern după noi. Eu admit că s’au comis unele gre­şeli. Personal o contest, dar admit principial şi ipotetic... care era da­toria d-voast­ră. Să îmbunătăţiţi aceste imperfecţiuni şi să conti­nuaţi aplicarea acestui plan, fără de care nu putem avea apărare naţională. Ce aţi făcut d-voastră? Să va­ dau un singur exemplu: Am cumpărat pentru fabrica de la Copşa Mică un material care va­lorează după experţii noştri a­­proape 200 milioane lei. L-am plă­tit şi acest material stă de 4 ani pe cheiul portului din Constanţa, pentru, că ministerul de război nu se hotărăşte să facă o cheltuială de 4-5 milioane, necesară pentru transportarea lui de la Constanţa la Copşa Alb­ă şi­ pentru punerea lui în funcţiune. In ce priveşte faptul că fabrica dela Cugir nu poate să fabrice muniţiuni este inexactă. Noi vom face toate anchetele cuvenite, pentru a stabili răspun­derile, fiind-că avem motive se­rioase, să credem că dacă s’a fă­cut asume referat în acest sens la minister, este că s’a avut în ve­dere de unii alte interese de­cât acele ale apărărei naţionale şi ale patriotismului“. Această replică a atras întreru­perea unui deputat: „Comenzile au fost impuse de comision“. Din cele discutate mai sus, am să trag 2 feluri de concluzii. Una a atitudinei oroganelor militare şi în special a d-lor generali Sam­­sonovici şi Cihoski şi alta a uno­ra din miniştrii civili din guver­nările naţional-ţărăniste. Care a fost situaţia d-lui gene­ral Samsonovici în chestia înar­mării şi a comenzilor făcute, fie că avea calitatea de sub-şef al Alarelui Stat Major, fie de şef al Alarelui Stat Major sau de mini­stru al apărărei naţionale ? încă de pe când era sub-şef al Alarelui Stat Major, consiliul ins­pectorilor armatei, a încheiat un proces-verbal, iscălit şi de d-sa, prin care opiniază să se facă în marginele posibilului toate comun zile de material de război în ţară.­­ D-sa în calitatea care a avut-o de şef al Statului Major, deci a­­vând cuvânt hotărâtor în astfel de chestii, ce protest sau ce ac­ţiune a întreprins ca să indice gu­vernanţilor, că comenzile nu se pot face de­cât cu posibilitatea de creare a industriilor de război în UK­A. In loc de o atitudine hotărâtă a d-sale în această direcţie, vedem la d-sa o tăcere semniicativă, du­blată de o atitudine puţin lămu­rită, când a trebuit să explice ne­cesitatea şi rostul comenzilor în streinătate. D-sa afirmă neexactitatea că u­­zinele Reşiţa, au lucrat numai e­­lemente­ de tunuri şi numai afete fără frâne şi aparate de ochire, ţevi neghintuite ,şi fără închiză­toare , iar ea muniţii numai cor­puri de obuze fără focoase şi tu­buri de alamă. Se poate o sfidare mai mare a adevărului ? Se ştie că Reşiţa furniza arma­tei Austro-Ungare, armament şi obuze , iar după război în vederea comenzilor ce ministerul­ armatei a făcut şi trebuia să facă, direc­ţia Reşiţei şi-a complectat secţia pentru armament cu maşini noui şi perfecţionate, iar Soc. Vikers, a adus la Reşiţa din Anglia spe­cialişti cari au stat mai mulţi ani la noi, pentru executarea comen­zilor. Sub guvernul A­ver­escu şi apoi sub guvernul liberal prin d-l ge­neral Alărdărescu s’au dat fabri­cat Reşiţa spre resemizare aproa­pe 300 bucăţi din ţevile de tunuri ruseşti avand caliora de 76.5 mm, spre a fi semizate cu calibru de

Next