Viitorul, iulie 1934 (Anul 26, nr. 7932-7957)
1934-07-23 / nr. 7951
MIEII Economic SUPLIMENT SAPTAIMAL comici Jus sanieji copiii noştri fiii şi puri că vom îngriji de d-voastră, cum îngrijesc paritu ne copii.“ C. I. C. B83ATEANU la Inaugurarea Secţiei Economica a PARTIDULUI NATIONAL-LIBERAL PROGRAMUL NOSTRU La această întrebare, care ni s’a’ pus şi desigur că ni se va mai pune, răspundem: rămân ceiace sânt, dar nu şi ceiace au voit să fie. Ce au voit să fie se poate arăta raţională pe baze ştiinţifice şi eco- în câteva cuvinte: organe care să nomice. " ... I spună nevoile profesiilor ecelor In cadrul acestor preocupări pe care le pot satisface, adică facto prevede o politică a petrolului de drent de guvernământ. Ori nu sunt aşa natură ca exploatarea lui să decât două metode pentru a spune se facă cu maximum de profitul cuiva ceva : să-i trimiţi vorbă, mărindu-se o cât mai bună valori, sau să te duci la el să i-o spui.ficare în general a tuturor produ- j Am încercat prima metodă, viselor solului. I directă a reorganizatiilor profesio-Punctele 11 și următoarele din nale ti am constatat că n’a dat motiune trasează cadrul politicii rezultatele dorite. Acei ^ care își adoptate de partidul nostru faţă de luau sarcina de a vorbi în numele această imensă bogăţie ce este pe organizaţiilor, fie că spuneau prea trolul, puţin nevoia profesiilor, fie că o Se prevede astfel luarea de mă puneau prea mult pe a lor persuri pentru a se mări coeficientul s°nală, n’au reuşit să informeze de industrializare a produselor pe- Pe guvernanţi asupra nevoilor trolifere obţinându-se cât mai mul profesionale. te produse superioare , prin con- Apoi prea multe şi prea variate venituri comerciale trebue să se a- apăreau aceste nevoi, căci prea sigure debuşeuri trebuitoare pen multe organizaţii s’au format întru menţinerea posibilităţilor de fiecare profesie şi fiecare cu preexport, făcându-se eforturi pentru tenţia că numai ea spune adevăridicarea preţurilor produselor de rarele nevoi. Pe cine să creadă petrol şi al ţiţeiului, guvernanţii ? Şi în sfârşit prea Revenirea la principiile legii la multe altare se închinau aceste minelor din 1924 ar fi de natură să organizaţii, astfel că nici profesia sigure exploatarea de gaz metanoniştii nici guvernanţii numai din Ardeal, iar printr’o reducere a ştiau ce să mai creadă, preturilor o sporire a consuma-] Dacă n’ar fi existat decât o s’ntinii. gură organizaţie de fiecare pro-Partidul liberal afirmă princi- ! Dar cum aceasta s’a dovepiul protectiunii industriei mici si dlt imposibil, am crezut inutil a celei casnice. In această privinţă se î*91 mmulti şi noi rândurile acevede nevoia unei extinderi cât mai ,ora. ,care e.er Şi ne-am dus in ranmari a învăţământului profesio- orile acelora care pot satisface, nai practic ! Nu vom mai vorbi deci din afară. Patentele trebuesc stabilite după VTM vorbi,“’ca,s.a noastra~ . veniturile reale medii ale celor trei! ,ffT aceast* ^ecftie nu trei ani anteriori ; de asemenea altfel ceva absolut nou. Partidul trebue să se hotărască numărul de “t10“1 aTMaJ°ar “t clase necesare la patentări și să se nl 1 , u *oate . e entele , definească în mod rational indus- noastre economice. Sa arătat un mim de ajuns la inaugurarea acestei organizaţii, stransa şi vechea le-In sfârŞit, tarifele de transport pe calea ferată îngreunează desfacerea produselor, de aceea reducerea acestor tarife şi adaptarea lor la nevoile factorilor de producţiune constitue o necesitate economi,că de prim ordin. Acestea ar fi în linii mari punctele adoptate de partidul liberal în programul său şi fireşte atitudinea partidului faţă de chestiunile economice ale zilei. Mătură dintre partid şi factorii economici. Organizăm deci ceiace exista. Continuăm ceiace se începuse. După cum a arătat d. ministru Costinescu, creatorul şi conducănaţionale. Legiferarea sindicatelor , dluni sau care sunt factorii pentru şi acordurilor industriale în înţelegere cu interesele statului, industriei şi consumatorilor, trebue să aducă o normalizare în desfăşurarea vieţii economice şi fatal să producă repercusiuni fericite în desvoltarea vieţii sociale. Faţă de exploatarea zăcămintelor miniere partidul liberal afirmă în moţiunea adoptată în adunările sale profesionale hotărârea netă a unei politice de exploatare Punctele fundamentale ale programului economic al partidului liberal, au fost fixate de acord cu toate ramurile interesate în adunarea profesională din 14 Martie 1933. Rezoluțiunile adoptate cu acel prilej au fost înscrise în programul de guvernământ al partidului. S-a avut în vedere condiiunile sociale şi economice ale unei cât mai bune desvoltări a tuturor ramurilor industriale, nu prin amestecul statului, ci printr-o politică de stimulare a tuturor factorilor de producţie şi de bogăţie ai acestei ţări, împotriva fiscalităţei ruinătoare s-a ridicat în sug d-1 C. I. C. Brătianu, care în cuvântarea sa spunea printre altele: „impozitele nemăsurate ce curg droae asupra industriei având ca încoronare acela de cifra de afaceri şi pe capital votate în ultimele luni de majorităţile naţional-ţărăniste, comenzile făcute de guvern în străinătate, neplata furniturilor statului, inchiziţia fiscală din legea contribuţiunilor directe cu amestecul administraţiilor publice în afacerile societăţilor, căutând contravenienţii acolo unde le convine şi ridicând orice putinţă de apărare înaintea justiţiei celor prejudiciaţi, sunt atâtea lovituri, din cauza cărora nu se poate şti câte fabrici vor mai putea continua activitatea lor în viitor“, împotriva politicei economice împărtăşită de partidul naţionalţărănesc, în moţiunea adunării profesionale din anul trecut s-au înscris următoarele puncte menite să arate atitudinea partidului faţă de problemele vitale ale vieţii noastre economice. * Pată de problema apărării naţionale, se reclamă programul întocmit la 1 Ianuarie 1924, privitor la crearea şi organizarea industriilor necesare armatei. Admiţând colaborarea cu capitalul străin atâta timp cât nu sunt prejudiciate interesele generale naţionale partidul liberal înţelege să apere industria naţioDupă cum s’a recunoscut la prin___________ __________ _ " Secţiunea noastră este expresia ma adunare a Secţiei Economice, nală , contra” mijloacelor" nereale gândurilor de care partidul este, de către toţi vorbitorii, partidul ale concurenţei străine. Nu prin: însufleţit în căutarea celor mai naţional liberal a creat comerţul trtim protecţionism vamal excesiv care ar produce transformări simţitoare pe piaţa consumatoare externă ci printr’o politică de echilibrare a raporturilor dintre industria mare şi mică cu politica de stat, împotriva fiscalităţii împovărătoare car© a sdruncinat din temelii edificiul nostru economic, se prevede un regim de reducere a nevoilor statului şi de adaptare a vieţii lui la greutăţile apăsătoare prin care trece economia naţională, înţelegând să apere pe consuline soluţii pentru desvoltarea cât mai rodnică a vieţii noastre sociale. Societatea însă îşi schimbă aspectele dela an la an şi interdependenţa popoarelor face ca această schimbare să se producă şi dela lună la lună. Strânsa conexitate între economie şi politic exprimă în mare parte aceste transformări vizibile cu prisosinţă în statele europene. De aceea un organism politic care are drept scop să găsească soluţiunile cele mai nimerite nevoişi industria în România şi a ocrotit sub toate guvernele sale aceste ramuri de activitate. Nu voi mai căuta să evidenţiez acum opera din trecut a partidului nostru, ei mă voi mărgini să arăt ce a săvârşit pentru industrie şi comerţ în actuala guvernare.Venit la cârma statului în momentul în care criza economică şi financiară atinsese apogeul ei, din cauza politicei dezastruoase dusă în ultimii ani, în special de guvernitele naţional-ţărăniste, partidul na , ,. . , ,. , , I tional liberal a căutat în primul lor timpului este continuu un labor d & reabiliteze clasa comen- i rator de cercetări in care se plama ciantilor şi industriaşilor în fata dese greutăţile momentului şi in carintei publice, după ce fusese tratator de o eventuală speculăre se desvoltă formele viitoare ale t£tă de Jern’ele trecute ca Ooia. partidul liberal în programul său, raporturilor economice și sociale. ] de profitori care sug vlaga poprevede un regim al cartelurilor] Secţiunea noastră economică a resporului nostru. S’a venit deci în ajutorul acestor industriale menit să reglementeze] programul pe care tara îl cunoaşn situatiune normală între rapor- te şi se strădueşte sub comanda turile consumatorilor si producă- j celor mai imperioase cerinţe maiorilor. In aceias privinţă se men- ] tionale să cerceteze elipă de elipă tionează necesitatea introducerii în cari sunt cauzele ce produc anu-rile anterioare, singurele aceste ve legea industrială a dispoziţiuni, mite^ efecte economice în viata stanituri, nu numai că au fost exclulor necesare pentru satisfacerea ]tului şi cari sunt ^remediile pen- ] se de orice degrevare — deşi conevoilor actuale ale economiei ] tru a se pune capăt unor situa- mertul și industria sufereau mai mult din cauza crizei, _ dar ceiace este revoltător, ele au fost mereu împovărate. Și aceasta pentru că se urmărea lovirea acestor clase producătoare. De asemeni, neutru a arăta dragostea şi atenţiunea faţă de comercianţi şi industriaşi, de îndată ce partidul naţional-liberal a preluat puterea, a chemat în comisiunile de repartiţie a cotelor de contingentare pe representanţii comerţului şi industriei, înainte, sub vechiul regim naţional-ţărănist, aceste comisiuni erau stimularea ramurilor economice şi industriale de care atârnă trăinicia statului şi mândria noastră ca neam. Dar ar fi prea puţin dacă grânarea noastră s’ar mărgini numai la atâta. Pasul cel greu şi cel important este pasul realizărilor , şi în acest gând speranţele noastre sunt şi legitime dar şi sigure. M. GH. CONSTANTINESCU moare cu remana torul acestei organizaţii. Secţia economică înseamnă permanentizarea conferinţelor profesionale începute de partid sub conducerea lui I. G. Duca. Prin urmare însuş partidul a simţit nevoia să-şi creeze acest organ. Ceiace este o dovadă de vitalitatea lui, de capacitatea lui de a se adapta, de dorinţa lui de a răspunde tuturor nevoilor naţiei. Dar desigur că şi pentru profesii această identificare a partidului cu nevoile lor, această integrare a lor în structura acestui partid, vor fi un mare bine. Să nu se spună că politicianizăm profesiile, ci profesionalizăm partidul. Adevărata politicianizare să o vedem mai degrabă în fărâmițarea profesiilor în puzderia de tabere care se luptă între ele, pe chestii personale, care se oferă să servească diverse interese politice. Prin această Secţie nu numai că nu se va înăbuşi glasul profesiilor, ci li se dă mijlocul să-şi pună nevoile lor într’un mediu rezonant, care să facă să vibreze coardele senzibile ale conducătorilor, şi să le spună în sincronism cu interesele generale ale colectivităţei sociale şi naţionale. Profesia e desigur un organ al naţiei, tot aşa cum mâna e un organ al trupului nostru. Dar numai atât cât ea e legată de acest trup. Despărţite de organismele politice de guvernământ, profesiile nu apar decât ca nişte mâini despărţite de trup. Numai integrându-se în aceste partide şi anume în acel care are mai mult grija lor, profesiile îşi vor putea asigura satisfacerea intereselor lor. Bineînţeles pe acele care sânt în concordanţă cu interesele generale. Când deci, prin noua noastră îndrumare, ne concentrăm forţele, când stârnim mai mult interesul unui mare şi puternic partid de guvernământ pentru profesiile noastre, când ajutăm acestui partid să înfrângă pe adversarii noştri dovediţi, când din solicitatori neascultaţi, devenim factori de realizări, cine nu înţelege avantajele pe care le pot avea profesiile? Şi atunci ce avantaje, mai mari decât acestea, se mai pot aştepta dele organizaţiile profesionale ? Sântem doar cei mai în măsură să afirmăm că până azi n’am văzut nici unul, şi această constatare neîndreptate«.Ne cred destui convingerea noastră despre inutilitatea lor. Şi totuşi organizaţiile pretinse profesionale vor continua să existe, ba chiar se vor mai înmulţi şi vor continua să alimenteze rubrica întrunirilor fictive de Duminică. Pentru că se vor găsi totdeauna ambiţioşi de şefii, preşedinţii, etc. şi naivi care să se strângă în jurul lor pentru a forma comitete. Dar numai atât, pentru că în dosul acestor comitete nu va mai fi nimic. Noi nu vom mai vedea în aceste pretinse organizaţii decât un soi de echipe de sport. Un sport la modă, o modă care va trece și ea, dacă nu cumva a şi trecut. I. CONSTANTIU r w " “ t D-1 I. CONSTANTIU ramuri prin reducerea cotelor impozitelor pe veniturile comerciale și industriale, de unde sub regimu-l CONSTANT GEORGESCU presentantii acestora să-și poată spune cuvântul. Reforma aceasta a trecut neobservată poate, dar prin ea, guvernul national-liberal incontestabil că a ridicat prestigiul comercianţilor şi industriaşilor în economia naţională, aşa cum ei o meritau, pe baza importanţei lor ca factori de producţie în Stat. S’a mers şi mai departe şi dela 1 Mai a. c. chiar preşedintele Comisiunei superioare de contingentare a fost ales din representanţii comercianţilor şi industriaşilor şi tot aceştia formează azi majoritatea în comisiune. Prin modificarea legei Camere le mmn tşomeri formate numai din funcţionari, I lor de Comerţ şi Industrie s’a urcare hotărau de soarta comercianţilor şi industriaşilor, fără ca remărit în primul loc uşurarea fiscală a comercianţilor şi industriaşilor, prin reducerea bugetelor acestor instituţii şi stăvilirea risipei ce se făcea sub guvernele trecute, pentru căpătuirea partizanilor politici. De asemeni guvernul actual a ajutat la crearea de noi industrii şi la propăşirea celor existente, folosind arma contingentărei în acest scop şi dând preferinţă la furniturile publice industriei naţionale. Niciodată industria n’a avut o stare mai înfloritoare decât în ultimele luni. In sfârşit legea protecţiei muncei naţionale a asigurat elementelor româneşti plasamentul în industriile ţarei. Timpul a fost prea scurt, iar greutăţile în guvernare au fost prea mari pentru ca partidul naţional liberal să fi putut arăta toată dragostea şi solicitudinea ce poartă clasei comercianţilor şi industriaşilor. Să fie însă încredinţaţi comercianţii şi industriaşii că, după cum a declarat primul ministru într’un recent interview, „guvernarea partidului naţional liberal de abia acum începe“. Cuvinte care se aplică mai ales operei economice a guvernului actual. Să aibă deci încredere comercianţii şi industriaşii în viitorul ce li se pregăteşte, căci guvernarea partidului naţional liberal va ridica, suntem siguri, comerţul şi industria noastră la prosperitatea pe care aceşti factori de producţie cu drept cuvânt o aşteaptă. CONSTANT GEORGESCU Secretar g-ral al ministerului de industrie şi comerț ........ . —■ ' r— Aplicarea noului buget — Precizările d-lui profesor G. Leon — Bugetul a fost votat. Alcătuirea mensiuni lăturalnice pentru mirta,sa fel înrM. o/i /»nae. . _. **_a ' sa în aşa fel încât să corespundă posibilităţilor economice de azi ale ţării, a necesitat o muncă uriaşă. Unul din colaboratorii cei mai preţioşi ai d-lui ministru Slăvescu în această muncă a fost d-l prof. G. Leon, deputat şi raportor al bugetului. D-l prof. Leon a binevoit să ne împărtăşească părerile d-sale asupra aplicărei şi rezultatelor ce se aşteaptă de la acest buget. Ce păreri aveţi în privinţa executării bugetului . Am credinţa că bugetul se va executa în condiţiuni normale, mai ales în ceia ce priveşte prevederile de cheltueli. Deşi veniturile sunt evaluate cu o suficientă prudenţă, nu nu da viza asupra cheltuelilor inopruans însă efectuate ma, înainte de a primi viza, desigu ca im vom realiza nimic serios. Vom avea însă tăria să ne facem întreaga datorie, pentru a salva ţara de cronicitatea deficitelor bugetare. Socotiţi că acestei comisiuni se poate datori atâta ! Desigur că da! Insă nu-mi fac iluzia de a crede că acesteia i se va datora totul. Dimpotrivă! Am convingerea că aproape totul depinde de comisiunea de simplificare a aparatului de Stat. Bugetul anului în curs s’a alcătuit pe baza unei armături moştenitoi, mult prea dezvoltate pentru nevoile şi posibilităţile noastre financiare. Această comisiune va trebui sa croiască o nouă haină mai ajustată pentru trupul nostru plăpând. Ea va trebui să propună simplificarea, concentrarea serviciilor, înlăturarea funcţiunilor inutile şi a funcţionarilor ilegal numiţi, iar guvernul va trebui să dea dovada de curajul necesar şi să purceadă cu hotărâre la operaţiile salvatoare. Nu este însă vreme de zăbavă. Suntem deja în luna patra a executărei bugetului. Orice întârziere va avea urmări destul de grave. E timpul ca această comisiune să treacă din faza cercetărilor în aceea a realizărilor practice. rea comisiunei permanente) Această comisiune verifică în fiecare zi actele de cheltueli ale tuturor departamentelor, și judecă oportunitatea cheltuelilor în raport cu încasările. Consilierii controlori nu au dreptul de a viza angajarea cheltuelilor publice până ce nu se dă în prealabil viza comisiunei. In felul acesta se pune o frână serioasă tendinţei de a cheltui tot ce este prevăzut în buget. Am convingerea că economiile realizate de această comisiune vor depăşi cifra de un miliard. Economiile depind de noi. Dacă nu vom avea tăria să rezistăm la presiuni şi la inter ul prof. G. LEON Lămur este exclus ca pentru unele categorii realizările să fie subt prevederi. Rămâne să se verifice dacă elementele pe care s’a contat la stabilirea veniturilor vor persista şi mai departe. In privinţa cheltuelilor pot face însă prognosticuri. Ele nu numai că nu vor depăşi prevederile, dar vor fi considerabil micşorate în timpul executării bugetului. In ce fel credeţi posibil o asemenea realizare ! Pe lângă Ministerul de Finanţe, funcţionează o „comisiune permanentă specială“, pe care am onoarea să o prezidez, cu următoarele atributiuni: a) Să examineze şi să dea „viza“ asupra propunerilor de angajări de cheltueli, ce se vor face de către ministere, regii publice comerciale, case autonome şi direcţii speciale ; b) să dea avize pentru complectarea, prin numire şi prin înaintare, a posturilor declarate vacante la ministere, regii pu , când situaţia le permite, este blice comerciale, case autonome ,cel mai bun control, cea mai seşi direcţii speciale ; Iveră selecţie între cine împărc să realizeze toate economii- [tăseşte convingeri, şi cine nu. Ie permise de art. 2 al legei din J Politica nu este un instrument 6 Aprilie 1933 (pentru instituiri de satisfacţii personale, care-In discuţiunile preliminare ce au loc pentru constituirea şi buna organizare a secţiunii noastre economice, unii dintre colegii noştri au exprimat temerea unora dintre industriaşi şi comercianţi în privinţa angajării lor în viaţa politică militantă. Fenomenul nu este numai de natură sufletească, ci are adânci rădăcini în concepţia politică, care stăpâneşte azi în mare parte societatea noastră. Politica trebue să apară ca un instrument de convingeri sincere, entuziast împărtăşite şi mai ales curajos susţinute. Numai acei oameni cari au această conştiinţă cetăţenească pot într’adevăr să contribue în mod real la mersul şi la gospodăria societăţii din care fac parte. Frica de al nu face politică, în general, chiar dacă pleacă din partea acelora ale căror interese pot fi periclitate prin ura adversarilor, şi prin măsurile ilegale ce ar putea să le ia atunci bne să rămână mijlocul de îndrumare a maselor şi de îmbunătăţire a tuturor categoriilor profesionale ale acestei ţâri. Secţiunea noastră economică, primeşte cu braţele deschise pe orice om corect, pe orice om curajos, pe orice om care are în viaţa socială acelaş ideal cu cel care însufleţeşte viaţa partidului nostru. Industria şi comerţul atât de greu atinse în legiuirile pornite din ura contra adversarului, şi din exhibiţionismul pseudo-doctrinarilor de după război, tre(Continuare în pag. 4-a) (Continuare în pag. 4 a1 Sub acest titlu d-l Bernard Lavergne publică un interesant articol în „La Revue des Deux Mondes“ din 1 Iulie. Socotim cu atât mai interesante propunerile scriitorului francez, cu cât ne arată că problema reformei parlamentare mai poate avea şi altă soluţie decât cea corporativă, la care s’au oprit nu numai doctrinarii corporatismului integral, dar şi unii oameni politici cu pretenţii democratice. Ceiace deosebeşte sistemul lui B. L. şi îl impune atenţiei noastre este mai întâi scopul pe care vrea să-l atingă. B. L. îi urmăreşte acea reformă radicală şi integrală, pe care o pregătesc cu atâta ardoare corporatiştii, nu numai în domeniul politic, ci şi în cel social şi economic. D-sa nu vrea să ne transporte în altă lume. Ci numai să dea acestei lumi, în care trăim, un mod cât mai „rezonabil“ de guvernare politică. D-l B. Lavergne „caută să descopere“ un principiu de guvernare „conform naturei lucrurilor“. Ceiace e mai prudent desigur şi mai acceptabil, decât să pretindă că aa şi descoperit, indiferent de natura lucrurilor, cum fac corporatiştii. Pentru B. L. există o natură a lucrurilor sociale și economice, care reclamă un alt sistem politic decât acel al sufragiului universal, isvorât din mistica lui J. J. Rousseau. Acest sistem după B. L. a fost tot timpul în dezacord, oricum insuficient, cu ordinea naturală a lucrurilor. De unde rezultă că, în afară de defectul politic, am trăit şi vom mai trăi într’o ordine socială şi economică, pe care nici nu trebue să o schimbăm după alt concept politic, nici nu o vom putea schimba prin vreun concept politic, că prin urmare conceptul politic trebue să reiasă din această ordine. R. L. recunoaşte că însuşi principiul democratic este şi el în oarecare măsură în această natură a lucrurilor. De aceia B. L. nu este nici antidemocratic, când propune sufragiul social, nici democrat à outrance, când admite şi sufragiul universal. Un cunoscător al vieţei sociale, va ajunge fatal la acest sistem dualist —sufragiu universal, individual şi sufragiu social, tocmai pentru a respecta şi realiza acea „combinare a spontaneităţii individului cu autoritatea colectivităţei“, care, după R. L. este „marea, aproape unica problemă a societăţilor noastre politice“. Prin sistemul său R. L. urmăreşc un scop pur politic: ,,a „restaura în statul modern respectul şi prevalarea interesului colectiv asupra intereselor „individuale“. In această din urmă categorie trebuesc înțelese orice interese particulare, în genere, chiar când sunt profesionale, corporative. De aici fundamentala deosebire între sufragiul social propus de B. L. şi sufragiul corporativ. „Sufragiul social va representa o funcţie, o sarcină, nu un drept“. „Scopul său nu va fi de a apăra interesele corpurilor sociale, ci de a extrage interesul general și a-1 face să predomine*^. Pe când „sufragiul corporativ — representarea intereselor — ar ridica imediat toate egoismele profesionale unele contra altora“. Și într’o formulă generală B. L. spune că „interesul corporativ în sine nu e deseori decât interesul profesional, privat, ridicat la puterea. „Aşa că el multiplică şi întăreşte egoismul individual, prin puterea numărului. Prin urmare sufragiul corporativ n’ar rezolvi problema politică, nici în ce priveşte satisfacerea intereselor generale, nici în ce priveşte celalt scop, al combinării spontaneităţei individuale cu autoritatea colectivă. Nu mai e nevoie să arătăm cu ce furie şi cu ce argumente atacă corporatiştii liberalismul individualist. Ca orice sistem de constrângere, corporatismul neagă orice drept individual, înseamnă aservirea completă a individului, este însăşi negarea individului. Corporatismul, ca şi socialismul şi toate sistemele colectiviste, cu care se înrudeşte de aproape, cade in cealaltă extremă, cum au căzut ideologii revoluţiei franceze, care au exaltat individualismul, negând corpurile sociale. Şi unii şi alţii au combătut excesele celor două principii, individ şi societate, prin propriul exces al principiului adoptat DISCUŢII POLITICE „Sufragiu universal şi SUFRAGIU SOCIAL“ Iată de ce ne oprim asupra luat, în proporţii egale, tocmai formulelor mijlocii, de sinteză, pentru a nu face ineficace nici care prin acea a lui B. L. „caută f unul din ele, prin despărţirea „să restaureze autoritatea pu-'.lor în două corpuri. „blică pe bază de autonomie in-1 Sufragiul social ar emana de„dividuală respectată, să facă să ia 3 mari categorii de corpuri „reiasă autoritatea colectivă din sociale, corpurile ştiinţifice, cor „spontaneitatea umană, să metamorfozeze independenţele private în ordinea colectivă“. Ţinând deci seama de această natură a lucrurilor, pe care o ignorează şi individualiştii şi corporatiştii extremişti, dar în care principiul individual e tot atât de imperativ ca şi cel social, sunt deci complimentare, şi nu se pot exclude, R. L. ajunge la acest sufragiu dualist, care să fie şi universal şi social, să exprime şi voinţa individului, dar şi valoarea lui socială, să ne reprezinte şi în calitatea noastră de „consumatori de servicii publice“, în care suntem egali cu toţii, dar şi în calitate de „producători“, în care nu suntem egali. D-l B. Lavergne propune amândouă sufragiile, şi cel universal şi cel social, în amândouă ladunările şi la Cameră şi la tipurile economice şi asociaţiile de interes general. Prin aceasta crede B. L. că s’ar da statului modern a doua bază care îi lipseşte, pe lângă cea individualistă, care îi este de asemeni indispensabilă. Statul are nevoie de „voinţa şi competinţa tuturor „elitelor, a tuturor acelor corpuri, a căror cultură şi desinteresare le fac apte să desprindă şi să voiască binele general“Pentru ca un corp social să dea o elită în stare să guverneze i se cer deci aceste două mari calităţii: instrucţia şi imparţialitatea, adică săi ştie ce trebue tuturor, dar să nu voiască nimic nici pentru ea, nici numai pentru unii. Or tocmai această instrucţie şi imparţialitate sunt