Viitorul, iulie 1934 (Anul 26, nr. 7932-7957)

1934-07-23 / nr. 7951

MIEII Economic SUPLIMENT SAPTAIMAL comici Jus sanieji copiii noştri fiii şi puri că vom îngriji de d-voastră, cum îngrijesc pa­ritu ne copii.“ C. I. C. B83ATEANU la Inaugurarea Secţiei Economica a PARTIDULUI NATIONAL-LIBERAL PROGRAMUL NOSTRU La această întrebare, care ni s’a’ pus şi desigur că ni se va mai pune, răspundem: rămân ceiace sânt, dar nu şi ceiace au voit să fie. Ce au voit să fie se poate arăta raţională pe baze ştiinţifice şi eco- în câteva cuvinte: organe care să nomice. "­­ ... I spună nevoile profesiilor ecelor In cadrul acestor preocupări pe care le pot satisface, adică facto prevede o politică a petrolului de drent de guvernământ. Ori nu sunt aşa natură ca exploatarea lui să decât două metode pentru a spune se facă cu maximum de profit­ul­ cuiva ceva : să-i trimiţi vorbă, mărindu-se o cât mai bună valori­, sau să te duci la el să i-o spui.­ficare în general a tuturor produ- j Am încercat prima metodă, vi­selor solului. I directă a reorganizatiilor profesio-Punctele 11 și următoarele din nale ti am constatat că n’a dat motiune trasează cadrul politicii rezultatele dorite. Acei ^ care își adoptate de partidul nostru faţă de luau sarcina de a vorbi în numele această imensă bogăţie ce este pe­ organizaţiilor, fie că spuneau prea trolul,­­ puţin nevoia profesiilor, fie că o Se prevede astfel luarea de mă­ puneau prea mult pe a lor per­­suri pentru a se mări coeficientul s°nală, n’au reuşit să informeze de industrializare a produselor pe- Pe guvernanţi asupra nevoilor trolifere obţinându-se cât mai mul profesionale. te produse superioare , prin con- Apoi prea multe şi prea variate venituri comerciale trebue să se a- apăreau aceste nevoi, căci prea sigure debuşeuri trebuitoare pen­ multe organizaţii s’au format în­tru menţinerea posibilităţilor de fiecare profesie şi fiecare cu pre­­export, făcându-se eforturi pentru tenţia că numai ea spune adevă­­ridicarea preţurilor produselor de rarele nevoi. Pe cine să creadă petrol şi al ţiţeiului, guvernanţii ? Şi în sfârşit prea Revenirea la principiile legii la multe altare se închinau aceste minelor din 1924 ar fi de natură să organizaţii, astfel că nici profesi­­a sigure exploatarea de gaz metan­oniştii nici guvernanţii nu­mai din Ardeal, iar printr’o reducere a ştiau ce să mai creadă, preturilor o sporire a consuma-] Dacă n’ar fi existat decât o s­’n­­tin­ii. gură organizaţie de fiecare pro-Partidul liberal afirmă princi- ! Dar cum aceasta s’a dove­­piul protectiunii industriei mici si dlt imposibil, am crezut inutil a celei casnice. In această privinţă se î*91 mmulti şi noi rândurile ace­­vede nevoia unei extinderi cât mai ,ora. ,care e.er Şi ne-am dus in ran­­mari a învăţământului profesio- orile acelora care pot satisface, nai practic ! Nu vom mai vorbi deci din afară. Patentele trebuesc stabilite după VTM vorbi,“’ca,s.a noastra~ . veniturile reale medii ale celor trei! ,ffT aceast* ^ecftie nu trei ani anteriori ; de asemenea altf­el ceva absolut nou. Partidul trebue să se hotărască numărul de “t10“1 aTMaJ°ar “t clase necesare la patentări și să se nl 1 , u *oate . e entele , definească în mod rational indus- noast­re economice. Sa arătat un mim­ de a­juns la inaugurarea acestei organizaţii, stransa şi vechea le-In sfâr­Şit, tarifele de transport pe calea ferată îngreunează desfa­cerea produselor, de aceea reduce­rea acestor tarife şi adaptarea lor la nevoile factorilor de producţiu­­ne constitue o necesitate economi­,­că de prim ordin. Acestea ar fi în linii mari punc­tele adoptate de partidul liberal în programul său şi fireşte atitu­dinea partidului faţă de chestiu­nile economice ale zilei. Mătură dintre partid şi factorii economici. Organizăm deci ceiace­­ exista. Continuăm ceiace se începuse. După cum a arătat d. ministru Costinescu, creatorul şi conducă­naţionale. Legiferarea sindicatelor , dluni sau care sunt factorii pentru şi acordurilor industriale în înţe­legere cu interesele statului, indu­striei şi consumatorilor, trebue să aducă o normalizare în desfăşu­rarea vieţii economice şi fatal să producă repercusiuni fericite în desvoltarea vieţii sociale. Faţă de exploatarea zăcăminte­lor miniere partidul liberal afir­mă în moţiunea adoptată în adu­nările sale profesionale hotărârea netă a unei politice de exploatare Punctele fundamentale ale pro­gramului economic al partidului liberal, au fost fixate de acord cu toate ramurile interesate în adu­narea profesională din 14 Martie 1933. Rezoluțiunile adoptate cu acel prilej au fost înscrise în progra­mul de guvernământ al par­tidu­­lui. S-a avut în vedere condiiunile sociale şi economice ale unei cât mai bune desvoltări a tuturor ra­murilor industriale, nu prin ame­stecul statului, ci printr-o politică de stimulare a tuturor factorilor de producţie şi de bogăţie ai a­­cestei ţări, împotriva fiscalităţei ruinătoare s-a ridicat în sug d-1 C. I. C. Brătianu, care în cuvân­tarea sa spunea printre altele: „impozitele nemăsurate ce curg droae asupra industriei având ca încoronare acela de cifra de afa­ceri şi pe capital votate în ulti­mele luni de majorităţile naţio­­nal-ţărăniste, comenzile făcute de guvern în străinătate, neplata furniturilor statului, inchiziţia fis­cală din legea contribuţiunilor di­recte cu amestecul administra­­ţiilor publice în afacerile societă­ţilor, căutând contravenienţii a­­colo unde le convine şi ridicând orice putinţă de apărare înaintea justiţiei celor prejudiciaţi, sunt atâtea lovituri, din cauza cărora nu se poate şti câte fabrici vor mai putea continua activitatea lor în viitor“, împotriva politicei economice împărtăşită de partidul naţional­­ţărănesc, în moţiunea adunării profesionale din anul trecut s-au înscris următoarele puncte menite să arate atitudinea partidului faţă de problemele vitale ale vieţii noastre economice. * Pată de problema apărării na­ţionale, se reclamă programul­­ în­tocmit la 1 Ianuarie 1924, privitor la crearea şi organizarea indu­striilor necesare armatei. Admiţând colaborarea cu capi­talul străin atâta timp cât nu sunt prejudiciate interesele gene­rale naţionale partidul liberal în­­ţelege să apere industria naţio­După cum s’a recunoscut la pri­n___________ __________ _ " Secţiunea noastră este expresia ma adunare a Secţiei Economice, nală , contra” mijloacelor" nereale­­ gândurilor de care partidul este, de către toţi vorbitorii, partidul ale concurenţei străine. Nu prin­: însufleţit în căutarea celor mai­­ naţional liberal a creat comerţul trtim protecţionism vamal excesi­v care ar produce transformări sim­ţitoare pe piaţa consumatoare ex­ternă ci printr’o politică de echi­librare a raporturilor dintre in­­dustria mare şi mică cu politica de stat, împotriva fiscalităţii împovără­toare car© a sdruncinat din teme­lii edificiul nostru economic, se prevede un regim de reducere a nevoilor statului şi de adaptare a vieţii lui la greutăţile apăsătoare prin care trece economia naţio­nală, înţelegând să apere pe consu­line soluţii pentru desvoltarea cât mai rodnică a vieţii noastre so­ciale. Societatea însă îşi schimbă as­pectele dela an la an şi interdepen­denţa popoarelor face ca această schimbare să se producă şi dela lună la lună. Strânsa conexitate între econo­mie şi politic exprimă în mare par­te aceste transformări vizibile cu prisosinţă în statele europene. De aceea un organism politic ca­re are drept scop să găsească solu­­ţiunile cele mai nimerite nevoi­şi industria în România şi a ocro­tit sub toate guvernele sale aces­te ramuri de activitate. Nu voi mai căuta să evidenţiez acum opera din trecut a partidu­lui nostru, ei mă voi mărgini să arăt ce a săvârşit pentru indus­trie şi comerţ în actuala guverna­re.Venit la cârma statului în mo­mentul în care criza economică şi financiară atinsese apogeul ei, din cauza politicei dezastruoase dusă în ultimii ani, în special de guver­n­itele naţional-ţărăniste, partidul na­­ , ,.­­ . , ,. , , I tional liberal a căutat în primul­­ lor timpului este continuu un labo­r d & reabiliteze clasa comen- i rator de cercetări in care se plama ciantilor şi industriaşilor în fata dese greutăţile momentului şi in car­intei publice, după ce fusese tra­tator de o eventuală speculă­­re se desvoltă formele viitoare ale­­ t£tă de J­ern’ele trecute ca Ooia. partidul liberal în programul său,­ raporturilor economice și sociale. ] de profitori care sug vlaga po­­prevede un regim al cartelurilor] Secţiunea noastră economică a res­porului nostru. S’a venit deci în ajutorul acestor industriale menit să reglementeze] programul pe care tara îl cunoaş­­n situatiune normală între rapor-­ te şi se strădueşte sub comanda turile consumatorilor si producă- j celor mai imperioase cerinţe ma­iorilor. In aceias privinţă se men- ] tionale să cerceteze elipă de elipă tionează necesitatea introducerii în­ cari sunt cauzele ce produc anu-­rile anterioare, singurele aceste ve legea industrială a dispoziţiuni­, mite^ efecte economice în viata sta­­­nituri, nu numai că au fost exclu­­lor necesare pentru satisfacerea ]­tului şi cari sunt ^remediile pen- ] se de orice degrevare — deşi co­­nevoilor actuale ale economiei ] tru a se pune capăt unor situa- mertul și industria sufereau mai mult din cauza crizei, _ dar ceia­ce este revoltător, ele au fost me­reu împovărate. Și aceasta pen­tru că se urmărea lovirea acestor clase producătoare. De asemeni, neutru a arăta dra­gostea şi atenţiunea faţă de co­­mercianţi şi industriaşi, de îndată ce partidul naţional-liberal a pre­luat puterea, a chemat în comisiu­­nile de repartiţie a cotelor de con­­tingentare pe representanţii co­merţului şi industriei, înainte, sub vechiul regim naţio­nal-ţărănist, aceste comisiuni erau stimularea ramurilor economice şi industriale de care atârnă trăini­cia statului şi mândria noastră ca neam. Dar ar fi prea puţin dacă grâna­rea noastră s’ar mărgini numai la atâta. Pasul cel greu şi cel important este pasul realizărilor , şi în acest gând speranţele noastre sunt şi le­gitime dar şi sigure. M. GH. CONSTANTINESCU moare cu reman­a­ torul acestei organizaţii. Secţia economică înseamnă permanenti­zarea conferinţelor profesionale începute de partid sub conducerea lui I. G. Duca. Prin urmare însuş partidul a simţit nevoia să-şi creeze acest organ. Ceiace este o dovadă de vitalitatea lui, de ca­pacitatea lui de a se adapta, de dorinţa lui de a răspunde tuturor nevoilor naţiei. Dar desigur că şi pentru profe­sii această identificare a partidu­lui cu nevoile lor, această inte­grare a lor în structura acestui partid, vor fi un mare bine. Să nu se spună că politicianizăm profe­siile, ci profesionalizăm partidul. Adevărata politicianizare să o v­e­­dem mai de­grabă în fărâmițarea profesiilor în puzderia de tabere care se luptă între ele, pe chestii personale, care se oferă să serveas­că diverse interese politice. Prin această Secţie nu numai că nu se va înăbuşi­ glasul profesii­lor, ci li se dă mijlocul să-şi pună nevoile lor într’un mediu rezo­nant, care să facă să vibreze coar­dele senzibile ale conducătorilor, şi să le spună în sincronism cu in­teresele generale ale colectivităţei sociale şi naţionale. Profesia e desigur un organ al naţiei, tot aşa cum mâna e un or­gan al trupului nostru. Dar nu­mai atât cât ea e legată de acest trup. Despărţite de organismele politice de guvernământ, profesiile nu apar decât ca nişte mâini des­părţite de trup. Numai integrân­­du-se în aceste partide şi anume în acel care are mai mult grija lor, profesiile îşi vor putea asigu­ra satisfacerea intereselor lor. Bi­ne­înţeles pe acele care sânt în concordanţă cu interesele genera­le. Când deci, prin noua noastră în­drumare, ne concentrăm forţele, când stârnim mai mult interesul unui mare şi puternic partid de guvernământ pentru profesiile noastre, când ajutăm acestui par­tid să înfrângă pe adversarii noş­tri dovediţi, când din solicitatori neascultaţi, devenim factori de realizări, cine nu înţelege avanta­jele pe care le pot avea profesiile? Şi atunci ce avantaje, mai mari decât acestea, se mai pot aştepta dele organizaţiile profesionale ? Sântem doar cei mai în măsură să afirmăm că până azi n’am văzut nici unul, şi această constatare ne­îndreptate«.N­e cred destui convinge­rea noastră despre inutilitatea lor. Şi totuşi organizaţiile pretinse profesionale vor continua să exis­te, ba chiar se vor mai înmulţi şi vor continua să alimenteze rubri­ca întrunirilor fictive de Dumini­că. Pentru că se vor găsi totdea­una ambiţioşi de şefii, preşedinţii, etc. şi naivi care să se strângă în jurul lor pentru a forma comitete. Dar numai atât, pentru că în do­sul acestor comitete nu va mai fi nimic. Noi nu vom mai vedea în aces­te pretinse organizaţii decât un soi de echipe de sport. Un sport la modă, o modă care va trece și ea, dacă nu cumva a şi trecut. I. CONSTANTIU r w " “ t D-1 I. CONSTANTIU ramuri prin reducerea cotelor im­pozitelor pe veniturile comerciale și industriale, de unde sub regimu­­-l CONSTANT GEORGESCU presentantii acestora să-și poată spune cuvântul. Reforma aceasta a trecut neob­servată poate, dar prin ea, guver­nul national-liberal incontestabil că a ridicat prestigiul­­ comercianţi­lor şi industriaşilor în economia na­ţională, aşa cum ei o meritau, pe baza importanţei lor ca factori de producţie în Stat. S’a mers şi mai departe şi dela 1 Mai a. c. chiar preşedintele Co­­misiunei superioare de contingen­­tare a fost ales din representanţii comercianţilor şi industriaşilor şi tot aceştia formează azi ma­joritatea în comisiune. Prin modificarea legei Camere­­ le mmn tşomeri formate numai din funcţionari, I lor de Comerţ şi Industrie s’a ur­care hotărau de soarta comercian­ţilor şi industriaşilor, fără ca re­­mărit în primul loc uşurarea fis­cală a comercianţilor şi industria­şilor, prin reducerea bugetelor a­­cestor instituţii şi stăvilirea risi­pei ce se făcea sub guvernele tre­cute, pentru căpătuirea partizani­lor politici. De asemeni guvernul actual a a­jutat la crearea de noi industrii şi la propăşirea celor existente, folo­sind arma contingentărei în acest scop şi dând preferinţă la furnitu­rile publice industriei naţionale. Nici­odată industria n’a avut o stare mai înfloritoare de­cât în ul­timele luni. In sfârşit legea protecţiei mun­­cei naţionale a asigurat elemente­lor româneşti plasamentul în in­dustriile ţarei. Timpul a fost prea scurt, iar greutăţile în guvernare au fost prea mari pentru ca partidul na­ţional liberal să fi putut arăta toată dragostea şi solicitudinea ce poartă clasei comercianţilor şi in­dustriaşilor. Să fie însă încredinţaţi comer­cianţii şi industriaşii că, după cum a declarat primul ministru într’un recent interview, „guver­narea partidului naţional liberal de abia acum începe“. Cuvinte ca­re se aplică mai ales operei econo­mice a guvernului actual. Să aibă deci încredere comer­cianţii ş­i industriaşii în viitorul ce li se pregăteşte, căci guverna­rea partidului naţional liberal va ridica, suntem siguri, comerţul şi industria noastră la prosperitatea pe care aceşti factori de producţie cu drept cuvânt o aşteaptă. CONSTANT GEORGESCU Secretar g-ral al ministerului de industrie şi comerț ........­ . —■ ' r— Aplicarea noului buget — Precizările d-lui profesor G. Leon — Bugetul a fost votat. Alcătuirea mensiuni lăturalnice pentru m­irt­a,sa fel înrM. o/i /»n­ae. . _. **_a ' sa în aşa fel încât să cores­pundă posibilităţilor economice de azi ale ţării, a necesitat o muncă uriaşă. Unul din colaboratorii cei mai preţioşi ai d-lui ministru Slăvescu în această muncă a fost d-l prof. G. Leon, deputat şi rapor­tor al bugetului. D-l prof. Leon a binevoit să ne împărtăşească părerile d-sale a­­supra aplicărei şi rezultatelor ce se aşteaptă de la acest buget. Ce păreri aveţi în privinţa executării bugetului . Am credinţa că bugetul se va executa în condiţiuni normale, mai ales în ceia ce priveşte pre­vederile de cheltueli. Deşi veniturile sunt evaluate cu o suficientă prudenţă, nu nu da viza asupra cheltuelilor inopruans însă efectuate ma, înainte de a primi viza, desigu ca im vom realiza nimic serios. Vom avea însă tăria să ne fa­cem întreaga datorie, pentru a salva ţara de cronicitatea defi­citelor bugetare. Socotiţi că acestei comisiuni se poate datori atâta ! Desigur că da! Insă nu-mi fac iluzia de a crede că acesteia i se va datora totul. Dimpotrivă! Am convingerea că aproape to­­tul depinde de comisiunea de sim­plificare a aparatului de Stat. Bugetul anului în curs s’a alcă­tuit pe baza unei armături moş­tenitoi, mult prea dezvoltate pen­tru nevoile şi posibilităţile noas­tre financiare. Această comisiune va trebui sa croiască o nouă haină mai ajustată pentru trupul nostru plăpând. Ea va trebui să pro­pună simplificarea, concentra­rea serviciilor, înlăturarea func­ţiunilor inutile şi a funcţiona­rilor ilegal numiţi, iar guvernul va­ trebui să dea dovada de cu­­rajul necesar şi să purceadă cu hotărâre la operaţiile salvatoa­re. Nu este însă vreme de zăbavă. Suntem deja în luna patra a executărei bugetului. Orice în­târziere va avea urmări destul de grave. E timpul ca această comisiune să treacă din faza cercetărilor în aceea a realiză­rilor practice. rea comisiunei permanente) Această comisiune verifică în fiecare zi actele de cheltueli ale tuturor departamentelor, și ju­decă oportunitatea cheltuelilor în raport cu încasările. Consilierii controlori nu au dreptul de a viza angajarea chel­tuelilor publice până ce nu se dă în prealabil viza comisiunei. In felul acesta se pune o frână serioasă tendinţei de a cheltui tot ce este prevăzut în buget. Am convingerea că economii­le realizate de această comisiu­ne vor depăşi cifra de un mi­liard. Economiile depind de noi. Dacă nu vom avea tăria să re­zistăm la presiuni şi la inter­­ u­l prof. G. LEON Lămur este exclus ca pentru unele ca­tegorii realizările să fie subt prevederi. Rămâne să se veri­fice dacă elementele pe care s’a contat la stabilirea veniturilor vor persista şi mai departe. In privinţa cheltuelilor pot face însă prognosticuri. Ele nu numai că nu vor depăşi prevede­rile, dar vor fi considerabil mic­şorate în timpul executării bu­getului. In ce fel credeţi posibil o ase­menea realizare ! Pe lângă Ministerul de Finan­ţe, funcţionează o „comisiune permanentă specială“, pe care am onoarea să o prezidez, cu următoarele atributiuni: a) Să examineze şi să dea „vi­za“ asupra propunerilor de an­gajări de cheltueli, ce se vor face de către ministere, regii publice comerciale, case autono­me şi direcţii speciale ; b) să dea avize pentru com­plectarea, prin numire şi prin înaintare, a posturilor declarate vacante la ministere, regii pu­ , când situaţia le permite, este blice comerciale, case autonome ,cel mai bun control, cea mai se­­şi direcţii speciale ; I­veră selecţie între cine împăr­c­ să realizeze toate economii- [tăseşte convingeri, şi cine nu. Ie permise de art. 2 al legei din J Politica nu este un instrument 6 Aprilie 1­933 (pentru instituir­i de satisfacţii personale, ca­­re-In discuţiunile preliminare ce au loc pentru constituirea şi buna organizare a secţiunii noas­tre economice, unii dintre cole­gii noştri au exprimat temerea unora dintre industriaşi şi co­­mercianţi în privinţa angajării lor în viaţa politică militantă. Fenomenul nu este numai de natură sufletească, ci are adânci rădăcini în concepţia politică, care stăpâneşte azi în mare par­te societatea noastră. Politica trebue să apară ca un instrument de convingeri sin­cere, entuziast împărtăşite şi mai ales curajos susţinute. Nu­mai acei oameni cari au această conştiinţă cetăţenească pot în­­tr’adevăr să contribue în mod real la mersul şi la gospodăria societăţii din care fac parte. Frica de al nu face politică, în general, chiar dacă pleacă din partea acelora ale căror interese pot fi periclitate prin ura ad­versarilor, şi prin măsurile ile­gale ce ar putea să le ia atunci bne să rămână mijlocul de în­drumare a maselor şi de îmbu­nătăţire a tuturor categoriilor profesionale ale acestei ţâri. Secţiunea noastră economică, primeşte cu braţele deschise pe ori­ce om corect, pe ori­ce om curajos, pe orice om care are în viaţa socială acelaş ideal cu cel care însufleţeşte viaţa par­tidului nostru. Industria şi comerţul atât de greu atinse în legiuirile pornite din ura contra adversarului, şi din exhibiţionismul pseudo-doc­­trinarilor de după război, tre­(Continuare în pag. 4-a) (Continuare în pag. 4­ a1 Sub acest titlu d-l Bernard Lavergne publică un interesant articol în „La Revue des Deux Mondes“ din 1 Iulie. Socotim cu atât mai interesante propu­nerile scriitorului francez, cu cât ne arată că problema refor­mei parlamentare mai poate a­­vea şi altă soluţie decât cea cor­porativă, la care s’au oprit nu numai doctrinarii corporatismu­lui integral, dar şi unii oameni politici cu pretenţii democratice. Ceiace deosebeşte sistemul lui B. L. şi îl impune atenţiei noastre este mai întâi scopul pe care vrea să-l atingă. B. L. îi u­rmăreşte acea reformă ra­dicală şi integrală, pe care o pregătesc cu atâta ardoare cor­­poratiştii, nu numai în dome­niul politic, ci şi în cel social şi economic. D-sa nu vrea să ne transporte în altă lume. Ci nu­mai să dea acestei lumi, în care trăim, un mod cât mai „rezona­bil“ de guvernare politică. D-l B. Lavergne „caută să des­copere“ un principiu de guver­nare „conform naturei lucruri­lor“. Ceiace e mai prudent de­sigur şi mai acceptabil, decât să pretindă că aa şi descoperit, indiferent de natura lucrurilor, cum fac corporatiştii. Pentru B. L. există o natură a­ lucruri­lor sociale și economice, care re­clamă un alt sistem politic de­cât acel al sufragiului univer­sal, isvorât din mistica lui J. J. Rousseau. Acest sistem după B. L. a fost tot timpul în dezacord, oricum insuficient, cu ordinea naturală a lucrurilor. De unde rezultă că, în afară de defectul politic, am trăit şi vom mai trăi într’o or­dine socială şi economică,­­ pe care nici nu trebue să o schim­băm după alt concept politic, nici nu o vom putea schimba prin vreun concept politic, că prin urmare conceptul politic trebue să reiasă din această or­dine. R. L. recunoaşte că însuşi principiul democratic este şi el în oarecare măsură în această natură a lucrurilor. De aceia B. L. nu este nici antidemocratic, c­ând propune sufragiul social, nici democrat à outrance, când admite şi su­fragiul universal. Un cunoscător al vieţei sociale, va ajunge fa­tal la acest sistem dualist —su­fragiu universal, individual şi sufragiu social, tocmai pentru a respecta şi realiza acea­ „com­binare a spontaneităţii indivi­dului cu autoritatea colectivi­tăţei“, care, după R. L. este „ma­rea, aproape unica problemă a societăţilor noastre politice“. Prin sistemul său R. L. ur­­măreşc un scop pur politic: ,,a „restaura în statul modern res­pectul şi prevalarea interesu­­­lui colectiv asupra intereselor „individuale“. In această din urmă categorie trebuesc înțele­se orice interese particulare, în genere, chiar când sunt profe­sionale, corporative. De aici fun­damentala deosebire între sufra­giul social propus de B. L. şi sufragiul corporativ. „Sufragiul social va represen­­ta o funcţie, o sarcină, nu un drept“. „Scopul său nu va fi de a apăra interesele corpuri­lor sociale, ci de a extrage in­teresul general și a-1 face să predomine*^. Pe când „sufra­giul corporativ — representa­­rea intereselor — ar ridica ime­diat toate egoismele profesiona­le unele contra altora“. Și în­tr’o formulă generală B. L. spu­ne că „interesul corporativ în si­ne nu e deseori decât interesul profesional, privat, ridicat la pu­terea­­. „Aşa că el multiplică şi întăreşte egoismul individual, prin puterea numărului. Prin urmare sufragiul corpo­rativ n’ar rezolvi problema po­litică, nici în ce priveşte satis­facerea intereselor generale, nici în ce priveşte celalt scop, al combinării spontaneităţei indi­viduale cu autoritatea colectivă. Nu mai e nevoie să arătăm cu ce furie şi cu ce argumente ata­că corporatiştii liberalismul in­dividualist. Ca orice sistem de constrângere, corporatismul nea­gă orice drept individual, în­seamnă aservirea completă a in­dividului, este însăşi negarea in­di­vidului. Corporatismul, ca şi socialis­mul şi toate sistemele colecti­viste, cu care se înrudeşte de a­­proape, cade in cealaltă extre­mă, cum au căzut ideologii re­voluţiei franceze, care au exal­tat individualismul, negând cor­purile sociale. Şi unii şi alţii au combătut excesele celor două principii, individ şi societate, prin propriul exces al principiu­lui adoptat DISCUŢII POLITICE „Sufragiu universal şi SUFRAGIU SOCIAL“ Iată de ce ne oprim asupra l­uat, în proporţii egale, tocmai formulelor mijlocii, de sinteză, pentru a nu face ineficace nici care prin acea a lui B. L. „caută f unul din ele, prin despărţirea „să restaureze autoritatea pu-'.lor în două corpuri. „blică pe bază de autonomie in-1 Sufragiul social ar emana de­­„dividuală respectată, să facă să ia 3 mari categorii de corpuri „reiasă autoritatea colectivă din­ sociale, corpurile ştiinţifice, cor „spontaneitatea umană, să me­­tamorfozeze independenţele pri­­vate în ordinea colectivă“. Ţinând deci seama de această natură a lucrurilor, pe care o ignorează şi individualiştii şi corporatiştii extremişti, dar în care principiul individual e tot atât de imperativ ca şi cel so­cial, sunt deci complimentare, şi­ nu se pot exclude, R. L. ajun­ge la acest sufragiu dualist, ca­re să fie şi universal şi social, să exprime şi voinţa individu­lui, dar şi valoarea lui socială, să ne reprezinte şi în calitatea noastră de „consumatori de ser­vicii publice“, în care suntem egali cu toţii, dar şi în calita­te de „producători“, în care nu suntem egali. D-l B. Lavergne propune a­­mândouă sufragiile, şi cel uni­versal şi cel social, în amândouă ladunările şi la Cameră şi la ti­purile economice şi asociaţiile de interes general. Prin aceasta crede B. L. că s’ar da statului modern a doua bază care îi lip­seşte, pe lângă cea individualis­tă, care îi este de asemeni in­dispensabilă. Statul are nevoie de „voinţa şi competinţa tuturor „elitelor, a tuturor acelor cor­­­puri, a căror cultură şi desin­­­­teresare le fac apte să desprin­­­dă şi să voiască binele gene­­ral“­Pentru ca un corp social să dea o elită în stare să guverneze i se cer deci aceste două mari ca­­lităţii­: instrucţia şi imparţiali­tatea, adică săi ştie ce trebue tuturor, dar să nu voiască nimic nici pentru ea, nici numai pen­tru unii. Or tocmai această in­strucţie şi imparţialitate sunt

Next