Viitorul, ianuarie 1936 (Anul 28, nr. 8397-8413)

1936-01-11 / nr. 8397

ANUL XXVIII No. 8397 BUCUR­EST­I REDACTIA 1 ADMINISTRAȚIA Str. Edgar Quinet No. 2­1 Str. R. Poincaré No. 17 Telefoanele: 3­8030; 3-7912 ANUNTURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului fi prin agenţiile de PuWicittar Manuscrisele nepublicate sa distrug ABONAMENTE IN TARA V IN STREIN­AI­ATI Un an tMttMMll 600 lei SI Trei luni 150 Iei Sase luni...... 300 . ] Un exemplar 2 . Institut luni publice și particulare 1000 lei anual Taxa se plătește în numerar Dir. G­Un an ......... 1400 Iei ■ Trei luni....... 400 lei Șase luni .... 700 . | Un exemplar 6 , e P, T T. conf. circ. No. 137282/926 Opoziţie de cafenea Ultima ofensivă a svonu-­­ iilor de cafenea, puse în circulaţie de ziarele de opoziţie, cu privire la o „apropiată“ retragere a guvernului naţional-libe- ral pres­id­ut de d. Gh. Tă­­tărescu­l se va sfârşi în r­­ăt cot, ca şi cele prece­dente. C­o­mite­tele gr­upărilor de opoziţie, ca şi declara­ţiile mai mult sau mai puţin solemne ale şefilor. Sau străduit să dea o apa­renţă, de consistenţă, ace­stor zvonuri, cu sprijinul bine­voitor al unor ziare rari îşi zic „independen­te­“ toc­m­ai fiindcă nu sunt. Ilar totul e în zadar. O­­pinia, publică, serioasă, care la începutul acestor nenumărate şi infructuoa­se „ofensive“, a putut fi un moment indusă în e­­roare, — nu mai acordă nici un credit politicei de cafenea• S’a uzat şi s'a compromis şi această me­­todă sui-tgeneris de luptă politică de opoziţie, mai lipsită de fond şi de serio­zitate de­cât toate cele­lalte. Este pentru prima oară când, în regimul nostru constituţional parlamen­tar şi democratic, grupă­rile politice apar în faţa opiniei publice cu această singură dar lamentabilă metodă de luptă contra guvernului: lansarea de zvonuri pe nimic inte­­meiate şi contrazise inte­­riat de realităţi evidente, cu privire la o „apro­piată“ retragere a­ guver­nului. Toată lumea recunoa­şte că partidele de opo­ziţie, sunt în drept să ducă o luptă parlamenta­ră, obiectivă şi civilizată, d­e critică, de control şi de îmbunătăţire a ope­rei legislative. In afară de parlament, este d­e ase­­menea, normal ca opozi­ţia, să du­că o luptă de idei contra guvernului, expu­nând opiniei publice pro­grame şi soluţii la proble­mele la ordinea zilei, cri­ticând cu bună-credinţă şi obiectivitate acele acte d­e guvern pe cari le socoteşte că n’ar fi folosi­toare interesului obştesc. Este evident că opoziţia noastră, nu se simte des­toinică să ducă ltt Parla­ment şi în afară de Parla­ment o asemenea luptă politică, normală şi atunci recurge la metoda adop­tatei svonurilor fantezi­­ziste, pentru, a da falsa impresie că se apropie de putere. Faptul acesta pe care-l constată de doi ani încoa­ce ori­ce spirit obiectiv şi de bună-cerinţă, constituie desigur încă, o scădere a nivelului luptelor noastre politice, pe lângă cele­­lalte. Din parte-i, guvernul păşeşte cu hotărîre şi spo­rită energie creatoare, în al treilea an de guverna­re, fără să se lase impre­sionat de campania svo­nurilor. El îşi continuă opera de refacere şi consolidare a ţarei, pe toate tărâmurile vieţei Statului. Bilanţul, aşa de impresionant, al realizărilor concrete din primii doi ani de guver­nare, va fi complectat cu noi realizări, înainte de a reîncepe o­­pera legislativă a actua­lei sesiuni, — care se a­­nunţă rodnică, — guver­nul sfârşeşte cu­ succes tratativele de la Paris, de­săvârşeşte opera de înze­strare a oştirei şi lucrea­ză cu intensă activitate la alcătuirea budgetului, — care va însemna consoli­darea, echilibrului şi a în­să­năto­şir­ii financiare a ţărei. Iată cum răspunde gu­vernul la ridicola ofensi­vă a svonurilor de cafe­nea. NOTE IN JURUL ECLIPSEI Dacă Thales — a fost cel­ d’intâiu ce-a putut prezice o eclipsă de soare, spre gloria cul­­turei de debut a umanităţei, as­tronomia de la el până la noi, a făcut imense progrese, cari ne fac să cunoaştem mişcarea ste­lelor, cu enorm mai multă si­guranţă, de­cât mişcarea, de pildă, a popoarelor spre dreapta sau spre stânga, spre război sau spre pace. Totuşi nu e mai puţin adevă­rat că cunoaşterea astronomică, ci poate să-şi menţină puternica ei exactitate, d­e­cât în infinitul mic ce se chiam­ă sistem solar. Ce poate fi dincolo de acest sistem, şi ce surprize ne poate rezerva în­vârtirea lui în spaţiul infinit, a­­ceasta, este desigur o insondabilă şi insolubilă problemă cosmică. Totuşi prezicerea eclipselor este una din cele mai edificatoare descoperiri, ale spiritului ome­nesc, pentru cu ce poate fi mai bun chezaş pentru siguranţa cal­culelor matematice, de­cât veri­ficarea lor în fapt . In jurul eclipselor de lună sau soare, legendele au circulat tot­deauna. Dacă nu mai crede ni­meni că luna a mâncat-o vârco­lacii, se mai crede totuşi că eclip­sele ar avea unele efecte telurice, producând cutremure, ori ploi, războiu ori revoluţii... Gânduri fără temei. Conul de umbră ce produce o eclipsă, nu poate fi capabil de atât de mari efecte, deşi el poate să creeze savanţi­lor multe frumuseţi, umbra soa­relui sau a­tunci fiind o verifi­care a formei pământului, care în acest caz face serviciu de pa­ravan, sau de interpus. Pentru noi, cei de azi, tot e mai bine că trecem prin eclipse die lună, decât să fim martorii distrugerei acestui astru, protec­tor al tuturor idilelor mincinoase şi eterne, iar cât priveşte perico­lele ce le-ar vuita eclipsele pu­tem să ne rugăm de Dumnezeu ca să ne dea numai acest fel de pericole în viaţa noastră, mereu ameninţată de puterile destruc­tive ce ne înconjură, şi cari sunt acestea, reale, şi de foarte multe­­ori, neînlăturabile. Dar eclipsele au şi un alt fo­los . Ele ne fac să ne aducem a­­miite că dincolo de capul nostru, stă imensitatea unei lumi în care noi nu suntem decât u­n infinit mic şi­ o clipă în existenţa eter­­nităţei. Să mi fie acest gând un reactiv contra disproporţionate­lor noastre invidii, uri şi planuri de distrugere ? PSTRONIUS TOT CURŢILE cu JURAŢI Proiectul codului de procedură penală depus pe biroul Senatului a făcut obiectul unor discuţiuni foarte întinse în Comisiunea mixtă a­ Corpurilor Legiuitoare şi a suferit numeroase modifi­cări. Nici una din dispoziţiile lui nu a fost desbătut şi prin presă, ca aceia a Curţilor cu furaţi. Şi cu toate acestea dispoziţiile aduse de proiect, corectate de Comisiu­nea mixtă şi de comitetul dele­­gaţilor Senatului, dau cea mai mare garanţie justiţiei populare. Teama ziarelor democrate a fost produsă de dispoziţia, din art. 408 şi anume de prezenţa prezi­dentului în cam­era de deliberare a juriului. Ca fost raportor al legii, mă simt, dator a da câteva, lămuriri pentru a­ se fe­ce lumină deplină în opinia publică şi în lumea ju­ridică.Proiectul de lege a fost alcătuit de Consiliul legislativ, cu alătu­rarea cător­va oameni de ştiinţă penală şi prevedea, această, dispo­ziţie încă de la depunerea primu­lui proiect la 20 Martie 1933. Trebuie să recunoaştem pro­gresul însemnat făcut în această materie, prin dispoziţiile fericite introduse de noul cod în organi­zarea Curţilor cu juraţi. Enunţăm parte din modifică­rile aduse: Selecţionarea juraţilor făcută sub garanţii puternice edictate de art. 3,VI.360 ; Comunicarea făcută acuzatu­lui la timp a actelor de acuzare listei martorilor, juraţilor; Suprimarea rezumatului desba­­terilor ce se făcea de către pre­şedinte ; Modificări însemnate cu privire la formularea întrebărilor pri­vitoare la fapte, la circumstanţe, scindarea, cestiunilor­­ca, să se cu­prindă toate elementele compo­nente ale Infracţiunii etc.; Putinţa de a arătă juraţilor pedepsele dictate de codul penal pentru infracţiunile săvârşite; Delegarea de către juriu a doi juraţi, care să ia parte la delibe­­rările Curţii cu privire la pe­deapsa de aplicat­oi caz da vino­văţie . In fine, una din inovaţiuni, me­nită, să garanteze libertatea de­săvârşită a desbaterilor juraţilor, este aceia care s’a dedus în dis­cuţ­iunile presei, introducerea dis­poziţiilor din art. 408 şi urm. Din modul cum fusese redactat la început proiectul de lege, s’au deslănţuit discuţiuni furtunoase atât în sânul comisiunii mixte a, Corpurilor Legiuitoare, cât şi în Senat. Toţi cei ce s’au ridicat contra textului acestui articol, au justificat ostilitatea pe teama de a nu se aduce atingere justi­ţiei poporului prin amestecul magistraturii. Toţi însă recu­nosc necesitatea ca această, jus­tiţie să aibă libertate deplină, să nu fie siluită întru nimic şi de nimeni, cum s’au întâmplat până azi numeroase cazuri din partea unora dintre juraţi, cari căutau să impună celorlalţi prin orice mijloace părerea lor. De aceia în Senatul ţării, bogat în elemente democrate, s’a găsit formula cea mai fericită pentru garantarea deplinei libertăţi a desbaterilor juriului. Comitetul delegaților conlu­crând cu cei ce­ se opuneau la vo­tarea, art. 408 și următorii, a gă­sit cea, mai ferictă formulă adop­tată de Maturul Corp, admiţân­(Continuare în pag. 2­ a) Ce naşte din pisică... D. Ion Mihalache a tipărit o broşurică de propagandă asupra „noului stat ţărănist“ preconizat de d-sa. Nu ne vom ocupa de aşa zisa doctrină şi nici de talentul stilis­tic al fostului învăţător de la To­­poloveni. Opinia publică a avut prilejul să aprecieze acest talent stilistic, din faimoasele epistole către ţă­rani, unde de pildă recomanda sătenilor „să practice agricultura pe o scară întinsă“. Şi autorii de reviste au găsit material inepuizabil care a stâr­­nit pe atunci haz general. In ce ne priveşte, vom reţine numai din broşurică d-lui Miha­­lache, următoarea mărturisire, care ne poate da o idee despre ce­­iace ar fi „statul ţărănist“. — Nimeni —­ scrie d. Mihalache — n’ar putea descrie de acuma precis si in amănunte fizionomia acestui ..stat ţărănist“ ajuns îa maturitate. „Este neserios. — mai adaugă (1-sa — să pretinzi a da exact por­­tretul maturităţei celui ce abia soseşte la lumina vieţei. „Cel mult, poţi prevedea după părinţi, după trăsăturile generale ale fizionomiei cam ce va de­­veni“. Citând aceste rânduri nu vom avea cruzimea să relevăm oribi­lele greşeli gramaticale pe care fostul învăţător le face­­ greşeli ce constituesc o indicaţie a baga­jului sintactic al absolvenţilor d-lui învăţător Mihalache. Pe noi, ne preocupă fondul cu­­getărei şefului partidului naţio­­nal-ţărănist. Aşa­dar, „statul ţărănist“, ima­ginat de d. Mihalache, va avea trăsăturile părinţilor.... adică ale d lui Mihalache şi comp. Am înţeles atunci cum va arăta la mutră „noul stat ţărănist“! E locul, deci, să spunem, de­iu­­dată: Urât tată a avut! Sun­t legi implacabile care do­vedesc ce tristă soartă se rezervă unora. De exemplu, viţelului, da­că ne gândim la părinţi, tatăl fiind bou şi mama vacă. Prin urmare ne aflăm în plină problemă a unei paternităţi, pe care nici d. Mihalache n’are cu­rajul a o revendica în întregime. Deşi, însă, cercetarea paternită­­ţei este prohibită în sistemul co­dului nostru civil, considerăm, ca o prezumţie de drept, afirmaţia categorică a unuia dintre nume­roşii taţi: (paternitate echivocă ca în toate afacerile naţionale-ţă­­răniste!) Să schiţăm aşa­dar înfăţişa­rea fătului prematur, ţinând sea­ma de congenitatea lui: Avorton, cert, amestec tragi­comic de anarhie, inconştienţă, spert, îndrăsneală, analfabetism etc., etc. Aceasta în ce priveşte firea şi năravurile — ante-depusului pe lume. — cum ar spune d. Iuliu Maniu. Ca exterior: supleţea d-lui Po­­târcă, liniile clasic® ale d-lui Mad­gearu, ciocul d-lui Pan Halippa, mâini foarte lungi ca ale d-rului Aurel Dobrescu şi sex,apealul lui Cezar Spineanu. Băţul va purta un puşcoci cu care va împrosca Sodom­a. Acest „stat ţărănist“ ajuns la maturitate şi după ce va lua pre­cis chipul şi asemănarea dubioşi­lor săi părinţi, îşi va adăuga, la numele patronimic, după moda curentă, agnoruenul: Palaelibus . Dealtminteri, d. Mihalache îşi va aminti desigur, din vremea când era învăţător, că pe pereţii şcoale- lor primare se prezintă şcolarilor, tablourile sugestive, cari arată ur­mările nefaste ale beţiei. Se înfăţişează pe aceste tablouri murale, copii şi adolescenţi lăsând să se întrevadă — ca şi d- Mihala­­che cu „Statul său ţărănist“, — ce vor ajunge la maturitate, aceşti copii tâmpiţi din părinţi alcoolici. 3­1 (Continuare în pag. 2-a) OROII. Intr’o cronica precedentă ne-am ocupat de timpul psihologic, aşa cum îl concepe Bergson. E o concepţie frumoasă de ra­ţiune pură, fără posibilităţi de ve­rificare în laborator, fără posi­bilităţi de control prin calcul, de aceia oricât de impresionante ar fi argumentele lui Bergson, nu putem să abandonăm chiar pe Ein­stein, ale cărei demonstraţii de analiză matematică ne ridica de­asupra raţiunei, care sunt în ul­tima instanţă atât de subiective. De frumoşi par horii văzuţi de pe pământ, dar un aeronaut care se ridică la câteva mii de metri înălţime, constată cum ch­ii şi cumulii devin inexistenţi, trans­­formându-se doar în masse bana­le de ceaţă. Teoria relativităţii e­ grosso modo, ca o aeronavă care ne ridi­că mintea în sferele cele mai înal­te ale ştiinţei, unde însuşi spaţiul. Cronica ştiinţifică despre lin de L. FLORIN timpul, materia şi energia apar cu totul altfel cum le vedem de jos, de pe pământul minţii noa­stre de toate zilele. Einstein a demonstrat că nu există infinit în spaţiu. Trăim într’un univers neeuclidian cu spa­ţiu curb­ Nu e nici infinit în timp şi nu există măcar infinituri mici. Timpul a fost în consecinţă limitat între relativa „veciniei®” şi relativa „clipă”. Numai o licen­ţă a imaginaţiei omeneşti poate admite că miliardele de ani s’ar întinde până la eternitate şi că o clipă poate fi oricât de mică, chiar de o durată infinitezimală. Să ne închipuim printr’o exage­rare a fanteziei, că ar putea exista fiinţe extrem de mici, pe acest ziar, mai mici decât microbii şi inteligente ca oamenii. Inte­genţa nu e în raport cu materii, o ba­lenă cântăreşte mai mult decât zece mii de popoare de furnici şi se ştie că balena e de o sută de ori mai proastă decât vaca. Fiinţele imaginate de noi ar avea in primul rând o geometrie în două dimensiuni şi toate savanţii lor ar admite existenţa, de necon­testat, a dimensiunei a treia. Un punct pe i ar fi pentru aceste vie­tăţi întreaga lume cunoscută de ele şi întâmplător când cititorul întoarce pagina, matematicienii a­­cestui microunivers ar putea de­duce dimensiunile Cosmosului, li­mitat de ei la pagina ziarului. Cam în aceiaşi situaţie suntem noi în faţa cunoaşterii adevărului în sine­ De aceia pentru a ne pune la curent cu ultimele progrese ale fizicei, trebue să evadăm puţin din inerţia raţiunei obişnuite. S’a dovedit între altele, că ener­gia e atomică. Ea nu poate avea decât o structură discontinuă, ca­şi materia. Nu putem împărţi la infinit o bucată de fer sau de cărbune. Cea mai mică particulă a atomul şi jumătăţi de atom nu există. Energia, la fel, se divide până la quanta. Nici timpul nu se mai poate di­vide la infinit. Cea mai mică păr­ticică de timp ce poate exista este limitată, cum e limitat si punctul, material degi­matematiceste se poate admite existenta unui punct infinit de mie-Gândir­ea omenească a creat algebra numerelor imaginare şi calculul diferenţial absolut. Ea poate crea universuri ireale, ca lumea umbrelor lui Ulise. E interesant de ştiut cum s’a ajuns la atomul timpului. Fizica veche admite dublul prin­ci­piu al conservării materiei (La­voisier) şi energiei (Carnot-Mayer) făcând bineînţeles distincţia în­tre aceste două atribute spinozie­­ne ale substanţei şi declarând chiar „imposibilitatea” transfor­mării materiei în energie şi a e­­nergiei în materie. Fizica nouă, creiată de soţii Curie, Lorentz, Einstein, Millikan, du Broglie şi alţi prometei con­temporani, se ocupă chiar în la­borator cu dematerializarea mate­­riei şi cu materializarea energiei, ba s’a dovedit prin calcule şi prin experienţe extrem de migăloase, răsplătite cu câteva premii Nobel, că în ultima instanţă nici nu exista materie, ci numai energie, Einstein dovedi că energia are inerţie, greutate şi o structură. El reuşi să cântărească o rază de lumină prin calcul, cum cântă­resc negustorii mărfurile în ba­lanţă. In fiecare zi soarele radiază neste 1­ndstard de tone de lumină şi electricitate- Cum greutatea globului solar se cifrează în octolioane de kilograme (un trilion are 1.000 de miliarde, un coatralion are 1.000 de trilioane şi tot aşa mai departe până­ la octo­­lioral, va mai fi lumină suficientă şi peste 1 milion de ani. Travaliul mintal fiind deaseme­­r­ea o energie, ar avea deci şi idei­le o oarecare greutate, desigur în fracţiuni de micrograme. Un mi­crogram e a mia parte dintr’un miligram. După această expunere generală ne apropiem acum iar de atomii timpului, subiectul cronicei de azi. Teoria nouă a structurai ener­giei a fost urmărită de savanţi şi chiar de marele public cu un viu interes. Ea a dus la surprize neaşteptate­ In primul rând cercetările asu­pra căldurei specifice a solidelor la temperaturi joase şi studiul re­partiţiei energiei în spectrul cor­purilor negre, a condus pe fizicia­nul Max Planck, fost rector al universităţii din Berlin, mai târ­ziu şi ca Einstein să admită că schimburile energetice s’ar com­pune din cantităţ elementare in­dividuale, analoage atomilor ma­teriei. După cum moneda cea mai mică e leul şi nu există jumătăţi de leu sau sferturi de­ leu, la fel exi­stă puncte de lumină numite fo­toni, care nu se se mai împart în fragmente. Eixtă deasemenea atomi de căl­dură și atomi de electricitate. Planck a denumit aceste parti­cule de energie quanta și a de­monstrat, între altele, că punctele de lumină sunt zvârlite în vid cu o iuțeală de 300.000 km. pe secun­dă, ceea ce înseamnă o reîntoarcere la teoria emisiunei lui Newton. Planck a suprimat existenţa e­­terului, mediul ipotetic prin care s- ar propaga lumina şi undele beri­ziene, a­şa cum sunetul se pro­pagă în aer. Cercetările mai noui au arătat însă că eterul tot există fără însă a suprima concepţiile lui Planck, deşi duc la concluzia suprimării mediului universal i­­maginat de Hugghenst­­eterul­ Ostwald, marele chimist german dinainte de război, avea dreptate susţinând, acum vre-o 25 de ani, că toate corpurile n’ar fi altceva Aniversarea naşterei N. S. REGINA MARIA Aniversarea naşterei m. s. Regina Maria a Iugoslaviei, ne dă prilej a a­­răta sentimentele întregului popor ro­mân, fiica marelui Rege Ferdinand I şi a IR. S. Regina Mana, şi sora iubitu­lui nostru Suveran. La sentimentele de profund respect pentru Regina atât de legată cu Dinas­­tia noastră, poporul român îşi amin­teşte de durerea ce­ a lovit-o şi de martiregiul nobilei Regine, suferit prin pierderea marelui slujitor al păcei, ilus­trul Rege al­­Iugoslaviei. Ţara amică şi şi aliată. În numele întregului popor român, prezentăm astfel m­. s. Regina maria a Iugoslaviei, sentimen­te de profundă iubire și de adânc devotament. ------—FH­­BI------­ M. S. REGINA MARIOARA a­­Iugoslaviei camoaia in ianuarie' 1996 D. ministru Ion Inculeţ a făcut presei următoarele declara­ţiuni : „D-l Ion Mihalache a vorbit Du­minică la Câmpulung­­ Muscel. E dreptul d-sale să vorbească­­ şeful unui partid care a guver­nat şi trebuia să-şi spună păre­rile asupra situaţiei interne a ta­rii, asupra problemelor externe şi să cheme pe toţi partizanii săi pentru a ..fi gata ca fecioarele înţelepte din Evanghelie“. Am avut şi am tot respectul faţă de d. Mihalache. Am­ admi­rat întotdeauna ascensiunea poli­tică a d-lui Mihalache, fiu de ţă­ran, şi sforţările d-sale, de a fi eu reuşită, la înălţimea situaţiei, la care a ajuns prin împrejurări si prin merite. Dar iarăşi niciodată n’am putut să mă împac cu violenta de lim­baj a preşedintelui partidului na­­tional-tărănesc si lipsa d-sale de obiectivitate fată de adversarii săi politici, cărora le neagă reali­zările evidente, necontestabile. * Parcă aceste realizări. —, oricine le-ar fi înfăptuit, — n’ar consti­tui un bine pentru tară şi n’ar trebui ca oricine să se bucure de fiecare nouă pietricică nusă pen­tru consolidarea României între­gite. Aşa a fost şi la Câmpulung. D-l Mihalache a fost extrem de vio­lent în limbaj faţă de guvern şi a contestat cu hotărîre chiar si ci­frele aduse de dr. prim ministru ia declaraţia guvernului cu ocazia discuţiei la Mesaj. De la declaraţia guvernului în parlament au trecut peste două săptămâni. D-l Mihalache putea în acest timp să ceară lămuriri, dovezi, do­cumente, cu toată sobrietatea unui şef de partid de guve­rnăraânt. In schimb, d-sa se duce abia Duminica trecută la Câmpulung şi deodată taxează cele din decla­raţia guvernului de „minciună“, „ruşine“, „falsuri“, iar „Drepta­tea“ mai debitează cu graţiozitate şi termenul de „şarlatan“ la adresa primului ministru al ţării. D-l Mihalache a contestat între altele şi realizările înfăptuite i administraţiile noastre locale, şi cu ajutorul statului în special, şcolile, podurile, şoselele. Neavând nici o întrunire politi­că apropiată în perspectivă, lip­­sind şi tribuna parlamentului, îmi permit să-l documentez pe d. Mi­halache jac calea aceasta a presei cu privire la lucrările în judeţele şi comunele noastre. Dau înfăptuirile din judeţul Muscel, judeţul natal al d-lui Mi­halache, unde d-sa personal voah să verifice toate lucrările, punct CE punct, la fata locului. Ce s’a înfăptuit în jud. Muscel In judeţul Muscel în perioada de 2 ani (15 Noembrie 1933— 15 Noem­­­brie 1935) s’au înfăptuit lucrările ur­mătoare: Şcoli noui 32 în comunele: Aninoa­sa, Bădeni, Bughea de Jos, Bughes de Sus, Conţeşti, Călineşti, Coşeşti Petreşti Corbi, Colibaşi, Draigoslave. Ieri Davideşti, Dâmbovicioara-Ciocan Hărţieşeşti, Ingur, Lucieni, Fereşti, Livezeni, Măţău-Coceneşti Mihăeşti Micloşani-Copăceni, Mesteacăn Mă­­răcineni, Pleniţa -Goleşti, Piscani- Negreni, Priboeni, Pucheni-Meişoa­­rele,Stoeneşti, Ţigăneşti, Vulturescu ,Văcărea, Vieroşi, Vlădeştii de Sus/ Şcoli reparate sunt în număr d­e 44. Nu mai aducem numele comune­lor, dar le ţinem la dispoziţie oric­e Primării noi 19, în comune!?: Pă­leşti, Beleşti-Negreşti, Bilceşti, Bă­deni, Gândeşti, Coteşti. Cetăţenii din Deal, Lucieni, Lăică, Malul Mioveni Piscani, Negreni, Suslăneşti, Si­­e­­neşti, Valea Popii Vieroşi, Vedea sta­nei, Valea Mare-Pravăţ. S’au reparat primăriile în S co­­muni. Poduri noui în diferite lungimi de la 4 până la 145 metri, s’au constr­uit 49 în comunele: Pietroşeni, Bădoşti, Ingur, Mihăeşti (2), Cetăţeni Vale, Corbişori, Suslăneşti, Piscari, Stă­­peni, Băliteşti, Şt®răneşti, I­eruşti, Pucheni (3), Priboeni (2), Gândeşti Goleşti, Bădeşti, Stoeneşti, Malul cu Flori, Cumeşti, Lucieni, Davideşti, Văleni, C. Piscului, V Popii, Borov Ung., Sch.Goleşti, I. G. Duca, Căli­ne,str. Budişteni, Râncaciov (31, O. Lung-Bughea -Tos­­s), Suslăneşti B­o­t­eni, Mi­oveni-Piscani, Pud­eni-H. Alb, Boten­i-Măţău, Busbea Joa- Malul. Afară de aceste 49 poduri s’au mai făcut 129 podeţe mai mici. S’au reparat 105 poduri Şosele noui s’au construit 2 k­m. 144 m. pe şoseaua Piteşti-Braşov .1,110 km. pavate cu navele pe şo­seaua Frântureşti-Piţigăeşti 0,381 km.; pe şoseaua Mihăeşti-Sanatovici 0,350 km. S’au reparat şi împietruit în total 330 km. de şosele. Linii telefonice noui 30 km. întra comunele: C. Lung.­Valea. Româneş­te tur. Mirlău-Tngur, Văleni-Mestin­can.Cetăţeni Deal. Mihăeşti—Cant. Technic, Bârzeşti-Vorvoreni, Dârmo­n­eş­tii - Va­l­ea Mân­d­r­i ,R­aco­v­i­ţ­a - Va­l­e­a Stări­ei, Col­ibaşi-Vicroşi, Ştefăneşti- Tzvorani. S’au reparat. Unii telefonice 153 kilometri. S’au mai construit în judeţul Mus­cel între altele, un Ateneu Popular, în comuna Stănieşti, băi în comunele Stăneşti şi Domneşti, uzină electrică cu turbină, in comuna Rucăr, cazar­mă pentru instrucţia premilitară. tv (Continuare In pag. 3-a) In faţa adevărului Declaraţiile d-mi­n. inculeţ D-l Ministru de interne, dovedind prin realitatea cifrelor lucrările înfăptuite în diferite domenii de ac­­tivitate în judeţul Muscel de către actualul guvern, evi­­denţiază mistificările şefului partidului naţional-ţărănist Intre faimoasele „Scrisori către săteni» şi opera constructivă a guvernului naţional­liberal D-l ION INCULEŢ Ministrul de interne

Next