Viitorul, martie 1936 (Anul 28, nr. 8439-8464)

1936-03-01 / nr. 8439

ANUL XXVIII Fo. 8439 Urmărim desbaterile parlamen­­tare şi luptele politice de pretu­tindeni cu multă atenţiune. Desigur, modul cum s­e înţelege parlamentarismul şi metodele de luptă variază de la ţară la ţară. Ele sunt in funcţiune de tempe­ramentul fiecărei naţiuni, dar şi d­e pregătirea intelectuală pre­cum şi de gradul de educaţiune al exponenţilor diferitelor gru­pări şi curente politice. Nimeni­­ nu poate tăgădui că luptele, fie în Parlament, fie în afară de Parlament, presupun a­desea exagerări, vivacitate de ex­presii, şi uneori chiar violenţe de limbaj scăpate în focul acestor lupte. ■ Le-am întâlnit, evident rar,­­până şi în Parlament de veche şi Sănătoasă tradiţie cum este cel en­glez. Totuşi există o limita care o- dată depăşită, degradează pe om ce se pune în culpă şi scoboară vertiginos prestigiul partidului care n’a ţinut seamă de această limită. * Pe ven­ind la Parlamentele ro­mâneşti din naintea războiului, vom constata că deşi tempe­ramentul naţiunei noastre în­clină spre deslănţuiri de pa­timi, că deşi au fost şedinţe pline de sgomot, de atacuri şi critici violente, — totuşi niciodată mar­ginile cari nu trebuesc trecute, nu s’au trecut. Că în orice caz, decenţa s’a păstrat întotdeauna, înlesnind şedinţe de splendidă e­­locintă şi de înaltă demnitate parlamentară. După război, situaţia s’a schim­bat în rău, care a crescut şi a luat forme ce azi sunt îngrijoră­toare pentru oricine consideră parlamentarismul drept una din instituţiile fundamentale ale li­bertăţilor democratice. Nu vom învietui sufragiul uni­versal. Departe de nai acest gând. Sufragiul universal trebuia a­cordat, îl merita pe deplin popo­rul nostru şi partidul naţional- lberal, autorul acordării sufra­giului universal îşi face un titlu de glorie din aceasta. Educarea tânărului vot obştesc cere însă timp. Nu e deci de mi­rare că în intervalul de vreme necesar acestei educări, s au pu­tut produce confuziuni şi exa­gerări. Astfel de confuziuni sunt ine­vitabile. Ele au scos la iveală şi au împins pe primul plan multe elemente nepregătite, multe es­­erescenţe electorale. Nu vom cita nume, cari se află pe toate buzele. De aceea, Parlamentarismul ro­mânesc a înregistrat şedinţe cari constituese o dureroască scădere, prin limbajul joş s’a întrebuinţat şi se întrebuinţează. * Şedinţa de ori a fost o aseme­nea şedinţă , una din cele mai u­­râte şedinţe ce s’au înregistrat: înjurături surugieşti, schim­buri de ghionti — o adevărată explozie de instincte primare, desgustătoare. Te întrebai încremenit: Cum e posibil ca oameni cu pretenţie de a guverna­, din cari u­iii au mai fost sfetnici ai Co­roanei, să dea asemenea specta­cole ? Opinia publică, din fericire în­să, nu leagă prestigiul Parla­mentarismului şi necesitatea lui vitală, de asemeni manifestări dureroase, dar pasagere. Politica violenţelor şi a trivia­­lităţilor parlamentare este o ur­mare firească a politicei de că­măşi şi de gărzi care nu propo­­văduesc decât ura şi nu deslăn­­ţuesc decât instinctele primare. Prima reacţiune trebue să se producă, deci, împotriva politicei de dezagregare politică, morală şi naţională pe care o reprezintă grupările care substitue GHIO­A­GA şi CĂMAŞA ori­căror argu­mente şi mijloace de luptă com­patibile cu viaţa de stat, civilizat şi cu funcţionarea sănătoasă a unui regim constituţional. Excese regretabile Reacţiunea ce trebue să se producă aarifMliHiIMIIIIIfflFICTI'fcTiaami B­am I: — Ghioaga si cămașa NOTE „CARTA de TURISM” Primul ministru francez, de fi arra,ut, a luat, măsura care va fi binevenită de toţi cei care că­lătoresc în Franţa, şi anume de­ a acorda — cu facilităţi mari — aşa numita carte de turism pen­tru străinii ce ar călători în Franţa şi Algeria. Străinii vor putea de acum încolo circula în marea grădina ce se numeşte Franţa, fără ca­ să aibă teama de­ a fi chestionaţi, anchetaţi şi urmăriţi, ca nişte intruşi poate periculoşiMăsura luată din­­trun larg spirit umanitar şi os­pitalier, are şi o latură econo­mică, pentru că dacă este vre­un ban ce foloseşte mai mult unei ţări, e acela pe care îl lasă străinii, neluând cu ei acasă, decât frumu­­seţile văzute şi decât impresiile ce se păstrează fără greutatea mărfurilor, în încăpătoarea cutie craniană omenească ! Dar ceea ce dă de gândit e fap­tul că azi, mai mult decât în tre­­cut, graniţele au devenit tot mai închise, şi într’o vreme în care Visul lui Briand a fluturat ca un Steag frumos, al Statelor Unite europene, piedicile internaţionale cant tot mai numeroase, şi infu­­zia de bani străini tot mai grea.­­Atâtea valute­,­­ atâtea paşa­poarte , atâtea formalităţi, se cer unui dornic de orizont nou, încât se desgustă Şi găseşte că e mai comod a sta la el acasă! Şi din fericirile perdute, poate tu­d­una nu o regretăm mai mult bun decât la Fialcowski, iar ti­nerii plecau — pe acea vreme fără apel la stat! — când vreau, la Parisul ademenitor şi strălu­cit, pentru că, deşi eram cu toţii mai puţin în progres ca acum trăiam, într’o epocă istorică, uşoa­ră, fără valute, fără complicaţii diplomatice şi fără norii grei ai economicului de azi. Nu se făcea atunci paradă de solidaritate internaţională, dar o exercitam realmente, prin uşu­rinţa cu care oamenii colindau lumea, şi popoarele se cunoşteau mutual şi visual. Timpuri pe cari le-am perdut, şi cari nu ştim dacă vor mai re­­veni vreodată, căci bucuriile­ mari nu se repetă... PETRONIUS 6 Pagini Slăbiciune „România Nouă" acuză de slăbiciune conducerea partidului naţional-ţărănist. POTARCA: Vei fi d-ta slab, şefule, eu nu. 8gMgL------................ " .............■ . ----­Instigări vinovate Ziua de ori a mai dovedit odată cât de vinovate sunt instigările a­­celora, cari cred că pot introduce la noi metode balcanice sau sudame­­ricane. Partizani concentraţi în jurul Camerei, gata să se încaerc, au fost liniştiţi de către pompele po­litici. Autorităţile şi-au făcut pe de­plin datoria. Graţie tactului lor, taberile au fost despărţite fără a se înregistra victime. Dar dacă guvernul şi-a făcut deplin datoria ori­ ca şi la alege­rile din Mehedinţi Hunedoara şi Suceava, împiedecând incidente sângeroase şi impunând ordinea legală, conducătorii partidelor de guvernământ trebue să priceapă că cu aceste sisteme, nu mai poate merge. Trebue să se renunţe la violenţă şi la această înverşunare duşmănoasă de care folosesc nu­mai elementele anarhice, Ţara ţi­­nându-se departe de ele şi dispre­­ţuindu-le. Sunt unele ziare „independente cari găsesc un ţap ispăşitor în toată această luptă Este actuala regim care n’ar avea „autoritate“ Aceste ziare nu observă că ele înşile, prin articole de învrăjbire conlucrează cu semănătorii dezor­dine­. * Pentru a avea autoritatea poli­tică şi morală să critice guvernul Senatul a votat ori proiectul pentru organizarea turismului, perfectând astfel o lege menită să stimuleze iniţiativele şi energiile pentru punerea în valoare a fru­museţilor şi bogăţiilor ţarei noa­stre. Se cuvine astfel un cuvânt ele­­aceste ziare ar trebui să fie ime n­sios pentru autorii acestui proiect parţiale şi să dorească în adevăr cari ,organizând mijloacele de va.­armonie naţională. Când însă zilnic, improşcă cu noroiu pe toţi fruntaşii ţării, când zilnic răspândesc veninul şi calom­b­rificare­a pitorescului printr’o propagandă susţinută şi printr’o grije atentă pentru tot ceiace con­­stitue frumuseţe naturală, vor face puncte de atracţie neutru străini şi băştinaşi. In curând roadele acestei legi se vor vedea, iar acei cari au ri­dicat timidele obiectiuni privind neînsemnatele taxe infiintate prin lege, se vor convinge de folosul adus economiei noastre nationale Legea pentru organizarea, turis­mului va trezi la viată activă le­nea ml­aunt e­s . tindea pentru cele în curs de dez­nitatea monda întreaga si una, nu mai pot vorbi de la o tri­bună pe care au coborât-o atât de jos. Actualul regim a ştiut printr-o bună­ ad­minist­r­a­­ţie, prin muncă şi cinste,­­să ridice prestigiul ţării în afară şi să impună ordi­ne ştirbită, în lupta pen­tru ordine şi legalitate. El are chibzuinţă necesa­ră de­ a pregăti ţara pen­tru orice încercare. El are patriotismul DE FAPTE, nu acel uşor de vorbe, ce se răsfaţă în di­nte care ştiu atât de bine ■să speculeze credinţele şi nevoile ţarei. De aceia răspundem tu­­turor detractorilor , a­­rest regim şi numai ace­sta, are autoritatea it­e­­stată să impună ordinea legală și să pregătească țara r'-^tru orice încer­care. Cn prestigii*! sporit pe­ste lac tare, cu o armată pregătită, cm un popor li­ST'istit, — țara flspreţu®. sts ariitafiile c&e sirprafa­ fă și pe acei cari voesc să le speculeze ...patrio­tic. ------- —~ o s a -----­ voltare. încetul cu încetul, dar mai re­pede decât ne închipuim vom ri­valiza cu străinătatea căreia îi vom opri­e frumuseţi naturale ce nu se întâlnesc aiurea decât rare ori. --------==■, n a E ------­ gonismu­l de STAT - un interesam articol al d-lui inginer I. Bujoi — In revista .,Finante si Industrie“* a apărut sub acest titlu un inte­resant articol al d-lui ing. I. Bu­joi, directorul general al S­oc Petroşani, asupra rolului Statului în viata economică a unei tari moderne. Pe zi ce trece Statul capătă o influenţă tot mai mare, patro­nând orice manifestaţie economi­­că, întreprinderile particulare,­­ fie industrii, fie case de comerţ, se plâng de pretenţia Statului de a face ..economie dirijată“. Cu toate acestea în cele mai mul­te cazuri, particularii însăşi fac anei la intervenţionismul Statu­lui, fie pentru a cere protecţie vamală, fie pentru a căpăta avan­­tagii de export ori comenzi de furnituri de la Stat. Iată cum se exprimă d-l ing. Bujoiu asupra acestei probleme : „Intervenţiunea solicitată state­lor de către unităţile economice, superdimensionate nu putea dis­place factorilor politici care, fie de dreapta fie de stânga, găseau con­venienţă în această acţiune de stat. Unii fiind convinşi că susţin o formă de stabilitate economică şi socială iar ceilalţi găsind în a­­ceastă cerere cea mai potrivită cale pentru realizarea fără efort a unui principiu drag socialismului: intervenționismul de stat, prolog al economiei dirijate- Statul ia peste tot o importanță din ce în ce mai mare, conduce e­­conomia internă, tratează direct cu străinătatea probleme economi­ce cu caracter chiar privat, iar săr­manii diplomaţi-tip, persoane e­­legante cu ghete şi favoriţi, obiş­nuiţi cu secrete de cancelarii în care se făcea politică înaltă, se uită­ nedumeriţi în jurul şi nu re­cunosc pe noii lor colegi, o­meni de afaceri cari tratează despre oţel, petrol, trusturi, contingen­­tări, şi transferuri”. Viata economică modernă nu mai poate fi lipsită de interven­­tîonîstrml Statului. Însă nu tre­ime să întronăm un intervention­­ism politic ci un concurs inteli­gent al statului fată de economie pentru a o am­ta în greul impas în care se află astăzi. D-1 ing. Buioi se odună apoi de utilitatea înfiinţării unui Consi­liu superior Economic, făcând funcţiune de cfect economic, care va avea sarcina creării unei con­cepţii de Stat şi alcătuirea unui program economic. Această Curte de Casaţie eco­nomică va putea înlocui diverse­le consilii înfiinţate de legile ac­tuale cu caracter economic sau social. Consiliul superior va da avize asupra chestiunilor cu ca­racter economic, — avize ce vor avea caracterul obligatoriu pen­­tru agenţii puterii executive. Ori de câte ori un gestionar superior de stat va avea de îndeplinit un act de principiu interesând viata economică va lua în mod obligato­riu avizul Consiliului Superior de Stat. În modul acesta va fi creată o colaborare perfectă între ..poli­tic“ si ..economic“. Existenta Consiliului Superior Economic va da mai multă stabi­litate legilor economice, apărân­­du-le de incursiunile prea frec­vente ale factorilor poliţiei. Din cauza creşterii de fiecare zi a influenţii Statului asupra vieţii economice, se simte prea imperios nevoia unui organism superior centralizator, pentru ca ideia sugerată de d-l ing. Bujor să nu găsească — în timpul cel mai scurt, — mijlocul de a fi realizată pe terenul practic. P. AR. 11B I IN PAGINA 3: ANCHETELE NOASTRE­­ IN PAGINA 6: IN JAPONIA, SITUAŢIA CONTINUĂ A FI GRAVA ECOURI­ nstitutul Social român de sub direcţiunea domnului profe­sor D. Gusti, a luat iniţiativa, ce o dorim încununată de succes, de a scoate o revistă „Sociologia românească“. Se va da o deosebită atenţiune problemelor vieţei noastre sociale, văzute prin prisma cercetărilor ştiinţifice, cari au dus la rezulta­tele ,,monografiilor“ sociale. M­arele savant rus Pavlov, a murit la 87 ani, răpus de­ o gripă banală, după ce cu câteva săptămâni în urmă el a­­f­ir­mase, cu o certitudine deplină că va ajunge la suta de ani. Mai puternică decât presiunea omu­lui de ştiinţă, a fost legea fatală a existenţei. Pavlov era o somitate mon­dială. Studiile sale asupra glan­delor ce secretează sucul gastric, au revoluţionat ştiinţa medicală, precum se făcuse celebru prin studiile asupra funcţiunilor cere­brale. Distins cu premiul Nobel, Pa­vlov, era considerat ca unul din cei mai mari fisiologişti ai vre­­mei noastre d­reptăţit“ nu.î convine arti­colul nostru prin care ară­­tam că exodul tinerimei de la sate la oraşe, este o greşală, şi în care descriam rosturile fru­moase ale vietei dela tară. Dece nu-i place ..Dreptătei“ a­­ceste părerii Oare în ..Statul ţă­rănesc“ toti sătenii vor veni la oraş ca să facă politică, asa cum d-l Mihalache a părăsit Topolo­­venii ! I­n Budapesta s’a inaugurat un institut de cultură italiană, în prezenta d-lii Voine, primul secretar al Academiei de ştiinţe, şi în prezenta Regentului Horty. Se înţelege că nu atât dragostea de cultură italiană cât dorinţa de a fi ne placul Italiei, sileşte gu­vernul ungur la atâta preocupare de Dante ! IKIEDBaGüilL ZILE! O personalitate franceză care Tn aceste momente este pe pri­mul plan al preocupărilor tine­­rimei universitare, ca unul care în calitate cU rector al Uni­versităţii din Paris are Tn a lui grije disciplina I­­lustrei cetăţi sorboniene, este d. CHAR­LETTY. Istoric mare şi mare om de acţiu­ne d. Char­­letty este pen­tru n­o­i, o figură deosebit de cunoscută, pentru că nu putem uita cinstea ce ne-a făcut vizitându-ne, şi vizitănd mai ales acele mari ins­tituţii de cultură româneşti, le­gate de sufletul lui ca om de cul­tură superioară. A venit la noi, aducând acea lumină a Parisului, acel spirit vi­oi, în care se oglindesc lati­­nitatea şi viaţa liberă a cain­or fiind în acelaş timp şi un exem­plu viu al felului cum învăţaţii occidentului înţeleg a fi factori educatori, părinţi spirituali ai studenţilor. Un cronicar parisian, găn­­dindu-se la acţiunea ce trebue să o susţină tinerimea universi­tară, scria: Nu este vremea lupte­lor intestine şi cabalelor de tot felul. E vremea solidarităţii în vederea unui scop comun pen­tru a da milioanelor de oameni bucuriile culturei ? La această acţiune de ridicare a masselor, prezida asupra tine­rimei entuziaste franceze, d. Char­letty, care uneşte autoritatea ma­relui savant cu înţelepciunea şe­fului de acţiune. D. Charletty rămâne o mare fi­gură a Franţei culturale de azi,­­ precum a dovedit că este un a­­i mic al României culturale de azi. D JuruiTimnica î mame ivov Opunere la punct Pentru „UNIVERSUL“ — Obiectivitate, independentă, etc. — „Universul“ s’a supărat pa noi, reproşîndu-ne „stilul“ şi mai cu seamă nedreptatea ce­­ am făcut-o prin nota publicată în numărul nostru de eri. Noi nu vom şicana „Universul“ pe chestie de ştil Fiecare cu STI­LUL lui şi cu SINTAXA lui Suntem obligaţi însă să punem şi noi la punct învinuirea pe care ne-o aruncă „Universul“ pe tema lipsei de obiectivitate şi de ele­ganţă de care ne am fi făcut vi­novaţi. Noi am subliniat o atitudine pre­cisă şi am protestat împotriva u­­nui fapt precis. Iată atitudinea: „Universul“ ca­re ani de zile n’a tipărit nici nu­mele d-lui Madgearu în ziar, astăzi îi publică scrisori întregi. Asta era consecvenţa. Iată şi faptul. In numărul de la 26 Februarie ziarul „Universul“ a avut curajul să-l acuze pe d-l dr. I. Costinescu, ministrul industriei şi comerţului, că a strecurat pre furiş la Cameră un amendament prin care urmărea nici mai mult, nici mai puţin de­cât.. amnistierea escrocului, Gross de la Cagero ! Acestea erau obiectivitatea şi independenţa în numele cărora pro­testează „Universul“. „Universul“, fireşte, are dreptul şi să-şi cânta in­­obiectivitatea ca ,sa protesteze in­dependenţa ş­i toate tonurile. Să dea voie însă şi opiniei pu­­blice să se indigneze şi să pro­testeze împotriva unor atitudini ca cele semnalate mai sus. Noi nu ne-am făcut da cât ecoul acestei indignări obşteşti. A Medicină Nici până în zilele noastre, problema cauzei esenţiale a can­cerului nu a fost clarificată, aşa că, totul se reduce la o se­rie de hipoteze bazate pe obser­vaţii clinice de lungă durată. Intr’adevăr, din punct de ve­dere al frecvenţei deceselor prin cancer, astăzi în urma statisti­­diecât acea, când fiind în străină- eilor făcute a­s’a la urmă­tate, trimitem o „depeşă priete- *ni Procent7 decese l«ntTM Astăzi, după o noţiune a curen­­nului de arasă, ca să ne trimeată bani, dacă nu rgai aveam cu noi, şi peste 3 zile un comisionar, î­n uniformă pompoasă şi cu bicorn napoleonian, ne anunţa să ridi­căm banii la „Credit Lyonais“ sau la Poştă . Intr’o vreme excentrici sau boemi ca Ion Caragiale plecau să considerat drept cauză a morţi­lor frecvente la această etate. Din punct de vedere al varie­­tăţei, avem cancerul epitelial întâlnit la adulţi şi cancerul conjuctiv sau sarcamul întâlnit la tineri, fără a fi propriu co­pilăriei, deşi debuta din acel moment, el abia atinge maxi­mum de evoluţie la 30 ani. 10.000 locuitori. .Că pare a fi maladia celor re-Organul cel mai des atins i­zi.sten­ţi şi bine nutriţi, aceasta par a fi stomacul, sânul, orga- datorită faptului că, a fost frec­­nele profunde, etc. vent întâlnit la gutoşi şi obezii Vârsta joacă şi ea un mare rol. Spre exemplu , el este ex­cepţional înainte de 20 ani, a­­proape regulă între 30—-60 ani, iar de aci în sus are o evoluţie la şvarţul la Vierta, care era mai foarte lentă si deci au toate fe s’a stabilit, că frecventa cea mare în cancer o dau femeile. Dr obicei, cancerul este unic In schimb, când sunt mai multe focare, atunci este vorba de lo­calizare secundară prin metas­tază, ad­ică transportul celulelor canceroase pe căile limfatice în diferite puncte. Cu toate aces­tea, se pot observa şi cancer multiple primitive, spre exem­plu , pe tubul digestiv, dar în cazul acesta nu mai poate fi vorba d­e o predispoziţie locală ei de una generală. In ceia ce priveşte contagio­­zitatea lui, se poate spune pe drept cuvânt că nu există. Cu toate acestea, pentru a o de­monstra sunt interesant de re­ţinut următoarele fapte. Spre exemplu, Arnodet fra­pat de frecvenţa cancerului în Normandia, a ajuns la conclu­zia, că anumite ape curgătoare ar fi cauza esenţială. Aceiaş constatare a făcut-o şi Fiessin­ger în Franţa. Mai mult, unii atribuit o epidem­iologie asemă­nătoare febrei tifoide. In literatura medicală, se ci­tează în susţinerea acestei hi­­poteze, numeroase cazuri de can­cer în anumite localităţi, sau case. Natural, problema conta­­giozi­ăiuii ar avea oarecare ade­văr fiind susţinută şi de clini­­cieni, dar proba experimentală a fost în defavorul ei. Hereditatea, deasemenea nu pare a juca un rol mare în apa­riţia cancerului. Sunt însă unele cazuri, unde ea pare că ar avea un rol im­portant. Aşa, Broca citează observaţia clinică a unei familii, în care bunica a murit de cancer al sâ­nului, cei patru copii ai ei au murit la rândul lor, tot de can­cer. Doi din aceştia au avut 8 co­pii, dintre cari, 6 au murit de cancer al sânului. Din aceştia unul a avut la rându-i trei co­pii din care unul a murit de a­­ceeaşi afecţiune. Prin urmare r­ezultă­ că din­tr’un total de 30 membri, 17 au murit de cancer cu localizare pe glanda mamară. Predispoziţiuni locale. In ceia ce priveşte predispozitiunile lo­cale, se pare că traumatismul şi iritaţiile ar juca un rol impor­tant. Aşa traumatismul unic şi violent a fost adesea invocat în favorizarea apariţiei cancerului Datele acestea sunt culese de la bolnavi, deşi,logic ar fi, ca după lovire să apară sarcomul, iar nu epitelionul. La fel, se întâmplă şi cu iri­taţiile chimice repetate. Gudro­nul şi derivatele lui ar fi adevă­rata cauză favorizantă. Recent şi arsenicului i s’a in­criminat un rol cancerigen şi a­­ceasta datorită faptului, că o ma­ladie a pielei tratată îndelung cu arsenic se cancerizează. Deasemenea şi razele X produc iritaţii ale pielei cu mers cronic, pe cari la un moment dat se des­­voltă epitelionul. Inflamaţiile cronice, cicatri­­te au o mare importantă, întru-­ cât par să reprezinte cauza pre­­dispozantă a cancerului uman. In literatura medicală se mai citează cazuri de cancer desvol­­tate pe un psoviasis, o acnee sau lupus. Sifilisul pare a fi cauza pri­mordială, datorită proceselor de scleroză şi keratoză ce dă. Aşa, Leucoplazia bucală întâl­nită în sifilis terţiar cu sediul în cavitatea bucală la punctul un­de se unesc buzele, având formă triunghiulară, de culoare albu­rie şi săpată de mici crestături, stă la baza cancerului. Cicatricele datorite arsurilor dau şi ele după 30 ani cancer, la fel se întâmplă şi cu un ulcer stomacal simplu cicatrizat. Din cele expuse mai sus rezultă că etiologia cancerului constitue o necunoscută. Totuşi, datorită mijloacelor moderne de investigaţie clinică în curând se va clarifica şi acea­stă problemă, dealtfel în studiu la ora actuală. Dr. M. B. supraalimentati. Easa ar juca şi ea un rol în­semnat, aşa evreii au cea mai mare frecventă. Din punct de vedere al sexe­lor, în urma statisticilor t'^ut/», iar- până acolo că 5 au

Next