Viitorul, august 1936 (Anul 28, nr. 8564-8590)
1936-08-01 / nr. 8564
ANUL XXVIII No. 8564 6 pagini 2 Lei K Sâmbătă 1 August 1936 Tn TARĂ T E 600 Lei Şasa luni ■ • • 300 „ In Tril luni « 1 • • 150 .I Vn au . . . . . 1400 Lei Şase luni ... 700 . REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — " Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Direcţia 3.79.69 — Redac(ia şi Adminis. [ ® g® ^ Taxa poştală pierită în numerar, conform aprobării No. 137.232 926 Trei luni . . . . 350 „ Instruţiuni publice şi particulare Lei 1000 anual D. dr. C. Angelescu, ministru culturei naţionale, alarmat de directiva ce unii copii o iau în liceu, adică punerea politicei în D. Dr. C. ANGELESCU Ministrul instrucţiunii locul grijei de carte, a dat o circulară, cu aspre sancţiuni, pentru a curma răul semnalat. Dar faptul că copiii minori socotesc că este folositor ca din şcoală să fie partizanii unuia sau altuia din partidele politice, şi să creadă, că înainte de a avea drept de vot, înainte de a şti ceva din istoria trăită a vieţei şi înainte de orice experienţă, pot face politică, aceasta este încă una din acele erezii, vecine cu demenţa, şi pe care vremurile noastre tulburi le-a fost dat să ne-o ofere. Când azi o carieră se cucereşte atât de greu, şi când numai cei extrem de bine pregătiţi pot isbuti în viaţă, azi, când nu mai există norocul de altă dată, când era de ajuns o spoială de cultură şi-un certificat de studii, pentru ca cineva să intre în bugetul salvator, este o adevărată aberaţiune, ca copiii în şcoală în loc de a se pregăti pentru zilele de mâine, să facă pe bărbaţii majori, şi în loc de conferinţe, laboratorii, bibliotecă să frecventeze sălile de întruniri publice ! Tinerimea de azi, trebue crescută în religia cinstei, în respectul muncei, în admiraţia marilor oameni ai trecutului. Tinerimea azi îi trebue o educaţie morală perfectă, iar şcoala îşi va scădea din importanţa şi din rolul ei, dacă ar îngădui ca în cuprinsul ei, în loc de a se învăţa carte, şi a se creta caractere, s'ar adăposti „politiciani" de 12 ani, adică elemente nepregătite pentru ţară şi societate ca unii ce în loc de a învăţa carte, fac cea ce vârsta lor nu le îngâdue. Iată de ce asprele măsuri luate de d. dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunei, sunt cu adevărat în asentimentul tuturor conştiinţelor româneşti, limpezi şi libere. O nemerită măsură luată de d. dr. C. Angelescu, cu privire la elevii cari fac politică . NOTH CAZUL ARGHEZI Discuţiunea critică şi literară asupra poesiei şi personalităţei lui Tudor Arghezi luând proporţii cari depăşesc oarecum cadrul estetic (d. T. Pizani, de pildă, vede în poesia lui Arghezi un factor de slăbiciune sau scădere naţională !) mă simt oarecum obligat, faţă de propria mea conştiinţă, a spune ce cred, sau a explica ceea ce am scris asupra lui Tudor Arghezi. O fac această duhovnicească mărturisire cu atât mai mult, cu cât d. N. Iorga — pe care ca orice om de cultură în consider ca o forţă hotărâtoare in spiritualitatea românească, de azi, şi de viitor — crede că eu îl apreciez pe d. Arghezi, ca poet naţional, ca poet ce trebue susţinut de stat... aşa cum Socrates cerea de la judecătorii lui să fie trimes în Pritoneele fericite ! Departe de mine acest gând, pentru că — şi aci e fondul însuşi al convingerilor mele literare — există în Arghezi, ca şi in alţi scriitori o discriminaţia între puterea imaginativă şi latura morală. Când Gide se laudă cu pederastia, cred că nu mai e nevoe să spun că'l consider ca un cinic, şi ca atare nu-l pot indica drept un autor care merită a intra in biblioteca educativă a unei ţări. Faţă de el, sau faţă de un Villon eu zic : ,,Păcat de talentul lor, dacă omeneşte sunt atât de inferiori comunului, şi moralmente sunt odioşi !" nn T. Arghezi sunt deasemeni două atitudini sau două însuşiri. Una e o putere remarcabilă imaginativă. Prin ea s'ar fi putut realiza lucruri mari. Alfa, este o tendinţă spre murdar, spre trivial, spre ceea ce miroase urât, spre ceea ce ajută la gestul de cari fug călătorii pe care... Ce' face pe Tudor Arghezi, ca I.după ce-a sădit un trandafir, să fi stoarne pe el, conţinutul unui vas, pe care, dacă aş avea indecenţa ’m, i-aş spune pe nume ! Ce'l face fieArghezi, să fie preocupat de produse organice, de putreziciuni, fi de ceea ce scârbeşte şi îmbolnăveşte. — iată ceea ce personal nu pot înţelege. Să fie imitaţia, prin generalizare, a folklore-ului naţional ? Dar ţăranul e cuviincios, înjură la necaz, dar nu vorbeşte — ierte-mi-se expresia — „măscări". Şi de aceea pentru a fi bine înţeles nu admir pe T. Arghezi, în ceea cee produce, sub influenţa unei mniasiv excentricităţi, sau unei patologii de care singur nu-şi dă bine seama. Şi faţă de literatura lui Arghezi exclam: „Ce păcat, că un meşter al vorbelor, un spirit ce vede în imagini lumea, este prin voinţa lui, sau alcătuit de la natură aşa încât e aşezat dincolo de raftul cărţilor ce pot fi cetite cu câştig de suflet !" Am crezut că e bine aspune ceea ce cred, despre T. Arghezi pentru că nimic nu e mai dureros, decât a fi pus în rândul celor ce în sentimente lor nu discriminează pe când sufletul în funcţia lui critică este într'un anumit fel o prismă cu mii de faţete ce reflectă fiecare în felul lor lumea... PETRONIUS Atacurile contra convoaielor şi trupelor britanice în Palestina IERUSALIM 30 (Rador). — In cursul atacurilor contra convoaielor şi trupelor britanice au fost omorâţi ori de trupele engleze 77 de arabi din bandele armate arabe. --------na. ----------------- După C.Lung „S’au scremut munţii ca să nască un şoarece“. mmm zilei AVIATORUL PAPANĂ Convorbirea pe care a avut-o cu marele său tovarăş de risc şi performanţe aeronautice, cu colonelul Lindberg, de două ori celebru, ne sileşte să dăm o atenţiune deosebită aviatorului Papană, care ca şi Bâzu Cantacuzino, este un cumulard al riscurilor sportive şi un campion pe felurite câmpuri. Tânăra noastră îndeletnicire sportivă, şi tot atât de tânăra noastră oştire a văzduhului, vede în locotenentul Papană pe unul din aceiaşi ai sborului, adică tocmai pe tipul representativ al vremei noastre încântată de iuţeală, pasionată de risc, şi amatoare de tot ceea ce rupe cu inerţia şi începe viaţa nouă a curajului. Locotenentul Papană merită astfel a fi situat un chip deosebit în galeria oamenilor ce es din comun, prin bravură, prin dor de noutate şi prin nobilul desinteres al persoanei lui. E atâta de mic omul faţă de viaţa neamului său, încât cine'şi riscă viaţa lui pentru viaţa cea mare a tuturor, merită toată stimt, toată admiraţia, toată iubirea. --------mb: ==---------------------■ Cei doi „gangsteri“ Nu-i cunoaşteţi ? Au fost denunţaţi de două ziare de dimineaţă, acum câteva zile, în persoanele d-lor M. Negură subsecretar de stat la a-D-l MIHAIL NEGURA subsecretar de stat la agricultură gricultură şi D. Iuca subsecretar de stat la interne. Şi unul şi altul au fost prezentaţi opiniei publice sub această calificare şi arătaţi ca primejdioşi societăţen. Desigur că cei „doi duşmani pu- blici” vor fi surâs în faţa unei asemenea imensităţi de infamie, de aşa proporţii încât nu mai poate provoca nici chiar sentimente de revoltă. Ce vor fi zis miile şi miile de oameni nevoiaşi care au găsit întotdeauna uşile deschise şi ajutorul pe care l-au solicitat, când vor fi văzut că binefăcătorii lor sunt trataţi drept „gangsteri“? Atâta trivializare inconştientă a vieţei noastre publice nu poate veni decât ori de la indivizi care judecă pe toţi după înclinaţiile şi fondul lor sufletesc, ori deja iresponsabili. Să luăm cele două cazuri şi să le judecăm în lumina realităţilor. Cinea avut cât de puţin contact cu marim democratism, a cărei energie s’arepoate să nu fi văzeut în d. M. Negură pe omul pătruns de cel mai sincer democratism, a cărei energie s’a revărsat întotdeauna cu prisosinţă pentru apărarea şi ridicarea celor mulţi. Cine a cunoscut mai deaproape, a rămas profund impresionat de onestitatea şi modestia unui om care, orice situaţie a deţinut, nu a făcut din ea un mijloc de acumulare de averi, ci din contra, poate că în asemenea împrejurări a cunoscut privaţiuni şi griji ce mobilează pe un om politic. Desigur e destul de jenant să spui despre cineva adevăruri menite publicităţei şi e mai dureros când eşti obligat să le arăţi în astfel de condiţiuni. Dar când se aruncă infamia şi se mânueşte calomnia în contra cuiva a cărui viaţă publică poate servi de exemplu, când se întrebuinţează armele gangsterilor împotriva prestigiului lui moral, ticăloşia trebueşte pusă la punct. * Cel de-al doilea „gangster“? D. Diuca subsecretar de stat la interne acuzat de inventate complicităţi de afaceri, de indivizi care nu de mult au purtat număr de ordine penitenciară pe costume vărgate. Cine l’a cunoscut pe d. Iuca, n’a putut să nu rămână profund mişcat de imensa omenie şi bunătate sufletească ce se degajează din toate atitudinile sale. Necruţător cu cei răi, purtându-se părinteşte cu cei necăjiţi, toată activitatea sa este închinată binelui obştesc, fapt recunoscut şi de adversarii politici. Iată calităţi care au determinat pe un iresponsabil să-l atace în forma arătată. N’am fi relevat aceste acte de demenţă şantagistă, pentrucă oameni D. D. IUCA Subsecretar de Stat la interne ca d-nii Negură şi Iuca, n’au nevoe de apărare. Dar în actualele împrejurări, defăimarea şi a celor mai bune elemente, poate avea consecinţi incalculabile în orientarea spirituală de opinie publică. Cine poate folosi din această degradare continuă a vieţii publice? Toţi duşmanii actualei ordine sociale şi adversarii partidelor politice. Iată de ce şi infamiile — orice interese ar urmări— trebuesc înlăturate la nevoe V. G. B. IN PAGINA 6. GERMANIA VA PARTICIPA LA CONFERINȚA PUTERILOR LOCARNIENE România cere SUPRIMAREA COMISIUNII EUROPEN^a^DUNARII nterview-ul acordat de d. Nicolae set ———»—iT———krrrmmmmnmmBmmmTnmmmnmBMRam Titulescu, ziarului „Le Temps“ „Pentru Români egalitatea în drepturi şi demnitate este o dogmă“ Paris 30. (Rador) - ziarul „Le României atribuţiile te-Corespondentul nostru din Geneva inerente On’gCa« întâlnindu-l pe d. Nicolae Titulescu. | ***** Stat suveran este un ministrul de afaceri străine al Rodact care serveşte Pacea,mâniei, şi întrebându-1 dacă este | Drept vorbind, chestiunea pe care ne propunem [să o ridicăm, nu este o chestiune de revizuire atractatelor. Ea este chestiunea unificării regimului Dunării, căci niciun fluviu internaţional din lume nu este supus la un regim de supraveghere din parteaa două comisiuni. Dunărea trece între alte ţări prin Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi România. Mi se pare că nu pretindem , prea mult când cerem ca în ce priveşte regimul Dunării, să fim trataţi de picior de agalitate cu austriacii, cu cehoslovacii, ungurii şi cu jugoslavii. Să acceptăm ca românii în ce priveşte Dunărea, restricţiuni la suveranitatea noastră, pentru simpla raţiune că în trecut nimeni nu îndrăznea să impună vre-o servitute Austro-Ungariei (pe care o reprezintă azi statele sus-citate) pentru că ea era o mare pare, pe când noi eram obligaţi să acceptăm acum o sută de ani condiţiile impuse exat că în cursul conferinţei de la Montreux, d-sa a ridicat chestiunea regimului Comisiunii europene a Dunării, d. Titulescu a binevoit a-i face declaraţiile următoare : „Această chestiune nu poate face decât obiectul unor note diplomatice, adresate cancelariilor interesate la momentul în care guvernul regal al României va socoti că este oportun să o ridice în mod oficial. Dar ar fi dot adevărata ipocrizie ca să se ascundă opiniei publice internaţionale liniile mari ale viitoarei noastre acţiuni şi sentimentele româneşti. Pentru ca chestiunea să poată fi bine înţeleasă trebue să reamintim că sunt două comisiuni ale Dunării. Una, denumită Comisiunea internaţională a Dunării, creată prin tractatele de pace, având sediul la Viena, cealaltă, denumită Comisiunea europeană, creiată prin tractatul de la Paris din 1856, având sediul la Galaţi, nouă de aceste mari Tu* teriy pentru a avea «dreptul de a deschide ochii h lumina zilei ca stat t!sJ«o* nai, este un act atât de contrar demnităţii roiiiâ* neşti, încât nimeni, dar absolut nimeni din ţara mea, nu l-ar accepta. D. N. TITULESCU Ministrul Afacerilor Streine România consideră necesară suprimarea acestei a doua comisiuni, căci ea constitue, după cum se va vedea, un anachronism de necrezut, un control al străinilor, inadmisibil pe teritoriul strămoşesc şi un organism internaţional, care corespunde scopului pentru care a fost creat mai puţin decât oricare altul. România nu contestă caracterul internaţional al Dunării. In afară de atribuţiunile cari sunt de competinţă teritorială şi cari trebue să revină Statului român, s’ar putea examina soluţia ca de pildă Comisiunea internaţională a Dunării să-şi extindă competinţă până la gurile fluviului. Nu cerem revizuirea unor tratate. Am spus de altfel în discursul meu la şedinţa de deschidere a conferinţei de la Montreux, că mă voiu opune totdeauna unei revizuiri teritoriale, dar că voiu examina dela caz la caz pe acelea cari nu se ating ce teritorii şi cari vor fi făcute în formă legală. D. Litvinov a mers şi mai departe decât mine. D-sa a repudiat nu numai revizuirile teritoriale dar chiar acele revizuiri neteritoriale, cari ar fi contrarii păcii. Mi se pare că a reda GREUTĂŢILE MATERIALE ALE COMISIUNii EUROPENE Sâ examinăm lucrurile mai de aproape din punct de vedere teehnic, moral şi politic De mai mulţi ani deja Comisa europeană a Dunării se sbate în mijlocul celor mai grele şi celor mai de neînvins dificultăţi financiare. După ce a trăit mult timp pe un picior care nu mai corespundea veniturilor ce realiza din taxele de navigaţia, taxele, de îndată ce s'au reluat lucrările întrerupte sau suspendate în timpul războiului, au trebuit să fie considerabil ridicate. Lucrările technice impuse de împotmolirile continui au înghiţit sume pe care taxele nu le mai puteau acoperi. împrumuturile succesive acordate fie de cele patru guverne din Tezaurul public, fie de băncile particulare, sunt pe , punctul de a nu mai putea fi rambursate Scăderea extraordinară şi crescândă a traficului maritim, oglindă fidelă e marasmului economic european, sporeşte în fiecare zi greutăţile materiale in mijlocul cărora se sbate Comisia europeană a Dunării. Şi in faţa acestei situaţii fără ieşire, înnisipările datorite aluviunilor inevitabile cari se înregistrează în fiecare an, impun Comisiunii obligaţia de a interveni repede pentru ca să împiedece năruirea intr'o clipă a unor sforţări făcute in cursul unui lung şir de ani. Ajutorul din partea guvernelor o (Continuare în pag. 2 a) I1 In piaţa San Lorenzo, în jurul statuei condotierului Ioan de Medicis, lumea se plimbă sgomotoasă şi vocile stridente ale cameloţilor fac o larmă asurzitoare. Aici, lângă vechea biserică San Lorenzo, e Noua Sacristie, construită după planurile lui Michel Angelo, în care se află capo d’operele statuare ce împodobesc mormintele lui Iulian şi Laurenţiu de Medicis. Cel dintâi e un războinic tânăr, care cu o mişcare mândră a capului pare că aprobă supliciul celor ce i-au răpus zilele. La picioarele lui veghiază Ziua şi Noaptea, două viguroase structuri, de trupuri herculane. O nobleţe calmă, plină de re . Drumuri şi popasuri de ION TOTU culegere. O nobleţe care se străduie să ascundă durerile şi înfrângerile suferite îi învăluie. Sunt din rasa titanilor cari au aşezat munte peste munte, pentru a cuceri cerul. Suferinţele ca şi ticăloşia pământenilor îi dor. De aceea Noaptea îşi sprijină atât de trist capul pe mână, dornică de somnul aducător de pace şi uitare. In zilele acelea de lupte, de patimi şi fanatism, când se pregătea rugul dominicanului Savonarola şi când pe scaunul Sf. Petru, trona figura nesăţioasă şi satanică a unui Alexandru Borgia, genialul Buonorotti, simbolizând în această statuă sufletul obosit şi îndurerat al lumii, a pus să se graveze pe soclu: „Dulce îmi e să dorm... Dar mai dulce îmi e să fiu de piatră, atât cât durează restriştea şi durerea omenească. „Să n’aud, să nu văd nimic, îmi este bucuria. „Deci vorbeşte încet!”... Şi cu formidabila ei musculatură, eternizată în piatră, printr’o sforţare supraumană, se sileşte toat’că să înăbuşe imensele regrete ale celor ce vor să fie mai ■ mult decât oameni. Celălalt colos, Ziua, priveşte [încruntat zările cari încep să se lumineze. Ce fără de lege se va făptui iar sub privirea-i încărcată de soare? Al doilea războinic, care e Lorenzo Magnificul, s’ar zice că meditează la bestialul masacru, pe care trupele lui victorioase, l-au săvârșit în nenorocita Volterra. Cu toate că asemenea fapte erau, pe atunci, destul de obicinuite, făcând parte din însăşi viaţa timpurilor acelora frământate, totuşi acest masacru fusese atât de grozav că lumea s-a cutremurat. A fost un singur strigăt de jale şi reprobare, ce l-a urmărit până la patul morţii, pe rafinatul şi îndrăgostitul de frumos, duce al Florenţei, înainte de a-şi da sfârşitul, în minunata vilă Corregi, chemă pe călugărul Savonarola. Dar nu capătă absolvirea cerşită şi cel carefusese supranumit Magnificul duse cu el sfâşietoarea remuşcare a unor inutile cruzimi. Culcaţi pe sarcofagu-i de marmoră, Crepusculul şi Aurora par că dormitează. Dintre pleoapele de piatră, obosite de a fi înfruntat secolele, privirea li se pironeşte în jos, posomorâtă. Pe pereţii de porfir, de jur împrejur, lumina de afară aruncă pete fugitive. Sugestionaţi de cuvintele gravate pe soclul Nopţei, călcăm încet şi în liniştea plină de religiozitate, nimeni nu vorbeşte. Când ne găsim din nou în stradă, un alt grup, numeros, din mijlocul căruia se auzeau strigăte, ne atrage atenţiunea. Desigur, vreun accident, ori o crimă? Emoţionaţi şi cu o oarecare teamă ne apropiem. Dar după cum, adeseaori în viaţă, acolo unde socoţi să găseşti durerea nu descoperi decât ridicolul şi parodia acestui simţământ, tot astfel am fost siliţi să râdem toţi văzând care e adevărul. In sânul unui ceri de curioşi, cu faţa congestionată, cu ochii eşiţi din orbite, cu spume în colţul buzelor vinete, o fiinţă măruntă, cu figura siriescă, gesticula, sărea, se învârtea ca urs posedat de duh rău. Şi toate acestea ca să nu convingă, pe cei de faţă, că ri-ji o cremă de ghete nu întrece în calităţi pe aceia pe care mâinile o întindeau publicului. Era o grozăvie când citea neîncrederea pe faţa cuiva, iar zâmbetele atâtor gură cască îl făceau să sară ca sub arsura unui biciu. Şi acest lucru dura de dimineaţă, iar acum era aproape seară. Mâine el se va repeta şi a(Continuare în ... Noua Sacristie