Viitorul, iunie 1937 (Anul 29, nr. 8816-8838)
1937-06-26 / nr. 8835
Director I N. MAXIM 6 pagini 2 lei ABONAMENTE REDACȚIA şi ADMINISTRATIA In TARA In STREINATATE — BUCUREȘTI — Strada R. Poincaré 17 Trei luni § % • • 150 w || Trei luni • • • • 350 M Institufiuni publice şi particulare Lei 1000 anual Direcția 3.79.69 - Redacția şi Adminis. J Şase luni • « • 300 m | Şase luni • • « 700 m TELEFOANE P. Sâmbătă 26 iunie 1937 pggaaaiiag^ Taxa poțtală plătită în numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poțîelor No. 137.282/926 Măsuri salutare CONTROLUL funcţionarilor publici In numărul nostru de superioară a intereselor eri, am publicat textul i vitale de Stat. decretului-legie prin care, Intr’adevăr, trebue să se modifică art. 51 ditt se destitue brutal şi ur-statutul funcţionarilor. Prin modificarea acestui articol se dă posibilitate — după cum cititorii au putut singuri constata, — miniştrilor, să aplice de îndată, precum şi cea mai gravă din sancţiunile prevăzute în sus zisul articol funcţionarilor gestionari de bani publici sau în a căror atribuţiuni cad: constatarea, impunerea şi controlul banului public. Cu alte cuvinte, se înlătură nenumăratele dificultăţi şi întârzieri fireşti ce le cauzează o procedură prea complicată, prea formalistă, precum şi aglomerarea de procese a instanţelor de judecată. Iată o măsură binevenită, pe care întreaga opinie publică o va primi cu adâncă satisfacţie. Căci în acest domeniu al controlului funcţionarilor mânuitori de bani publici şi al acelor funcţionari a căror activitate priveşte direct banul public, nu poate fi vorba de politicianism şi de demagogie, ci de o înţelegere gem pe orice funcţionar din categoriile mai sus arătate, de pe urma actelor cărora statul păgubeşte enorm. După cum trebue să se facă posibil un control al averilor acestor funcţionari, spre a se vedea în ce măsură îşi pot justifica mulţi dintre ei, averi în disproporţie totală cu salariile pe cari le primeau. Numai astfel se va reuşi a se scoate din administraţie elementele incorecte. Pofta este cel mai bun bucătar, — spune, cu multă dreptate un vechiu dicton. Parafrazându-i vom scrie : Teama este cea mai solidă garanţie. Uscăturile n’au ce căuta în administraţie. Cei dintâi, deci, cari au interesul să se aplice nouile dispoziţii integral, sunt tocmai funcţionarii oneşti, cari, din fericire, reprezintă marea, imensa majoritate a funcţionarilor noştri. Avem convingerea că decretul-lege relativ la controlul funcţionarilor publici va fi rodnic în rezultate. NOTE Bucureştii de ieri şi de az Paludismul în Capitală Ar fi interesant de studiat din punct de vedere ştiinţific, şi pe temeiul statistic, cum au evoluat la noi, în Capitală, bolile şi mai ales frigurile de baltă. O idee aproximativă, — şi nu lipsită de date reale — este că în Bucureşti, domnea paludismul, şi acum cu vreo jumătate de veac înapoi, aproape toată lumea era scuturată de friguri. Imi reamintesc de medicina bătrânilor pe care i-am apucat, şi cari se „curau", cum spun grafii noştri ardeleni, cu vin în care se macela scoarță de chinchină. Nu era casă boerească în care să nu se afle acest vin familial, şi farmaceutic, alături cu ofetul de trandafiri, şi cu untul de sunătoare... Paludismul care cred că bântuia cu furie, era provenit mai întâi din vechea Dâmboviţă, care oricât ar fi avut „apele de dulci" (poeţii sunt fraţi de cruce cu minciuna I) era totuşi murdară, şi curăţită fiind numai prin primitivul sistem al pietrei acre asvârlite în vasul unde apa se păstra. Canalizarea Dâmboviţei, cu malurile ei adânci, a făcut ca şi inundaţiile să înceteze şi ca bălţile şi băltoacele produse de apele ei să nu mai existe. Canalizarea a fost astfel marea lucrare sanitară a vechiului Bucureşti. Alte mari lucrări de asanare, sunt cele începute sub primariatul atâta de activ, şi de nou, al d-lui Al. Donescu, care a scăpat oraşul de mlaştine, de gropile pline cu murdării, dând bucureştenilor avea o centură de lacuri vaste, curate, cuape limpezi, şi cari constitue o adevărată fortificaţie a Bucureştilor contra bolilor. A avea la marginea oraşului, o serie de vaste rezervorii de apă curată, cari se prelungesc din Buftea până dincolo de Văcăreşti, şi vor lega Capitala de Dunăre, este a avea realizat un plan atât de măreţ, încât dacă s'ar fi formulat numai, acum câţiva ani îndărăt, ar fi întâlnit surâsul de neîncredere, ce totdeauna e gata să se schiţeze pe feţele celor ce n'au curajul faptelor bune şi mari. Azi Capitala este înconjurată de ape limpezi, şi de aceea bolile ce pândeau pe bucureşteni, vor fi mult scăzute, în primul rând frigurile de baltă, cari nu pot să fie acolo unde nu e ....baltă ! Aceste transformări ale oraşului nostru, arată şi altceva şi anume că în mâna celor ce conduc, o ţară sau un oraş, stă şi delicata problemă a însănătoşirei şi a scăderei mortalităţei. E un rol social care înalţă pe cei ce ştiu să-l exercite cu folos, până la rangul marilor salvatori de vieţi omeneşti / PETRONIUS sănătatea mitil. Amintind cuvintele Suveraniţă de profesori şi faţă de cei mai lui, care, la Cetatea-Albă, a accentuat necesitatea sănătăţii morale pe lângă „sănătatea trupească“, — d-l N. Iorga scrie în „Neamul Românesc“ : — „Da, „sănătate morală". „Aceasta nu e numai un cuvânt, ci un imperativ categoric, înaintea căruia toţi se cuvine să ne închinăm şi pentru care toţi trebuie să muncim. „Şi, nu e greu să se vadă — de ar fi aşa de uşoară şi fapta ! — prin ce se poate recăpăta — da, în vârstă. Alţii cultivă senzaţionalul în toate domeniile, făcând eroi din asasini, justificând crimele, politice sau pasionale şi chiar cele ordinare. Alţii în sfârşit glorifică în literatură, cele mai abjecte patimi. Ce poate eşi din victimele unor asemenea „educatori“ ? Oameni gata oricând să-şi facă „dreptate“ cu cuţitul şi revolverul, gata să pună mâna până la cot în casele de fier ale statului, din nenorocire recăpăta ! — şi în- j orice, căci nau nimic 1 î în ^ . . w - V.. r ..... rlo nî ovrl 11 f npmonrl nîmin diont tăia această „sănătate morală". „Printr'o viaţă de familie, care trebuie să vie la vechiul ei sens, peste toate necredinfile dintre soţi şi peste toate neascultările de părinţi ale copiilor. „Printr'o şcoală care să nu fie nici sălaşul unei bucherii stupide nici arena unor exerciţii fizice duse până la idiofire. „Printr'o viaţă publică în care Consiliile comunale să nu treacă la închisoare şi casierii să declare că-şi recunosc dreptul de a-şi complecta lefile prea mici cu milioane din munca ţării. „Şi, în primul rând, printr-o literatură însufleţită de cele mai nobile idei şi de cele mai curate sentimente". Cuvintele înţelepte ale Suveranului şi comentariul plin de atât patriotism al d-lui N. Iorga, dovedesc îngrijorarea pentru o situaţie care trebue să înceteze. Sănătatea morală a ţării este minată de o mână de oameni. Unii dintre aceşti mari vinovaţi, întronează cultul violenţei, al călcărei legilor, al indisciplinei şi dispreţului faţă de părinţi, face pierdut, neavând nimic sfânt. De aceia, mai întâi să ne îngrijim de sănătatea morală, a celor tineri şi a celor bătrâni, cari au căzut în atât de grave greşeli. O nouă educaţie trebue făcută şi, dacă nu se poate cu pilda şi vorba bună, legea cu sancţiunile ei trebue să curme desfrâul. Altfel el ameninţă să contamineze straturile largi ale poporului. Destul am fost îngăduitori, începând cu justiţia populară a juraţilor, toţi am fost conduşi de îngăduinţă şi iertare. Rezultatele s-au văzut: iertarea a fost luată drept slăbiciune, îngăduinţa drept aprobare. E momentul să reacţionăm pentru a pune frâu acestei situaţii care merge agravându-se. Trebue să curmăm această psihoză ce duce la o adevărată nebunie colectivă, favorizată şi stimulată de o presă în căutarea senzaţionalului ce-l serveşte zilnic pe preţ de un leu, tuturor celor cari abia ştiu să silabisească. " I O ŢARA DE ORDINE şi prosperitate Relaţiile între Olanda şi România de V. G. BĂRCĂ Una dintre ţările europene care n’a avut de suportat într’o mare măsură consecinţele crizei economice şi nici influenţele primejdioase ale concepţiilor extrefericirea de a f miste de dreapta sau de stânga, este Olanda. Un popor care şi-a câştigat drepturile la existenţă în luptă cu forţele uriaşe ale naturii, găseşte întotdeauna şi mijloacele cele mai fericite de a eşi din dificultăţi de orce natură. Pentru ca să se vadă puternicul spirit de organizare e destul să se arate că o ţară cu o populaţie de circa şapte milioane de locuitori, administrează colonii cu populaţii de circa şaptezeci milioane locuitori. Coloniile stăpânite de Olanda sunt de 30—40 ori mai mari ca teritoriu, decât teritoriul olandez european. In ceea ce priveşte puternicia economică, e necesar să se arate că un însemnat procent de participaţiuni şi finanţări de întreprinderi din întreaga lume aparţine finanţei olandeze. Deasemeni o mare parte din comerţul internaţional este deţinut de iniţiativa economică din această ţară. * Olanda nu cunoaşte Vrăşmăşi’a luptelor politice duse până la exagerare. Sistemul de guvernare are aspecte specifice, ce sunt demne de reţinut. Astfel, regimul parlamentar este în vigoare şi el este emanaţia voinţei manifestate de masele cetăţeneşti. Spre deosebire de alte ţări cu regim parlamentar, guvernul actual olandez nu e însă o emanaţie a parlamentului. Primul ministru are libertatea de aşi alege colaboratorii dintre specialişti sau dintre personalităţile cu o mare ascendenţă în opinia publică. Guvernul astfel format colaborează cu parlamentul fiindcă majorităţile parlamentare nu se formează atât după opiniuni politice, ci după importanţa pe care le reprezintă pentru ţară problemele aduse de guvern în desbaterile parlamentului. Datorită unui astfel de sistem de conducere Olanda a străbătut fără zguduiri criza economică. Ultima devalorizare a florinului, care lăsase impresia în lume că viaţa economică olandeză este în pragul unei prăbuşiri, a demonstrat contrariu prin încrederea nelimitată în moneda şi economia naţională olandeză. Florinul nu numai că nu e în scădere ci în continuă creştere. Viaţa economică marchează o ascensiune impresionantă, iar dovada cea mai concludentă o face exportul diferitelor produse care în luna Mai 1937 a fost cu 70 la sută mai mare decât în luna Mai 1936. Deasemeni numărul şomeurilor a scăzut de la devalorizare şi până azi cu una sută mii. * Situația României în raporturile cu Olanda este dintre cele mai bune, datorită pe deoparte intenselor relaţii de comerţ, iar pe de altă parte, propagandei pe care o face intereselor româneşti reprezentantul ţarei noastre la Haga, d. minsitru V. V. Pella. După încheierea convenţiei de clearing din 1936 relaţiile economice cu Olanda s-au înbunătăţit, iar balanţa noastră comercială este favorabilă nouă. Exportul românesc întrece cu mult importul de produse olandeze în România. Cercurile economice şi financiare olandeze dau o deosebită importanţă relaţiilor actuale şi de viitor în domeniul economic între România şi Olanda. Această situaţie se datoreşte în mare parte şi activităţii neobosite a d-lui V. V. Pella, ministrul României la Haga cunoscut dealtfel în această ţară încă din 1926 de când a început să ţină prelegeri la Academia de Drept Internaţional. In vremea din urmă d-sa a fost invitat de toate universităţile olandeze să ţină conferinţe despre România. * Am redat câteva informaţii sumare dintr-o ţară de ordine şi prosperitate. Desigur că, comentarea lor nu şi-ar avea nici un sens atâta timp cât Olanda rămâne una dintre ţările care apără aşezările de pace şi ordine din Europa. Haga, 19 iunie. ERI LA A. N. E. F. M. S. Regele Carol al ll-lea și Marele Voevod Mihai în tribuna regală, pri° mind defilarea celor 5000 sportivi IN PAGINA 6 CONSILIUL DE MINIŞTRI DE AZI ALEGERILE DE LA BAROU DECLARAŢIILE D-LUI V. P. SASSU, MINISTRUL JUSTIŢIEI Măsuri urgente se impun. ECOURI n cursul unui „Symposion“ de chimie ţinut de curând la New- York, doctorul Harold C. Urey de la Universitatea din Columbia, premiat cu premiul Nobel pentru chimie, a anunţat că, în curs de 13 zile a obţinut o massă de apă, evaluată la 300 gr, conţinând o foarte puternică proporţie de oxigen greu. Societatea artiştilor francezi şi Societatea naţională de arte frumoase din Franţa, au organizat un concurs al eleganţei, concurs ce va avea ca program : „Cele mai de seamă artiste, în cele mai frumoase rochii“. 11 Reuniunile culturale şi cu caracter naţional din iniţiativa vrednicilor slujitori ai altarelor vor sărbători aşa după cum se cuvine 15 ani de când d. Mihail Berceanu, ministru subsecretar de stat la departamentul de industrie şi comerţ, pe atunci prim ajutor de primar, a pornit ofensiva pentru întemeierea ateneelor populare din capitală. La această cinstire a muncii, perseverenţei şi priceperei omului de creaţiune şi de realizări, au aderat profesorii învăţământului de toate gradele, liberii profesionişti, avocaţi, medici şi ziarişti români, precum şi cercurile muncitorilor din fabrici, uzine şi ateliere. Această manifestaţiune, isvorâtă din adâncă convingere şi conştiinţă, este încă o dovadă că cetăţenii tuturor claselor sociale nu pot uita pe tânărul de 35 de ani, care după terminarea studiilor în străinătate a revenit în ţară cu dorul de a contribui cu lumina minţii sale la ridicarea culturală a poporului român. Activitatea culturală a d-lui Berceanu D. Mihail Berceanu, chemat la o catedră universitară din ţară, nu s-a mulţumit numai să predice înaltele învăţăminte pentru pregătirea şi educaţia studenţilor săi, ci menit să fie îndrumător şi conducător al treburilor publice, după un program bine studiat, a procedat metodic la organizarea mişcării culturale, care a folosit mai târziu tineretului şi înaltelor comandamente cetăţeneşti. Pentru desăvârşirea programului său de lucru, profesorul universitar a făcut apel la toate energiile creiatoare, la toţi bunii români şi astfel, prin rodnică colaborare a înfiinţat pe lângă municipiul capitalei şi o secţiune a mişcării culturale, care astăzi, după 15 ani este un îndreptar, un far luminos de orientare şi de culturalizare a masselor populare. Programul cultural al primului ajutor de primar de atunci, a fost îmbrăţişat cu mult entusiasm şi inimă românească de către toţi cărturarii, fiindcă d. Mihail Berceanu în apelul său, spunea că odată cu întregirea patrimoniului nostru naţional, duşmanii declaraţi ai neamului românesc, profitorii vremurilor şi împrejurărilor, oameni fără conştiinţă, fără cultură, lipsiţi de ideal şi mai ales fără dragoste de pământul străbun, întreţinuţii şi stipendiaţii agenţiilor de speculare a sentimentului public, prin uneltiri criminale, încearcă prin toate mijloacele să întreţină un curent dăunător nu numai prestigiului ţării, dar însăşi aşezământului statului nostru naţional. Din această pricină, biserica noastră care ne-a menţinut dealungul veacurilor credinţa, limba şi naţionalitatea, precum şi şcoala, altar de lumină şi de educaţiune naţională sunt ameninţate în existenţa lor de rătăciţii şi desrădăcinaţii neamului românesc. „Faţă de această odioasă tentativă a inconştienţilor puşi în slujba anarhiei, noi să opunem resistenţă şi hotărâre, ca să nu profanăm virtuţiile, şi eroismul legendar al bravului ostaş român, care neprecupeţind sentimentul naţional, a luptat şi căzut pe toate fronturile pentru apărarea neştirbită a graniţelor şi împlinirea visului de unitate a tuturor fraţilor din toate provinciile robite“. Glasul cărturarului, crescut şi educat la lumina celui mai curat patriotism, a străbătut pretutindeni şi în toate cercurile intelectuale şi muncitoreşti, fiindcă numai aşa se explică faptul că de la 1922 şi până la 1926, nu mai puţin de 4 ani de muncă, prin întruniri publice, prin conferinţe instructive, ţinute de preoţi, învăţători, profesori şi ziarişti români, în toate sectoarele din raza municipiului capitalei, d. Mihail Berceanu a isbutit să înfiinţeze peste 56 de atenee populare, care constitue mândria intelectualităţii româneşti din capitala ţării. Ateneele populam Sub acoperământul acestor aşezăminte de propagandă şi cultură naţională, s’au adunat rând pe rând toţi credincioşii neamului şi mai ales toţi muncitorii cu dragoste sfântă de ţară, cari înţelegând primejdia vremurilor noui, prin acţiunea lor patriotică au sprijinit opera culturală a cărturarului şi patriotului român. Ateneele populare, înfiinţate de profesorul Mihail Berceanu trăesc şi astăzi şi ele servesc în mare măsură culturalizării masselor populare. O pagină de frumoasă ţinută morală şi de educaţiune a poporului a scris-o tot d. Mihail Berceanu, care sprijinit de intelectualii capitalei, a înfiinţat în cele patru sectoare 26 de cercuri muncitoreşti, cari la rândul lor au pus resistenţă curentelor nesănătoase şi potrivnice aşezământului statului nostru naţional. Cercurile muncitoreşti, după ce au combătut curentul sectanţilor, a desrădăcinaţilor neamului românesc, cari nesocoteau existenţa bisericii şi a ortodoxismului, au pus bazele diferitelor bănci populare pentru ajutor în caz de boală, de moarte şi pentru construcţiuni de case, de ateliere şi astfel au luat fiinţă „Banca Caracaşului“ din cartierul Grand, societatea de ajutor reciproc „Mântuirea“ din sectorul III de albastru, „Reuniunea Funcţionarilor şi Muncitorilor“ din sectorul II de negru şi „Avântul“, bancă pentru economia gospodarului din sectorul I de galben. Timp de zece ani, aceste instituţiuni bancare, sprijinite şi iniţiate de Mihail Berceanu, s’au desvoltat dând strălucite rezultate şi nu cu puţină mândrie subliniem faptul, că ele trăesc şi astăzi, folosind în mare măsură cetăţenilor tuturor claselor sociale şi astfel ele se află pe drumul bun al marilor realizări. Ateneele şi băncile populare, înfiinţate acum 15 ani, reunite astăzi vor sărbători aşa după cum se cuvine pe omul care şi-a închinat cei mai frumoşi ani din tinereţea sa înaltelor comandamente ale ţării şi neamului românesc. Iată pentru ce noi, cari am urmărit această activitate, găsim de datoria noastră să fim alături de toţi acei cari cinstesc astăzi opera constructivă realizată pentru buna organizare a gospodăriei cetăţeneşti, care poate servi drept strălucit exemplu şi viitorimei. ST. VLADESCU O aniversare AŞEZAMINTELE culturale din Capitală Opara realizată de d. Mihail Berceanu,subsecretar de stat la depar* BmîăOJIftWMByAfMaroiHaWUlMlWIHWWilWM—1^—B—BMB—IMMgU lamentul industriei şi comerţului. D. MIHAIL BERCEANU Subsecretar de Stat