Viitorul, iunie 1937 (Anul 29, nr. 8816-8838)

1937-06-26 / nr. 8835

Director I N. MAXIM 6 pagini 2 lei ABONAMENTE REDACȚIA şi ADMINISTRATIA In TARA In STREINATATE — BUCUREȘTI — Strada R. Poincaré 17 Trei luni § % • • 150 w || Trei luni • • • • 350 M­­ Institufiuni publice şi particulare Lei 1000 anual Direcția 3.79.69 - Redacția şi Adminis. J Şase luni • « • 300 m | Şase luni • • « 700 m TELEFOANE P. Sâmbătă 26 iunie 1937 pggaaaiiag^ Taxa poțtală plătită în numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poțîelor No. 137.282/926 Măsuri salutare CONTROLUL funcţionarilor publici In numărul nostru de­ superioară a intereselor eri, am publicat textul i vitale de Stat. decretului-legie prin care, Intr’adevăr, trebue să se modifică art. 51 ditt­ se destitue brutal şi ur-statutul funcţionarilor. Prin modificarea aces­tui articol se dă posibilita­te — după cum cititorii au putut singuri constata, — miniştrilor, să aplice de îndată, precum şi cea mai gravă din sancţiunile pre­văzute în sus zisul arti­col funcţionarilor gestio­nari de bani publici sau în a căror atribuţiuni cad: constatarea, impu­nerea şi controlul banu­lui public. Cu alte cuvinte, se înlă­tură nenumăratele difi­cultăţi şi întârzieri fireşti ce le cauzează o proce­dură prea complicată, prea formalistă, precum şi aglomerarea de proce­se a instanţelor de jude­cată. Iată o măsură bineve­nită, pe care întreaga o­­pinie publică o va primi cu adâncă satisfacţie. Căci în acest domeniu al controlului funcţionari­lor mânuitori de bani pu­blici şi al acelor funcţio­nari a căror activitate priveşte direct banul pu­blic, nu poate fi vorba de politicianism şi de dema­gogie, ci de o înţelegere gem­ pe orice funcţionar din categoriile mai sus a­­rătate, de pe urma acte­lor cărora statul păgu­beşte enorm. După cum trebue să se facă posibil un control al averilor a­­cestor funcţionari, spre a se vedea în ce măsură îşi pot justifica mulţi dintre ei, averi în disproporţie totală cu salariile pe cari le primeau. Numai astfel se va reu­şi a se scoate din admi­nistraţie elementele inco­recte. Pofta este cel mai bun bucătar, — spune, cu mul­tă dreptate un vechiu dic­ton. Parafrazându-i vom scrie : Teama este cea mai solidă garanţie. Uscăturile n’au ce căuta în administraţie. Cei din­tâi, deci, cari au interesul să se aplice nouile dispo­ziţii integral, sunt tocmai funcţionarii oneşti, cari, din fericire, reprezintă marea, imensa majorita­te a funcţionarilor noştri. Avem convingerea că decretul-lege relativ la controlul funcţionarilor p­ublici va fi rodnic în re­zultate. NOTE Bucureştii de ieri şi de az Paludismul în Capitală Ar fi interesant de studiat din punct de vedere ştiinţific, şi pe te­meiul statistic, cum au evoluat la noi, în Capitală, bolile şi mai ales frigu­rile de baltă. O idee aproximativă, — şi nu lipsită de date reale — este că în Bucureşti, domnea paludis­­mul, şi acum cu vre­o jumătate de veac înapoi, aproape toată lumea era scuturată de friguri. Imi reamin­tesc de medicina bătrânilor pe care i-am apucat, şi cari se „curau", cum spun grafii noştri ardeleni, cu vin în care se macela scoarță de chin­­chină. Nu era casă boerească în care să nu se afle acest vin familial, şi farmaceutic, alături cu ofetul de tran­dafiri, şi cu untul de sunătoare... Paludismul care cred că bântuia cu furie, era provenit mai întâi din vechea Dâmboviţă, care oricât ar fi avut „apele de dulci" (poeţii sunt fraţi de cruce cu minciuna I) era to­tuşi murdară, şi curăţită fiind numai prin primitivul sistem al pietrei acre asvârlite în vasul unde apa se pă­stra. Canalizarea Dâmboviţei, cu malu­rile ei adânci, a făcut ca şi inunda­ţiile să înceteze şi ca bălţile şi băl­toacele produse de apele ei să nu mai existe. Canalizarea a fost astfel marea lu­crare sanitară a vechiului Bucureşti. Alte mari lucrări de asanare, sunt cele începute sub primariatul atâta de activ, şi de nou, al d-lui Al. Do­­nescu, care a scăpat oraşul de mlaş­­tine, de gropile pline cu murdării, dând bucureştenilor avea o centură de lacuri vaste, cu­rate, cu­ape limpezi, şi cari consti­­tue o adevărată fortificaţie a Bucu­reştilor contra bolilor. A avea la marginea oraşului, o serie de vaste rezervorii de apă cu­rată, cari se prelungesc din Buftea până dincolo de Văcăreşti, şi vor lega Capitala de Du­năre, este a avea realizat un plan atât de măreţ, în­cât dacă s'ar fi formulat numai, a­­cum câţi­va ani îndărăt, ar fi întâlnit surâsul de neîncredere, ce totdeauna e gata să se schiţeze pe feţele ce­lor ce n'au curajul faptelor bune şi mari. Azi Capitala este înconjurată de ape limpezi, şi de aceea bolile ce pândeau pe bucureşteni, vor fi mult scăzute, în primul rând frigu­rile de baltă, cari nu pot să fie a­­colo unde nu e ....baltă ! Aceste transformări ale oraşului nostru, arată şi altceva şi anume că în mâna celor ce conduc, o ţară sau un oraş, stă şi delicata problemă a însănătoşirei şi­ a scăderei mortali­­tăţei. E un rol social care înalţă pe cei ce ştiu să-l exercite cu folos, până la rangul marilor salvatori de vieţi omeneşti / PETRONIUS sănătatea mitil. Amintind cuvintele Suverani­­ţă de profesori şi faţă de cei mai lui, care, la Cetatea-Albă, a ac­centuat necesitatea sănătăţii mo­rale pe lângă „sănătatea tru­pească“, — d-l N. Iorga scrie în „Neamul Românesc“ : — „Da, „sănătate morală". „Aceasta nu e numai un cuvânt, ci un imperativ categoric, înaintea căruia toţi se cuvine să ne închi­năm şi pentru care toţi trebuie să muncim. „Şi, nu e greu să se vadă — de ar fi aşa de uşoară şi fapta ! — prin ce se poate recăpăta — da, în vârstă. Alţii cultivă senzaţionalul în toate domeniile, făcând eroi din asasini, justificând crimele, poli­tice sau pasionale şi chiar cele ordinare. Alţii în sfârşit glorifică în lite­ratură, cele mai abjecte patimi. Ce poate eşi din victimele u­­nor asemenea „educatori“ ? Oameni gata oricând să-şi facă „dreptate“ cu cuţitul şi revolve­rul, gata să pună mâna până la cot în casele de fier ale statului, din nenorocire recăpăta ! — şi în- j orice, căci nau nimic 1 î în ^ . . w - V.. r ..... rlo nî ovrl 11 f npm­onrl nîmin diont tăia această „sănătate morală". „Printr'o viaţă de familie, care trebuie să vie la vechiul ei sens, peste toate necredinfile dintre soţi şi peste toate neascultările de pă­rinţi ale copiilor. „Printr'o şcoală care să nu fie nici sălaşul unei bucherii stupide nici arena unor exerciţii fizice duse până la idiofire. „Printr'o viaţă publică în care Consiliile comunale să nu treacă la închisoare şi casierii să declare că-şi recunosc dreptul de a-şi com­plecta lefile prea mici cu milioane din munca ţării. „Şi, în primul rând, printr-o li­teratură însufleţită de cele mai no­bile idei şi de cele mai curate sentimente". Cuvintele înţelepte ale Suve­ranului şi comentariul plin de atât patriotism al d-lui N. Iorga,­­ dovedesc îngrijorarea pentru o situaţie care trebue să înceteze. Sănătatea morală a ţării este minată de o mână de oameni. Unii dintre aceşti mari vino­vaţi, întronează cultul violenţei, al călcărei legilor, al indisciplinei şi dispreţului faţă de părinţi, fa­ce pierdut, neavând nimic sfânt. De aceia, mai întâi să ne îngri­jim de sănătatea morală, a celor tineri şi a celor bătrâni, cari au căzut în atât de grave greşeli. O nouă educaţie trebue făcută şi, dacă nu se poate cu pilda şi vor­ba bună,­­ legea cu sancţiunile ei trebue să curme desfrâul. Altfel el ameninţă să contami­neze straturile largi ale poporu­lui. Destul am fost îngăduitori, în­cepând cu justiţia populară a ju­raţilor, toţi am fost conduşi de îngăduinţă şi iertare. Rezultatele s-au văzut: ierta­rea a fost luată drept slăbiciune, îngăduinţa drept aprobare. E momentul să reacţionăm pen­tru a pune frâu acestei situaţii care merge agravându-se. Trebue să curmăm această psi­hoză ce duce la o adevărată ne­bunie colectivă, favorizată şi sti­mulată de o presă în căutarea senzaţionalului ce-l serveşte zil­nic pe preţ de un leu, tuturor celor cari abia ştiu să silabisea­scă. " I O ŢARA DE ORDINE şi prosperitate Relaţiile între Olanda şi România de V. G. BĂRCĂ Una dintre ţările europene ca­re n’a avut de suportat într’o mare măsură consecinţele crizei economice şi nici influenţele pri­mejdioase ale concepţiilor extre­­fericirea de­ a­ f miste de dreapta sau de stânga, este Olanda. Un popor care şi-a câştigat drepturile la existenţă în luptă cu forţele uriaşe ale naturii, gă­seşte întotdeauna şi mijloacele cele mai fericite de a eşi din di­ficultăţi de orce natură. Pentru ca să se vadă puternicul spirit de organizare e destul să se arate că o ţară cu o populaţie de circa şapte milioane de locuitori, ad­ministrează colonii cu populaţii de circa şaptezeci milioane locui­tori. Coloniile stăpânite de Olan­da sunt de 30—40 ori mai mari ca teritoriu, de­cât teritoriul o­­landez european. In ceea ce priveşte puternicia economică, e necesar să se arate că un însemnat procent de parti­­cipaţiuni şi finanţări de între­prinderi din întreaga lume apar­ţine finanţei olandeze. Deasemeni o mare parte din comerţul inter­naţional este deţinut de iniţiati­va economică din această ţară. * Olanda nu cunoaşte Vrăşmăşi’a luptelor politice duse până la e­­xagerare. Sistemul de guvernare are as­pecte specifice, ce sunt demne de reţinut. Astfel, regimul parla­mentar este în vigoare şi el este emanaţia voinţei manifestate de masele cetăţeneşti. Spre deosebi­re de alte ţări cu regim parla­mentar, guvernul actual olandez nu e însă o emanaţie a parla­mentului. Primul ministru are libertatea de aşi alege colabora­torii dintre specialişti sau dintre personalităţile cu o mare as­cendenţă în opinia publică. Gu­vernul astfel format colaborează cu parlamentul fiindcă majori­tăţile parlamentare nu se for­mează atât după opiniuni politi­ce, ci după importanţa pe care le reprezintă pentru ţară proble­mele aduse de guvern în desba­­terile parlamentului. Datorită u­­nui astfel de sistem de conducere Olanda a străbătut fără zguduiri criza economică. Ultima devalorizare a florinu­lui, care lăsase impresia în lu­me că viaţa economică olandeză este în pragul unei prăbuşiri, a demonstrat contrariu prin încre­derea nelimitată în moneda şi e­­conomia naţională olandeză. Florinul nu numai că nu e în scădere ci în continuă creştere. Viaţa economică marchează o ascensiune impresionantă, iar do­vada cea mai concludentă o face exportul diferitelor produse care în luna Mai 1937 a fost cu 70 la sută mai mare decât în luna Mai 1936. Deasemeni numărul şomeuri­­lor a scăzut de la devalorizare şi până azi cu una sută mii. * Situația României în raportu­rile cu Olanda este dintre cele mai bune, datorită pe deoparte intenselor relaţii de comerţ, iar pe de altă parte, propagandei pe care o face intereselor româneşti reprezentantul ţarei noastre la Haga, d. minsitru V. V. Pella. După încheierea convenţiei de clearing din 1936 relaţiile eco­nomice cu Olanda s-au înbună­­tăţit, iar balanţa noastră comer­cială este favorabilă nouă. Ex­portul românesc întrece cu mult importul de produse olandeze în România. Cercurile economice şi financiare olandeze dau o deose­bită importanţă relaţiilor actua­le şi de viitor în domeniul eco­nomic între România şi Olanda. Această situaţie se datoreşte în mare parte şi activităţii neo­bosite a d-lui V. V. Pella, minis­trul României la Haga cunoscut dealtfel în această ţară încă din 1926 de când a început să ţină prelegeri la Academia de Drept Internaţional. In vremea din urmă d-sa a fost invitat de toate universită­ţile olandeze să ţină conferinţe despre România. * Am redat câteva informaţii su­mare dintr-o ţară de ordine şi prosperitate. Desigur că, comentarea lor nu şi-ar avea nici un sens atâta timp cât Olanda rămâne una dintre ţările care apără aşezările de pa­ce şi ordine din Europa. Haga, 19 iunie. ERI LA A. N. E. F. M. S. Regele Carol al ll-lea și Marele Voevod Mihai în tribuna regală, pri° mind defilarea celor 5000 sportivi IN PAGINA 6 CONSILIUL DE MINIŞTRI DE AZI ALEGERILE DE LA BAROU DECLARAŢIILE D-LUI V. P. SASSU, MINISTRUL JUSTIŢIEI Măsuri urgente se impun. ECOURI­ n cursul­­ unui „Symposion“ de chimie ţinut de curând la New- York, doctorul Harold C. Urey de la Universitatea din Columbia, pre­miat cu p­remiul Nobel pentru chimie, a anunţat că, în curs de 13 zile a ob­ţinut o massă de apă, evaluată la 300 gr, conţinând o foarte puternică proporţie de oxigen greu. S­ocietatea artiştilor francezi şi So­cietatea naţională de arte fru­moase din Franţa, au organizat un concurs al eleganţei, concurs ce va­­ avea ca program : „Cele mai de seamă artiste, în cele mai frumoase rochii“. 11 Reuniunile culturale şi cu caracter naţional din iniţiativa vrednicilor slujitori ai altarelor vor sărbători aşa după cum se cuvine 15 ani de când d. Mihail Berceanu, ministru subse­cretar de stat la departamentul de industrie şi comerţ, pe atunci prim ajutor de primar, a pornit ofensiva pentru întemeierea ateneelor popu­lare din capitală. La această cinstire a muncii, perse­verenţei şi priceperei omului de crea­­ţiune şi de realizări, au aderat pro­fesorii învăţământului de toate gra­dele, liberii profesionişti, avocaţi, me­dici şi ziarişti români, precum şi cer­curile muncitorilor din fabrici, uzine şi ateliere. Această manifestaţiune, isvorâtă din adâncă convingere şi conştiinţă, este încă o dovadă că cetăţenii tutu­ror claselor sociale nu pot uita pe tâ­nărul de 35 de ani, care după termi­narea studiilor în străinătate a re­venit în ţară cu dorul de a contribui cu lumina minţii sale la ridicarea cul­turală a poporului român. Activitatea culturală a d-lui Berceanu D. Mihail Berceanu, chemat la o catedră universitară din ţară, nu s-a mulţumit numai să predice înaltele învăţăminte pentru pregătirea şi e­­ducaţia studenţilor săi, ci menit să fie îndrumător şi conducător al tre­burilor publice, după un program bine studiat, a procedat metodic la organizarea mişcării culturale, care a folosit mai târziu tineretului şi înaltelor comandamente cetăţeneşti. Pentru desăvârşirea programului său de lucru, profesorul universitar a făcut apel la toate energiile creia­­toare, la toţi bunii români şi astfel, prin rodnică colaborare a înfiinţat pe lângă municipiul capitalei şi o sec­ţiune a mişcării culturale, care astăzi, după 15 ani este un îndreptar, un far luminos de orientare şi de culturali­zare a masselor populare. Programul cultural al primului a­­jutor de primar de atunci, a fost îm­brăţişat cu mult entusiasm şi inimă românească de către toţi cărturarii, fiindcă d. Mihail Berceanu în apelul său, spunea că odată cu întregirea patrimoniului nostru naţional, duş­manii declaraţi ai neamului româ­nesc, profitorii vremurilor şi împre­jurărilor, oameni fără conştiinţă, fără cultură, lipsiţi de ideal şi mai ales fără dragoste de pământul străbun, întreţinuţii şi stipendiaţii agenţiilor de speculare a sentimentului public, prin uneltiri criminale, încearcă prin toate mijloacele să întreţină un curent dăunător nu numai prestigiului ţării, dar însăşi aşezământului statului nos­tru naţional. Din această pricină, biserica noas­tră care ne-a menţinut dealungul veacurilor credinţa, limba şi naţiona­litatea, precum şi şcoala, altar de lu­mină şi de educaţiune naţională sunt ameninţate în existenţa lor de rătă­ciţii şi desrădăcinaţii neamului româ­nesc. „Faţă de această odioasă tentativă a inconştienţilor puşi în slujba anar­hiei, noi să opunem resistenţă şi ho­tărâre, ca să nu profanăm virtuţiile, şi eroismul legendar al bravului os­taş român, care neprecupeţind senti­mentul naţional, a luptat şi căzut pe toate fronturile pentru apărarea ne­ştirbită a graniţelor şi împlinirea vi­sului de unitate a tuturor fraţilor din toate provinciile robite“. Glasul cărturarului, crescut şi edu­cat la lumina celui mai curat patrio­tism, a străbătut pretutindeni şi în toate cercurile intelectuale şi munci­toreşti, fiindcă numai aşa se explică faptul că de la 1922 şi până la 1926, nu mai puţin de 4 ani de m­uncă, prin întruniri publice, prin conferinţe in­structive, ţinute de preoţi, învăţători, profesori şi ziarişti români, în toate sectoarele din raza municipiului ca­pitalei, d. Mihail Ber­ceanu a isbutit să înfiinţeze peste 56 de atenee po­pulare, care constitue mândria intelec­tualităţii româneşti din capitala ţării. Ateneele populam Sub acoperământul acestor aşeză­minte de propagandă şi cultură na­­ţională, s’au adunat rând pe rând toţi credincioşii neamului şi mai ales toţi muncitorii cu dragoste sfântă de ţară, cari înţelegând primejdia vre­murilor noui, prin acţiunea lor pa­triotică au sprijinit opera culturală a cărturarului şi patriotului român. Ateneele populare, înfiinţate de profesorul Mihail Berceanu trăesc şi astăzi şi ele servesc în mare măsură culturalizării masselor populare. O pagină de frumoasă ţinută mo­rală şi de educaţiune a poporului a scris-o tot d. Mihail Berceanu, care sprijinit de intelectualii capitalei, a înfiinţat în cele patru sectoare 26 de cercuri muncitoreşti, cari la rândul lor au pus resistenţă curentelor nesă­nătoase şi potrivnice aşezământului statului nostru naţional. Cercurile muncitoreşti, după ce au combătut curentul sectanţilor, a des­­rădăcinaţilor neamului românesc, cari nesocoteau existenţa bisericii şi a ortodoxismului, au pus bazele dife­ritelor bănci populare pentru ajutor în caz de boală, de moarte şi pentru construcţiuni de case, de ateliere şi astfel au luat fiinţă „Banca Caraca­­şului“ din cartierul Grand, societatea de ajutor reciproc „Mântuirea“ din sectorul III de albastru, „Reuniunea Funcţionarilor şi Muncitorilor“ din sectorul II de negru şi „Avântul“, bancă pentru economia gospodarului din sectorul I de galben. Timp de zece ani, aceste institu­­ţiuni bancare, sprijinite şi iniţiate de­­ Mihail Berceanu, s’au desvoltat dând strălucite rezultate şi nu cu pu­ţină mândrie subliniem faptul, că ele trăesc şi astăzi, folosind în mare mă­sură cetăţenilor tuturor claselor so­ciale şi astfel ele se află pe drumul bun al marilor realizări. Ateneele şi băncile populare, înfiin­ţate acum 15 ani, reunite astăzi vor sărbători aşa după cum se cuvine pe omul care şi-a închinat cei mai fru­moşi ani din tinereţea sa înaltelor co­mandamente ale ţării şi neamului ro­mânesc. Iată pentru ce noi, cari am urmă­rit această activitate, găsim de dato­ria noastră să fim alături de toţi acei cari cinstesc astăzi opera construc­tivă realizată pentru buna organizare a gospodăriei cetăţeneşti, care poate servi drept strălucit exemplu şi vii­­torimei. ST. VLADESCU O aniversare AŞEZAMINTELE culturale din Capitală Opara realizată de d. Mihail Ber­ceanu,subsecretar de stat la depar* BmîăOJIftWMByAfMaroiHaWUlMlWI­HWWilWM—1^—B—BMB—IMMgU lamentul industriei şi comerţului. D. MIHAIL BERCEANU Subsecretar de Stat

Next