Viitorul, ianuarie 1938 (Anul 30, nr. 9000-9018)

1938-01-09 / nr. 9000

Director: N. MAXIM T ANUL XXX No. 9000 4 pagini 2 lei ABONAMENTE REDACŢIA sl ADMINISTRATIA 1 la TARA In STREINATATE — BUCURESTI — Oi a . . . • • sco Lei Strada R. Poincaré lf Şase luni i « . 300 m Şase luni • • . TOO m TELEFOANE Trai luni .... 150 „ Trei luni . • • . 350 m Direcţia S.79.6S — Redacţia şi Adminîs. P. Duminică 9 ianuarie 1938 Taxa potfatt pfSflfS în numerar, conform aprobări Dir. G-rali a Poștelor Ho. 137.282/926 NOTE ■■■■■■■■■■■■■■es O limbă păsărească Pentru că de câtva timp s'a pus în circulafie nota de purificare a limbei noastre, şi nevoia de-a o apăra de ceea ce îi poate altera fondul etnic şi eleganţa ei proprie,socotim că este nemerit a atrage încă odată aminte celor ce au în grija lor presentarea decentă a representațiilor de cinema, asupra ororilor de limbă întrebuințate pe ecran. Traducerile de pe film sunt cu adevărat vrednice de a provoca râsul, oricât de întunecată ar fi drama ce „rulează". Exemplele sunt inutile, căci oricine merge la cinematograf — și tine nu ? — le-a putut înregistra. Totuşi menţionăm : „Lui Ludendorff i s'a oferit o înmormântare". Ce n'ar fi dat bătrânul ostaş a nu ie fi oferit un atare cadou ? Apoi traducerile fac dovada unei orale lipse de atmosferă literară. 'ntr'un salon persoanele vorbesc, chiar când nu sunt în relații de prietenie, la persoana II. Ei zic : „ţi-am făcut, ţi-am spus". Se întrebuinţează apoi expresii triviale ca „a şters-o" in loc de „a fugit", — şi câte alte expresii birjăreşti introduse într'o acţiune ce se desfăşoară în o lume bună ! Această permanentă violare a limbei noastre, şi această vădită necunoaştere a regulilor de traducere din limbi străine, este de natură să prejudicieze educaţia mulţimei, asistenţilor din sălile de cinema, mulţime care uneori nu citeşte o carte, sau poate rareori un ziar. Cinematograful ar putea fi, astfel, un mijloc de educare literară şi de bună îndrumare stilistică şi gramaticală, dacă cei însărcinaţi cu redactarea textelor explicative, ar fi mai atenţi, ori mai bine pregătiţi pentru sarcina ce li se dă. Dacă filmul obscen nu poate rula, nu trebue să se desfăşoare nici acela care este însoţit de texte ridicole. Să nu adaugăm la întunerecul necesar al sălilor de cinema, și cealaltă întunecime internă care e mai periculoasă, pentru că nu se elimină prin întoarcerea unui buton, ca cel de lumină electrică ! PETRONEUS Un debut D-l. MICESCU numai din voinţa naţiunei", „Proprietatea indivială e sacră şi inviolabilă", „Nimeni nu poate fi condamna decât în virtutea unei legi", „nimeni nu poate fi urmărit şi condamnat pentru ideile sale politice sau pentru credinţele sale religioase", „birurile nu se pot fixa decât de adunarea legislativă", etc. Dacă deschidem constituția noastră găsim reproduse aproape ad literam toate aceste mari principii pentru victoria cărora omenirea a vărsat atâta sânge. Pe aceste principii din declaraţia drepturilor omului din 1789 stă toată temelia statului nostru. Şi, deodată, d. Istr. Micescu, declară, cu seninătate, marelui ziar parizian că guvernul naţional-creştin (bine că n'a zis România) nu-şi recunoaşte „NICI UN FEL DE LEGĂTURĂ" cu aceste principii fundamentale ale constituţiei pe Care jurase numai cu câteva zile înainte ! Credem că sunt lucruri cu care nu trebue să glumim, înaintaşii noştri au hărăzit ţarei Noul ministru de externe I. Micescu acordând ziarului „Le Temps" primul său interview a început prin a spune că „concepţia naţional-creştină a României n'are nici un fel de legături cu fascismul italian sau rassismul german — şi de asemneea nu are NICI UN FEL DE LEGATURI cu doctrina franceză a drepturilor omului care are un caracter general şi abstract". Lăsăm pe adepţii fascismului şi rassismului să se împace cu declaraţiile d-lui Micescu. Este însă ceva pe care noi nu-l putem trece sub tăcere şi anume că „concepţia naţional-creştină (adică concepţia guvernului) nu are nici un fel de legaturi" cu principiile eterne cuprinse în declaraţia drepturilor omului din 1789. Iată desigur ceva care din partea unui cărturar şi mai ales a unui ministru de externe , de natură să surprindă profund. Căci marile principii înscrise de Mirabeau la 1789 în constituţia revoluţiunei franceze, acele principii cu cari şi azi Franţa se mândreşte, nu înseamnă de cât înfrângerea concepţiilor feudale — şi aceste acesteia un aşezământ constituprincipii — reproduse de altfel din gândirile lui Locke şi Montesquieu — au fost de atunci şi până azi adoptate de toate constituţiile ţărilor liberale. Pe ele se reazima viaţa tutulor statelor moderne. Constituţia noastră din 1866 ca şi cea azi în vigoare, n'au la bază alte principii de cât acestea. S'a uitat oare ? Dacă s'a uitat se impune să Ie readucem cât mai curând in memoria d-lui ministru de afaceri străine. Iată de pildă principiile esenţiale (clare şi precise iar nu generale şi abstracte) cuprinse in cele 17 articole în drepturile omului: „Oamenii nasc egali in drepturi" — „Suveranitatea supremă emană de la naţiune" — „Tot ce nu e interzis de lege e permis", „ori ce lege se face ţional cuminte, larg, luminos, graţie căruia România s’a putut dezvolta necontenit şi a putut ajunge în hotarele de azi. Generaţia acelor înaintaşi — iar nu curentele de improvizaţie trecătoare — ne-au dat România Mare şi ne-au lăsat moştenire patrimoniul de libertăţi înscrise în constituţie. A spune azi cu atâta uşurinţă că n'avem nici o legătură cu principiile clasice de libertate, identice în esență la noi ca şi în declaraţia drepturilor omului, este un debut nefericit pentru d. ministru de externe, debut care cere lămuriri. Institujiuni publicaţi particulare Lei 1000 anuali ii la camerele de Muncă O campanie de calomnii s'a început, împotriva tuturor instituţiilor şi a conducătorilor lor. O campanie care are de scop, să convingă opinia publică românească de venalitatea şi incapacitatea tuturor acelora cari au adus Ţara la prosperitatea de azi, pentru ca astfel să suporte mai uşor greutăţile şi lipsurile de mâine... Calculul e greşit: opinia publică judecă pe conducătorii unei ţări după rezultatul acţiunilor lor. Dacă mâine va fi mai rău ca azi, zadarnică este această campanie de calomnii, ţara întreagă va slăvi pe acei cari au ştiut în trecut să-i aducă prosperitatea, siguranţa şi ordinea. * Cu această introducere trebue să vorbim de situaţia ce s'a creiat la Camerele de muncă. Pentru a se masca silnicia şi abuzul fără precedent exercitate împotriva d-lui preşedinte Calciu şi a consiliului, se aruncă azi tot felul de calomnii împotriva acestor vrednici conducători. Acei cari s'au instalat prin forţă la conducere, în numele naţionalismului, dar cu concursul unor partizani unguri, trebue să nu uite că asemenea abuzuri se plătesc. Dacă ele continuă, se plătesc nu numai de către partidul de la cârmă, dar de întreaga ţară, prin starea de anarhie ce se întronează. Nu există decât un singur naţionalism care contează: naţionalismul constructiv. * Frazele demagogice, calomniile împotriva adversarilor, sămănarea urei împotriva unei categorii de cetăţeni, ameninţările şi abuzurile, nu sunt armele acestui naţionalism. De aceia şi rezultatele nu pot fi decât dezastroase, dacă sistemul continuă. Am constatat că d. Oct. Goga a încercat din primele zile ale venirei la cârmă să tempereze „entuziasmul" partizanilor d-sale. D. Oct. Goga a arătat că acest entuziasm face rău ţârei. Aşadar era de aşteptat ca el să nu se mai manifeste, nici împotriva minorităţilor, dar încă împotriva unor români cari şi-au făcut pe deplin datoria. Opera naţională constructivă a camerelor de muncă a fost imensă. In numele ei şi pentru a evita irosirea unor sforţări atât de lăudabile, cerem ministerului Muncii şi guvernului să intervină spre a se pune ordine acolo. Este peste criteriul de judecată al opiniei publice, deplina putere, ce se acordă unor organe în subordine, care urmăresc cu ură şi părtinire dărâmarea unei frumoase opere muncitoreşti. O spunem aceasta în numele naţionalismului constructiv, ce singur trebue să stea la baza activităţei unui guvern, ai cărui partizani sunt prea.... „entuziaşti". Sănătatea publică a format pentru guvernul partidului naţional-liberal una din preocupările care au dus la întreaga serie de măsuri legislative sau administrative menite să pună la dispoziţiune populaţiunei mijloacele de apărare împotriva bolilor. Nu vom enumăra aci toate . In orice caz e un tur de forţă aceste măsuri şi nici nu vom ară să spui în acelaş interview, ba chiar în aceiaşi frază, că nu eşti nici rassist, că nu eşti nici fascist şi nu eşti nici adeptul libertăţilor franceze. Ce eşti atunci ? Ia, prin cifre statistice, ce pas uriaş s’a făcut înainte în direcţiunea apărărei sănătăţei publice la oraşe şi la sate. Opera sanitară a partidului naţional-liberal legată de numele d-lui dr. I. Costinescu fostul ministru al sănătăţei rămâne ca o dovadă a statorniciei în slujba intereselor obşteşti şi pentru ocrotirea popu- laţiunei căreia i s’a pus la dispoziţiune tot necesarul pentru sănătatea ei fizică şi morală. Vom sublinia însă o măsură care va da în curând roadele cele mai bune în direcţiunea apărărei sănătăţei satelor noastre. Este vorba de tinerii medici obligaţi, după efectuarea stagiului lor militar, să ducă în lumea satelor noastre lumina binefăcătoare a ştiinţei medicale. Toţi aceşti medici vor fi apostolii satelor unde vor desfăşura activitatea lor ştiinţifică pentru tămăduirea bolilor, pentru prevenirea lor şi pentru răspândirea preceptelor igienice. Toţi aceşti medici, însufleţiţi de entuziasmul nobilei lor profesiuni, la o vârstă în care altruismul rămâne resortul acţiunilor generoase, vor fi în lumea satelor noastre adevăraţii alinatori ai la SATE suferinţelor fizice pe care le vor combate cu ştiinţa lor şi căldura tinereţii lor. Acestor medici le revine sarcina nobilă de a învăţa pe sătean cum să-şi apere sănătatea şi cum să se pregătească în viaţă, pentru a întâmpina atacurile lipsei de igienă. Pentru mediul rural, prezenţa medicului tânăr este una din acele binefaceri morale ce se aştepta de mult a fi realizată, şi care şi-a găsit înfăptuirea din intuiţia d-lui dr. Costinescu, fostul ministru al sănătăţei publice. Stagiul militar al acestor medici la sate completează toată gama măsurilor luate de fostul guvern naţional-liberal în interesul sănătăţei rurale. Această măsură încununează opera strălucită a partidului naţional-liberal care este şi rămâne singurul organism politic a cărui preocupare pentru interesele obşteşti s’a verificat în toate direcţiunile de activitate spirituală, politică, socială şi economică. 1 . Nimeni nu poate tăgădui că, oricum, există o literatură pentru straturile de sus ale publicului cetitor. Schiţe, nuvele, romane, poezii — mai mult sau mai puţin izbutite. .— apar în volume compacte, solicitând atenţia lectorilor. Dincolo de atitudinea manifestată, într’un fel sau altul, de publicul cetitor, există aşadar, o bogată productivitate literară închinată intelectualilor, adică acelei categorii de lectori, cari, prin gustul lor artistic, educat dealungul studiilor, trebuie să simtă o puternică atracţie faţă de orice carte bună. Nu este, acum, în intenţia noastră de a analiza cauzele datorită cărora foarte mulţi dintre absolvenţii liceelor şi chiar dintre aceia cari au dobândit un titlu academic, nu cunosc imperativul lăuntric de a se împrne deU.ÎLMIHAESCU veni măcar o oră pe zi, cu frumus estetice ale unei scrieri. Fapt cert este, aşadar, că în domeniul mişcărei literare pentru massa cetitorilor cu o apreciabilă pregătire intelectuală, avem de înregistrat existenţa unui mare număr de scriitori, a căror preocupare este aceea de a crea, după normele unei superioare concepţii artistice. Dar, publicul cetitor nu se limitează numai la categoria intelectualilor, ci se întinde pe suprafeţe mult mai mari cuprinzând şi pe aceia care deşi au pregătire literară mai redusă, simt totuşi nevoia unei lecturi, potrivită capacităţei lor de înţelegere : am numit marea massă a lumei de la ţară. Dacă privim cu atenţie apariţia cărţilor, ne dăm seama că pentru publicul acesta nu se ivesc prea multe semne, cari să arate din partea scriitorilor o specială aplecare spre scrisul potrivit pregătirei şi puterei lui de pricepere. Este aceasta, un rău ale cărui consecinţe devin incalculabil de grave, dacă ne gândim că un imens număr de cititori se află în situaţia de a nu putea avea o carte sau o revistă, destinate anume pentru el. Ceea ce se face pentru publicul acesta al satelor intră sub calificativul sporadicului şi al incompetenţei. In adevăr, dincolo de câteva manifestări literare, în scopul amintit, pe care, mai jos, le vom semnala, nimic statornic şi sistematic nu se realizează. Şi apoi, chiar dacă unii încearcă a trimite spre lumea satelor cărţi şi diferite publicaţii periodice, acestea poartă, în majoritatea lor, pecetea nepregătirei acelora de la care pornesc. Fiindcă problema culturei pentru popor este mult mai complexă de cum şi-o închipuiesc mulţi. Se crede astfel că dacă lumea satelor nu are o pregătire intelectuală, din perspectiva căreia să poată judeca, la justa lor valoare, cărţile ce i se oferă, ea poate primi orice fel de scriere. Judecând astfel, se săvârşeşte o gravă eroare, deoarece este necesar cu atât mai mult a i se destina o lectură aleasă, bine chibzuită, cu cât publicul acesta al satelor se defineşte printr’o simplitate a întregei lui vieţi sufleteşti şi sociale, de care trebue să se ţină seamă. Dacă această literatură, pe care sunt siliţi să o citească sătenii noştri, ar depăşi cu totul cadrul cărţilor cu haiduci, care nici atât cel puţin nu sunt, ci, falsificaţi, au devenit adevăraţi jefuitori de codru, dacă, iarăşi, această literatură ar înceta de a mai fi alimentată cu broşurele, în care cele mai urâte născociri denaturează adevărata concepţie religioasă a omului dela ţară şi dacă, deasemenea, această literatură n’ar mai cunoaşte fel de fel de dăunătoare reviste, ce împânzesc locuinţele sătenilor, atunci fără îndoială că problema ar începe să-şi găsească, pe deplin, soluţia. Fiindcă, dacă este absolut necesar a se renunţa la astfel de manifestări aşa zise literare, dăunătoare sufletului celor dela ţară, atunci cu atât mai mult s’ar impune, ca în locul lor, să-şi facă apariţia o serie de cărţi şi de reviste, din cuprinsul cărora să se desprindă ca o notă predominantă : dragostea de ridicare spirituală a sătenilor noştri. In ce chip să fie scrise aceste cărţi şi publicaţii periodice, menite a ajunge şi a duce lumina gândului lor, până în cele mai multe căsuţe de la ţară. In trecut, exemplul unei bune literaturi pentru marea mulţime a satelor, îl găsim pornind de la îndemnul acelui mare ministru al şcoalelor, care a fost Spiru Haret şi care, deosebit de admirabila propagandă culturală săvârşită prin revista „Albina“ susţinută de dânsul, a ştiut să atragă, potrivit unei superioare concepţii, pe cei mai de seamă scriitori ai timpului ca Vlahuţă, Coşbuc şi alţii, îndemnându-i să scrie pentru săteni şi pregătind astfel, cel puţin în parte, terenul pentru pătura rurală de a citi: „România Pitorească“ — acea luminoasă evocare a priveliştilor pământului nostru, scrisă de Al. Vlahuţă într’un stil străbătut de o mare căldură sufletească, precum şi celelalte două cărţi, datorite poetului George Coşbuc : războiul nostru pentru neatârnare şi Povestea unei Coroane de oţel, au izvorât din îndemnul înţelept al marelui Haret. Spre a se vedea ce înalte simţiminte le dădeau autorilor amintiţi, impulsul de a alcătui cărţi pentru popor, este deajuns să citim din prefaţa pe care Coşbuc a scris-o opena sale: Războiul nostru pentru neatârnare, aceste rânduri: „Povestirea mea nu va fi un izvo pentru istorie ; să dea Dumnezeu să fie ceea ce am voit eu: un material de exploatare pentru poeţii neamului nostru şi pentru pictori; pentru ţărani să fie o carte cu pilde din care să înveţe iubirea de fapte vitejeşti, dragostea de neam şi de ţară, sentimentul de datorie, încrederea în puterile naţiunei noastre şi credinţa către Domn şi către steagurile oastei Iar tuturor celor de sus şi celor de jos, să ne fie o propovăduire a tot cine ajută ,întru întărirea neamului roânesc. „Se înţelege a adăuga, cu o rari modestie cântăreţul Baladelor şi Idolelor — toate acestea sunt o ţintă frumoasă, cea mai frumoasă şi mai vrednică a unei cărţi, şi eu vorbesc despre această ţintă ca de un lucru dorit, nu împlinit“. Şi poetul George Coşbuc, nemulţit(Continuare în pag. II-a). De Bobotează M. S. Regele Carol al ll-lea primind crucea scoasă din apele Dâmboviței. CITIŢI 11 PAGINA 4- PARTIDUL NAŢIONAL - LIBERAL ŞI DIZOLVAREA CORPURILOR LEGIUITOARE - CE SITUAŢIUNE S’AR CREIA, DACA TOTUS DIZOLVAREA S’AR PRODUCE - Un uriaş progres economic Bliik* Marile investiţiuni din ultimii ani — ce se poate reaza în tinişte şi ordine egala Registrele de comerţ încheiate la 1 Ianuarie, dovedesc pentru anul 1937 o cifră record în comerţul Capitalei : s'au înscris în acest an 3289 firme individuale noui şi 501 firme sociale. Cele mai multe sunt firme româneşti prea puţine firme străine, deoarece nu s-au mai dat autorizaţii de înscriere a firmelor cetăţenilor streini. Trebue să adăugăm că în anul 1936 numărul firmelor individuale a fost de 3.100 iar a firmelor sociale de 467, iar în anul 1935 cifrele respective au fost de 2673 şi 457. Reese prin urmare că, numai în ultimii trei ani, s'au înregistrat în Capitală nouă mii şaizeci şi două de firme individuale şi o mie patru sute două zeci şi patru de firme sociale. Capitalul ce s'a învestit în aceste întreprinderi este foarte important. Numai în ultimul an s-au învestit peste 2 miliarde lei ! Toate aceste întreprinderi, reprezentând un capital intern, contribue la bunăstarea economică şi financiară a ţarei. Ele au numeroşi salariaţi, cari îşi câştigă existenţa lor şi a familiilor lor ; ele plătesc impozite şi taxe la stat şi comună ; ele întreţin viaţa economică şi menţin echilibrul financiar. Fostul guvern a reuşit să dea siguranţa şi ordinea necesare acestor imense investiţiuni. Fără ordine şi siguranţă, capitalurile rămâneau ascunse, neproductive, cum a fost înainte de venirea la cârmă a partidului liberal şi cum poate fi mâine, dacă împrejurările se vor repeta. Acum, la începutul activităţii noului guvern, care a anunţat că voeşte să aducă mai multă bună-stare economic«!] şi financiară pentru români, opinia publică trebue să noteze acest bilanţ, al Capitalei, în ultimii trei ani de activitate. De asemenea trebue să noteze dispariţia şomajului manual şi intelectual, — circulaţie vie a capitalurilor, — marile depuneri din bănci şi de la instituţiile de credit ale statului. Trebue să amintim totdeodată că aceste depuneri aparţin în proporţie de 90 la sută, — micilor depunători. Ele sunt ale micei şi mijlociei burghezii, — ce formează armătura statului şi trebue protejată pentru a nu-i distruge spiritul de iniţiativă şi muncă productivă, fără care mergem la pauperizarea generală. Guvernul are datoria să vegheze atât la realizarea speranţelor populaţiei româneşti, cât şi la echlibrul, liniştea şi ordinea legală, atât de necesare desvoltărei armonice a statului. Nu trebue să se lase înşelat de aplauzele trecătoare, care repede sunt uitate, dacă intervin greutăţi economice şi financiare. Nu pasiunile trecătoare trebue să-l animeze. Numai interesele permanente ale naţiunei şi statului trebue să-l conducă. Şi de aceia bine a făcut, renunţând la decretele legi anunţate şi lăsând viitorului Parlament sarcina de a le studia şi armoniza. Numai în cadrul legalităţii şi constituţionalismului se poate lucra pentru salvgardarea intereselor superioare economice şi financiare. Aceasta trebue să se ştie. :~ # # — Presa nu trebue să fie o tribună a mahalagismului politic — Ss’ tăm de câtva timp la o recru^«»venţă a violenţelor de limbagiu hetăresc, cari dacă s’ar perpetua şi generaliza, ar arăta, pe de-oparte o regretabilă scădere a nivelului moral şi intelectual din o parte a presei noastre. In dorinţa de a satisface ura ce atât de urât zace în sufletul unor oameni politici dela noi, s’a inaugurat, astfel, o „polemică“ în care cele mai odioase calomnii şi cele mai patente bârfeli, — cari depăşesc atmosfera cafenelei, şi intră în sfera celui mai abject mahalagism — se desfăşoară ca teme „ideologice“, şi ca „subiecte de discuţie“ politice. In cadrul acestor veninoase campanii de presă, în care minciuna de la baza lor, nu o egalează decât numai îndrăsneala cu care ea se lansează, nu se menajează viaţa intimă a adversarilor şi se aruncă în vâltoarea polemicelor calomnioase, viaţa familială şi amănuntele cele mai puţin legate cu activitatea publică a oamenilor politici. In felul acesta polemica politică depăşeşte cadrul celei mai elementare bune cuviinţe şi a respectului de adversari, cari pot fi combătuţi în ideile, ori în actele lor publice, dar nu atacaţi în viaţa lor intimă şi iţi aspectele cele mai depărtate de activitatea lor pe planul politic. Dacă sistemul introdus de-o parte din presa dela noi s’ar întinde, Şi închipuim ce scădere de nivel mon. (Continuare în pag. II-a)