Viitorul, august 1944 (Anul 31, nr. 9292-9294)

1944-08-29 / nr. 9292

1­2 ANUL XXXI No. 9292 1 BIBLIOTECA ETUL TO­LEI IUL 2005 Marţ! 29 August 1944 Organul Partidului Naţional-Liberal REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE Redacţia şi Administraţia 3.79.1? B­I . ABONAMENTE * 1 an, 2.500 lei; 6 luni, 1.300 lei; 8 luni, 700 Iei; Instituţii particulare şi de Stat, 3.500 lei anual Anglia respinge neutralitatea Bulgariei se comunica din Londra că declaraţiunea prin car© guvernul bulgar a arătat că doreşte sa iasa din conflict păstrând o strictă neutralitate a provocat o impresie penibilă in capitala Marei Britanii. Întreaga presă engleză subliniază faptul că Bulgaria nu va putea obţine condiţiile armistiţiului dacă rămâne pe actuala poziţie.­­ (jt, Times, oficiosul ministerului de externe britanic scrie că Bulgaria va trebui să facă mai mult decât să rămână neutră, pentru a obţine pacea. ­ Elementele Victoriei* Poporul român trăeşte zilele unei mari victorii. Trăeşte victoria bunului simţ şi a raţiunii asupra absurdului. Printr’un joc de forţe potrivnice intereselor sale şi printr’un concurs de carenţe, Statul Român s’a lăsat prins într’un mo­ment crucial din vieaţa Europei, în marşul nebu­nesc al unei naţiuni his­­terizate, către abis. Nu este potrivit să în­cercăm acum a descifra cari sunt elementele cari au determinat această absurdă angrenare într’o deslănţuire de pasiuni ce nu aveau nimic comun cu liniştita noastră vieaţă. Asemeni nu este momen­tul să încercăm a stabili vinovăţii. Este prea grea şi prea frumooasă vremea pe care o trăim pentru a ne opri asupra unor nume şi asu­pra unor acte ce desono­­rează neamul nostru şi cari adesea compromit însăşi noţiunea de om. Forţele sănătoase ale naţiunii au biruit minori­tatea care — slugarnică unor interese străine sau opacă la evidenţe — s’a lăsat purtată de forţe ne­faste pe un drum ce în­semna, dacă nu sinucide­rea neamului românesc, în orice caz o gravă aba­tere dela bunele sale des­tine. Biruinţa aceasta nu a fost în­ uşoară. Pentru desăvârşirea ei a fost ne­cesară *­­fed? incidenţă de credinţe şi de voinţe a celor trei elemente ce stau la temelia oricărui Stat de structură demo­cratică In momentul in care România era numărată printre ţările dictato­riale, Coroana, Poporul şi Armata s’au întâlnit în­tr’o tacită înţelegere la răscrucea ce trebuia să deschidă drumul salvării Statului. Prin partidele pe cari niîi o o nici o forma n’a putut sa I Naţiun- •;!*« «i dorinţa de a fi E ie căii ? P*k cari esese si «le a fî la drui wi -ău fri­e Prin Coroană, voinţa Naţiun­i­i s»a găsit îndrăz­neaţă afirmare. Prin Armată, şi-a aflat înfăptuirea. Atunci când nimeni nu mai pr­­ea nădăjdui că a­­ceste trei forţe vor mai putea străbate barajul teroarei pentru a se în­tâlni. Intre o perfectă in­cidenţă de credinţe, in­­tr’o perfectă ordonare­­ a eforturilor, ele s’au întâl­nit la ceasul şi la locul salvării româneşti. Victoria li se datoreşte in egală măsură. Victoria asupra răului ce ne purta spre distru­­ge­ce, se datoreşte în e­­g­­ă măsură bunului simţ Poporului, curajoasei chibzuinţe a Suveranului ş neclintitei discipline a a­rmatei. Prin aceste trei elemen­te, prin perfecta lor înţe­­gere şi prin impecabila coordonare a intenţiei şi a acţiunii lor. Neamul ro­mânesc a câştigat cea mai r­­ea victorie asupra pro­priei sale fiinţe şi asupra ruomanilor săi. Prin aceste trei elemen­­e, poporul român a câş­­gat ultima bătălie şi pe ia mai însemnată. Puterea aceasta de red­resare în ultima clipă, aterea aceasta cu care­­ mândresc neamuri mai tirâne şi mai puternice ecât Neamul nostru, este îmnul unei vitalităţi de are va trebui să se ţină samă. ION ZURESCU eristice, iune şi marei ime.­­srîsît­­ ă de i'-le a­­atoarsă Suntem într’un moment de aş­teptare încordată, de suspendare a n­ic­ţii normale, cu toată viaţa noastră interioară îndreptată spre ziua de mâine. Războiul actual pare să închidă în destinul lui nu n­­ma­i solu­ţ­i­on­are­a problemelor naţionale dar şi a celor individu­ale. De aceea ne s­unţim legaţi în î­rtregul existenţii noastre de bulos. Mulţi dintre noi trec printr’o criză dramatică ,a certitudinilor şi idealurile pentru cari au luptat li se par îndoioase în confrunta­rea cu realitatea, măsură să ri­sipim aceste nelinişti. Dacă umanitatea a traversat seriile cele mai aceasta pen- Mrnca la capătul suferinţelor să a­­sigire tuturor libertatea şi ne­­« a persona­lităţii. it acelea cari încleştare a popoarelor şi bifruuitarea crezu­ţilor politice. In faţa imperiaMs­­tiuilui brutal, în a rasismului, n iiu : •• a,ii neamurilor, „ totalitarismului s’a ridicat dela început eterna doctrină a libertă­­ţii Duşmanul cel mai ireconciabil al hitlerismului şi fascismului, al încercărilor politice d© o omori independenţa fizică şi spirituală a omului, a fost şi este liberalis­mul. Răsfoiţi arhiva enormă şi neputincioasă a totalitarismului şi veţi găsi la fiecare pas atacul în contra ideilor liberale, atacul în contra acestor coloane de ne­­sdruncinat, pe care se sprijină ci­vilizaţia Europei. Câte svârcoliri, câte laşităţi şi câtă nebunie nu au expirat învinse de granitul lor inalterabil! Ideile liberale îşi iau acum re­vanşa, aşa cum şi-au luat-o în­totdeauna, cu rigoarea legilor na­turale. Victoria Aliaţilor însem­nează supremaţia acestor idei, fiindcă în tabăra lor sunt două din ţările clasice ale liberalismu­lui : Anglia şi Statele Unite. Şi este cu neputinţă ca acolo unde aceste imperii ale libertăţii şi-au vărsat sângele să nu se ridice din nou puternice normele de viaţă şi principiile lor civilizatoare. Ideile liberale sunt dealtfel singurele cari pot asigura orga­nizarea liniei viitoare. Ele se întemeiază pe credinţa în raţiune, în toleranţă,­ în liber­tate şi în pun­rta oirr’ i de a-şi desăvârşi personali* Sunt a­’ smgi; în . gure ale |l existenţii individual Irul în car© omenirea îşi pr atinge Hftgsiunea ei naturală. De susţin Swotul însuş al trad. europe­ne : viaţa liberă a im lului şi posibilitatea expun lui în domeniul economic. Meralismul susţine proprieta­tea privată şi libertatea sacră a manifestărilor spiritului înce­pând cu aceea funda­mentală, care este libertatea politică, pen­­t­ru că numai prin această tehnică milenară a omenirii se poate con­strui în domeniul economic şi cul­tural- Orice s’a încercat în contra acestei fizici politice a dat greş. Orice a încercat să falsifice sen­sul uman şi constructiv al liber­tăţii a eşuat. De aceea liberalismul nu susţi­ne hypertrofiile şi excesele nici în economie, nici în politică, nici în manifestările spiritului. Ten-­ dinţele sale sunt înspre echilibru, înspre limitarea forţelor centri­pitalismului sau deviaţia antica­pitalistă, ceea ce este anarhie sau dictatură, ceea ce este spirit de clan sau desumanizare nu este liberalism.. Drumul ideilor noas­tre este cel de mijloc, cel bazat pe structura profundă a sufletu­lui omenesc. Astăzi când omenirea îşi caută o nouă aşezare ideile liberale sunt mersul implacabil al e­veni­ment acelea cari îi guvernează orien­telor militare şi politice, trăind tarea. Marile declaraţiuni politi­mai mult decât oricând dincolo de marginele personalităţii în rit­­m­u­l colectiv al omenirii, di ai­c apare încă ne­ce ale vremii noastre şi în speci­al Charta Atlanticului au con­semnat acest sens al transformă­rilor viitoare. Omenirea a eşit din criza ca­tastrofală a totalitarismului poli­tic şi economic. Orice întoarcere înapoi, orice nou feudalism sau nivelare, sunt lucruri imposibile atâta timp cât cuvântul de ordi­ne al Aliaţilor este : democraţie­­libertate. Individul liber poate privi cu încredere viitorul. După sacrificarea lui tiraniei e­­tatistice sau misticilor colectiviste a sosit ziua eliberării. Rămâne ca fiecare să se pregătească pentru a da conţinut valabil libertăţii lui. Prin soluţionarea problemelor sociale şi economice, cari se pun cu acuitate încă de pe acum, prin­tr’o severă disciplină a onestită­ţii şi moderaţiei în domeniul e­­conomic şi spiritual, burgheziile producătoare îşi vor fi consolidat temeiurile lor de existenţă. Ideile liberale sunt astăzi din nou ideile forţe ale Europei şi deci şi ale României. Să ne ridicăm la înălţimea a­­cestor idei, cari ne-au dat viaţa naţională independentă, civiliza­ţia şi mândria de a acţiona ca oa­meni liberi. Omagiul Bucureştilor Bucureştiul trăeşte ultimele mo­mente ale unor zile de mare bucu­rie şi de aspre suferinţe La puţine ceasuri după ce procla­maţia Suveranului anunţase înceta­rea ostilităţilor cu Uniunea Sovie­tică şi trecerea noastră în tabăra Aliaţilor, la puţine ceasuri după ce populaţia delirândă îşi manifestase în faţa Palatului Regal şi pe toate străzile Capitalei entusiasmul pen­tru sfârşitul unuia din cele mai tri­ste capitole ale istoriei noastre şi recunoştinţa pentru Regele şi pen­tru oamenii politici cari îşi găsise­ră energia să răstoarne o stare de lucruri ce părea iremediabilă, a­­vioanele germane, acele avioane cari în alte clipe grele fuseseră ab­sente de pe cerul nostru, veneau să arunce moartea asupra unei po­pulaţii care numai din loialitate şi din omenie suportase prezenţa aro­gantă a cismei germane. Cu forţe slabe dar cu o dorinţă de răzbunare strict teutonică, avia­torii germani au urmărit patruzeci şi opt de ore punctele centrale şi marile aglomeraţiuni pentru a dis­truge Palatul în care cuvântul de onoare le fusese crezut şi pentru a ucide o populaţie care împotriva sentimentelor ei, împotriva unor fireşti impulsuri, le respectase li­bertatea şi vieaţa chiar atunci când ar fi avut şi posibilitatea şi dreptul să le-o ia. Joi dimineaţa, cu o formaţiune de treizeci şi două de avioane, apoi, în restul zilei cu formaţiuni mai re­duse, Joi noaptea cu avioane izolate care apăreau din sfert în sfert de oră. Vineri peste zi cu şi mai pu­ţine avioane, Germanii au urmărit distrugerea Palatului Regal şi a principalelor edificii publice, şi au încercat mai ales terorizarea unei populaţiuni pe care nu învăţaseră să o iubească cu toate generozita­tea ei. Au nădăjduit poate că prin acest prelungit atac de teroare vor reuşi să slăbească rezistenţa populaţiei Bucureştiului, să paralizeze activi­tatea autorităţilor şi să readucă fuge. Qeeace este deviaţie a ca.! (Continuare în pag. 11­ a) V •—• o • — Pe marginea ac­tualităţii RADIO LONDRA anunţă că O­­raşul Lumină a fost bombardat ori din răzbunare de către resturile a­­viaţiei germane. In deruta lor catastrofală condu­cătorii politici ai armatei germane nu mai au decât o singură reac­­ţiune: cruzimea inutilă, răzbuna­rea. Pierzând orişice viziune de an­samblu a evenimentelor, nemai­a­­vând niciun plan unitar de acţiune Germania se lasă astăzi târâtă de instincte în cea mai urâtă ipostază a barbariei teutonice. Bombardarea instituţiilor de cul­tură, a spitalelor, bisericilor, a caselor particulare, mitralierea pe străzi a populaţiei fac parte din seria acestor reacţiuni dezordonate şi bestiale, cari anunţă infailibil prăbuşirea definitivă a celor ce le practică. Suferinţele d­in ultimele zile ale Bucureştiului ca şi suferinţele Pa­risului subliniază dezastrul militar şi politic al Germaniei hitleriste. Deasupra ruinelor acestor două oraşe martire se ridică astăzi tri­umfătoare contribuţia hotărâtă şi generoasă a Franţei şi României la victoria comună. Să fim deci mândri de suferinţa noastră. TRANSFORMAREA subită a di­recţiilor politice române a surprins presa noastră într-o anchiloză re­velatoare. Ţinuţi de 6 ani în fia­rele normativelor şi ideilor gata făcute, trimise în plic de la vreun director sau consilier ministerial oarecare, bieţii noştri gazetari fac astăzi eforturi desperate pentru a găsi tonul just şi a-şi reconstitui stocul de idei impus de împreju­rări. A fost un moment când erau consideraţi gazetari numai cei ce scriau efectiv la o gazetă în slujba dictaturii- Or toate ziarele apărute după Septembrie 1940 au purtat pecetea aceasta a lipsei de liber­tate. Toate au fost obligate să cânte aria dictaturii şi să-şi atrofieze până la nimicire însăşi esenţa jur­nalismului care este informaţia o­­biectivă şi ideia liberă. Din fericire, jurnals­mul român a fost salvat de acei cari nu au ab­dicat do­gerile lor şi nu au cedat­­strângerii. Prin ort­o­dox demn de no­tat, noţiunea de gazetar român şi-a păstrat prestigiul graţie acelora can nu au scris. Aceştia trebuesc să fie chemaţi astăzi pentru a da o viaţă nouă presei noastre. ★ EPURAŢIA aparatului de Stat pe­ care regimul democratic ro­mân va trebui s’o înfăptuiască este o consecinţă fatală a legilor morale. In marea confruntare a forţe­lor militare, a tendinţelor poli­tice şi a sistemelor spirituale oa­menii s’au împărţit în două ta­bere : acei cari au crezut în vio­lenţă şi în suprimarea libertăţii — acei cari au păstrat crezul justiţiei şi independenţii ome­neşti. Este deci din punct de vedere moral un imperativ categoric ca atunci când ideile democratice au învins acei ce le-au susţinut să le reprezinte şi să le asigure viaţa practică. Fenomen asemănător şi din­­tr’un punct de vedere identic cu acela al trumfului adevărului al victoriei unei teorii ştiinţifice asupra unei imposturi. Şi să nu uităm că de data a­­ceasta adevărul a fost apărat de elitele democratice cu riscul vie­ţii lor. ★ PRINTRE ultimeele cărţi ci­tite de Sabina Cantacuzino se găsia şi acea remarcabilă viziune a lui John Steinbeck: Nopţi fără lună. Pledoaria pentru libertate a scriitorului american găsia în sufletul mândru al acestei mari românce ecouri adânci. Este adevărat — spunea ea ea — că nimic nu se poate clădi pe violenţă şi pe îngenuchierea libertăţii. Mai curând sau mai târziu întregul sistem ridicat st fel se răbuşeşte. Germanii ar putea totdeauna să câştige tătării dar vor pierde întot­­eauna răsboaiele, fiindcă ac­ţiunea lor nu are un fundament moral. Chiar dacă primele lor victorii militare ar fi fost mai mari şi chiar dacă totul ar fi părut pierdut la un moment dat — era imposibil ca dreptatea să nu-şi reia odată stăpânirea ei naturală asupra aşezărilor omeneşti. Moartea Sabinei Cantacuzino s’a petrecut înainte de revenirea ţării noastre pe drumul adevărat dar convingerea ei în victoria Aliaţilor şi în trecerea noastră alături de ei nu a slăbit nicio clipă. Poate că atunci când sufletul ei s’a ridicat din viaţă, cu vede­rea limpede a acelei ultime înţe­legeri a lucrurilor, Sabina Can­tacuzino a f­ăcut la capătul sufe­rinţelor noastre imagina ţării, la a cărui zidire lucraseră fără o­­dih­ui tatăl şi fraţii ei. ★ PRETENŢIUNILE guvernului bulgar de a face omletă fără să spargă ouă au fost primite la Lon­dra cu o răceală mai mult decât britanică. Vecina noastră de la Sud, a fost condusă în ultimul timp de gu­verne înfeudate cu totul nazismu­lui şi mai ales de politicieni prea abili cari au dorit să aigure ţării lor fără niciun sacrificiu şi fără nicio participare la efortul gene­ral, avantagii teritoriale şi politi­­tice. De acea poziţia Bulgariei a apă­rut în permanenţă stranie prin nebulozitatea ei şi prin tendinţa prea marcată de a lua şi a nu da nimic în schimb. Sperăm că po­porul bulgar va eşi cât mai re­pede de sub nefasta directivă ca­­re-l duce pe acest drum greşit. Sperăm mai ales că el va şti să repare din proprie iniţiativă a­­numite acte îndeplinite cu silui­rea voinţei celorlalte popoare de către totalitarismul german. ★ ■RDMW 3 HfcăRM Instaurarea unui regim democraţie însemnează în primul plan revenirea la libertate şi toleranţă pentru toţi membrii comunităţii naţionale. Aceasta nu echivalează însă cu slăbiciunea poli­tică a regimului şi nici cu compromisul. Democraţia are obligaţiuni morale şi politice pe care trebue să le respecte sub sancţiunea propriei ei pieiri. Sunt îndatoririle cuprinse în formula marelui democrat şi liberal englez Gladstone : po­litica mâinilor curate. Regimul democratic trebue să fie foarte atent în întrebuinţarea oamenilor, excluzând de la postu­rile de conducere ale opiniei publice pe acei cari au fost instrumentele totalitarismului. Faimoasele giruete, cari au pătat atât de copios viaţa noastră politică trebuesc oprite de a face întorsătura lor de ultimă oră. Oportunismul lor abject trebue îm­piedecat să infecteze din nou existenţa politică a României. De aceea nu numai actorii totalitaris­­melor şi ai diverselor variaţiuni dictatoriale tre­buesc înlăturaţi din forum ci şi avaterele lor, Ies préte-noms a căror apariţie entuziastă este imi­nentă. Democraţia, românească are nevoie de întregul său prestigiu moral şi trebue să fie severă cu acei cari au fost intoleranţi faţă de nevoile cele mai sa­cre ale spiritului şi libertăţii. Consecinţele politice ale situaţiei militare A fost un moment din istoria acestui război, când Germania părea a fi avut cea mai pregăti­tă diplomaţie din lume. Părea astfel mai ales unor privitori ne­­preveniţi. Uniunea Sovietelor mai întâi, Iugoslavia, România, Bulgaria sau Turcia, mai apoi, au acceptat prietenia Reichului german în­cercând să dea impresia lumii întregi că interese şi sentimente adânci le aşezau într’o tabără de care ar fi trebuit în chip firesc să le despartă şi orientările lor ideologice şi marile lor interese. Acceptările acestea au părut în momentul acela mari victorii ale diplomaţiei germane. Au pă­rut aşa cum spuneam, mai ales privitorilor nepreveniţi. In realitate, succesele acestea ale diplomaţiei germane nu erau decât fireştile consecinţe ale u­­nor victorii impresionante ale armatei germane care desvăluiau o forţă ameniţătoare, împotriva sentimentelor, cre­dinţelor şi intereselor lor, state mari şi state mici, acordau vic­torii diplomaţiei germane pen­tru a evita ciocnirea cu armatele ce ştiau să reducă Polonia la ne­fiinţă în mai puţin de trei săptă­mâni şi să îngenunchie Franţa în mai puţin de o lună. Au trecut de atunci numai pa­tru ani. Aceeaşi diplomaţi în­cearcă să descurce firele politicei externe ale Reichului şi totuşi Germania merge din eşec în eşec diplomatic. Suedia, Finlanda, Portugalia, Spania, Turcia, Bulgaria sau ţă­rile sud americane au făcut faţă de Germania acte de brutalitate diplomatică pe cari în anii 1939- 1940 sau 1941 nimeni nu le-ar fi putut socoti posibile sau libere de consecinţe. Angrenată într’un greu răsboi cu Uniunea Sovietelor şi într’un altul nu mai puţin dur cu State­le Unite şi Anglia, Germania nu a putut riposta decât verbal acte­lor de independenţă internaţio­nală a Statelor pomenite. Absenţa succeselor militare a­­vea ca primă consecinţă grave înfrângeri diplomatice. Corelaţia aceasta dintre situa­ţia militară şi cea politică este mai mult decât firească. Este mai ales firească într’un moment în care Forţa primează asupra Dreptului. Astăzi, când Forţa şi Dreptul se găsesc în aceeaşi tabără, con­secinţele politice ale situaţiei militare sunt şi mai vizibile. In Vest, impresionanta mani­festare de forţe a Puterilor U­­nite a dus la viguroasa manifes­tare politică şi militară a unei Franţe despre care se spusese foarte mult rău şi prea puţin bi­ne. A dus deasemeni la o sensi­bilă revizuire a orientării exter­ne a Spaniei. In Est, intrarea României în luptă alături de aliaţi şi imi­nenta prăbuşire a frontului ger­man au determinat o cerere de armistiţiu din partea Bulgariei, o accelerare a indirectelor trata­tive dintre Finlanda şi U. R. S. S., o gravă criză în Ungaria, o revigorare a eforturilor de eli­berare ale patrioţilor greci şi iugo­slavi. Până ieri, victoriile militare atrăgeau victorii politice. Astăzi, când situaţia militară indică cu limpezime pe învingători, succe­sele politice determinate de vic­toriile de pe câmpul de luptă vin să uşureze noui succese militare de adânci consecinţe. Este o înlănţuire ce va scurta războiul şi va reduce simţitor sarcina Puterilor Unite. Fără vre­un efort deosebit, fără un direct efort militar, Pu­terile Unite văd prăbuşindu-se rezerve ca aceea a Turciei, rezis­tenţe ca aceea a Finlandei sau duplicităţi ca aceea a Ungariei. Sunt consecinţe politice ime­diate ale situaţiei militare. Din fericire însă, aşa cum am mai spus, de data aceasta presti­giul forţei este susţinut şi de tă­ria dreptului. Consiliul de miniştri de ori In cursul zilei de Duminică a avut loc un nou Consiliu de miniştri, prezidat de d. gene­ral C. Sănătescu, şeful guver­nului democratic român. La acest consiliu au parti­cipat şi d-nii: Constantin Bră­­tianu, preşedintele partidului naţional-liberal; Iuliu Maniu, cal­ ţărănesc; Lucreţiu Pătrăş­­canu, reprezentând partidul comunist, şi Titel Petrescu, reprezentând partidul social­­democrat. Consiliul de miniş­tri a discutat toate proble­mele la ordinea zilei, luând măsurile necesare. -----• X • —

Next