Viitorul, septembrie 1944 (Anul 31, nr. 9295-9303)
1944-09-01 / nr. 9295
ANUL XXXI No. 9295 PREŢUL 10 LEI Vîntri 1 Septembrie 1944 Organul Partidului Naţional-Liberal REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 10 TELEFOANE Redacţia ţi Administraţia 3.79.12 Directori MIHAIL FARCAŞANU Un ani Şas« luni: Trei luni: ABONAMENTE» 3.500 lei 1.800 lei 1.000 lei Instituții particulare ?! de stat 5.000 lei anual. Trupele Române se îndreaptă spre Tisa, frontiera naturală a Ţării noastre Continuând acţiunea lor de curăţire a ultimelor rezistenţe germame din interiorul Ţării şi de reducere a atacurilor germano-maghiare din anumite puncte de frontieră, trupele române au luat poziţiune pentru o largă acţiune în direcţia Tisei. In anumite puncte trupele române au trecut frontiera dictatului dela Viena. Coordonată cu acţiunea armatelor sovietice ce înaintează dela nord şi dela est către câmpia maghiară. Acţiunea trupelor române va duce grabnic la eliberarea teritoriilor româneşti dintre Carpaţi şi Tisa. ____________________________________________________________________________________ Eliberarea Ardealului Spiritul liberal al Ardealului IDeclaraţiunile d-lui C-tin I. C. Bratianu, ———.tie MIHAIL FARCAŞANU " f €1 C NI t0 reprezentanţilor presei D. Constantin I. C. Bratianu, preşedintele partidului Naţional- Liberal, a făcut eri presei următoarele declaraţiuni: In tiimp de 28 ani, România a avut de suportat două războaie crâncene. In ce condiţii au fost ele duse ? Popoarele, ca şi indivizii, au pe lângă viaţa lor materială şi o viaţă morală. Fără un ideal naţional ele nu pot trăi, nici progresa. Idealul poporului nostru a fost întrunirea tuturor Românilor într’un singur stat independent politiceşte şi economiceşte. Răspunzând apelului Franţei şi Angliei pentru eliberarea popoarelor supuse dominaţiei străine, România a văzut putinţa întregirei teritoriilor locuite de Români într’o singură ţară şi s’a hotărât să facă sacrificiile necesare pentru realizarea unui ideal pentru care se devotaseră patrioţii din generaţiile anterioare. Intram în luptă alături de acei cari ne sprijiniseră pentru a creia independenţa noastră şi cu Ţările în cari se formase generaţia intelectualilor noştri şi cari ne serviseră de model pentru organizarea noastră.Ne angajasem la luptă cu entuziasm şi cu acea încredere neclintită în victoria finală a forţei morale, pe care au avut-o în cele mai grele împrejurări Regele Ferdinand I şi marele său sfetnic Ion I. C- Brătianu. Se poate compara situaţia din 1918 cu aceia din 1940 ? Germania din răzbunare pentru că în războiul anterior am fost nevoiţi să luptăm împotriva armatelor sale, ne-a distrus mai întâi unitatea noastră naţională, apoi ne-a ocupat cu armatele sale sub pretext că ne apără fruntariile. După cotropirea Franţei, nu puteam rezista forţei militare germane şi trebuia să ne considerăm ca ocupaţi de ea, iar nu să fim aliaţi cu o ţară care ne dovedia vrăjmăşia cu. Nu trebuia să pornim într’un războiu care nu răspundea sentimentelor poporului nostru şi al cărui rezultat se putea prevedea. Poporul român dorea pacea şi simţia că o ţară mică, prinsă în conflictul armat a două mari puteri, nu putea decât să fie zdrobită pierzând totul. A dovedit-o prin rezerva ce a păstrat-o tot timpul faţă de armatele germane deşi politica oficială urma cu totul alt drum. Răspunzând acestor simţiminte, sau singur, sau împreună cu d. Iuliu Maniu, am căutat continuu să oprim pe mareşalul Antonescu să,se angajeze într’un războu alături cu aceia cari nu ne arătaseră decât vrăjmăşie. Era evident că Germania, chiar învingătoare, nu ne-ar fi permis să reluăm Ardealul pierdut prin arbitrajul de la Viena. Armata noastră, care în războiul trecut arătase o valoare necontestabilă, nu avea trebuinţă de o nouă glorie militară. Germania, care ne-a impus să-i dăm totul pentru a duce războiul, pentru care conducătorul Statului rupsese relaţiile de prietenie, cu foştii noştri aliaţi, n’a ştiut să repare nedreptăţile ce le provocase. Am recomandat lamentele faţă de adversarii Germaniei, foştii noştri aliaţi, care ne ajutaseră să reîntregim Ţara. El însă ca să câştige buna voinţă a lui Hitler s’a încadrat într’atât în politica acestuia, încât a depăşit orice limită, introduseşte să afle din partea lor tot sprijinul pentru independenţa ţării şi drepturile ei, temei statornic al păcii viitoare. Trebue ca strânşi uniţi împrejurul M. S. Regelui să arătăm străinătăţii că Blocul Naţional Democratic, din care facem parte, reprezintă voinţa şi aspiraţiile României. Partidul Naţional Liberal care este în România intemeitorul instituţiilor democratice, înţelege să rămână credincios principiilor sale, ferind libertatea firească a drepturilor cetăţeneşti de excesele ce ar putea să o compromită. EL NU S’A DAT IN LATURI NICI IN TRECUT DELA REFORME INSEMNATE, CAND NEVOILE TARII LE-AU CERUT DAR IN CEASUL DE FATA O SINGURA CHESTIUNE TREBUE SA UNEASCA PE TOTI: BIRUINŢA DREPTURILOR NOASTRE NAŢIONALE. Am trăit patru ani de suferinţă materiale, dar şi mai multe de suferinţe morale. Să vezi decimându-se pe câmpuri de războaie străine tineretul Ţării, să vezi sacrificii inutile a atâtea valori pe cari Ţara conta, să vezi ruinându-se una după alta instituţii prospere, să vezi creindu-se o mentalitate materială care a sugrumat pe cea morală şi din cauza dictaturii să suferi fără să poţi face nimic ca să împiedici răul! Nu sunt acestea lucruri cari ar fi putut să ne facă să desperăm pentru viitor ? AM AVUT INSA O SPERANŢA CARE NE-A PUTUT MENŢINE ÎNCREDEREA : A FOST SENTIMENTUL CA REPREZENTAM CONŞTIINŢA POPORULUI ROMAN SI CA VOM AVEA TOTUŞI PUTINŢA DE ÎNDREPTARE. SPERANŢA ACEASTA ERA REGELE. INTR’INSUL PUNEAM TOATA CREDINŢA ŞI NĂDEJDILE NOASTRE. EL PUTEA CÂND VA VENI MOMENTUL SA IA O ATITUDINE CARE SA NE SCOATA DIN FAGASUL , CARE SE PACEA CA NE-AM INAMOLIT. CUNOAŞTEM SIMŢĂMINTELE SALE, CARI ERAU ACELEA ALE NEAMULUI NOSTRU, ŞTIAM CA ESTE PLIN DE DORINŢA DE A-ŞI ÎNDEPLINI ROLUL ŞI CA VA AVEA CURAJUL SA ÎNFRUNTE PERICOLUL. NU VREAM SA-L EXPUNEM IN ZADAR ŞI DE ACEEA NU-L SOLICITAM SA ÎNDEPLINEASCĂ PREA CURÂND UN ACT, A CĂREI REUŞITA DEPINDEA DE MOMENTUL REALIZĂRII. ASTAZI ACEST MOMENT A SOSIT şi ŢARA, CARE DUPĂ ÎNTUNERICUL REGIMULUI TRECUT VEDE LUMINA MANTUITOARE, INTR’O SINGURA VOCE STRIGA: TRAIASCA REGELE! Toţi Românii trebue să stea strâns uniţi împrejurul lui Mihai I Regele Românilor, al cărui nume aminteşte pe acel al întâiului făuritor al unităţii naţionale şi să dea guvernului Său tot sprijinul lor desi«t~acesat şi activ, numai astfel ne vom face pe deplin datoria către Ţară. La consiliul de Coroană în care avea să anunţe, în anul 1916, intrarea României în război, alături de Aliaţi, Ion I. C. Brătianu a spus în esenţă următoarele: Nu ştiu dacă vom câştiga sau nu vom câştiga acest război. Cred că îl vom câştiga. Dar indiferent dacă îl câştigăm sau nu el trebue făcut fiindcă prin participarea noastră la război patru mari puteri ale lumii şi-au pus semnătura pe un act ce recunoaşte fruntariile României Mari până la Tisa. Recunoaşterea aceasta a frontierelor fireşti ale României este mai însemnată decât orice victorie şi ea deschide poporului român căi noui în istorie. Făcând declaraţiunea aceasta sinceră şi luându-şi întreaga răspundere a actului prin care România Mică era aruncată într’un grav conflict mondial, Ion I. C. Brătianu afirma credinţa sa nestrămutată că lucrul cel mai însemnat în vieaţa unui popor este afirmarea şi recunoaşterea drepturilor sale, înainte de a fi dorit cucerirea Ardealului prin arme, Ion I C. Brătianu, în larga sa viziune politică dorea recunoaşterea de către puterile Aliate a drepturilor noastre intangibile asupra pământurilor româneşti de peste Carpaţiînainte de a fi trimis armatele Ţării pe câmpurile de luptă el a dorit să obţină, şi a obţinut recunoaşterea de către Franţa, Anglia, Rusia şi Statele Unite, a dreptului nostru asupra pământurilor dintre Carpaţi şi Tisa. Ajutând pe Regele Ferdinand la înfăptuirea unităţii naţionale Ion I. C. Brătianu a făcut mai mult decât o operă de întregire teritorială. A făcut o operă de consfiinţire a unui drept. Ca mare om de stat el a înţeles că acţiunea armelor, oricât de glorioasă ar fi, nu este temeinică decât atunci când este întemeiată pe recunoaşterea Dreptului. Astăzi când trupele române trec pentru a doua oară Carpaţii pentru eliberarea Ardealului, adâncimea gândului lui Ion I. C. Brătianu apare şi mai limpede. Trupele române trec astăzi Carpaţii nu pentru o cucerire teritorială, ci pentru repunerea statului în dreptul său recunoscut asupra teritoriului românesc. Acordându-ne ajutorul lor pentru reîntregirea hotarelor româneşti, aliaţii nu fac decât să restitue semnăturii lor din anul 1916, întreaga sa putere. Eliberarea Ardealului de Nord de către trupele române şi sovietice se face sub semnul Dreptului. Este un drept pe care un chip solemn printr’un act internaţional, Anglia, Franţa, Statele Unite şi Rusia nu l-au recunoscut prin semnătura lor încă din 1916. Este un drept pe care populaţia Ardealului întrunită in marea adunare naţională de la Alba lulia l-a consfinţit prin afirmarea ei de voinţa, prin hotărîrea ei de a se alipi pe veci la Patria Mumă. De atunci şi până azi, populaţiunea Ardealului a întărit acest drept şi această hotărîre prin toate actele şi prin toate manifestările ei. Astăzi când trupele române şi Sovietice înaintează în Ardeal pentru eliberarea unei populaţiuni oprimate şi a unui teritoriu luat prin rapt, ele nu fac decât să consfinţească Dreptul şi Dreptatea. Ion Zurescu -----• X#------ Chemarea Someşenilor Someşeni ! In timp ce se năruesc fulgerător toate zăgazurile cre tate dim născocirea drăcească a hitleriştilor, ungurii ridică baricade la trecătorile Carpaţilor. 11 eroic, cum i-am ştiut din totdeauna, netrebnici încearcă zadarnic să salveze jaful agonisit din averea popoarelor vecine. In acelaş timp, în ultimul trasm al morţii, criminalii evacuiază Ardealul nostru sfânt. II evacuiază de bocaţii ducând cu ei şi reci de mii de Români, aflaţi acolo fără apărare, la discreţia sălbaticilor de pustă, a hitleriştilor ţi a coloanei a cincia, saşii, cari singuri şi împotriva intereselor lor ţi-au hotărît soarta lor de mâine. Fraţii noştri din Ardealul nostru scump pătimesc cumplit în aşteptarea izbăvirii ce se apropie năpraznic. In Ardealul de Nord se repetă la nesfârşit grozăviile de la Ipp şi Treznea din 1940, de la Beliş şi Târgu-Lăpuş din 1918. Ruguri sunt aprinse pretutindeni. Măceluri fără sfârşit se săvârşesc de călăii asiatici, cărora le cad victime cei mai buni dintre fraţii noştri. Buboiul european, înainte de a crăpa, se frământă bălăcindu-se în sânge românesc. Le vom plăti criminalilor cun vârf şi îndesat toate crimele de acum şi din trecut. Nici o crimă nu va rămâne nerăzbunată, de va trebui să-i căutăm pe criminali până dincolo de graniţele pământului. SOMEŞENI: Sprijiniţi cu toată puterea voastră ştiinţele guvernului care grăbeşte eliberarea fraţilor noştri din ghiarele ungurilor fioroşi, ce nu merită să se cheme oameni şi nici să trăiască în mijlocul Europei, după ce o mie de ani n’au fost decât element de permanentă vrajbă, de jaf şi de crime nesfârşite. Strângem rândurile în vederea marei zile a eliberării fraţilor noiştri şi a sancţiunilor pe cari va trebui să le aplicăm cotropitorilor fără îndurare, după exemplul pe care ei ni l-au dat. SOMEŞENI: Fraţi noştri dragi de pe mândrele plaiuri someşene, plini de sânge şi umilinţe aşteaptă de la noi să grăbim salvarea lor de la moarte ce le-au hotărât călăii unguri. Noi nu-i putem ajuta decât sprijinind guvernul ţării, din care fac parte d. Iuliu Maniu, stegarul neînduplecat al luptelor noastre ce a prezidat la Alba Lulia Unirea cea mare alături de d. Constantin I. C. Brătianu, din dinastia întemeietorilor României Mari. SOCIAŢIA UNUNEA SOMEŞENILOR" Asociaţia „Uniunea Someşenilor" Preşedinte Dr. Aurel Mărgineanu Vice-preşediinte Al. Motogna, când la noi excesele dictatoriale ale Germaniei, cu persecuţiuni cu muncă forţată, cu ucideri şi cu suprimarea oricărei libertăţi, de care până la acest regim se bucuraseră cetăţenii Ţării. In timpul dictaturii Mareşalului Antonescu, România a suportat un regim, care nu corespundea cu simţimintele unui popor blând şi tolerant, cum este poporul nostru. O neprevedere de neiertat ne-a pus la discreţia aceluia, care ne arătase mai multă vrăjmăşie şi din această cauză a distrus pe meleaguri străine şi depărtate armatele, de cari Ţara astăzi ar fi avut atâta nevoie, sleindu-ne economiceşte şi financiarmente. In alte războaie, puterile mari ajutau pe aliaţii lor, în cel actual, Ţara a fost ruinată pentru a comandita Germania. Astăzi, după ce s’au sacrificat sute de mii de suflete româneşti, ne găsim într’o Ţară dezarmată şi ruinată. România suferă de o gravă emoragie şi va fi trebuinţă de o muncă intensă şi de un devotament neţărmurit al populaţiei sale ca să o îndreptăm. Totuşi, am credinţa că vom reuşi să tămăduim rănile ei. Ţara are resurse ce se pot exploata, dar pagubele ce a suferit nu sunt în raport cu populaţia sa. Va trebui să facem sacrificii mari, să depunem o muncă încordată şi dezinteresată pentru a restabili echilibrul distrus. Partidul Naţional Liberal, în tot trecutul său a fost acela care, după ce a lucrat în primul rând la crearea României moderne, a reparat situaţia financiară şi economică în crizele din trecut. Făcând abstracţie de interese de partid, el a colaborat cu aceia cari aveau acelaş scop cu dânsul. Şi în situaţia actuală, care este cea mai gravă din toate acelea prin care a trecut Ţara noastră, ei trebue să pună la dispoziţia Ţării, toată capacitatea sa de muncă. El îşi pune toată încrederea în aliaţii, pe cari România i-a regăsit, prin curtre cari Franţa eliberată mă Mareşalului ca cel pu-[işi reia Secul de Luptă şi ţin să aîbe toate menaja-;de biruinţă şi nădăjdui e. CONST. I. C. BRATIANU ORADIA MARE: Statuia Regelui Fedinand I in faţa Palatului Cultural Armata română a trecut linia fictivă, pe care diktatul de la Viena răstignise conştiinţa naţională a ţării noastre. Drumul eliberării s-a deschis larg şi imperios în faţa tuturor Românilor. Dar mai ales Ardealul este cutremurat astăzi de valul sentimentelor sale tradiţionale, izbucnite cu forţa elementară a unui instinct dominator. Vestea armistiţiului şi a promisiunii Aliaţilor de a ne ajuta în restabilirea drepturilor noastre încălcate de Unguri şi Germani a deşteptat tumultul recunoaşterii în sufletele fraţilor noştri din Transilvania. O insurecţiune generală se pregăteşte acolo unde cotropitorii maghiari încearcă să creieze puncte de rezistenţă. Spiritul liberal al Ardealului răspunde din nou astăzi cu o vigoare nealterată momentului istoric. De sute de ani simţământul naţional al acestei părţi din ţara noastră s’a manifestat elocvent şi tenace. Românii din Transilvania au luptat fără încetare pentru idealul lor de autonomie şi dreptate. Obiectivul lor era la început homerile, administraţia independentă a provinciei locuită de ei. Apoi conştiinţa naţională s’a adâncit şi o singură idee a cuprins sufletul zbuciumat al poporului transilvănean : unitatea naţională. Martiri nenumăraţi au sfinţit acest ideal devenit în ultima vreme însăşi raţiunea de existenţă a Transilvaniei. Printre toate ţinuturile româneşti Transilvania este astfel într’un grad mai înalt simbolul luptei noastre de unificare naţională. Ceea ce vreau să subliniez în această clipă supremă este legătura indisolubilă între unitatea naţională şi libertate, sau mai precis, între autonomia statului naţional şi mişcarea liberală europeană. Anul 1848 a dat pentru prima dată în toată amploarea ei fizionomia naţionalistă, caracterul de luptă pentru unitatea şi independenţa naţională mişcării ardelene. Eră atunci îmbinarea istorică între liberalism şi naţionalism, toate statele naţionale europene fiind o creaţiune a liberalismului politic. Ideea libertăţii pe plan internaţional a dus atunci la concepţia statelor naţionale independente, la dreptul de autodeterminare de unde s’au inspirat toate renaşterile naţionale şi autonomiile politice. Această pecetie a liberalismului venită din Franţa şi Anglia a rămas definitiv pe structura spirituală a Ardealului. Lupta conştientă şi aspră pentru drepturile cetăţeneşti a făcut ca şi viaţa civică să fie mai plină de conţinut, mai gravă în sufletul oamenilor d® dincolo de munţi. Iată pentru ce democratismul Ardealului este atât de puternic şi mai ales iată pentru ce unitatea noastră naţională nu se poate funda decât pe libertate. Orişice deviaţie de la acest imperativ de structură a statului român poate produce tulburări adânci în viaţa poporului nostru, cum a arătat-o experienţa ultimilor ani. Spiritul liberal al Ardealului este astfel un fel de memento pentru întreaga noastră viaţă politică şi lecţia care se degajă luminoasă din el este aceea a democraţiei şi libertăţii. Românii să fie atenţi că este pentru a treia oară într-un răstimp de un secol când istoria ne arată legătura indisolubilă între unitatea Românilor, libertate şi democraţie. Intre 1848, 1916 şi 1944, datele istorice nu au variat deloc în esenţa lor, demonstrând fără echivoc că acolo unde nu există libertate nu există nici unitate naţională şi că numai într’o ordine internaţională democratică poate fiinţa independenţa politică a statului. Dacă uneori pentru marile puteri acest adevăr ar părea discutabil pentru statele mici el constitue o axiomă neîncetat verificată. Numai prin triumful democraţiei în viaţa internaţională putem spera să fim liberi ca Stat şi să ne realizăm unitatea. Fiindcă numai democraţia asigură dreptul la autonomie politică şi la autodeterminare. Celelalte concepţiuni politice preconizează suprimarea acestor revendicări sacre ale naţiunii. De aici decurge şi o directivă permanentă pentru politica noastră externă şi un îndreptar pentru viaţa publică internă. Noi nu putem fi niciodată în altă parte decât lângă marile democraţii occidentale şi nu ne putem îndepărta în politica internă de la normele democraţiei. Este ziua când adevărurile acestea apar cu o forţă şi o claritate fără precedent. Să ne supunem lor şi în această clipă de început al luptei pentru ultima desrobire a fraţilor din Ardeal, să facem legământul că nu vom mai îngădui niciodată şi nimănui să ne încalce libertatea, garanţia supremă a vieţii noastre naţionale şi individuale. Insurecţia Ardealului subjugat ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Comunicatele militare anunţă că în Ardealul subjugat de Unguri şi Germani au început actele de sabotaj ale patrioţilor români. Rezistenţa la opresiune şi spiritul revoluţionar tradiţional în Transilvania se deşteaptă cu violenţă în aceste momente eroice ale neamului nostru. Este toată istoria noastră naţională care retrăeşte astăzi în pieptul fiecăruia, toată lupta pentru neatârnare şi viaţă liberă pe pământul naţional. Persecutaţi de administraţia maghiară, schinguiţi şi umiliţi prin măsuri vexatorii. Românii ardeleni sunt în momentul de faţă acei cari trebue să arate lumii voinţa de a fi stăpâni pe propriul lor destin. Şi acest lucru a fost făcut. Flacăra revoltei se aprinde din ce în ce mai mult. La început răspândită şi discontinuă ea se va transforma curând într’un incendiu imens, care va distruge pentru totdeauna veleităţile de maghiarizare ale Ardealului. Este pentru Neamul Românesc o adâncă satisfacţiune că semnalul luptei porneşte în acelaş timp şi din Vechea Ţară şi din ţara subjugată. Se arată astfel Aliaţilor şi lumii că România constitue în această parte a Europei o realitate vie, capabilă să trăiască şi să se apere prin propriile ei puteri. Insurecţia Ardealului este contribuţia lui de sânge la aşezarea Eu-ropei de mâine. Şi acest lucru nu va fi uitat niciodată de democraţiile continentului nostru care-şi trăesc acum clipele cele mai înalte în drumul lor spre victorie. Trăiască Ardealul! Vecinică fie amintirea martirilor lui! — ----- • X •----»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ Pentru refugiaţi ardeeni din Capitală Secretariatul general al Partidului Naţional Liberal COMUNICAT Membrii partidului naţional liberal ardeleni refugiaţi din teritoriul ocupat de unguri, cât şi cei din judeţele Ardealului liber care se află în Capitală sau împrejurimi, sunt rugaţi cu insistenţă să se prezinte Vineri 1 Septembrie şi Sâmbătă 2 Septembrie a. c. orele 16 (4) p. m. la Biblioteca Bratianu din str. Biserica Amzei nr. 5, pentru a primi instrucţiuni urgente.