Viitorul, ianuarie 1945 (Anul 32, nr. 9391-9413)
1945-01-03 / nr. 9391
Altii XXXI Vo. 4 pagini Lei 15 Organul Partidului National Liberal REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA ABONAMENTE — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE; 3.79.12; 3.80.30; 5.87.7* Directors MIHAIL FORGAŞANU Un aa s Şase luni s Trei luni s IUL » 5000 îeî 2500 lei 1300 lei Instituţii şi întreprinderi particulare, 10.000 lei anual. Miercuri 3 ianuarie 1941 Taxa plătită în numerar a aprobării Nr. 109.170/1944 ca prin unirea tuturor, prin spirit de jertfă şi prin muncă, şi ne facem datoria — îndemnul Suveranului adresat populaţiei— ROMÂNI. In cursul anului care a trecut, Atotputernicul ne-a făgăduit să punem capăt unui răsboi, pe care noi nu l-am dorit, potrivnic intereselor şi tradiţiilor noastre. Datorită înţelepciunei şi devotamentului vostru am putut să ne alăturăm luptei popoarelor democratice pentru ca, prin izbânda câştigată împreună, să readucem la sânul patriei scumpa noastră Transilvanie şi să punem bazele unei păci de respect al drepturilor fiecăruia, de libertate a naţiunilor şi de omenie. In pragul noului an se cuvine să îndreptăm un gând de recunoştinţă către iubita noastră armată, care a răspuns cu tot devotamentul chemării Mele, care era şi a întregului popor român. Meritul său a fost covârşitor în alţii şi cu toţii slujind Ţara. Chem pe toţi Românii ca, prin unirea tuturor, prin spirit de jertfă şi prin muncă neobosită să ne facem datoria noastră de a îndeplinirea actului dela 23 Au- i duce la bun sfârşit războiul şi gUSt_ 'de a îndeplini cu lealitate obli-un drept de asemenea către voi mulţumirile Mele pentru patriotismul şi curajul cu care aţi îndeplinit această prefacere care ştim că se sprijinea pe sentimentele adânci ale naţiunii. Cuminţenia şi sacrificiile voastre vor fi folosit astfel destinului de fericire şi de libertate al Patriei noastre, când, alături de armatele glorioase ale Rusiei Sovietice, ale Marii Britanii, Statelor Unite şi ale celorlalte naţiuni aliate, vor fi dobândit victoria comună. Ele vor fi desigur recunoscute, în cadrul principiilor de înaltă moralitate pentru care ducem lupta împreună. In aceste clipe, să ne gândim cu recunoştinţă la acei ce au căzut pe câmpul de luptă şi la familiile lor îndurerate. Să rămânem totdeauna urâţi, însufleţiţi Ziua de azi este una dintre de aceiaşi iubire de patrie, buni, cele mai tragice şi cruciale moşi drepţi, ajutându-ne unii pe mente din istoria ţării noastre, Raţiunile ce ne-am luat. Inălţându-Mi gândul către Dumnezeu Atotputernicul, II rog să reverse bunătatea lui asupra poporului Meu şi să-i hărăzească un An Nou fericit, La Mulţi Ani ! Chemie totî românii!Crearea standardului minimal de viaţă al muncitorilor de toate categoriile. Despre letarizarea economică şi educativă. Umanism economic şi politic. Capitalul funcţie socială. Armonia păturilor producâtoare, organizam vieţii agricole pa oazele sumane si ale reosificării pridicolei. Libertatea economică Milă pe o largă pontica social. Sprijinirea entităților economice mici și mijlocii Egaitatea si intrărirea tuturor borităților etnice în jurul Minimer al poporului nostri. Conferinţa pregătitoare * o ■ i'-tö' UREMul SOCIAL __________ de MSHAIL FARCAŞANU viţa pregătitoare a con- fundamentale ale individului, Ce greşit.t. Tineretului naţionalliberal, ţinută la Sinaia cu prilejul comemorării a 11 ani de la moartea lui Ion Duca, a fixat în tulburarea momentelor actuale un punct de reper pentru gândirea liberală română. Preocupaţi de mult timp de noua figură a liberalismului, mai înainte chiar de întrunirea celebrului colocviu al lui Walter Hippman, membrii organizaţiei noastre au căutat să precizeze hipostaza prezentă a permanenţelor liberale ale civilizaţiei, la care participă. Această preocupare fermă şi ca o reacţiune contra atacului masiv pe care, doctrinele totalitare îl aduceau liberalismului. Intr’adevăr, toată lupta de ideologii care s’a dus în Europa între cele două războaie mondiale este lupta în contra umanismului liberal, purtată în numele celor mai joase reziduri ale naturii omeneşti: sectarismul de rasă, instinctele tiranice, suprimarea drepturilor etc. In această luptă agenţii totalitarismului au uzat de mijloacele propagandei lor încercând să prezinte liberalismul drept o sinteză pejorativă a forţelor reacţionare, plutocrate, democrate, judeo-masonice, etc. Ei au vrut să creieze astfel o mască falsă a liberalismului, arătat ca apărător al poziţiilor conservatoare, al fixităţii şi reacţionarismelor sociale. Opera de restabilire a adevărului şi de precizare a sensurilor actuale ale liberalismului a fost însă începută de spirite lucide ca Mises Repka, Lippman, Rougier, etc., cari au atras atenţiunea atât asupra permanenţii umane a doctrinei liberale cât şi asupra a ceea ce s’a numit agenda liberalismului, adică asupra imperativelor fizionomiei lui prezente. Revoluţiunea industrială a crpiat noi condiţiuni de viaţă şi noi obligaţiuni pentru instituţiunile politice. Statul, care în sociologia liberală este agentul suprem al libertăţii, nu se poate reduce la rolul de jandarm sau păzitor de noapte. El trebue să devină „statul prieten“ sau şi mai exact, garantul de fiecare clipă al libertăţii. Economia schimbului pe pieţe deschise impune însă o cu totul altă poziţiune decât pestişa teorie a laissez-faire-ului. Statul trebue să intervină în trimide rând pentru a asigura libertatea’ adevărată a mecansimului formării preţurilor pe piaţă. S’a stabilit pe de altă parte că toate complicaţiunile, cari au îngreunat problema liberală nu vine din isuficienţele teoriei ci din defectele practicei şi mai ales din absenţa unei politici sociale creiatoare de baze sănătoase pentru societatea politică. De aici necesitatea așezării unui echilibru social solid ca sub(Continuarea in pag. 3-a) .... ww.„j J. iJi fcyu/UtuuTfcr r . In cadrul şedinţelor ce au avut loc Vineri după amiază şi Sâmbătă dimineaţa după Cuvântul de deschidere rostit de d. Mihail Fărcăşanu, preşedintele Tineretului Naţional-Uberal ,şi după salutul organizaţiunilor din întreaga ţară, s'au prezentat de către fruntaşii tineretului rapoartele asupra problemelor politice sociale, economice şi de cultură, pe temeiul cărora urmează a se concretiza punctul de vedere faţă de noua situaţiune politică. Având în vedere importanţa problemelor discutate şi interesul deosebit pe care îl prezintă rapoartele rostite, ziarul nostru va publica pe măsura spaţiului textul integral al acestor rapoarte. In numărul de azi publicăm cuvântul de deschidere rostit de d. Mihail Fărcăşanu salutul delegaţilor şi interesantul raport al d-lui Dr. Ion Fruma, secretar general al Ministerului Finanțelor asupra problemelor financiare. . . SALUTUL ARDEALULUI — Cuvântul d-lui dr. I. IMarufneanu — In lupta pentru democraţie, partidul naţional-liberal a dat în istoria ţării noastre bărbaţii cei mai hotărâţi şi clarvăzători. De aceia, forţele anti-democratice au încercat să lovească în primul rând în stânca de granit pe care o constituia mişcarea democratică şi liberală a celor mai de seamă fii ai ţării. Ion G. Duca — personificarea cinstei, a muncii şi a sacrificiului de sine — a căzut la 29 Decembrie 1933 victima acestor forţe. Prin moartea sa de martir, Ion Duca va răgres al tineretului liberal al Române pentru poporul nostru nu numai un simbol, dar exemplifite, pusă în întregime în slujba intereselor poporului. Căci viaţa lui Ion G. Buca — care a atins culmi de glorie şi de modestie, de forţă morală şi sărăcie materială — desminte în modul cel mai categoric versiunea pe care vreau să o împământenească duşmanii democraţiei tradiţionale româneşti, anume că exponenţii democraţiei româneşti n’au urmărit decât ambiţii personale. Ion G. Duca a murit în clipa când purta pe umerii săi răspunderea conducerii politice a ţării. După mai bine de trei decenii în care Ion G. Duca a jucat un rol de frunte în istoria ţării, el a murit sărac — dar aureola care o va purta numele său în amintirea generaţiilor ce vor veni va fi din ce în ce mai luminoasă. De aceia, socotesc că este o re- urmăm împreună licită coincidenţă că primul con- nostru popor mâniei în devenire, după căderea unei dictaturi, are loc în ficarea unei vieţi oneste şi drept ziua asasinării laşe a unuia dintre cei mai integri oameni de stat din ţara noastră. In felul acesta, exemplul dat de Ion G. Duca se va întipări mai mult în inimile noastre. Acest exemplu este cu atât mai necesar pentru conştiinţele noastre, cu cât mai grele sunt vremurile prin care trecem. Ca Ardelean, ca refugiat de pe meleagurile Ardealului martirizat, ma înclin în faţa memoriei slăvite a marelui bărbat de Stat şi inima mi se umple de speranţa că forţa morală a acestui neam nu se va clinti în faţa grelelor încercări de astăzi dacă vom urma pilda înaintaşilor noştri. Să ne unim şi să luptăm deci pentru libertatea şi progresul ţării noastre, sub egida marilor luptători ai partidului care, prin viaţa şi sacrificiul lor au arătat calea pe care trebuie s'o cu întregul SALUTUL MOLDOVEI Cuvântarea d-lui Mircea Sion Domnule Preşedinte, Domniilor, Aduc salutul camarederese al Tineretului Naţional Liberal de pe îrnsul plaiurilor scumpei noastre Moldove. Ca purtător al gânduirii şi sufletului Tineretului liberal moldovenesc, vă fac mărturia caldă şi sinceră ca şi graiul nostru de peste Micov, spunânduvă: Bun găsit şi odată cu aceasta vă răspundem: prezenţi şi devotaţi ca totdeauna în jurul şefului, vă asigugurăm că rămânem disciplinaţi luptători, ai partidului nostru, în slujba ideii creatoare Naţionial-Liberale. Acolo unde este şeful, steagul şi partidul, acolo suntem şi vom rămâne. Noi nu recunoaştem nimănui acţiuni personale, lipsite de raţiune şi esenţă politcă, locuind o necesitate de ordin social cu un act de operetă. Aventurile politice care au dus ţara la prastie ne reprobăm cu toată energia. Şi să se ştie că aceiaşi atitudine o adoptăm în faţa tuturor încercărilor prezente şi viitoare. Acel care în momentele actuale extaziat, cade victimă ascultându-se pe el însuşi vorbind, în loc să contribue la o remediere, periclitează atât interesele Ţării, cât şi propria sa persoană. (Continuare in pagina 3-a) MAREA TAINA Nu ştim dacă istoria lumii a înregistrat sau se va mai găsi, în desfăşurarea ei, în faţa unei aşa de unanime dorinţe şi urări de pace ca la începutul acestui an nou. Căci de pretutindeni, din cele mai îndepărtate colţuri de pământ, lumea toată, într'o înţelegere generală, s’a rugat, a cerşit să vină pacea. S’au rugat pentru ea până şi aceia care au alungat-o, împingând omenirea pe drumurile dezastrului, aceia asupra cărora, peste veacuri istoria nepărtinitoare îşi va arunca necruţătoare, osânda ei. Alături de unanimele urări, împotriva răului, pentru pace, pentru această ultimă victorie, armatele aliate luptă şi îngenunche, nu cunosc odihnă, căci pe drumul spre victorie lupta este aspră şi grea. Lumea păşeşte acum cu marea speranţă dar şi cu credinţa născută din cuvintele d-lui Churchil, că am intrat în anul care ne va aduce victoria şi pacea. Căci înainte de a trece prea multe luni, a declarat premierul Marei Britanii, banda răului, care a dominat atâta de mult acest continent nefericit va fi distrusă, iar pacea instaurată, definitiv, în locul ei. Ea va începe, desigur întins când vor amuţi gurile de tua, când rugina se va aşeza pe şenilele tancurilor, când ostaşii nu vor întoarce la căminurile lor când arsenalele şi uzinele, în om de arme ucigătoare, vor prelucra fierul şi oţelul în uneltă pe stins lucrul pământului. Atunci va începe pacea, Ras nu va fi pace. Atâta vreme cât lumea după războiu va mai păstra în ea urme de răni adânci şi ele nu vor fi fost vindecate prin împăcare, până când vrajba nu va fi fost alungată de peste tot, pacea obţinută pe calea armelor nu va fi o pace, chiar dacă s’ar încerca menţinerea ei prin forţă Pacea lumii de mâine treime să fie clădită pe dragoste şi libertate, pe o altă ordine morală şi socială, ea trebue să pornească din dragostea creştină care ahmega ura şi vindecă durerile. Lumea zilelor noastre este o lume prinsă de ură, de o neîmpăcată vrajtă In faţa lor orice forţă, chiar şi glonţul amuţeşte. In faţa urei şi a vrajbei, nu se poate opune decât o împăcare. Iar împăcarea porneşte din prisosul sufletului, din dragoste. Aci stă marea taina este mir- Ceiace interesează în realizarea unei opere, a unei lucrări oarecare, este dacă, în ceiace s’a conceput, muncitorul a pus o parte, o fărâmă din el însuşi... Instinctul cel mai viguros al omului este acela de a se cheltui util, de a se încredinţa unei opere care poartă amprentele lui însuşi, în care se prelungeşte şi se desvoltă personalitatea autorului. Instinctul se manifestă, sub diverse forme, în maternitate, în sacrificiu, în producţia artistică. Intr’un grad mai umil, dar nu mai puţin respectabil, instinctul se manifestă în ataşamentul muncitorului faţă de lucrul eştt din mâna lui, considerând că munca trebue să fie însoţită de iniţiativă, de independenţă, de libertate. Şi este o mare dificultate a concilia legitima satisfacţie a instinctului creator cu mecanismul care domină toată industria şi organizarea modernă. Dacă într’o fabrică inginerul conducător de secţie, instruinduşi echipa sa de lucru cu cunoştinţe ştiinţifice, technice, superioare, va da cheia diferitelor operaţiuni pe care le îndeplineşte singur , nu se poate ca muncitorul care îl asistă să nu descopere, fie o ameliorare de detaliu, fie o simplificare sau chiar o corectare fundamentală, pe care inginerul să nu o fi bănuit, să-i fi scăpat. Este respectul plăcerii de a creia. Este nevoia de iniţiativă şi setea de personalitate în muncă. Şi desvoltarea abilităţii la muncitor ca şi instinctul creator, sunt legate de chestiunea prealabilă a instrucţiunei, sub formele diverse ale învăţământului profesat, ale educaţiei economice culturei generale. Mecanismul industriei modt desvoltată cu singurul scop a cuceri materia, producţia lecţiilor materiale, a neglijat educţia valorilor morale, orgizarea forţelor morale, efortu coordonare al forţelor sociale Muncitorul este prea mult pus maşinei. El este prea huruit de ritmul devorant al mar ruaj care este imensa uzină dernă, pentru a-şi mai putea tiva înclinaţiile şi centimen naturale care fac omul corn. Un lucru reuşit trebuee cu voie bună. Dar pentru ace va fi necesară adaptarea om la muncă şi a muncii la om fi necesară încurajarea şi vi spunea bine îndrumată. Mai trebuesc, deasemeni, rizate şi alte condiţiuni care tind direct de natura morală omului. Este necesar să se pună acc tul pe consolidarea relapiii de armonie ale muncitorilor îr ei, pe spiritul de corp desăvât pe omogenitatea echipei de ncă şi, pe cât posibil, a atelierui însăşi. Astfel trebue menţinute, la nivel ridicat, conştiinţa profet nală şi zelul. Astfel devin optime re lăţir dintre patroni şi muncitori. Astfel se obţine acelevement consimţit şi reciproc care naşte loialismul, virtute preţioasă decât recompensele fericile însăşi. P. Corcoveanu-Bal: VOLUNTAR GREC IN ARMATA AMERICANA