Viitorul, ianuarie 1945 (Anul 32, nr. 9391-9413)

1945-01-03 / nr. 9391

Altii XXXI Vo. 4 pagini Lei 15 Organul Partidului National­ Liberal REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA ABONAMENTE­­ — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré 17 TELEFOANE; 3.79.12; 3.80.30; 5.87.7* Directors MIHAIL FORGAŞANU Un aa s Şase luni s Trei luni s IUL » 5000 îeî 2500 lei 1300 lei Instituţii şi întreprinderi­­ particulare, 10.000 lei anual. Miercuri 3 ianuarie 194­­1 Taxa plătită în numerar a aprobării Nr. 109.170/1944 ca prin unirea tuturor, prin spirit de jertfă şi prin muncă, şi ne facem datoria — îndemnul Suveranului adresat populaţiei— ROMÂNI. In cursul anului care a trecut, Atotputernicul ne-a făgăduit să punem capăt unui răsboi, pe ca­re noi nu l-am dorit, potrivnic intereselor şi tradiţiilor noastre. Datorită înţelepciunei şi de­votamentului vostru am putut să ne alăturăm luptei popoarelor democratice pentru ca, prin iz­bânda câştigată împreună, să re­aducem la sânul patriei scumpa noastră Transilvanie şi să punem bazele unei păci de respect al drepturilor fiecăruia, de liberta­te a naţiunilor şi de omenie. In pragul noului an se cuvine să îndreptăm un gând de recu­noştinţă către iubita noastră ar­mată, care a răspuns cu tot de­votamentul chemării Mele, care era şi a întregului popor român. Meritul său a fost covârşitor în alţii şi cu toţii slujind Ţara. Chem pe toţi Românii ca, prin unirea tuturor, prin spirit de jertfă şi prin muncă neobosită să ne facem datoria noastră de a îndeplinirea actului dela 23 Au- i duce la bun sfârşit războiul şi gUSt_ 'de a îndeplini cu lealitate obli-un drept de as­eme­ne­a către voi mulţumirile Mele pentru pa­triotismul şi curajul cu care aţi îndeplinit această prefacere care ştim că se sprijinea pe sentimen­tele adânci ale naţiunii. Cuminţenia şi sacrificiile voa­stre vor fi folosit astfel destinu­lui de fericire şi de libertate al Patriei noastre, când, alături de armatele glorioase ale Rusiei So­vietice, ale Marii Britanii, State­lor Unite şi ale celorlalte naţiuni aliate, vor fi dobândit victoria comună. Ele vor fi desigur re­cunoscute, în cadrul principiilor de înaltă moralitate pentru care ducem lupta împreună. In aceste clipe, să ne gândim cu recunoştinţă la acei ce au că­zut pe câmpul de luptă şi la fa­miliile lor îndurerate. Să rămâ­nem totdeauna urâţi, însufleţiţi Ziua de azi este una dintre de aceiaşi iubire de patrie, buni, cele mai tragice şi cruciale mo­şi drepţi, ajutându-ne unii pe­­ mente din istoria ţării noastre, Raţiunile ce ne-am luat. Inălţându-Mi gândul către Dumnezeu Atotputernicul, II rog să reverse bunătatea lui asupra poporului Meu şi să-i hărăzea­scă un An Nou fericit, La Mulţi Ani ! Chem­ie totî românii!Cre­area standardului minimal de viaţă al muncitorilor de toate categoriile. Despre letarizarea economică şi educativă. Uman­ism economic şi politic. Capitalul funcţie socială. Armonia păturilor producâtoare, organizam vieţii agricole pa oazele sumane si ale reosificării pridicolei. Libertatea economică Milă pe o largă pontica social. Sprijinirea entităților economice mici și mijlocii Egaitatea si intrărirea tuturor b­orităților etnice în jurul Minim­er al poporului nostri. Conferinţa pregătitoare * o ■ i'-tö' UREM­­ul SOCIAL __________ de MS­HAIL FARCAŞANU viţa pregătitoare a con- fundamentale ale individului, Ce greşit.t. Tineretului naţional­­liberal, ţinută la Sinaia cu pri­lejul comemorării a 11 ani de la moartea lui Ion Duca, a fixat în tulburarea momentelor actuale un punct de reper pentru gân­direa liberală română. Preocupaţi de mult timp de noua figură a liberalismului, mai înainte chiar de întrunirea celebrului colocviu al lui Walter Hippman, membrii organizaţiei noastre au căutat să precizeze hipostaza prezentă a permanenţelor liberale ale ci­vilizaţiei, la care participă. A­­ceastă preocupare fermă şi ca o reacţiune contra atacului masiv pe care, doctrinele totalitare îl aduceau liberalismului. Intr’ade­­v­ăr, toată lupta de ideologii care s’a dus în Europa între cele două războaie mondiale este lupta în contra umanismului liberal, pur­tată în numele celor mai joase reziduri ale naturii omeneşti: sectarismul de rasă, instinctele tiranice, suprimarea drepturilor etc. In această luptă agenţii totali­tarismului au uzat de mijloacele propagandei lor încercând să prezinte liberalismul drept o sin­teză pejorativă a forţelor reac­ţionare, plutocrate, democrate, judeo-masonice, etc. Ei au vrut să creieze astfel o mască falsă a liberalismului, arătat ca apărător al poziţiilor conservatoare, al fixităţii şi reacţionarismelor so­ciale. Opera de restabilire a adevă­rului şi de precizare a sensurilor actuale ale liberalismului a fost însă începută de spirite lucide ca Mises Repka, Lippman, Rougier, et­c., cari au atras atenţiunea atât asupra permanenţii umane a doctrinei liberale cât şi asupra a ceea ce s’a numit agenda libera­lismului, adică asupra imperati­velor fizionomiei lui prezente. Revoluţiunea industrială a crpiat noi condiţiuni de viaţă şi noi obligaţiuni pentru instituţi­unile politice. Statul, care în so­ciologia liberală este agentul suprem al libertăţii, nu se poate reduce la rolul de jandarm sau păzitor de noapte. El trebue să devină „statul prieten“ sau şi mai exact, garantul de fiecare clipă al libertăţii. Economia schimbului pe pieţe deschise im­pune însă o cu totul altă pozi­­ţiune decât pestişa teorie a lais­­sez-faire-ului. Statul trebue să intervină în t­rimide rând pentru a asigura libertatea’ adevărată a mecansimului formării preţurilor pe piaţă. S’a stabilit pe de altă parte că toate complicaţiunile, cari au îngreunat problema li­berală nu vine din isuficienţele teoriei ci din defectele practicei şi mai ales din absenţa unei po­litici sociale creiatoare de baze sănătoase pentru societatea po­­litică. De aici necesitatea așezării u­­nui echilibru social solid ca sub­(Continuarea in pag. 3-a) .... ww.„j J. iJi fcyu/UtuuTfcr r . In cadrul şedinţelor ce au avut loc Vineri după amiază şi Sâmbătă dimineaţa după Cuvântul de deschidere rostit de d. Mihail Fă­rcăşanu, preşedintele Tineretului Naţional-Uberal ,şi după salutul orga­nizaţiunilor din întreaga ţară, s'au prezentat de către fruntaşii tineretului rapoartele asupra problemelor politice sociale, economice şi de cultură, pe temeiul cărora urmează a se concretiza punctul de vedere faţă de noua situaţiune politică. Având în vedere importanţa problemelor discutate şi interesul deosebit pe care îl prezintă rapoar­tele rostite, ziarul nostru va publica pe măsura spaţiului­ textul integral al acestor rapoarte. In numărul de azi publicăm cuvântul de deschidere rostit de d. Mihail Fărcăşanu salutul delega­ţilor şi interesantul raport al d-lui Dr. Ion Fruma, secretar general al Ministerului Finanțelor asupra problemelor financiare. . . SALUTUL ARDEALULUI — Cuvântul d-lui dr. I. IMarufneanu — In lupta pentru democraţie, par­tidul naţional-liberal a dat în is­toria ţării noastre bărbaţii cei mai hotărâţi şi clarvăzători. De aceia, forţele anti-democratice au încercat să lovească în pri­mul rând în stânca de granit pe care o constituia mişcarea de­mocratică şi liberală a celor mai de seamă fii ai ţării. Ion G. Duca — personificarea cinstei, a mun­cii şi a sacrificiului de sine — a căzut la 29 Decembrie 1933 vic­tima acestor forţe. Prin moartea sa de martir, Ion Duca va ră­­gres al tineretului liberal al Ro­mâne pentru poporul nostru nu numai un simbol, dar exempli­fi­te, pusă în întregime în slujba intereselor poporului. Căci viaţa lui Ion G. Buca — care a atins culmi de glorie şi de modestie, de forţă morală şi sărăcie mate­rială — desminte în modul cel mai categoric versiunea pe care vreau să o împământenească duşmanii democraţiei tradiţio­nale româneşti, anume că expo­nenţii democraţiei româneşti n’au urmărit decât ambiţii per­sonale. Ion G. Duca a murit în clipa când purta pe umerii săi răs­punderea conducerii politice a ţării. După mai bine de trei de­cenii în care Ion G. Duca a ju­cat un rol de frunte în istoria ţării, el a murit sărac — dar aureola care o va purta numele său în amintirea generaţiilor ce vor veni va fi din ce în ce mai luminoasă. De aceia, socotesc că este o re-­­ urmăm împreună licită coincidenţă că primul con- nostru popor mâniei în devenire, după căde­rea unei dictaturi, are loc în ficarea unei vieţi oneste şi drept­­ ziua asasinării laşe a unuia din­tre cei mai integri oameni de stat din ţara noastră. In felul a­­cesta, exemplul dat de Ion G. Duca se va întipări mai mult în inimile noastre. Acest exemplu este cu atât mai necesar pentru conştiinţele noastre, cu cât mai grele sunt vremurile prin care trecem. Ca Ardelean, ca refugiat de pe meleagurile Ardealului mar­tirizat, ma înclin în faţa memo­riei slăvite a marelui bărbat de Stat şi inima mi se umple de speranţa că forţa morală a ace­stui neam nu se va clinti în faţa grelelor încercări de astăzi dacă vom urma pilda înaintaşilor noş­tri. Să ne unim şi să luptăm deci pentru libertatea şi progre­sul ţării noastre, sub egida mari­lor luptători ai partidului care, prin viaţa şi sacrificiul lor au a­­rătat calea pe care trebuie s'o cu întregul SALUTUL MOLDOVEI Cuvântarea d-lui Mircea Sion Domnule Preşedinte, Domniilor, Aduc salutul cama­red­erese al Ti­neretului Naţional Liberal de pe îr­­nsul plaiurilor scumpei noastre Moldove. Ca purtător al gânduirii şi sufletu­lui Tineretului liberal moldovenesc, vă fac mărturia caldă şi sinceră ca şi graiul nostru de peste M­icov, spu­­nânduv­ă: Bun găsit şi odată cu aceasta vă răspundem: prezenţi şi devotaţi ca totdeauna în jurul şefului, vă asigu­­gurăm că rămânem disciplinaţi luptă­­tori, ai partidului nostru, în slujba ideii creatoare Naţionial-Liberale. Acolo unde este şeful, steagul şi partidul, acolo suntem şi vom rămâ­ne. Noi nu recunoaştem nimănui acţiuni personale, lipsite de raţiune şi esenţă politcă, locuind o necesitate de ordin social cu un act de operetă. Aventu­rile politice care au dus ţara la pr­­­astie ne reprobăm cu toată energia. Şi să se ştie că aceiaşi atitudine o adoptăm în faţa tuturor încercărilor prezente şi viitoare. Acel care în momentele actuale ex­taziat, cade victimă ascultându-se pe el însuşi vorbind, în loc să contribue la o remediere, periclitează atât inte­­resele Ţării, cât şi propria sa persoa­nă. (Continuare in pagina 3-a) MAREA TAINA Nu ştim dacă istoria lumii a înregistrat sau se va mai găsi, în desfăşurarea ei, în faţa unei aşa de unanime dorinţe şi urări de pace ca la începutul acestui an nou. Căci de pretutindeni, din cele mai îndepărtate colţuri de pământ, lumea toată, într'o în­ţelegere generală, s’a rugat, a cerşit să vină pacea. S’au rugat pentru ea până şi aceia care au alungat-o, împingând omenirea pe drumurile dezastrului, aceia asupra cărora, peste veacuri isto­ria nepărtinitoare îşi va arunca necruţătoare, osânda ei. Alături de unanimele urări, împotriva răului, pentru pace, pentru această ultimă victorie, armatele aliate luptă şi îngenun­­che, nu cunosc odihnă, căci pe drumul spre victorie lupta este aspră şi grea. Lumea păşeşte acum cu marea speranţă dar şi cu credinţa năs­cută din cuvintele d-lui Chur­­chil, că am intrat în anul care ne va aduce victoria şi pacea. Căci înainte de a trece prea multe luni, a declarat premierul Marei Britanii, banda răului, care a dominat atâta de mult a­­cest continent nefericit va fi dis­trusă, iar pacea instaurată, defi­nitiv, în locul ei. Ea va începe, desigur în­tins când vor amuţi gurile de tua, când rugina se va aşeza pe şeni­lele tancurilor, când ostaşii nu vor întoarce la căminurile lor când arsenalele şi uzinele, în om de arme ucigătoare, vor prelucra fierul şi oţelul în uneltă pe stins lucrul pământului. Atunci va începe pacea, Ras nu va fi pace.­­ Atâta vreme cât lumea­­ după războiu va mai păstra în ea urme de răni adânci şi ele nu vor fi fost vindecate prin împă­­care, până când vrajba nu va fi fost alungată de peste tot, pacea obţinută pe calea armelor nu va fi o pace, chiar dacă s’ar încerca menţinerea ei prin forţă Pacea lumii de mâine treime să fie clădită pe dragoste şi li­bertate, pe o altă ordine morală şi socială, ea trebue să pornească din dragostea creştină care ahme­ga ura şi vindecă durerile. Lumea zilelor noastre este o lume prinsă de ură, de o neîm­­păcată vrajtă In faţa lor orice forţă, chiar şi glonţul amuţeşte. In faţa urei şi a vrajbei, nu se poate opune decât o împăcare. Iar împăcarea porneşte din pri­sosul sufletului, din dragoste.­­ Aci stă marea taina este mir- Ceiace interesează în realizarea unei opere, a unei lucrări oare­care, este dacă, în ceiace s’a con­ceput, muncitorul a pus o parte, o fărâmă din el însuşi... Instinctul cel mai viguros al omului este acela de a se cheltui util, de a se încredinţa unei ope­re care poartă amprentele lui în­suşi, în care se prelungeşte şi se desvoltă personalitatea autorului. Instinctul se manifestă, sub di­verse forme, în maternitate, în sacrificiu, în producţia artistică. Intr’un grad mai umil, dar nu mai puţin respectabil, instinctul se manifestă în ataşamentul mun­citorului faţă de lucrul eştt din mâna lui, considerând că munca trebue să fie însoţită de iniţiati­vă, de independenţă, de libertate. Şi este o mare dificultate a concilia legitima satisfacţie a in­stinctului creator cu mecanismul care domină toată industria şi or­ganizarea modernă. Dacă într’o fabrică inginerul conducător de secţie, instruindu­­şi echipa sa de lucru cu cunoş­tinţe ştiinţifice, technice, supe­rioare, va da cheia diferitelor o­­peraţiuni pe care le îndeplineşte singur , nu se poate ca munci­torul care îl asistă să nu desco­pere, fie o ameliorare de detaliu, fie o simplificare sau chiar o co­rectare fundamentală, pe care in­ginerul să nu o fi bănuit, să-i fi scăpat. Este respectul plăcerii de a creia. Este nevoia de iniţiativă şi setea de personalitate în mun­că. Şi desvoltarea abilităţii la mun­citor ca şi instinctul creator, sunt legate de chestiunea prealabilă a instrucţiunei, sub formele diver­se ale învăţământului profe­sat, ale educaţiei economice culturei generale. Mecanismul industriei modt desvoltată cu singurul scop a cuceri materia, producţia lec­ţiilor materiale, a neglijat e­ducţia valorilor morale, orgi­zarea forţelor morale, efortu coordonare al forţelor sociale Muncitorul este prea mult pus maşinei. El este prea hur­uit de ritmul devorant al mar ruaj care este imensa uzină dernă, pentru a-şi mai putea tiva înclinaţiile şi centimen naturale care fac omul corn. Un lucru reuşit trebue­e cu voie bună. Dar pentru ace va fi necesară adaptarea om la muncă şi a muncii la om fi necesară încurajarea şi vi s­­punea bine îndrumată. Mai trebuesc, deasemeni, ri­zate şi alte condiţiuni care tind direct de natura morală o­mului.­­ Este necesar să se pună acc tul pe consolidarea relapiii de armonie ale muncitorilor îr ei, pe spiritul de corp desăvât pe omogenitatea echipei de n­că şi, pe cât posibil, a atelie­rui însăşi. Astfel trebue menţinute, la nivel ridicat, conştiinţa profet nală şi zelul. Astfel devin optime re lăţir dintre patroni şi muncitori. Astfel se obţine acel­­eve­ment consimţit şi reciproc care naşte loialismul, virtute­­ preţioasă decât recompensele fericile însăşi. P. Corcoveanu­-Bal: VOLUNTAR GREC IN ARMATA AMERICANA

Next