Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 581-654)

1970-01-04 / nr. 581

Proletari din toate țârile, unifi­ vul Organ al Comitetului județean Vaslui al P.C.R. și al Consiliului popular județean Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU rostită la posturile de radio și televiziune cu prilejul Anului Nou Dragi tovarăși și prieteni, Cetățeni ai Republicii Socialiste România. Peste citeva minute incheiem un nou an, bogat in evenimente, fapte și impliniri ale poporului român în construirea socialis­mului. Evenimentul cel mai remarcabil al a­­cestui an, cu profunde consecințe asupra viitorului patriei noastre, a fost Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român, care a elaborat programul de perspectivă al dezvoltării țârii, de întărire continuă a bazei tehnico-materiale a noii orinduiri, de perfecționare a relațiilor de producție și a întregii organizări sociale — în vederea făuririi societății socialiste multilateral dez­voltate. Anul 1969 a fost, totodată, anul împli­nirii unui sfert de veac de la eliberarea țării, care a prilejuit trecerea în revistă a transformărilor radicale petrecute în structura societății românești, în­ modul de viață al poporului, în existența națiunii noastre socialiste; el a marcat jubileul perioadei în care poporul român, liber și stăpin pe destinele sale, a înălțat lumino­sul edificiu al socialismului. In acest an, munca entuziastă, minuna­ta capacitate de creație a clasei noastre muncitoare, a țărănimii și Intelectualității și-au găsit întruchiparea in noi realizări pe tărâmul producției de bunuri materiale și spirituale, in îndeplinirea cu succes a prevederilor planului de stat, în creșterea avuției naționale. Partidul și guvernul au desfășurat o intensă activitate pentru îm­bunătățirea organizării economiei și spo­rirea eficienței acesteia, pentru valorifica­rea tot mai largă a marilor resurse ale orinduirii noastre socialiste. S-au înălțat, pe întreg cuprinsul țârii, noi fabrici și uzi­ne, școli și așezăminte de sănătate, lăca­șuri de cultură și locuințe. Pe baza succe­selor obținute în dezvoltarea economiei, s-au putut asigura noi măsuri pentru creș­terea nivelului de trai al poporului, între care un loc important l-a ocupat majora­rea salariilor la principalele categorii de salariați. Pentru toate aceste succese de seamă, pentru munca eroică consacrată progresului patriei socialiste, vă adresez, dragi compatrioți, cele mai calde felicitări. Ne îndreptăm acum cu toții privirile spre anul 1970. In fața noastră stă datoria de a pune în valoare la un nivel și mai inalt potențialul material și uman al societății, de a munci și mai intens pentru a duce mai departe opera de construcție socia­listă­­ in interesul creșterii bunăstării po­porului, al înfloririi multilaterale a patriei. Mersul nostru înainte pe drumul progre­sului și civilizației cere eforturi mari din partea fiecărui cetățean. Este insă mai pre­sus de orice îndoială că eroica noastră clasă muncitoare, țărănimea cooperatistă, intelectualitatea, toți oamenii muncii fără deosebire de naționalitate, animați de un profund patriotism, de devotament nețăr­murit pentru cauza socialismului vor cu­ceri noi victorii în măreața operă pe care o întreprind sub conducerea partidului, vor îndeplini și depăși planul pe 1970 - ultimul an al cincinalului - creind astfel condițiile pentru transpunerea în viață a programului trasat de Congresul al X-lea. In primele rânduri ale acestei clocotitoare activități, acolo unde este mai greu, unde se cere mai mult efort și mai multă răs­pundere, se vor afla, desigur, puternicul nostru activ de partid și de stat, cei a­­proape două milioane de comuniști din patria noastră. Stimați tovarăși, în acest an, partidul și statul nostru au desfășurat o intensă activitate internațio­nală, aducîndu-și contribuția la efortul ge­neral pentru destindere și pace. A sporit și mai mult numărul prietenilor României socialiste pe toate meridianele globului, prestigiul ei pe arena mondială. In viața internațională a continuat să se dezvolte cursul pozitiv, spre înțelegere și colaborare ; realitatea a confirmat încă o dată justețea politicii externe a țării noastre îndreptată spre crearea unui cli­mat de încredere și cooperare intre po­poare. In pofida incercarilor cercurilor im­perialiste de a opri procesul progresist al evoluției societății contemporane, popoare­le iși afirmă tot mai imperios voința de a se dezvolta libere și stâpine pe soarta lor, de a trăi în pace și înțelegere, pe baza deplinei egalități în drepturi ; opinia pu­blică înaintată se ridică tot mai hotârît împotriva politicii de forță și dominație, a dictatului și agresiunii. Pe continentul nostru s-a accentuat curentul favorabil în­făptuirii securității europene ; masele popu­lare, numeroși oameni politici - inclusiv cercuri guvernante - se pronunță pentru o consfătuire consacrată realizării acestui deziderat major al popoarelor europene, de o însemnătate deosebită pentru înfăp­tuirea păcii generale. Desigur, in lumea actuală mai există încă puncte de încordare ca, de pildă, răz­boiul din Vietnam și conflictul din Orien­tul Apropiat. Aceasta impune fiecărei țări­­ mari sau mici­­ datoria de a milita neobosit pentru stingerea tuturor focare­lor de război, pentru instaurarea păcii pe toate continentele. Ca țară socialistă, România va continua să pună în centrul politicii sale externe raporturile multilaterale cu celelalte state socialiste, va acționa consecvent pentru u­­nitatea sistemului socialist, a mișcării co­muniste și muncitorești mondiale, a tutu­ror forțelor antiimperialiste. Țara noastră va continua, totodată, să-și amplifice le­găturile cu toate statele, fără deosebire de orînduire social-politică, sporindu-și participarea la schimbul internațional de valori, la dezvoltarea colaborării și coope­rării mondiale, pe baza principiilor suve­ranității și independenței naționale, ega­lității depline în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc, a respectului față de dreptul fiecărui popor de a-și hotărî singur soarta. Avem toate temeiurile să pășim cu în­credere și optimism in noul an. Poporului român ii sînt deschise mărețe perspective de muncă și creație, de progres și prospe­ritate. Ne exprimăm, de asemenea, con­vingerea că forțele progresului de pretu­tindeni, uriașul front antiimperialist mon­dial vor dobândi noi victorii în lupta gran­dioasă pentru realizarea aspirațiilor înain­tate ale omenirii, pentru împlinirea idea­lurilor de bunăstare și pace de popoare­lor. Desfășurarea evenimentelor creează premise ca anul 1970 să marcheze noi în­făptuiri pe calea destinderii, a securității în Europa și în lume. In aceste clipe solemne ale tradiționalei sărbători de Anul Nou, urez, din toată ini­ma, în numele conducerii partidului și sta­tului, al meu personal, tuturor cetățenilor patriei noastre - muncitori, țărani, oameni de știință și cultură, femei și bărbați, ti­neri și vîrstnici, români, maghiari, germani și de alte naționalități - viață lungâ, să­nătate și fericire, împlinirea dorințelor,c­­ît, mai multe satisfacții personali,, mari suc­cese în munca închinată;­înfloririi patriei, făuririi mărețului ei viitor, cămorist I •*<*. .­­La mulți ani, tovarăși și­ prieteni I ■ \ Bună dimin 1970! O­biceiurile Anului Nou s-au revărsat peste meleagurile Vasluiului, în aces­te zile și nopți, în blană de urs și piele de capră, în clinchet de tă­lăngi și de zurgălăi, în buncătăii de cofe cu coa­dă de cal și trosnet de harapnic cu șu­chi de cine­­pă, in glasul flăcăilor de­veniți peste noapte căpi­tani de poteră, haiduci, doctori și alte personaje cu puteri magice. Bunii gospodari au ve­gheat cu grijă cel de al doisprezecelea cintat al co­coșilor, deghizat de astă dată in scurte semnale e­­lectronice și înjumătățit numai la șase bătăi, să nu-i prindă care cumva bă­dica Traian cu paharul gol și să le iasă holdele la vară seci. Au răsturnat ul­cele cu vin roșu de viață lungă peste gustoasele sar­male, presurindu-și ceasu­rile nopții cu cimilituri străvechi și snoave auzite în ultima vreme. Iaca, parcă-l văd pe moș Vasile din Birzești istorisind pen­tru a nu știu cita oară în­­timplarea cu „arătarea“ dintre stoguri,, in timp ce nepoții lăsau să le atîrne o buză in jos a așteptare, pentru a-și lăți apoi gura pina la urechi intr-un ho­hot de uis plecat­­ din șiră­ ,­ fundul rărunchilor. „Numai ei văd eu că țicnește din paie așa un vălătucel bătut tot in pleavă ca un chir­­pic ! Am slub­it de trei ori in sin și mi-am făcut o cruce mare de să-l deie gata și pe­­ Ucigă-I Toaca daca­r fi fost. Numai după ci arătarea o grohăit de citeva ori m-am dumirit eu că-i vorba de purcelul ve­cinului Nicolae, oblojit pe chele, contra rapănului, cu unsoare de luîndu-mi de-o căruță — și samă mi-o trecut spărietura și m-a a­­pucat un vis de-am crezut că-mi crapă buricul ! Ani­malul se vîrîse in paie să se încălzească și cum era plin de păcură a strîns pe el jumătate de stog.. Dar cite nu și-au poves­tit românii la gura sobei încălzite și a paharelor a­­burite. Intîmplări de pe front, intîmplări din satul lor de acum un sfert de veac și mai dincoace, mai de ieri, de alaltăieri. Bă­­trînii au vorbit despre pen­sia mărită, cei mai in putere despre Hotărîrea Plenarei Consiliului Uniunii Natio­nale a Cooperativelor Agri­cole de Producție din 22—23 decembrie 1969, despre noul sistem de pla­tă In bani a zilei-muncă, menit să cointereseze in­tr-o măsură și mai mare pe membrii cooperatori la sporirea recoltelor. Și uite așa, mai din una, mai din alta, mai pe la ci­nema, mai pe la televizor, cu „Moara de pe Floss" și la „Moara Roșie" din Paris, n­e-am destins și ne-am întins, și pe­­ acasă, și pe la vecini,, că ni­­ s-a făcut­ greu, nu știu cum,, de atîta odihnă și fără să vrem, glodurile au început să ne poarte din nou la scumpa noastră indeletnid­- C. H. VASLUIANU (continuare in pag a 3­a) ÎN CONSTRUCȚIE Un complex balneo-climateric In pădurea Crăiasa, din județul Maramureș, a în­ceput construcția unui com­plex balneo-climateric pen­tru tratarea afecțiunilor reumatice. El va dispune între altele de două mari bazine de apă sărată. De asemenea, se constru­iește un hotel, un restau­rant, o stație pentru încăl­zirea și pomparea apei și altele. Complexul urmează să fie dat în folosință o dată cu deschiderea noii stagiuni de tratament bal­near din primăvara anului 1970. (Agerpres) H­ arnicii muncitori ai Fabricii de confectii din Vaslui au întîm­­pinat și ei cu mult entuziasm Noul An 1970. Bucuria îndeplinirii exem­plare a Îndatoririlor ce le-au revenit in anul care trecut, a străbătut întreaga a­urătură pe care muncitorii sectorului II, sector fruntaș pe fabrică, au adresat-o conducerii Combinatului la Începutul noului an. In holul întreprinderii, pregătit anume pentru a­­ceastă sărbătoare, s-au adu­ Revelionul Moților în 10­9 nat sute de muncitori, mai­ștri și tehnicieni spre a în­­tîmpina, tot împreună, un an nou de muncă și de bu­curii. Putem spune că, într-ade­văr, aici a fost un Revelion al fruntașilor. Pe comunista Maria Biliu­ță, maistru la sectorul I de producție, care, împreună cu colectivul ei și-a depășit lunar sarcinile de plan cu 5 la sută, am văzut-o antre­nată în discuții aprinse in seara Revelionului, cu alți fruntași in muncă. Subiectul conversației ? Bine­înțeles, tot despre retoane-femei, despre felul cum s-a muncit in anul care a trecut, despre calitatea operațiilor efec­tuate la ea in sector. Am a­­dăuga noi că, în cursul lu­nui an întreg, nu s-a înre­­­gistrat in sectorul pe care-l conduce nici un produs de slabă calitate. Mihai Costăchescu, șeful sectorului II, care s-a men­ținut fruntaș pe fabrică lună de lună, era înconjurat de familiile muncitoarelor Ma­ria Farcati, Anica Calapo­­lescu, Doina Pricopoaia și Jana Romașcu. Au ciocnit cu toții cite un pahar cu vin in cinstea impor- GH. APOSTOL (continuare în pag. a 3-a) P ANUL II nr. 581 DUMINICĂ 4 IANUARIE 1970 4 pagini 30 bani Redacția și Administrația: str. Ștefan cel Mare nr. 63 Vaslui Redacția tel. 165 Administrația 611 In pagina a 4-a ■ CUBA A 11-a aniversare a „Zilei eliberării“ ■ Evoluția conflictului nigeriano—biafrez ...ȘI PRETUTINDENI A RĂSUNAT STRĂBUNA URARE: „EA MULȚI ANI! u U­n colb de nea strălu­citor acoperă întinde­rile. S-a așternut pes­te meleagurile molda­ve în care istoria a încrus­tat amintiri. Amintiri despre trecutul neamului îți evocă și brazdele gliei, și trunchiurile copacilor unor străvechi pă­duri ce sfidează parcă cerul la Dobrina ori Chetrosu, la Rafaila, Unțești sau Bogdăni­­ța. Prin locurile acestea au trăit oameni rămași în file de legendă. Pe aici viețuiesc azi vajnici făurari ai zilelor noas­tre însorite. Pe multi dintre ei i-am cunoscut, i-am privit cu admirație cum meștereau scînteietoare perle de oțel, a­­colo la Bîrlad, ori modelînd furnirul și transformîndu-1 în mobilă apreciată nu numai în țară, ci și dincolo de hotare. Dar pe cei mai mulți n­ i-am făcut prieteni în largul cîmpului, unde i-am întîlnit, din primăvară și pînă toamna tîrziu, muncind cu fruntea îm­­brobonată de sudoare, slujin­du-se cu pricepere de ceea ce știința și tehnica au do­­bîndit, pentru a smulge pă­­mîntului rod mai îmbelșugat. Că se numesc Ion Bejan, An­­dronache Movilă, Ion Stoleru sau Gheorghe Orzan și sînt tractoriști, mîndrie a între­prinderii de mecanizare a a­­griculturii Huși, ori Iftene Va­sile, Petru Afrăsinei, Vasile Grosu, Negoiță Mihai și sînt fruntea membrilor cooperatori de la Tîrzii, lucrul acesta, se pare, nu are prea multă în­semnătate. Ceea ce are im­portanță deosebită este faptul că asemenea oameni pun su­flet în tot ceea ce fac și mai ales că, atunci cînd pornesc să înfăptuiască un­­ lucru, nu au răgaz pînă ce nu-l văd ter­minat. La asemenea oameni mi-am oprit gîndul în ultima noapte a vechiului an și prima a celui nou poposit pe meleagurile pa­triei o dată cu cea dintîi se­cundă ce a succedat orei 24, atunci cînd secundele lui 1969 s-au „stins" pentru ca să re­învie în altele noi, mai tu­multoase, cele ale lui 1970/ mai vii, cînd glasurile crista­line ale urătorilor au răsunat pe ulițele satelor, la ferestre­le caselor, împărțind cu dăr­nicie și dragoste, din inimă, tuturor oamenilor, tradiționalul „La mulți ani!". Ne-am aflat, în noaptea re­velionului la Bîrlasd, in ospi­taliera casă a strungarului Ni­colae Rot­aru de la F.R.R., ca­re, împreună­ cu soția sa și cu­ „prîslea" familei, m­­oiișor, ală­turi de care se aflau toti cei din familia mecanicului Gheor­­ghe Butuc, lângă bradul îm­podobit sărbătorește, închinat, paharul pentru succese noi în muncă, pentru belșug și pros­peritate cu bucuria datoriei împlinite întipărită pe fete. Ne-am aflat în noaptea a­­ceea la Tîrzii. Am primit in­vitația câtorva gospodari, am gustat din bucatele ce le îm­­belșugau mesele, am ciocnit un pahar cu vin urîndu-le fe­ricire în noul an, am ascultat împreună, înfiorați, străbune­le uraturi ce se auzeau pînă departe spre satele megieșe. Am poposit și în casa nouă și primitoare a tractoristului Costică Cosma, care ne-a mărturisit, cu emoție și bucu­rie, gîndurile pentru noul an:, ,,SS primesc un tractor pe care să-l îmblînzesc așa pre­cum știu eu și să-l fac să se înfrupte din alte de două și chiar de trei ori mai mult decît prevăd normele de lu­cru, așa cum l-am strunit, mai bine de 12 ani — pe cel ce a purtat seria 016017 și care, după o nouă revizie generală­ va mai putea răsturna brazde reavăne încă vreo cîțiva ani". Și ne-au povestit, în noap­tea aceea a Revelionului, bă­­trînii satului Tîrzii, Ion și Gheorghe Ciobotea ori Ion Năstase, multe lucruri din trecutul așezării lor, ne-au făcut un adevărat istoric al cooperativei agricole de pro­ducție, ne-au înfățișat un film impresionant al evoluției în timp a oamenilor locului. Ce am reținut în mod special ? Faptul că, la început de drum — în momentul înființării co­operativei — averea obșteas­că se cifra doar la cîteva su­te de mii de lei, în timp ce, în 1969, numai veniturile din producția globală s-au cifrat la aproape 9 milioane de lei. Și n-a mirat pe nimeni că oamenii au primit, pentru fie­care zi­ muncă efectuată, cîte 38 de lei. Purtînd cu semeție pe u­­meri cîte 7—8 decenii de vin- GH. ANGHELACHE (continuare fn pag. a 3-a) Metalurgiștii bîrlădeni Gheorghe Butuc și Neculai Rotaru au ciocnit pa­harele pentru noi succese în producție. Foto: d. Păvărașcu Pentru anii ultima zi a anului n-a fost și ultima din««« calendar recitarea se cuvine a fi făcută întrucît, în unele întreprinderi bîrlădene, ca de altfel în atîtea din țară, anul s-a încheiat cu mult înainte de data calen­daristică cunoscută — 31 de­cembrie. Astfel, la cooperativa „Progresul 11, sosirea Anului Nou a fost întîmpinată încă din ... noiembrie. Harnicii coo­peratori au realizat planul a­nual, la producția destinată exportului, în mai puțin de un an calendaristic. De asemenea, salariații Autobazei nr. 5 (cu­­noscînd mai bine decît alții căile de acces!) l-au condus pe... ultimul său drum pe Anul Vechi încă la începutul lunii decembrie. La fel au proce­dat, pe rînd, alte și alte între­prinderi fruntașe, cum sînt fa­bricile de confecții și ulei, în­treprinderea de panificație și morărit, organizațiile comer­ciale locale, precum și cea mai mare unitate industrială din județ, Fabrica de rulmenți. Pentru toate colectivele de muncă ale acestor întreprin­deri „trecerea" de la un an la altul a avut­ doar caracter de... I circumstanță. I­ n avanpremieră Noaptea de Anul Nou a prins contur, la Fabrica de rulmenți, în ... dimineața zilei de 31 decembrie! Potrivit obiceiului, muncito­rii, tehnicienii și inginerii ul­timului schimb de muncă pe 1969 au oprit lucrul într-un cadru festiv. Cu acest prilej, tovarășul Gheorghe Puni, secretar al Co­mitetului județean Vaslui P.C.R., a transmis constructo­ar­­ilor bîrlădeni de rulmenți din partea Comitetului județean Vaslui al P.C.R., sincere feli­citări pentru succesele deose­bite obținute, în anul care s-a încheiat, în realizarea sarcini­lor de producție și a angaja­mentelor în întrecerea socialis­tă, urîndu-le noi succese în activitatea de viitor, multă fe­ricire în viața personală. Apoi, Moș Gerilă, persona­jul cel mai în vogă, pînă la ora zero, a fost prezent prin... doi reprezentanți „lansați“ din sac: Păcală și Tîndală. Aceș­tia, în ipostază modernă, in­terpretați de cunoscutul arbi­tru international de fotbal, Ni­colae Rainea, și de colegul său de muncă, George Giures­­cu, au venit cu plugușorul, fiind primiți cu tot dichisul în noua hală a fabricii. „Aratul" lor a constituit o trecere în revistă a succeselor obținute de către întregul co­lectiv de muncă de-a lungul anului ce s-a încheiat, pentru ei, de fapt, la... 29 decembrie, cînd au fost îndeplinite și depășite sarcinile de plan la toți indicatorii, cu un spor de circa cinci milioane de lei la producția globală, aproape cinci milioane și jumătate la producția marfă și 18 000 de rulmenți peste plan. Și toate aceste rezultate au fost obți­nute într-o perioadă, relativ grea, cînd fabrica se extinde și se reutilează cu un nou și modern echipament tehnic, ca­re va duce la creșterea pro­ducției industriale, față de a­­nul 1967, de 1,4 ori în 1970 și de 2,5 ori în 1975, reducînd substanțial volumul importului de rulmenți și asigurînd, în același timp, o bază importantă pentru extinderea exportului. După acest „memento" de datină strămoșească, a urmat ultima „operativă" a cadrelor de conducere. In acest cadru sărbătoresc, de „avanpremieră", ing. MIR­­CEA SIMOVICI, membru în biroul Comitetului județean Vaslui al P.G.R., directorul ge­neral al întreprinderii, a toas­tat pentru prosperitatea fabri­cii, a familiilor salariaților ei, pentru dezvoltarea multilatera­lă a societății noastre socia­liste. , — „Avem toate condițiile: a M. COLOȘENCO (continuare In pag. a 3-a) Tradiționalele obice­iuri de Anul Nou, în interpretarea elevilor de la Școala generală nr. 2 Vaslui. Foto: V Botoșanu In pag. a 2-a Moment cultural ■ Gîrleanu »si Iorga

Next