Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1915 (Anul 15, nr. 1-52)
1915-04-21 / nr. 16
ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ţi AL CALAVORIILOR teatra şi ariime ci a căutat să subjuge sau, mai bine zis, să se folosească şi mai mult de elementele naturei şi de învăţămintele pe cari ea le dă cu îmbelşugare şi atunci a descoperit submarinele, baloanele şi aeroplanele. S’a încercat şi arta să ajute bietului Icar să evadeze prin zbor lipindu-i aripi de şindrilă cu ceară. Ştiinţa modernă a putut realiza acest vis al visătorilor, dar a înlocuit şindrila şi ceara prin plăci strălucitoare de oţel, fără frică că razele soarelui vor putea dezlipi metalicele legături a aripilor carii te poartă în imensitatea azurului nesfârşit. Dacă omul a invidiat şi a învăţat zborul păsărilor, tot aşa l-a ispitit şi mersul submarin al peştilor. A studiat, a cercetat, a lucrat necontenit cu încăpăţânarea datorită convingerei până ce a putut ajunge să înfiripeze năpraznicele submarine. Iată pe om stăpân peste tot. După ce a reuşit să-şi transporte trupul distanţă, a căutat să-şi poarte şi gândirea unde numai cu gândul gândea şi tot aşa de repede ca gândul. A inventat în acest scop pe rând: telegrafia, telefonia, telegrafia fără sârmă şi telefonia fără sârmă. Se întâmplă un lucru în Europa, peste câteva momente America întreagă îl cunoaşte. Tot graţie fenomenelor electrice se cercetează a se obţine fotografii de la aceleaşi distanţe la cari s’a parvenit a se vorbi. Crede cineva că toate aceste feerice descoperiri pot fi întrecute în imaginaţie de oricare din lucrările artistice existente? Evident că rolul ştiinţei nu poate fi decât de a perverti spiritele căci ea este acea care a zmuls din faţa privirilor noastre lenevite, nesfârşita pânză de mătase albastră prefăcând-o într’un strat foarte adânc de aer; ea a schimbat bulgării de aur aninaţi de toartele cerului în corpuri cereşti ca şi steaua pe care locuim; norii nu mai sunt grămăgioare de bumbac aruncate la întâmplare, ci sunt nişte enormi bureţi electrici îmbibaţi cu apă. Soarele, nu mai e făt frumos care cerne pulbere fină de aur din pletele-i blonde, ci ştiinţa — ingrata — l-a trimis în centrul unei lumi pe care o conduce cu căldură şi dreptate, tărfind-o în acelaş timp pe căile nesfârşitului; iar Luna, acea fantastică regină a nopţilor senine nu e decât un biet satelit care-şi continuă existenţa învărtindu-se cu aceiaş amfominiţie în jurul bătrânei mume pământul. Cum se cheamă atunci aceste minunate şi măreţe descoperiri dacă aţi îngrădit imaginaţia în egoistul ogor al artelor mercantilizlate? Dacă precupeţiţi ştiinţei imaginaţia, atunci descoperiţi şi domniile-voastre, soli ai zilei un superlativ care să caracterizeze lucrările ei. Sfredelind pământul şi studiind cu minuiozitate pietre, fosile şi alte urme, ştiinţa, ca cel mai conştiincios oficer al stărei civile, caută să dovedească vârsta adevărată a grăuntelui de care suntem ţintuiţi şi a fiinţelor care-l locuesc. Ea nu s’a mulţumit însă numai cu cunoaşterea compoziţiei pământului, ci a reuşit cu ajutorul aparatelor descoperite, să COLABORATORI NOŞTRI CĂPITANUL DE MARINA Aurel Negulescu (B. B. Belamare) Acei cari muncesc mai mult, acei ieri îşi pun viaţa lor întreagă în serviciul tanar ideal, sunt în acelaşi timp şi cei mai modeşti. Unul dintre cei mai iubiţi din colaboratorii noştri, căpitanul Aurel Negulescu, comandantul vasului ,,Principesa Maria“ este unul dintre aceşti oameni. Ii cer iertare, că profitând de prietenia ce o are pentru mine, am întrebuinţat pentru revistă, fotografia •• mi-a dat personal de atâta timp. Cred că sunt mulţi cititori, care se vor interesa de schiţa biografică de mai jos a colaboratorului nostru, care zilele acestea a dat la iveală o frumoasă scriere asupra submarinelor, tot beneficiul ce se va realiza din vânzarea acestei cărţi, revenind fondului „flotei naţionale“, aile cari sunt compoziţiunile diferitelor stele, depărtate cu milioane şi milioane de peşte. Artiştii caută să profite de prezent şi de bunătăţile pământeşti; ce le pasă lor că a existat un trecut, că suntem robii unui viitor şi că mai există alte lumi în afară de a noastră?! Ce valoare au leacurile, minunile ştiinţei, învierile de oameni pe jumătate morţi pe lângă frumuseţea unui sonet? Ţi se redă vederea ca săi poţi admira frumuseţile naturei, ţi se recâştigă mintea ca să poci cugeta, minunile chirurgiei moderne cari întregesc organizme putrezite, simple manopere de erudiţie cari nu au nimic comun cu imaginaţia, pe care o poci găsi în schimb din belşug prin toate rosurile redacţiilor revistelor literare. Atâtea şi atâtea lucruri cari formează aproape integral cultura şi civilizaţia, de 8’a aâitiMi în 1100 şi, ca oricare marinar care te neapeetă, nu e‘a născut intr’un port de mare, şi nici în vreun port al Dunărei, cel puţin, ei tub poalele bătrânilor Carpaţi. După ce şi-a isprăvit studiile la liceul Matei Basarab din Bucureşti, a intrat la şcoala de artilerie şi geniu. Sublocotenent la 1899, la 18 ani şi jumătate, a fost înaintat locotenent în 1904, căpitan în 1805 şi e pus pe tablou pentru înaintarea ca locotenent-comandor. Ca locotenent a fost trimes în Austria, de unde s’a reîntors cu brevetul de ofiţer torpilor şi electrotechnician. In front a stat prea puţin, mai tot timpul a fost profesor la şcoalele marinei şi la gimnaziul din Constanţa, sub-director sau director al şcoalei de marină, de pilotaj, de T. F. S., director de studii la şcoalele de artilerie, geniu şi marină. Din 1911 a fost detaşat la S. M. R. ca comandant al vaporului Turnu-Severin şi actualmente al vaporului Principese Maria. II cunosc de când am înfiinţat in 1901 o societate astronomică. A fost printre cei dintâi care ne-au dat ajutorul. Şi întotdeauna, de câte ori a fost o operă ştiinţifică de adus la îndeplinire, a fost cu cei care au întreprins-o. Cititorii noştri îl cunosc aproape de la transformarea acestei reviste. La Prietenii Ştiinţei a ţinut vreo patru conferinţe, toate cu privire la marinărie, căci căpitanul Negulescu, ca adevărat marinar, îşi iubeşte foarte mult profesiunea şi vrea cu orice preţ să popularizeze tot ceia ce priveşte navigaţiunea marină. Cu drept cuvânt s’a spus că marinarii au o fire deosibită, şi desigur că nu puţin influenţează contactul lor direct cu natura, când săptămâni de zile de-a rândul ei nu vădi decât cerul şi apa. B. B. Delamare a scos volumul despre care vorbeam adineauri în folosul flotei naţionale; tot pentru această flotă a ţinut conferinţe şi în provincie. Sper că cititorii noştri îi vor da ajutorul lor ca să-şi ajungă scopul desinteresat pe care îl urmăreşte. Oamenii şi inteligenţi şi muncitori sunt prea puţini, ei trebuiesc încurajaţi din tot sufletul. V. Anestin astăzi sunt privite cu indiferenţă şi dispreţ, de multe ori, de către acei cari ar trebui să facă educaţia sufletească a oxnenirei. Iar dacă cândva se abate câte un cataclism ca cel prezent, atunci indiferenţa se transformă în ură şi incriminări. Trebueşte un vinovat, un ţap ispăşitor, şi atunci se apucă domniile lor de invenţii. Vinovatul e ştiinţa: ea este aceea care prin descoperirile ei a creat industrii cari învrăzbesc popoarele între ele: ştiinţa a pus la îndemâna omului cele mai perfecţionate şi mai rafinate mijloace de distrugere: ştiinţa în sus, ştiinţa în jos, ştiinţa pretutindeni în capul răutăţilor. Sărmană ştiinţă, iată-te comparată animalelor cari îşi mănâncă puii. E drept că dinainte şi toate celelalte explozibile sunt datorite geniului creator I al ştiinţei, că o dinamită nu se pot încărca Căpitanii de marină Aurel Negulescu