Ziarul Ştiintelor şi al Călătoriilor, 1932 (Anul 36, nr. 2-48)
1932-01-12 / nr. 2
ig & h) ZIARUL ŞTIINŢELOR ŞI AL CĂLĂTORIILOR Prin laboratoare şi uzine româneşti Cum se fabrică o pereche de ghete Cine ar fi putut bănui că la noi, — în plin centru capitalei şi condusă de un român, — activează o industrie care, atât prin instalaţiile sale cât şi prin organizaţia internă se află la înălţimea fabricilor din apusul Europei ? Eu unul, şi încep povestirea celor văzute în fabricile Mociorniţa prin întrebarea de mai sus, convins fiind că şi mare parte din cititorii acestor rânduri n’au bănuit. Pornind dela ignobila meserie — totuşi onorabilă fiindcă e muncă,a tăbăcăriei şi sfârşind cu modernele instalaţii de confecţiuni, pentru un vizitator totul e nou, totul neprevăzut... înfiinţate în 1920, Fabricile Mociorniţa s’au schimbat necontenit până în 1931. Clădirea s’a mărit înfiinţându-se secţiii noui, de voiaj şi ateliere de confecţiuni — ghete şi haine, — pentru armată , s au introdus ultimele cuceriri ale technicei pentru economisirea timpului şi perfecţionarea lucrului. Acum, zi la zi, aproape două mii de suflete trăiesc în mod mulţumitor de pe urma muncii ce prestează unii din membrii familiilor lor, în această întreprindere românească. Pentru confecţionarea unei perechi de ghete, se cere —în primul rând— piele şi talpă ; apoi : căptuşeală, aţă, cuc, capse... etc. Cele din urmă, se cumpără de-a gata ; cele dintâi, se lucrează chiar în fabrica Mociorniţa, în sistematicele săli de tăbăcărie. PREGĂTIREA PIEII PENTRU TĂBĂCIT Se ştie că pielea e compusă din dermă şi epidermă ; 1) derma e formată din fascicole de fibrină, (o materie albuminoidă) din o substanţă interfibrilară numită corenia, şi dintr’un procent mic de fibre elastice. Materia albuminoidă care constitue fibrele elastice se numeşte elastină. 2) Epiderma se compune din mai multe straturi: cornos, lucios, granulos, bazal şi din straturile lui Malpighi. Pe lângă acestea, pielea jupuită de pe animal mai este încărcată şi cu carne, peri şi unghii, întrucât nu intră decât ţesutul dermic la tăbăcit, se procedează la înlăturarea tuturor substanţelor străine de acest ţesut. Pielea brută, în primul rând e curăţită de carne, cozi şi unghii, e sărată şi pusă apoi pe poduri de lemn, până ce se scurge sângele. După timpul suficient scurgerii materiilor lichide din piele, aceasta e pusă în nişte bazine cu apă, — muietoarele, — pentru readucerea pieii la starea de frăgezime pe care a pierdut-o din chiar prima oră după jupuire. Odată cu aceasta, pielea e curăţată de murdării şi-şi lasă aci o parte din materiile solubile în apă ca: sare, sânge şi impurităţi. După 3—4 ore, soluţia din butoiu e schimbată pentru alte grămezi de piei. Pieile scoase din butoiu, nu mai conţin decât colagenul, adică fascicolele de fibre cari formează ţesutul Fig. 1, sus. Butoaiele cu ajutorul cărora se execută tăbăcitul rapid; ele aduc în opera- *ia tăbăcit a lui o economie de timp de câteva lu"‘ d- *' Fig. 2, mijloc. Reporterul nou u, împreună cu d-L Miciorniţd, în sala de lecuit MUIETOAREA Fig. 3, ins. Sala de tăbăcărie în crom Maşinile care înlesnesc operaţilie de finisare a pieii tăbăcite. CENUŞERITUL In butoiul din fig 5 se pune o soluţie slabă de var şi sulfură de sodiu . Din învârtirea butoiului, piele sunt palme şi astfel se obţine înlăturarea epidermei, a produselor epidermice ca păr, unghii, etc. şi disolvarea grăsimilor din piele, inf