Zori Noi, iunie 1969 (Anul 22, nr. 6674-6698)
1969-06-28 / nr. 6697
Tezele și proiectul de Directive, în dezbaterea comuniștilor, a întregului nostru popor Sensul preocupărilor cotidiene: realizarea exemplară a sarcinilor de plan și a angajamentelor (Urmare din pag. 1) acestor neajunsuri — a menționat vorbitorul — se află în prezent în centrul preocupărilor comitetului de partid și ale comitetului de direcție. Vom depune toate eforturile pentru a ne realiza sarcinile ce ne stau în față“. — Preocupările mele de fiecare zi — spunea tovarășul Dimitrie Ursan, șeful șantierului de construcții din Rădăuți, — m-au îndemnat să citesc de mai multe ori, din documentele pentru Congresul al X-lea, capitolele referitoare la investiții, să le aprofundez. Ca unul ce trăiesc de multă vreme viața șantierelor de construcții, sunt entuziasmat de vastul program trasat de partid, în ale cărui linii directoare se vede cu claritate ce mari perspective are economia noastră națională. In viitorul cincinal vom construi aproape tot atît cu în ultimii 10 ani. Studiind capitolul respectiv, am avut sentimentul bucuriei că el condensează aspirațiile fiecărui om al muncii, că cerințele înfățișate acolo sunt propriile noastre cerințe. Elaborarea normelor pentru consumurile de materiale, utilaje, manoperă și stabilirea răspunderilor pentru respectarea lor este o măsură justă, de mare eficiență, ca și aceea de a se promova cu mai multă perseverență și cu mai mult curaj metodele avansate de organizare a producției, de mecanizare a lucrărilor, al căror efect pozitiv se va reflecta atît în întregul domeniu al investițiilor, cit și în propriile noastre câștiguri. Noi, constructorii, înțelegem bine că înfăptuirea unor asemenea proiecte cere, în primul rînd, continua perfecționare a activității de pe șantiere în vederea reducerii duratei de execuție a lucrărilor, pentru înlăturarea risipei de timp, de bunuri și de forță de muncă, pentru realizarea unor înalți parametri de calitate și a unui preț de cost cit mai redus, incit eforturile financiare ale statului să fie fructificate cit mai repede și cit mai eficient. In acest sens sunt orientate și angajamentele constructorilor de pe șantierul nostru. In primele 5 luni, noi am reușit să realizăm aproape 50 la sută din planul anual. Printre altele, ne-am angajat să dăm în folosință, cu 10 zile înainte de termen, o școală cu 8 săli de clasă în orașul Siret. Raportez conferinței că acest lucru s-a înfăptuit întocmai. De asemenea, la sfîrșitul lunii, vom da în folosință, cu 5 zile înainte de termen, conform angajamentului, două blocuri a clte 35 de apartamente, în Rădăuți. Colectivul nostru de muncă, animat de dorința fierbinte de a da viață mărețelor sarcini desprinse din Tezele C.C. și proiectul de Directive, este hotărît ca, pînă la Congres, să realizeze 65 la sută din planul anual de producție, ceea ce înseamnă o depășire cu 15 la sută a cifrelor prevăzute pentru această perioadă. Și alți vorbitori, printre care tovarășii ing. Dumitru Parfenie, directorul I.M.I.L., Vasile Mihoc, directorul Fabricii de spirt și bere Rădăuți, Mihai Fodor, directorul I.G.O., exprimîndu-și totala adeziune la prevederile documentelor aflate în dezbatere, au făcut strînsă legătură între obiectivele pe plan național și sarcinile ce revin colectivelor de muncă din care fac parte, arătînd neajunsurile existente și preocuparea ce se manifestă pentru înlăturarea acestora, avîntul cu care se muncește pentru îndeplinirea exemplară a planului și a angajamentelor luate în întrecerea socialistă. In încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarășul Tudor Done, secretar al comitetului județean de partid. Vorbitorul a subliniat înalta valoare teoretică și practică a documentelor elaborate pentru Congresul al X-lea al partidului, faptul că ele au la bază cunoașterea temeinică a realităților din patria noastră, sunt fundamentate științific, vizează toate sectoarele vieții economice și sociale, jalonînd un amplu și însuflețitor program de înflorire a României socialiste. Ele sunt o continuare firească a liniei politice elaborate de Congresul al IX-lea și Conferința Națională a partidului, politică în centrul căreia se află făurirea unei economii moderne, bazată pe cuceririle științei, pe o înaltă productivitate socială, pe valorificarea superioară a tuturor resurselor de care dispunem. Oamenii muncii din județul nostru, care au primit cu mare satisfacție documentele pentru Congres, le dezbat acum în adunări cu un profund caracter de lucru și, totodată, sunt angrenați în munca entuziastă ce se desfășoară în scopul îndeplinirii sarcinilor de plan și a angajamentelor luate în cinstea Congresului al X-lea al partidului și a aniversării unui sfert de secol de la eliberarea României de sub jugul fascist. După ce a apreciat ținuta dezbaterilor din conferință, eforturile depuse de organizația orășenească de partid, de toți oamenii muncii din Rădăuți pentru îndeplinirea planului și a angajamentelor luate în întrecerea socialistă, tovarășul Tudor Done a arătat că realizarea acestora trebuie urmărită sistematic. Vorbitorul s-a referit, de asemenea, la sarcinile actuale și de perspectivă ale organelor și organizațiilor de partid, la măsurile ce se impun pentru înlăturarea deficiențelor reieșite din dezbateri, la necesitatea aprofundării în continuare a conținutului documentelor și a acționării în spiritul lor. Conferința a adoptat o hotărîre privind activitatea ce se va desfășura pentru întâmpinarea cu noi și importante succese în muncă a Congresului al X-lea al partidului și a celei de a XXV-a aniversări a eliberării patriei. Delegații la conferință au aprobat o telegramă adresată Comitetului Central al P.C.R., personal tovarășului Nicolae Ceaușescu, prin care își primă totala lor adeziune exla prevederile documentelor, la politica internă și internațională a partidului și se angajează să depună eforturi sporite pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, contribuind astfel la ridicarea României socialiste pe noi culmi ale progresului și civilizației. Cadastrul funciar — o acțiune de mare importanță economică (Urmare din pagina s)bilirea impozitelor, în funcție de potențialul productiv al solului ; aprecierea economică a unităților agricole socialiste ; sistematizarea satelor ; aspecte privind scoaterile din circuitul agricol, înstrăinarea imobilelor etc. Aruncînd numai o simplă privire asupra acestor cîteva sublinieri ale noastre, menite să arate principalele probleme ce se vor putea rezolva în agricultură prin introducerea cadastrului funciar și a organizării mai bune a teritoriului, își poate da seama oricine că, avînd în vedere mai ales specificul județului nostru, ele erau absolut necesare a fi transpuse în practică. Afirm aceasta, deoarece multitudinea de terenuri cu cele mai diverse nuanțe de fertilitate și potențial productiv, de la solurile din zona de munte și submontană, podzolite, acide, cu un volum mic de principii nutritivi și pînă la solurile brune de pădure din zona colinelor și cele cernozomice degradate, solicită aprecieri și soluții agrotehnice dintre cele mai atente și cu mai aproape de realitate, pentru ridicarea productivității lor. Tocmai de aceea, pentru documentare și orientare, încă din anii 1966—1967, la indicația Consiliului Superior al Agriculturii, s-a executat o lucrare experimentală de introducere a în comun a cadastrului funciar Dumbrăveni, lucrare model pe țară și pe baza căreia s-au elaborat instrucțiunile de execuție a acestui gen de lucrări. In prezent, o lucrare de introducere a cadastrului funciar se execută și în comuna Satu Mare, din zona depresionară Rădăuți, cu exces de umiditate, îndeplinindu-se, astfel, o sarcină trasată de Conferința județeană de partid. In continuare, va trebui ca organele agricole să ia măsurile necesare pentru a asigura de urgență baza topografică și studiile pedologice cerute de ducerea la îndeplinire a acestei acțiuni de mare importanță economică. Față de sarcinile trasate în proiectul de Directive al Congresului al X-lea al P.C.R., privind terminarea cadastrului funciar în primii ani ai cincinalului, va trebui ca atît noi, specialiștii de la direcția de îmbunătățiri funciare și organizarea teritoriului, cit și cei de la direcția agricolă, U.J.C.A.P., întreprinderile agricole de stat și cooperativele agricole de producție, avînd sprijinul direct al organelor de partid și de stat, să ne conjugăm eforturile pentru ca, în ritmul stabilit, să efectuăm lucrări de cea mai bună calitate și care, în final, să-și aducă contribuția la continua dezvoltare a agriculturii noastre socialiste. Loc de popas în actualul sezon turistic : cabana de la Ilișești AZORI NOI Nicolae Bălcescu și gîndire economică a vreunii Moment important în istoria patriei noastre, revoluția din 1848 a fost reprezentată de gînditori progresiști, figuri luminoase ale trecutului nostru, printre care un loc central îl ocupă Nicolae Bălcescu. Prin ideile sale esențiale, Bălcescu se încadrează în ideologia progresistă, care a reflectat cerințele vitale ale întregului nostru popor în epoca respectivă : eliberarea socială și națională. Marele patriot s-a integrat în istoria gândirii sociale și filozofice din țara noastră, fiind unul din cei mai de seamă gînditori premarxiști din România. Formația sa istorică îl va ajuta să înțeleagă însemnătatea și utilitatea studiilor cu caracter economic, rezervîndu-le, în acest sens, un loc însemnat in opera sa.Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române din diferite timpuri. Mersul revoluției în istoria românilor, Reforma socială la români, Chestiunea economică a Principatelor dunărene). Analiza proprietății feudale din țările române, a stării sociale, economice a țărănimii, cât și modalitatea de rezolvare a problemei agrare vor constitui principalele aspecte tratate de el. Activitatea sa în domeniul economiei este cu atît mai meritorie cu cât, pornind de la o analiză concretă a realităților social - istorice, va ajunge la concluzia că deosebirile ce se văd în starea muncitorilor plugari „.. .își au pricina în instituțiile ce cîrmuiesc proprietatea“. Mergînd pe firul acestei analize, Bălcescu va conchide că înseși relațiile de proprietate nu sînt altceva decit expresia juridică a relațiilor de producție. Făcînd o amplă cercetare a documentelor istorice, va ajunge la concluzia că proprietatea marilor feudali s-a format ca urmare a jafului practicat de aceștia. Ideea e valoroasă, căci prin ea se dezvăluie adevărata esență, adevărata natură a proprietății feudale. Apariția acesteia este rezultatul transformărilor social-economice ce au avut loc în sinul obștei țărănești. Apropierea de ideile ce vor fi dezvoltate mai tîrziu de Karl Marx este evidentă. Analiza sa nu se va opri aici. Sesizarea procesului de extindere a marii proprietăți și a relațiilor feudale pe baza acaparării micii proprietăți de către marea proprietate, este încă un merit al său. Extinderea, consolidarea relațiilor feudale s-a făcut, după Bălcescu, pe calea îmobăgirii unui număr crescînd de țărani liberi. Rezultatul acestei acțiuni a fost împărțirea populației țărilor române în două tabere : „Astfel se stinse egalitatea străbună de Țările drepturi și de stări în Române și se formă acea monstruozitate socială ca o țară întreagă să robească la cîțiva indivizi". Patriot înflăcărat, vibrînd la nedreptățile sociale din epoca sa, Bălcescu va analiza în „Chestiunea economică a Principatelor dunărene“ și în „Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române din diferite timpuri“ situația social-economică a țăranilor iobagi. Lăcomia boierilor, tirania fiscală, enormitatea și multitudinea impozitelor apăsau greu pe umerii celor nevoiași. Regulamentul Organic va fi combătut și respins de Bălcescu. Prin el, obligațiile țăranilor, departe de a scădea, au crescut, pe o cale ocolită, prin fixarea naftului. Analiza originii proprietății feudale îl duce pe Bălcescu la concluzia că înlăturarea relațiilor feudale se impunea cu necesitate, situîndu-se pe poziția lichidării iobăgiei pe cale revoluționară. Revoluția din 1848, ce urma să realizeze dezideratele sale, a fost înăbușită, însă animatorul ei principal nu a încetat să creadă într-o nouă revoluție ce va desăvîrși ceea ce 1848 nu reușise să facă. Dintre sarcinile revoluției, cea mai importantă, dar și cea mai complexă, era cea agrară. Bălcescu a înțeles acest lucru, arătînd că împroprietărirea clăcașilor e justă, folositoare, posibilă. Soluția preconizată de el era net superioară încercărilor (fără îndoială, teoretice) de pînă atunci, căci va pune rezolvarea problemei agrare în corespondență directă și dependentă de înfăptuirea revoluției. Numai lupta revoluționară a maselor este capabilă să soluționeze această problemă. „Istoria omenirii nu ne înfățișează decit lupta necontenită a dreptului în contra tiraniei, a unei clase dezmoștenite de dreptul său în contra uzurpatorilor ei, luptă arzătoare, care adesea a avut caracterul unei răzbunări, luptă fără sfîrșit căci se urmează încă în timpurile de azi, și se va urma pînă nu va mai fi umbră de tiranie, pînă cînd popoarele n-or fi întregite în drepturile lor și egalitatea n-o domni în lume“. Spirit extrem de exigent față de sine, Bălcescu nu se va mulțumi să arate numai dreptul țăranilor la împroprietărire, ci va demonstra aceasta prin argumente istorice, economice, politice. Totuși, din cauza condițiilor istorice în care a trait, Bălcescu nu și-a putut da seama că orice schimbare care nu desființează proprietatea privată asupra mijloacelor de producție rămîne ineficientă pentru exploatați, fie ei muncitori sau țărani. El nutrea convingerea că asigurîndu-i mica lui proprietate și mijloacele prelucrării ei, țăranul va scăpa de exploatare și mizerie. Cu toate ideile sale înaintate, Bălcescu nu va depăși dezideratul țărănesc al împărțirii pămîntului. Analizele și incursiunile cu caracter economic-social sunt pentru Bălcescu un mijloc științific de a ajunge la concluzia politică revoluționară. El nu va pregeta în acest sens să înfiereze „actul barbar“ săvîrșit de Mihai Viteazul, prin care acesta a interzis șerbilor să mai părăsească moșia pe care se aflau. In acest fel, „robia cu răsplata claselor de sus ale societății către clasele de jos, care le-au hrănit, le-au respectat totdeauna, le-au păstrat în poziția lor și au jertfit și muncă și bani și viață pentru patrie și libertate". Prin ideile sale înaintate, care au exprimat lupta revoluționară pentru eliberarea țărănimii de sub jugul exploatării feudale și lupta maselor asuprite în vederea realizării unor reforme democratice, pentru cucerirea libertății și independenței naționale, moștenirea ideologică a lui Bălcescu constituie un aport prețios la tradițiile progresiste ale culturii noastre naționale. ION RACARU PAGINA 3ii A APĂRUT revista Institutului de studii istorice și social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. ANALE DE ISTORIE Numărul 3/1969 (mai - iunie) are următorul cuprins : Articole . „Rolul conducător al partidului, rezultat al unei întregi evoluții istorice", de Paul Radovan ; „Din activitatea P.C.R. pentru făurirea unei largi coaliții de forțe antihitleriste", de Constantin Nicolae, Petre Mie. Din lupta de rezistență antifascistă a popoarelor din sud-estul Europei : „Războiul național de eliberare a popoarelor Iugoslaviei (1941 -1945)", de Nicolae Ciachir, „Rezistența antifascistă a poporului bulgar", de Ion Babici ; „Mișcarea de rezistență albaneză împotriva cotropitorilor fasciști italieni și germani (aprilie 1939—noiembrie 1944)", de Gelou Maksutovici ; „Rezistența în Grecia (1940-1944)", de Dan Baran. Istoria mișcării muncitorești — consultații : „Mișcarea muncitorească în anii avîntului revoluționar. Crearea Partidului Comunist Român (1918—1921)", de Ștefan Mușat. Viața științifică . „Masă rotundă : suveranitatea — principiu fundamental al dezvoltării statului și națiunii în socialism" „Intervenția delegatului român N. Copoiu la referatul „In legătură cu istoriografia Internaționalei a ll-a", prezentat de I. Braunthal la Conferința internațională de la Linz. Evocări : Panait Mușoiu, Coloman Muller, Gheorghe Oprescu, Olga Bancic. Revista mai cuprinde : Recenzii — Note bibliografice: Informații. Ipostaze ale vacanței studențești Sesiunea de examene se încheie astăzi. Dacă eforturile studenților au avut finalizarea scontată ? O ghicim din privirile înflăcărate de zîmbete. Acum, însă, problema „cardinală“ este alta. Acea sfioasă imponderabilitate a inimii și a minții, numită emoție, dominantă în clipa alegerii biletului de examen, se convertește simțitor de repede în valutele odihnei, intr-un joc de verde și lumină al ierbii proaspete și al soarelui. Cu siguranță că în zilele acestea, un bilet de călătorie spre acasă, găsit la ora și trenul dorit, o strîngere de mină, o urare uzitată, dar nu golită de sensuri — VACANȚA PLĂCUTĂ ! — valorează mult. Mai ales că buletinele meteorologice „planificate“ de fiecare consemnează absența abundenței pluviale ce a planat nestingherită mai toată sesiunea lui iunie. Și apoi, ce-ar face fără soare cei 69 de studenți merituoși din institutul nostru, care vor pleca în lunile următoare în taberele de odihnă de la Costinești, Piriul Rece și Izvorul Mureș . Printre ei : Doina Ionescu, Steliana Dragu, Aglaia Spătaru, de la facultatea de filologie, Gheorghe Romaniuc, Vasile Apetroaie, Elena Sandovici, de la istorie-geografie, sau Mihai Hanganu, Radu Iacoban, Gheorghe Grigore, studenți ai facultății de matematică. In stațiunile balneo-climaterice Sovata, Bazna, Felix, Herculane, Călimănești, Borsen etc. vor căuta izvoarele miraculoase alți 44 de studenți suceveni. Nu pot fi omise excursiile — ar fifolosită modalitate de recreiere și cunoaștere în același timp. Obiectivele lor stăruie de pe acum în rîndurile celor 21 de participanți : Piatra Craiului, Munții Apuseni, Delta Dunării. Așteptăm cu căldură impresiile de călătorie ale celor care vor vedea alte țări, sau ale studenților din anul al II-lea istorie-geografie, a căror practică de studii se va desfășura în Dobrogea. Sezonul estival, cu suita lui de posibilități de agrement și reconfortare, compartimentează vacanța studențească in multiple secvențe. E dificil să încerci epuizarea tuturor aspectelor pe care le va îmbrăca perioada celor trei luni de repauzare. N-am putea ști dacă foamea de somn a unora va dura prea mult, așa cum nu e bine să nu-i credem pe alții, cînd încearcă să ne convingă privitor la proiecte sentimentale („Vreau să mă îndrăgostesc"— devine dictonul lor). Scuzîndu-ne pentru lipsa noastră de discreție, ne întrebăm dacă vacanța de vară e unicul prilej pentru astfel de omenești sentimente, sau e la mijloc o magică rețetă în care apa, aerul, soarele, luna — și mai ales aceasta — au cîte ceva de spus? Pe lîngă cele menționate, nu putem să-i uităm pe cei 150 de studenți din anii I și II, care vor efectua perioada de 20 de zile de muncă patriotică la I.A.S. Pufești (județul Vrancea) și la Stațiunea experimentală agricolă din Suceava. Stăpîniți de pasiunea cercetării, cei mai buni integraliști se pregătesc în vederea Conferinței a X-a pe țară a cercurilor științifice studențești (1— 30 noiembrie 1969). Unul dintre aceștia, studentul Vasile Popa din anul al II-lea istoriegeografie, pregătește comunicarea „1907 în județul Suceava“. Veleitățile sale de deconectare sunt aparte. Un alt fel de a munci, însemnând de fapt reversul medaliei, înscriu restanțierii. Din păcate, timpul lor va trebui să pedaleze peste pagini parcurse odinioară, superficial, sau chiar necitite la vremea potrivită. Nu rămîne îndoială că atît cei care, bucurîndu-se de prevederile HCM cu privire la angajarea studenților in producție, pot ocupa diferite locuri de muncă, cit și aceia care au de gind să participe la activitățile culturale, artistice și sportive din satele natale (Maria Luca, Eugenia Ivanovici, Elena Seserman, anul al II-lea - filologie) vor folosi cel mai eficient zilele vacanței care începe. Pe cărările umbroase ale munților, în soarele dogoritor al litoralului, în lumea de liniște a cărților lecturate, la spectacole sau plimbări nocturne, pretutindeni, va pulsa același entuziast nerv al tinereții. Vigoarea speranțelor noastre va acumula astfel resurse pentru viitoare și mai exigente perioade de studiu și confruntări. ION LAZAR Corul bărbătesc al Căminului cultural din Bosanci SUCEAVA : CÎMPULUNG RĂDĂUȚI : FĂLTICENI : PE ECRANE SIMBATA 28 IUNIE Prințul negru Aventurierii Marele Șarpe Bună ziua, contesă Adio, Gringo Fiul lui Tarzan Noaptea e făcută pentru a visa Apele primăverii Vremuri minunate la Spessart Vîrstele omului Vremuri minunate la Spessart Cuțitul în apă Anna Karenina Planeta maimuțelor Nguen von Troy-Eroul de la Kong Ly Winnetou, seria a IlI-a Expresul colonelului von Ryan Samuraiul Tarzan, omul maimuță Fete în uniformă Rio Bravo, seriile I și II Astă seară mă distrez V. DORNEI : G. HUMOR : SOLCA : ȘIRET : DORNEȘTI : DOLHASCA : FALCAU : FRASIN : IACOBENI : VAMA : MOLDOVIȚA: Modern Tineretului Burdujeni Arta : Moldova Luceafărul Flacăra Unirea Doina Popular Dorna Lumina Solea Siretul Dornești Dolhasca Falcău Frasin Minerul Vama Moldovița FILM CUȚITUL ÍN APĂ Primele imagini sînt deconcertante, contrazicînd toate ideile despre ceea ce înseamnă a fi modern în cinematografie, căci Polanski prezintă un film nu numai fără vedete, dar și fără figuranți, fără decoruri (cu excepția interiorului iahtului) și cu o recuzită la îndemîna oricărui cineast amator (un turism, un iaht și un cuțit). Cu toate acestea, „Cuțitul în apă“ a cutreierat lumea și a lansat un autor, datorită inestimabilei investiții de idei, de măiestrie și de fantezie a regizorului său. Filmul a făcut, totodată, o primă breșă în tematica tradițională a cinematografiei poloneze, ca și în stilul, în mijloacele ei de expresie. In „Cuțitul în apă“, Polanski și colaboratorul său de scenariu, Jerzy Skolimowscki (impus, ulterior, ca un remarcabil regizor) realizează un tulburător studiu psihic. Sfidînd „rețetele“ filmului cu un bărbat și o femeie, pe parcursul căruia oamenii se întâlnesc, se iubesc,se despart, se regăsesc, se iartă și își refac viața, iar regizorul ocolește punctele nevralgice. Polanskiîși construiește deliberat pelicula pe existența cercului vicios din viața eroilor săi, făcînd totul pentru a distruge iluziile. El izolează,sub semnul întâmplării, pentru o zi și o noapte, trei personaje — un ziarist sportiv, soția acestuia și un student, observîndu-le reacțiile cu curiozitate și minuțiozitate. Ziaristul este un om care se pare că s-a realizat, mîndru de situația sa, de soția lui, de automobilul lui, de iahtul lui, de satisfacțiile și succesele lui. Tînărul cules de pe drum nu posedă nimic din toate acestea, afară de o traistă cu ridichi, pîine și ... un superb cuțit. Dar el își dă aere teribile, bravează și forțează jocurile periculoase, disprețuind cu luciditate și forța tinereții și meschinele satisfacții ale celuilalt. Femeia, destul de tînără pentru a privi în mod critic rătăcirea de sine a soțului, destul de matură pentru a remarca ceea ce este infatuos în teribilismul tînărului, se află între ei și cele două generații. Contemplîndu-i, însă, pe amîndoi, ea întrezărește cu nostalgie în tinăr calitățile omului pa care l-a iubit cîndva. In jurul lor, spațiul e vidat de oameni — mașina străbate o șosea pustie, iahtul plutește pe luciul lacului fără a mai întîlni altă ambarcație, regizorul exprimînd astfel, plastic, că pustiul din exterior își are un echivalent în universul interior al personajelor sale. Analiza subtilă urmărește relațiile dintre cele două lumi,, cea a maturilor, solid așezată și deplin, împlinită, și cea a tinerilor, nerealizată și nehotărită asupra drumului pe care-l va urma. In dorința de a se simți puternic, soțul o face pe „căpitanul“, prilej nemărturisit de a-și exercita dominația care, în chip firesc, va fi respinsă de tinăr, dar numai datorită intransigenței vîrstei sale. Victoria nu va aparține nici unuia, tînărul va cîștiga prin simulare, în timp ce maturul va pierde datorită lașității. Banala întâmplare sporește doar pentru moment adversitatea surdă dintre soți, care va exploda numai o clipă, pentru a reintra apoi în matca obișnuitului. La capătul itinerarului psihologic, ne aflăm față în față cu lașitatea, ostenită de ea însăși, de obișnuința de a se ascunde. Polanski își istorisește povestirea cu o formidabilă precizie a gestului, care reușește să fie, concomitent, realist și simbolic. Goana năvalnică, peste ape, a tânărului, devine o imagine metaforică a beției juvenile, în timp ce finalul, cu automobilul încremenit la o întretăiere de șosele, sugerează deriva acestei foste iubiri, transformată intr-o căsnicie pustie, ucisă de confort și de lipsa unui sens viu al existenței. Pentru cei doi soți cercul vieții e închis definitiv și pedeapsa lor este să meargă în cerc, mințind și mințindu-se ca să nu afle nimeni, nici chiar ei înșiși, că s-au ratat. Asemănător cuțitului care taie suprafața calmă a apei și lasă să se observe mîlul din adîncul ei, Polanski n-a cruțat nimic și pe nimeni, răscolind totul cu voluptatea cercetătorului care sondează abisurile și meandrele spiritului, denunțînd falsitatea judecății conform căreia bunăstarea materială poate înlocui dragostea și omenia, prietenia și înțelegerea. VICTOR RAREȘ