Zori Noi, iunie 1969 (Anul 22, nr. 6674-6698)

1969-06-28 / nr. 6697

Tezele și proiectul de Directive, în dezbaterea comuniștilor, a întregului nostru popor Sensul preocupărilor cotidiene: realizarea exemplară a sarcinilor de plan și a angajamentelor (Urmare din pag. 1) acestor neajunsuri — a men­ționat vorbitorul — se află în prezent în centrul preocupări­lor comitetului de partid și ale comitetului de direcție. Vom depune toate eforturile pentru a ne realiza sarcinile ce ne stau în față“. — Preocupările mele de fie­care zi — spunea tovarășul Dimitrie Ursan, șeful șantieru­lui de construcții din Rădăuți, — m-au îndemnat să citesc de mai multe ori, din documente­le pentru Congresul al X-lea, capitolele referitoare la in­vestiții, să le aprofundez. Ca unul ce trăiesc de multă vre­me viața șantierelor de con­strucții, sunt entuziasmat de vastul program trasat de par­tid, în ale cărui linii directoa­re se vede cu claritate ce mari perspective are economia noastră națională. In viitorul cincinal vom construi aproape tot atît cu­ în ultimii 10 ani. Studiind capitolul respectiv, am avut sentimentul bucuriei că el condensează aspirațiile fiecărui om al muncii, că ce­rințele înfățișate acolo sunt propriile noastre cerințe. Ela­borarea normelor pentru con­sumurile de materiale, utilaje, manoperă și stabilirea răspun­derilor pentru respectarea lor este o măsură justă, de mare eficiență, ca și aceea de a se promova cu mai­ multă perse­verență și cu mai mult curaj metodele avansate de organi­zare a producției, de mecani­zare a lucrărilor, al căror efect pozitiv se va reflecta atît în întregul domeniu al investiții­lor, cit și în propriile noastre câștiguri. Noi, constructorii, înțelegem bine că înfăptuirea unor ase­menea proiecte cere, în primul rînd, continua perfecționare a activității de pe șantiere în ve­derea reducerii duratei de e­­xecuție a lucrărilor, pentru în­lăturarea risipei de timp, de bunuri și de forță de muncă, pentru realizarea unor înalți parametri de calitate și a unui preț de cost cit mai redus, in­cit eforturile financiare ale statului să fie fructificate cit mai repede și cit mai eficient. In acest sens sunt orientate și angajamentele constructorilor de pe șantierul nostru. In pri­mele 5 luni, noi am reușit să realizăm aproape 50 la sută din planul anual. Printre alte­le, ne-am angajat să dăm în folosință, cu 10 zile înainte de termen, o școală cu 8 săli de clasă în orașul Siret. Raportez conferinței că acest lucru s-a înfăptuit întocmai. De aseme­nea, la sfîrșitul lunii, vom da în folosință, cu 5 zile înainte de termen, conform angaja­mentului, două blocuri a clte 35 de apartamente, în Rădăuți. Colectivul nostru de muncă, animat de dorința fierbinte de a da viață mărețelor sar­cini desprinse din Tezele C.C. și proiectul de Directive, este hotărît ca, pînă la Congres, să realizeze 65 la sută din planul anual de producție, ceea ce în­seamnă o depășire cu 15 la sută a cifrelor prevăzute pen­tru această perioadă. Și alți vorbitori, printre care tovarășii ing. Dumitru Parfe­­nie, directorul I.M.I.L., Vasile Mihoc, directorul Fabricii de spirt și bere Rădăuți, Mihai Fodor, directorul I.G.O., ex­­primîndu-și totala adeziune la prevederile documentelor afla­te în dezbatere, au făcut strînsă legătură între obiecti­v­­ele pe plan național și sarci­nile ce revin colectivelor de muncă din care fac parte, ară­­tînd neajunsurile existente și preocuparea ce se manifestă pentru înlăturarea acestora, avîntul cu care se muncește pentru îndeplinirea exemplară a planului și a angajamentelor luate în întrecerea socialistă. In încheierea dezbaterilor a luat cuvîntul tovarășul Tudor Done, secretar al comitetului județean de partid. Vorbitorul a subliniat înalta valoare teo­retică și practică a documente­lor elaborate pentru Congre­sul al X-lea al partidului, fap­tul că ele au la bază cunoaș­terea temeinică a realităților din patria noastră, sunt funda­mentate științific, vizează toa­te sectoarele vieții economice și sociale, jalonînd un amplu și însuflețitor program de în­florire a României socialiste. Ele sunt o continuare firească a liniei politice elaborate de Congresul al IX-lea și Confe­rința Națională a partidului, politică în centrul căreia se a­­flă făurirea unei economii mo­derne, bazată pe cuceririle științei, pe o înaltă producti­vitate socială, pe valorificarea superioară a tuturor resurselor de care dispunem. Oamenii muncii din județul nostru, care au primit cu mare satisfacție documentele pentru Congres, le dezbat acum în adunări cu un profund carac­ter de lucru și, totodată, sunt angrenați în munca entuziastă ce se desfășoară în scopul în­deplinirii sarcinilor de plan și a angajamentelor luate în cinstea Congresului al X-lea al partidului și a aniversării u­­nui sfert de secol de la elibe­rarea României de sub jugul fascist. După ce a apreciat ținuta dezbaterilor din conferință, e­­forturile depuse de organizația orășenească de partid, de toți oamenii muncii din Rădăuți pentru îndeplinirea planului și a angajamentelor luate în întrecerea socialistă, tovarășul Tudor Done a arătat că reali­zarea acestora trebuie urmă­rită sistematic. Vorbitorul s-a referit, de asemenea, la sarci­nile actuale și de perspectivă ale organelor și organizațiilor de partid, la măsurile ce se impun pentru înlăturarea de­ficiențelor reieșite din dezba­teri, la necesitatea aprofundă­rii în continuare a conținutului documentelor și a acționării în spiritul lor. Conferința a adoptat o ho­­tărîre privind activitatea ce se va desfășura pentru întâmpi­narea cu noi și importante succese în muncă a Congresu­lui al X-lea al partidului și a celei de a XXV-a aniversări a eliberării patriei. Delegații la conferință au aprobat o telegramă adresată Comitetului Central al P.C.R., personal tovarășului Nicolae Ceaușescu, prin care își primă totala lor adeziune ex­la prevederile documentelor, la politica internă și internațio­nală a partidului și se anga­jează să depună eforturi spo­rite pentru îndeplinirea sarci­nilor ce le revin, contribuind astfel la ridicarea României socialiste pe noi culmi ale pro­gresului și civilizației. Cadastrul funciar — o acțiune de mare importanță economică (Urmare din pagina s)­bilirea impozitelor, în funcție de potențialul productiv al so­lului ; aprecierea economică a unităților agricole socialiste ; sistematizarea satelor ; aspec­te privind scoaterile din cir­cuitul agricol, înstrăinarea imobilelor etc. Aruncînd numai o simplă privire asupra acestor cîteva sublinieri ale noastre, menite să arate principalele probleme ce se vor putea rezolva în a­­gricultură prin introducerea cadastrului funciar și a orga­nizării mai bune a teritoriului, își poate da seama oricine că, avînd în vedere mai ales spe­cificul județului nostru, ele erau absolut necesare a fi transpuse în practică. Afirm aceasta, deoarece multitudinea de terenuri cu cele mai di­verse nuanțe de fertilitate și potențial productiv, de la so­lurile din zona de munte și submontană, podzolite, acide, cu un volum mic de principii nutritivi și pînă la solurile bru­ne de pădure din zona coline­lor și cele cernozomice degra­date, solicită aprecieri și solu­ții agrotehnice dintre cele mai atente și cu­ mai aproape de realitate, pentru ridicarea pro­ductivității lor. Tocmai de aceea, pentru do­cumentare și orientare, încă din anii 1966—1967, la indica­ția Consiliului Superior al A­­griculturii, s-a executat o lu­crare experimentală de intro­ducere a în comun a cadastrului funciar Dumbrăveni, lu­crare model pe țară și pe baza căreia s-au elaborat instrucțiu­nile de execuție a acestui gen de lucrări. In prezent, o lu­crare de introducere a cadas­trului funciar se execută și în comuna Satu Mare, din zona depresionară Rădăuți, cu exces de umiditate, îndeplinindu-se, astfel, o sarcină trasată de Conferința județeană de par­tid. In continuare, va trebui ca organele agricole să ia mă­surile necesare pentru a asi­gura de urgență baza topo­grafică și studiile pedologice cerute de ducerea la îndepli­nire a acestei acțiuni de mare importanță economică. Față de sarcinile trasate în proiectul de Directive al Con­gresului al X-lea al P.C.R., privind terminarea cadastrului funciar în primii ani ai cin­cinalului, va trebui ca atît noi, specialiștii de la direcția de îm­bunătățiri funciare și organi­zarea teritoriului, cit și cei de la direcția agricolă, U.J.C.A.P., întreprinderile agricole de stat și cooperativele agricole de producție, avînd sprijinul di­rect al organelor de partid și de stat, să ne conjugăm efor­turile pentru­ ca, în ritmul sta­bilit, să efectuăm lucrări de cea mai bună calitate și care, în final, să-și aducă contri­buția la continua dezvoltare a agriculturii noastre socialiste. Loc de popas în actualul sezon turistic : cabana de la Ilișești AZORI NOI Nicolae Bălcescu și gîndire economică a vreunii Moment important în istoria patriei noastre, revoluția din 1848 a fost reprezentată de gînditori progresiști, figuri lu­minoase ale trecutului nostru, printre care un loc central îl ocupă Nicolae Bălcescu. Prin ideile sale esențiale, Bălcescu se încadrează în ideologia pro­gresistă, care a reflectat cerin­țele vitale ale întregului nostru popor în epoca respectivă : eli­berarea socială și națională. Marele patriot s-a integrat în istoria gândirii sociale și filo­zofice din țara noastră, fiind unul din cei mai de seamă gîn­ditori premarxiști din Româ­nia. Formația sa istorică îl va ajuta să înțeleagă însemnăta­tea și utilitatea studiilor cu ca­racter economic, rezervîndu-le, în acest sens, un loc însemnat in opera sa.­­Despre starea so­cială a muncitorilor plugari în Principatele Române din dife­rite timpuri. Mersul revoluției în istoria românilor, Reforma socială la români, Chestiunea economică a Principatelor du­nărene). Analiza proprietății feudale din țările române, a stării so­ciale, economice a țărănimii, cât și modalitatea de rezolvare a problemei agrare vor consti­tui principalele aspecte tratate de el. Activitatea sa în domeniul economiei este cu atît mai me­ritorie cu cât, pornind de la o analiză concretă a realităților social - istorice, va ajunge la concluzia că deosebirile ce se văd în starea muncitorilor plu­gari „.. .își au pricina în insti­tuțiile ce cîrmuiesc proprieta­tea“. Mergînd pe firul acestei analize, Bălcescu va conchide că înseși relațiile de proprie­tate nu sînt altceva decit ex­presia juridică a relațiilor de producție. Făcînd o amplă cercetare a documentelor istorice, va a­­junge la concluzia că proprie­tatea marilor feudali s-a for­mat ca urmare a jafului prac­ticat de aceștia. Ideea e valo­roasă, căci prin ea se dezvăluie adevărata esență, adevărata natură a proprietății feudale. Apariția acesteia este rezulta­tul transformărilor social-eco­­nomice ce au avut loc în sinul obștei țărănești. Apropierea de ideile ce vor fi dezvoltate mai tîrziu de Karl Marx este evi­dentă. Analiza sa nu se va opri aici. Sesizarea procesului de extin­dere a marii proprietăți și a relațiilor feudale pe baza aca­parării micii proprietăți de că­tre marea proprietate, este în­că un merit al său. Extinderea, consolidarea relațiilor feudale s-a făcut, după Bălcescu, pe calea îm­obăgirii unui număr crescînd de țărani liberi. Re­zultatul acestei acțiuni a fost împărțirea populației țărilor române în două tabere : „Ast­fel se stinse egalitatea străbu­nă de Țările drepturi și de stări în Române și se formă acea monstruozitate socială ca o țară întreagă să robească la cîțiva indivizi". Patriot înflăcărat, vibrînd la nedreptățile sociale din epoca sa, Bălcescu va analiza în „Chestiunea economică a Prin­cipatelor dunărene“ și în „Des­pre starea socială a muncitori­lor plugari în Principatele Ro­mâne din diferite timpuri“ si­tuația social-economică a țăra­nilor iobagi. Lăcomia boierilor, tirania fiscală, enormitatea și multitudinea impozitelor apă­sau greu pe umerii celor nevo­iași. Regulamentul Organic va fi combătut și respins de Băl­cescu. Prin el, obligațiile țăra­nilor, departe de a scădea, au crescut, pe o cale ocolită, prin fixarea naftului. Analiza originii proprietății feudale îl duce pe Bălcescu la concluzia că înlăturarea rela­țiilor feudale se impunea cu necesitate, situîndu-se pe pozi­ția lichidării iobăgiei pe cale revoluționară. Revoluția din 1848, ce urma să realizeze dezideratele sale, a fost înăbușită, însă animato­rul ei principal nu a încetat să creadă într-o nouă revoluție ce va desăvîrși ceea ce 1848 nu reușise să facă. Dintre sarcinile revoluției, cea mai importantă, dar și cea mai complexă, era cea agrară. Bălcescu a înțeles acest lucru, arătînd că împroprietărirea clăcașilor e justă, folositoare, posibilă. Soluția preconizată de el era net superioară încer­cărilor (fără îndoială, teoreti­ce) de pînă atunci, căci va pu­ne rezolvarea problemei agra­re în corespondență directă și dependentă de înfăptuirea re­voluției. Numai lupta revolu­ționară a maselor este capabi­lă să soluționeze această pro­blemă. „Istoria omenirii nu ne înfățișează decit lupta necon­tenită a dreptului în contra ti­raniei, a unei clase dezmoște­nite de dreptul său în contra uzurpatorilor ei, luptă arzătoa­re, care adesea a avut caracte­rul unei răzbunări, luptă fără sfîrșit căci se urmează încă în timpurile de azi, și se va urma pînă nu va mai fi umbră de ti­ranie, pînă cînd popoarele n-or fi întregite în drepturile lor și egalitatea n-o domni în lume“. Spirit extrem de exigent fa­ță de sine, Bălcescu nu se va mulțumi să arate numai drep­tul țăranilor la împroprietări­re, ci va demonstra aceasta prin argumente istorice, econo­mice, politice. Totuși, din cau­za condițiilor istorice în care a trait, Bălcescu nu și-a putut da seama că orice schimbare care nu desființează proprieta­tea privată asupra mijloacelor de producție rămîne ineficientă pentru exploatați, fie ei mun­citori sau țărani. El nutrea con­vingerea că asigurîndu-i mi­ca lui proprietate și mijloacele prelucrării ei, țăranul va scă­pa de exploatare și mizerie. Cu toate ideile sale înaintate, Băl­cescu nu va depăși dezideratul țărănesc al împărțirii pămîn­­tului. Analizele și incursiunile cu caracter economic-social sunt pentru Bălcescu un mijloc ști­ințific de a ajunge la concluzia politică revoluționară. El nu va pregeta în acest sens să în­fiereze „actul barbar“ săvîrșit de Mihai Viteazul, prin care a­­cesta a interzis șerbilor să mai părăsească moșia pe care se a­­flau. In acest fel, „robia cu răs­plata claselor de sus ale socie­tății către clasele de jos, care le-au hrănit, le-au respectat totdeauna, le-au păstrat în po­ziția lor și au jertfit și muncă și bani și viață pentru patrie și libertate". Prin ideile sale înaintate, care au exprimat lupta revolu­ționară pentru eliberarea țără­nimii de sub jugul exploatării feudale și lupta maselor asu­prite în vederea realizării unor reforme democratice, pentru cucerirea libertății și indepen­denței naționale, moștenirea ideologică a lui Bălcescu con­stituie un aport prețios la tra­dițiile progresiste ale culturii noastre naționale. ION RACARU PAGINA 3­ii A APĂRUT revista Institutului de studii istorice și social-politice de pe lîngă C.C. al P.C.R. ANALE DE ISTORIE Numărul 3/1969 (mai - iunie) are următorul cuprins : Articole . „Rolul conducător al partidului, rezultat al unei întregi evoluții istorice", de Paul Radovan ; „Din acti­vitatea P.C.R. pentru făurirea unei largi coaliții de forțe antihitleriste", de Constantin Nicolae, Petre Mie. Din lupta de rezistență antifascistă a popoarelor din sud-estul Europei : „Războiul național de eliberare a po­poarelor Iugoslaviei (1941 -1945)", de Nicolae Ciachir, „Re­zistența antifascistă a poporului bulgar", de Ion Babici ; „Mișcarea de rezistență albaneză împotriva cotropitorilor fasciști italieni și germani (aprilie 1939—noiembrie 1944)", de Gelou Maksutovici ; „Rezistența în Grecia (1940-1944)", de Dan Baran. Istoria mișcării muncitorești — consultații : „Mișcarea muncitorească în anii avîntului revoluționar. Crearea Parti­dului Comunist Român (1918—1921)", de Ștefan Mușat. Viața științifică . „Masă rotundă : suveranitatea — prin­cipiu fundamental al dezvoltării statului și națiunii în socia­lism" „Intervenția delegatului român N. Copoiu la refera­tul „In legătură cu istoriografia Internaționalei a ll-a", pre­zentat de I. Braunthal la Conferința internațională de la Linz. Evocări : Panait Mușoiu, Coloman Muller, Gheorghe O­­prescu, Olga Bancic. Revista mai cuprinde : Recenzii — Note bibliografice: Informații. Ipostaze ale vacanței studențești Sesiunea de examene se în­cheie astăzi. Dacă eforturile studenților au avut finalizarea scontată ? O ghicim din privi­rile înflăcărate de zîmbete. A­­cum, însă, problema „cardina­lă“ este alta. Acea sfioasă im­ponderabilitate a inimii și a minții, numită emoție, domi­nantă în clipa alegerii biletu­lui de examen, se convertește simțitor de repede în valutele odihnei, intr-un joc de verde și lumină al ierbii proaspete și al soarelui. Cu siguranță că în zilele acestea, un bilet de călă­torie spre acasă, găsit la ora și trenul dorit, o strîngere de mină, o urare uzitată, dar nu golită de sensuri — VACAN­ȚA PLĂCUTĂ ! — valorează mult. Mai ales că buletinele meteorologice „planificate“ de fiecare consemnează absența abundenței pluviale ce a pla­nat nestingherită mai toată se­siunea lui iunie. Și apoi, ce-ar face fără soare cei 69 de studenți merituoși din institutul nostru, care vor pleca în lunile următoare în taberele de odihnă de la Cos­­tinești, Piriul Rece și Izvorul Mureș . Printre ei : Doina Io­­nescu, Steliana Dragu, Aglaia Spătaru, de la facultatea de fi­lologie, Gheorghe Romaniuc, Vasile Apetroaie, Elena Sando­­vici, de la istorie-geografie, sau Mihai Hanganu, Radu Iaco­­ban, Gheorghe Grigore, stu­denți ai facultății de matema­tică. In stațiunile balneo-climate­­rice Sovata, Bazna, Felix, Herculane, Călimănești, Borsen etc. vor căuta izvoarele mira­culoase alți 44 de studenți su­ceveni. Nu pot fi omise excursiile — ar fifolosită modalitate de re­­creiere și cunoaștere în același timp. Obiectivele lor stăruie de pe acum în rîndurile celor 21 de participanți : Piatra Craiu­lui, Munții Apuseni, Delta Du­nării. Așteptăm cu căldură im­presiile de călătorie ale celor care vor vedea alte țări, sau ale studenților din anul al II-lea istorie-geografie, a căror practică de studii se va desfă­șura în Dobrogea. Sezonul estival, cu suita lui de posibilități de agrement și reconfortare, compartimentea­­ză vacanța studențească in multiple secvențe. E dificil să încerci epuizarea tuturor as­pectelor pe care le va îmbrăca perioada celor trei luni de re­­pauzare. N-am putea ști dacă foamea de somn a unora va dura prea mult, așa cum nu e bine să nu-i credem pe alții, cînd încearcă să ne convingă privitor la proiecte sentimen­tale („Vreau să mă îndrăgos­tesc"— devine dictonul lor). Scuzîndu-ne pentru lipsa noas­tră de discreție, ne întrebăm dacă vacanța de vară e unicul prilej pentru astfel de omenești sentimente, sau e la mijloc o magică rețetă în care apa, aerul, soarele, luna — și mai ales a­­ceasta — au cîte ceva de spus? Pe lîngă cele menționate, nu putem să-i uităm pe cei 150 de studenți din anii I și II, care vor efectua perioada de 20 de zile de muncă patriotică la I.A.S. Pufești (județul Vran­­cea) și la Stațiunea experimen­tală agricolă din Suceava. Stăpîniți de pasiunea cerce­tării, cei mai buni integraliști se pregătesc în vederea Con­ferinței a X-a pe țară a cercu­rilor științifice studențești (1— 30 noiembrie 1969). Unul din­tre aceștia, studentul Vasile Popa din anul al II-lea istorie­­geografie, pregătește comuni­carea „1907 în județul Sucea­va“. Veleitățile sale de deco­nectare sunt aparte. Un alt fel de a munci, însem­­nând de fapt reversul medaliei, înscriu restanțierii. Din păca­te, timpul lor va trebui să pe­daleze peste pagini parcurse o­­dinioară, superficial, sau chiar necitite la vremea potrivită. Nu rămîne îndoială că atît cei care, bucurîndu-se de pre­vederile HCM cu privire la angajarea studenților in pro­ducție, pot ocupa diferite locuri de muncă, cit și aceia care au de gind să participe la activitățile culturale, artistice și sportive din satele natale (Maria Luca, Eugenia Ivano­­vici, Elena Seserman, anul al II-lea - filologie) vor folosi cel mai eficient zilele vacanței ca­re începe. Pe cărările umbroase ale munților, în soarele dogoritor al litoralului, în lumea de li­niște a cărților lecturate, la spectacole sau plimbări noc­turne, pretutindeni, va pulsa același entuziast nerv al tine­reții. Vigoarea speranțelor noastre va acumula astfel re­surse pentru viitoare și mai e­­xigente perioade de studiu și confruntări. ION LAZAR Corul bărbătesc al Căminului cultural din Bosanci SUCEAVA : CÎMPULUNG RĂDĂUȚI : FĂLTICENI : PE ECRANE SIMBATA 28 IUNIE Prințul negru Aventurierii Marele Șarpe Bună ziua, contesă Adio, Gringo Fiul lui Tarzan Noaptea e făcută pentru a visa Apele primăverii Vremuri minunate la Spessart Vîrstele omului Vremuri minunate la Spessart Cuțitul în apă Anna Karenina Planeta maimuțelor Nguen von Troy-Eroul de la Kong Ly Winnetou, seria a IlI-a Expresul colonelului von Ryan Samuraiul Tarzan, omul maimuță Fete în uniformă Rio Bravo, seriile I și II Astă seară mă distrez V. DORNEI : G. HUMOR : SOLCA : ȘIRET : DORNEȘTI : DOLHASCA : FALCAU : FRASIN : IACOBENI : VAMA : MOLDOVIȚA: Modern Tineretului Burdujeni Arta : Moldova Luceafărul Flacăra Unirea Doina Popular Dorna Lumina Solea Siretul Dornești Dolhasca Falcău Frasin Minerul Vama Moldovița FILM CUȚITUL ÍN APĂ Primele imagini sînt deconcer­tante, contrazicînd toate ideile des­pre ceea ce înseamnă a fi modern în cinematografie, căci Polanski prezintă un film nu numai fără vedete, dar și fără figuranți, fără decoruri (cu excepția interiorului iahtului) și cu o recuzită la înde­­mîna oricărui cineast amator (un turism, un iaht și un cuțit). Cu toate acestea, „Cuțitul în apă“ a cutreierat lumea și a lansat un a­­utor, datorită inestimabilei inves­tiții de idei, de măiestrie și de fan­tezie a regizorului său. Filmul a făcut, totodată, o primă breșă în tematica tradițională a cinemato­grafiei poloneze, ca și în stilul, în mijloacele ei de expresie. In „Cu­țitul în apă“, Polanski și colabo­ratorul său de scenariu, Jerzy Skolimowscki (impus, ulterior, ca un remarcabil regizor) realizează un tulburător studiu psihic. Sfi­­dînd „rețetele“ filmului cu un băr­bat și o femeie, pe parcursul căru­ia oamenii se întâlnesc, se iubesc,­­se despart, se regăsesc, se iartă și își refac viața, iar regizorul oco­lește punctele nevralgice. Polanski­­își construiește deliberat pelicula pe existența cercului vicios din viața eroilor săi, făcînd totul pen­tru a distruge iluziile. El izolează,­­sub semnul întâmplării, pentru o zi și o noapte, trei personaje — un ziarist sportiv, soția acestuia și un student, observîndu-le reacțiile cu curiozitate și minuțiozitate. Ziaris­tul este un om care se pare că s-a realizat, mîndru de situația sa, de soția lui, de automobilul lui, de iahtul lui, de satisfacțiile și succe­sele lui. Tînărul cules de pe drum nu posedă nimic din toate acestea­, afară de o traistă cu ridichi, pîine și ... un superb cuțit. Dar el își dă aere teribile, bravează și for­țează jocurile periculoase, dispre­­țuind cu luciditate și forța tinere­ții și meschinele satisfacții ale ce­luilalt. Femeia, destul de tînără pentru a privi în mod critic rătă­cirea de sine a soțului, destul de matură pentru a remarca ceea ce este infatuos în teribilismul tînăru­­lui, se află între ei și cele două generații. Contemplîndu-i, însă, pe amîndoi, ea întrezărește cu nos­talgie în tinăr calitățile omului pa care l-a iubit cînd­va­. In jurul lor, spațiul e vidat de oameni — ma­șina străbate o șosea pustie, iahtul plutește pe luciul lacului fără a mai întîlni altă ambarcație, regizo­rul exprimînd astfel, plastic, că pustiul din exterior își are un e­­c­hi­valent în universul interior al personajelor sale. Analiza subtilă urmărește relațiile dintre cele două lumi,, cea a maturilor, solid așeza­tă și deplin, împlinită, și cea a ti­nerilor, nerealizată și nehotărită asupra drumului pe care-l va ur­ma. In dorința de a se simți pu­ternic, soțul o face pe „căpitanul“, prilej nemărturisit de a-și exercita dominația care, în chip firesc, va fi respinsă de tinăr, dar numai da­torită intransigenței vîrstei sale. Victoria nu va aparține nici unuia, tînărul va cîștiga prin simulare, în timp ce maturul va pierde da­torită lașității. Banala întâmplare sporește doar pentru moment ad­versitatea surdă dintre soți, care va exploda numai o clipă,­­ pentr­u a reintra apoi în matca obișnuitu­lui. La capătul itinerarului psiho­logic, ne aflăm față în față cu la­șitatea, ostenită de ea însăși, de o­­bișnuința de a se ascunde. Polanski își istorisește povestirea cu o formidabilă precizie a gestu­lui, care reușește să fie, concomi­tent, realist și simbolic. Goana nă­valnică, peste ape, a tânărului, de­vine o imagine metaforică a beți­ei juvenile, în timp ce finalul, cu automobilul încremenit la o între­tăiere de șosele, sugerează deriva acestei foste iubiri, transformată intr-o căsnicie pustie, ucisă de confort și de lipsa unui sens viu al existenței. Pentru cei doi soți cercul vieții e închis definitiv și pedeapsa lor este să meargă în cerc, mințind și mințindu-se ca să nu afle nimeni, nici chiar ei înșiși, că s-au ratat. Asemănător cuțitului care taie suprafața calmă a apei și lasă să se observe mîlul din adîncul ei, Polanski n-a cruțat nimic și pe nimeni, răscolind totul cu voluptatea cercetătorului care sondează abisurile și meandrele spiritului, denunțînd falsitatea ju­decății conform căreia bunăstarea materială poate înlocui dragostea și omenia, prietenia și înțelegerea. VICTOR RAREȘ

Next