Zori Noi, noiembrie 1970 (Anul 23, nr. 7113-7137)

1970-11-25 / nr. 7133

Proletari d­in toate țările, unițl-vA ) Organ al Comitetului județean Suceava al P.C.R. și al Consiliului popular județean ANUL XXV Nr. 7133 | miercuri 25 noiembrie 1970 | 4 pagini 30 bani Răspunde maistrul PREZENT la îndatoririle sale ? Mesa realizării prezentului ar­­ticol a fost sugerată de un lucru puțin obișnuit în activitatea altor întreprinderi, dar existent la Fa­brica de mobilă din Cîmpulung, și anume: crearea unui atelier în care 10—12 oameni aduși din Suceava și Rădăuți lucrează la remedierea defecțiunilor unor piese din componența garnituri­lor de mobilă ce se execută în secțiile aceleiași unități. Cu alte cuvinte, ce strică, sau, mai bine zis, ce au stricat unii, repară alții. Aceasta, ca urmare a fap­tului că pe parcursul celor a­­proape doi ani de activitate, la Fabrica de mobilă din Cîmpu­lung s-au strîns cantități însem­nate de diverse repere cu defec­țiuni și care, numai printr-o mă­sură organizatorică deosebită de remediere, ar fi putut ajunge să servească scopului pentru care au fost produse inițiali. Sigur că, așa stînd lucrurile, acțiunea întreprinsă e meritorie, dovadă fiind rezultatele bune în­registrate. Dar de ce s-a ajuns la o ase­menea situație ? De ce a fost necesar ca, pentru o treabă care trebuia să fie făcută bună de la început, să se investească noi valori materiale și să se con­sume energie umană care pu­teau fi folosite în alte scopuri ? Poate mai mult decît în alte întreprinderi, la unitatea din Cîmpulung s-a simțit, de la­ în­ceput, lipsa cadrelor calificate. Acest lucru cerea conducerii fa­bricii, cadrelor tehnice o preo­cupare permanentă pentru ridi­carea calificării oamenilor, asi­­gurînd stabilitatea lor și promo­­vînd interesul și dragostea pen­tru meseria aleasă. Dar, in locul unei munci perseverente, s-a lă­sat ca multă vreme lucrurile să meargă la voia întîmplării, a­­jungîndu-se, la un moment dat, ca refuzurile de calitate și de altă natură să se ridice la im­portanta sumă de 8 milioane lei, iar prețul de cost să fie depășit cu peste 3 milioane lei. Care e „contribuția" maiștri­lor la deficiențele citate și, mai ales, la cele privind calitatea produselor ? Și-au îndeplinit el rolul și menirea de factori-cheie în procesul de producție, de conducători unici ai sectoarelor de lucru încredințate ? Și da, și nu. Maiștrii buni iau întotdeau­na in mod operativ decizii bune, bine gîndite și se descurcă com­petent la locul de muncă, fără nici un fel de dădăceală mă­runtă din partea altcuiva. Cum s-ar spune, trăiesc pe picioarele proprii. La aceasta îi ajută foar­te mult buna pregătire profesio­nală pe care o au mulți dintre ei, spartul de inițiativă și răs­punderea în muncă. Maiștri ca Dima Andrei, Aurel Niculce Constantin Boacă sau muncito­­i­rul specialist Vaisile PiticaTM, care ține loc de maistru, sunt mult apreciați de colectivele din care fac parte pentru că și-au creat autoritate și prestigiu nu­mai datorită competenței cu care lucrează, fiind organizatori pricepuți ai locurilor de muncă. Ca urmare, din sectoarele pe care le conduc ies produse de bună calitate, iar planul se rea­lizează în mod ritmic. Sunt însă aici mulți maiștri care, teoretic, își cunosc rolul în producție, nu scapă chiar nici un prilej să vorbească despre a­­­ceasta, dar, practic, ei se des­curcă greu la locul de muncă, fă­­cînd orice în afară de asigura­rea asistenței tehnice. In timp ce acestei probleme, de importanță vitală pentru realizarea unor produse de bună calitate, ca și măsurilor organizatorice, i se a­­fectează puțin timp, se pierde multă vreme cu problemele ad­ministrative, începînd de la a­­provizionarea cu materii prime și materiale și pînă la întocmirea a tot felul de formulare. Mai mult chiar, unii maiștri se plim­bă ore întregi fără nici un rost de la un sector la altul, sustră­­gind în felul acesta și pe alții de la muncă. In același timp, fostul maistru Mihai Popovici a părăsit într-o zi lucrul, mergînd cu muncitorii din subordine la o petrecere, iar Gheorghe Moro­­șan, pe lîngă faptul că nu se ți­nea de treabă, numărîndu-se și el printre cei care încalcă în mod frecvent disciplina, a făcut și pantof fictiv în acte, motiv pentru ca­re a fost aspru sanc­ționat. V. HORIA (Continuare in pagina a ll-a) Artificierul Gh. Ungureanu care lucrează în mină de pes­te 15 ani, controlează ori­ficiile de pușcare, în vederea deschiderii unui nou abataj în sectorul 1l producție, la mi­na Leșu Ursului Foto . I. MIHOVEANU Măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale minerilor Consiliul de Miniștri a stabilit unele măsuri pentru îm­bunătățirea condițiilor de muncă ale minerilor prin aplica­rea duratei schimbului de lucru de 6 ore în subteran. Astfel, durata schimbului de lucru in subteran la Exploatarea mi­nieră Baia Sprie va fi de 6 ore, fără modificarea indica­torilor de plan, a normelor de muncă și salariilor în vigoare. Durata stabilită se va socoti de la intrarea și pînă la ieși­rea din mină. Experimentarea care a avut loc pină acum la această exploatare a demonstrat că durata redusă a schim­bului de lucru a contribuit la aplicarea cu mai multă efi­ciență a măsurilor pentru perfecționarea procesului de pro­ducție, la întărirea disciplinei in muncă, la îmbunătățirea si­tuației forței de muncă din a­cest sector. O dată cu măsura amintită, Ministerul Industriei Minie­re și Geologiei a fost autorizat ca pe măsura creării con­dițiilor necesare, să experimenteze și la celelalte unități mi­niere din cadrul Centralei minelor și metalurgiei neferoase Baia Mare durata de 6 ore pe schimb in subteran, fără mo­dificarea indicatorilor de plan aprobați. De asemenea, pînă la 31 decembrie 1970, ministerul v a prezenta Consiliului de Miniștri un program privind introducerea eșalonată a expe­rimentării duratei reduse de lucru in subteran la alte unități miniere. (Agerpres). CULTU­L DE ONOARE, SEHE ȘI PARAFAT... In loc de asigurări ver­bale, unitățile industriale folosesc în relațiile lor de cooperare și colaborare un sistem verificat în practică și considerat ca fiind mult mai sigur și eficient — con­tractul economic. La redac­tarea acestuia participă am­bele părți, se formulează și se transcriu clauzele nece­sare, se stabilesc termene. Urmează apoi semnăturile, parafările, aprobările, aviză­rile. In final, fiecare repre­zentant se întoarce acasă cu un exemplar din contract și cu asigurările că va primi marfa necesară, ori cu anga­jamentul ca unitatea al cărui salariat este să livreze, la cutare dată, în anume con­diții, cantități precise din sortimentele fabricate. Așa se prezintă lucrările scriptic. Atestă acest fapt zecile de pagini dactilogra­fiate și indusariate în fie­care toamnă, numeroasele semnături și, cum spuneam, parafe. Trec săptămîni, luni, începe anul calendaristic pentru care s-au încheiat contractele economice. Ce se întîmplă ? Despre ritmicitatea cu ca­re sosesc materialele con­tractate ne pot relata, în ca­litate de beneficiari, repre­zentanții serviciilor de apro­vizionare din întreprinderile județului. Despre reversul medaliei, ce prezintă unită­țile sucevene în postură de furnizori, ne permitem să relatăm noi. In o sută nouăzeci și nouă (199) de cazuri, marfa pr­­e­­­misă prin contracte și aștep­tată în alte fabrici din țară pînă la 1 noiembrie a.c. n-a plecat încă din județul nos­tru. Valoarea acesteia depă­șește 166 milioane lei ! Ceea ce ne-a îndemnat, însă, la scrierea acestor rînduri este următoarea situație : față de anul trecut, valoarea stivei mărfurilor nelivrate a sporit cu peste 71 milioane lei. Situația creată nu este de­loc nouă nici pentru luna noiembrie și nici pentru e­­conomia județului. Ea a mai făcut obiectul unor relatări în ziarul nostru, a unor dis­pute scrise sau verbale, pur­tate direct între furnizor­­beneficiar. Ceea ce deran­jează, însă, este perpetuarea, apariția ei la sfîrșit de se­mestru um­­an. Și nu numai atît. Nerespectarea contrac­telor economice, deci a cu­­vîntului de onoare semnat și parafat, generează serioase anomalii în activitatea in­dustrială diurnă : neritmici­­tate în producție, stagnări, cheltuieli suplimentare, ra­bat calității etc. Motive pentru care pre­zentele rînduri se vor o ple­doarie pentru respectarea propriului cuvînt de onoare rostit în fața colaboratorilor de către delegatul dv. și în numele întreprinderii în care vă desfășurați activitatea, o invitație la reflecție acum, cînd încă se perfectează con­tractele economice pentru primul an al viitorului cinci­nal. M. FLOREA CREION iiminmii i Balastiera de la Dolhasca Foto : B. DUMITRU La Uzina de utilaje și pie­se de schimb din Suceava a intrat parțial în func­țiune noul atelier de tratamente termice. In cli­șeu , șeful de echipă Ion Chirilă, urmărind tratarea termică a sculelor Foto , D. VINTILÃ 1 1 întreprinderea mecanică Suceava și-a realizat planul anual la doi indicatori principali La sfirșitul primei decade din această lună, la întreprin­derea mecanică din Suceava s-a înregistrat un important succes în întrecerea socialistă. Este vorba de îndeplinirea planului pe anul 1970 la doi din indicatorii de plan sinte­tici­­ la producția marfă vîndutâ și încasată și la benefi­cii. Calculele estimative arată că la indicatorii amintiți se va obține, pînă la finele anului, o depășire de 2.900.000 lei, respectiv, beneficii suplimentare însumînd 1.538.000 lei. In completarea acestor succese merită să menționăm și faptul că, la investiția ce se realizează pentru dezvoltarea între­prinderii, planul anual la construcții-montaj a fost îndepli­nit la data de 20 noiembrie. IN ACEST NUMĂR Semnalele noastre pentru problemele dumneavoastră OPINIA CETĂȚEANULUI SPORT — SPORT în pag. 2 Alegeri în organizațiile de partid In pag. 3 DEZVOLTAREA SALMONICULTURII IN JUDEȚUL NOSTRU In vederea sporirii efectivului de păstrăv și lostriță, specialiș­tii și personalul de teren de la Inspectoratul silvic Suceava au întreprins în ultima vreme o se­rie de acțiuni concrete. Astfel, s-a­u recoltat și pus la incubație circa un milion de icre de păs­trăv. Tot in această toamnă s-au deversat în apele de munte, din aceeași specie, peste 100.000 puieți de o vară crescuți în locuri special amenajate (topli­­țe). în fine, iazul Crujana, din ra­za Ocolului silvic Suceava, a fost populat cu un important număr de puieți de păstrăv și lostriță. Pentru creșterea numărului de lostrițe în bazinul Bistrița, s-au deversat puieți în iazurile ame­najate la Pîrîul Omului (în raza Ocolului silvic Broșteni). In pri­măvară, acești puieți vor îmbo­găți fauna nurilor din bazin, re­­înnoind și consolidînd prezența unui asemenea pește rar, de ma­re valoare și frumusețe. IN PREAJMA ETAPEI DE COMPETIȚIE A FESTIVALULUI DE TEATRU DE AMATORI „I. L. CARAGIALE“ Discutam, în urmă cu cîteva săptămâni, cu unul din animato­rii vieții culturale a unui sat, di­rector de cămin cultural. Schi­țam, atunci, regretul că el nu-i ambiționează pe actorii cnnst vii­tori să se înfrunte cu formații puternice în cadrul etapei de competiție a festivalului de tea­tru de amatori „I. L. Caragiale", etapă ca­re urmează să debute­ze în curînd. Erau, intr-adevăr, la mijloc, nu o li­psă de condiții materiale sau de forțe artistice locale, ci o optică anume, un slab interes pentru succes. Un concurs, se știe, stimulează, de­clanșează și activează multe e­­nergiii . . . Tocmai lipsa unui astfel de țel sesizasem la inter­locutorul nostru. Nl vedeam dez­interesat de prestigiul artistic al unității de care răspunde și i-am spus : „Dacă în fiecare comună( activiștii culturali ar judeca ast­fel, cine ar mai putea reprezen­ta, la faza finală, mișcarea noastră teatrală de amatori ?“. La care ni s-a răspuns : „in fa­za finală avem noi oamenii noș­tri, care nu ne vor face de ruși­ne". N-am înțeles despre cine a­­nume este vorbă. „Actorii din Dolhasca — ni s-a răspuns. Aco­­lo-i „reședința" mișcării teatra­le de amatori din județul nos­tru". Dolhasca a devenit, datorită­ unui grup de oameni înzestrați­ și­­ pasionați, o localitate cu venu­­­­mar pe plan artistic. Prezentă la­­ patru din cele cinci ediții expl­orate ale festivalului de teatru­­ , (începind cu anul 1956), forma­­­ția de teatru de atei n-a „ ratat" rutei o ocazie, de fiecare dată întorcîindu-se acasă cu lauri. Patru concursuri s-au soldat cu tot atîtea premii i de două ori consecutiv — premiul 1 și titlul de laureat al festivalului, și de două ori (tot consecutiv) — pre­miul II. In plus, au mai fost a­­cordate acestui colectiv artistic ,trei premii individuale de inter­pretare, cu care au fost distinși Gh. Coston, pentru personajul Lisandra din „îndrăzneala" lui Gh. Vlad, Georgeta Bădin, pen­tru rolul în tra­vesti Interpretat în piesa „Alergătorul șchiop" de I­os­if Bîta, și Gh. Agapie — pen­tru interpretarea dată persona­jului Ștefan cel Mare din „Apus de soare" de Delavrancea. La acestea se mai adaugă premiul special acordat de către revista „Albina" pentru cel mai auten­tic spectacol popular, montării realizate cu „Alergătorul șchiop". Suita de succese ale amatori­lor d­in Dolhasca a fost determi­nată de cițiva factori foarte con­creți. Hotărîtor a fost, cum e și firesc, talentul, zestrea „de aur" cu care fiecare a venit in colectivul artistic. Sudate de o puternică pasiune comună, de un exemplar spirit de dăruire și de autoexigență, aceste aptitu­dini individuale au căpă­tat strălucire în cadrul u­­nor spectacole de înaltă ți­nută artistică. Au concurat, atei, și alți factori importanți t spriji­nul primit din partea organelor locale și județene cu atribuții pe linia activității artistice de ama­tori și îndrumarea competentă din partea unor profesioniști. Cum se prezintă vestita forma­ție din Dolhasca la încheierea etapei de masă a actualei edi­ții și în pragul declanșării etapei decisive ? O piesă ca „Vizită la Malu" de Paul Everac, montată cu scopul declarat de „a avea ac­­­tivitate" obligatorie pentru ori­ce formație înscrisă în concurs! Au fost chiar prezentate 7 spec­tacole. Aceasta înseamnă, desi­gur, un efort. Dar o singură pie-I. CAZAN (Continuare in pagina a lll-a) O FORMAȚIE REDUTABILA SUB SEMNUL INCERTITUDINII JF1 . Acțiunile voluntar - pa­triotice, înscrise printre activi­tățile importante pe agenda de lucru a organizațiilor U.T.C., și-au dobindit din plin realizarea și în organizațiile de tineret din orașul Fălticeni. Ne-o dovedesc succesele obți­nute de tinerii de aici, și anu­me, colectarea a 170 tone de­șeuri metalice, împădurirea a 15 hectare de teren, precum și numeroase alte lucrări care în­sumate reprezintă o valoare de circa 200.000 lei. In efectuarea lor s-au evidențiat organizațiile U.T.C. de la I.I.L., U.E.I.L., fila­tura de in și cinepa și din uni­tățile de comerț, in anul care urmează, tinerii din acest oraș își vor aduce o contribuție sporită și anume plantarea a 2.000 pomi ornamentali, între­ținerea a 4.000 hectare pășuni, o suprafață mare de teren va fi, de asemenea, împădurită, vor fi colectate cantități apre­ciabile de metal. Toate aces­te lucrări vor fi realizate in timpul a 200.000 ore de mun­că patriotică pe care ti­nerii din orașul Fălticeni s-au angajat să le presteze în a­­nul următor. UN SUCCES DE SEAMĂ AL CONSTRUCTORILOR RADAUTENI Colectivul de muncitori, ingi­neri și tehnicieni de la șantie­rul de construcții din Rădăuți, confirmînd încă o dată bunele aprecieri de care se bucură mun­ca sa avîntată, eficientă, a ob­ținut un remarcabil succes : în ziua de 20 noiembrie a.c., șan­tierul și-a îndeplinit sarcinile de plan valoric aferente anului în curs și, cu aceasta, nivelul cu­mulat al aceluiași indicator pe întregul cincinal. In ultimii ani au fost predate, la termen ori îna­inte de termen, 17 obiective in­dustriale, 32 săli de clasă, 558 apartamente, numeroase alte lu­crări edilitar - gospodărești. Telegrama care ne aduce a­­ceastă îmbucurătoare veste dă, în același timp, expresie hotă­­rîrii comuniștilor, a tuturor con­structorilor rădăuțeni, de a nu precupeți nici un efort pentru ca, și în viitor, realizările lor să fie la fel de înalte, în ve­derea înfăptuirii exemplare sarcinilor stabilite, pentru urmă­a­torul cincinal, de cel de-al X-lea Congres al partidului. ȚINUTUL LOVCEN La Rokakotorska, munții înaintează pînă în mare. Culmi golașe, spinte­cate de ape, rareori acoperite cu o vegetație saraca — doar mușchi și co­nifere pitice — străjuiesc fiordul adinc împlîntat, ca un spin albastru în trupul de piatra al muntelui. In lu­mina dulce a soarelui, crestele cal­­caroase par ninse, deși, pe aici, rare­ori zapada poposește în timpul ier­nii și doar pe vîrfurile cele mai înal­te. La poale pe fîșia fertila ce de­limitează muntele de mare se întind livezile cenușii de măslini - acești ar­bori asceți, cu trunchiurile contorsio­nate și cu ramurile sfios plecate dea­supra apei clare a mării. Plecasem de la Budva dis-de-dimi­­neață urmărind șoseaua ce urcă ma­lul Adriaticii, spre nord, la Dubrov­nik, Split și mai departe spre Rjeka. O ceață lăptoasă stăruia deasupra mării și prin caierele ei albe răzbâ­­teau steiurile sălbatice ale stîncilor ce impinzesc acest țărm accidentat. Sf. Ștefan, insula aceea mică, pierdută in imensitatea apelor albastre, rămă­sese în urmă cu toate atracțiile ei - hoteluri elegante, restaurante, baruri și celelalte accesorii care atrag vile­­giaturiștii dornici să cunoască farme­cul acestei mări. Rămăsese în urmă și Budva, cu hotelul internațional „A­­vala", popasul nostru de o noapte, cu bazinul cu apă de mare încălzită, unde se poate practica înotul chiar și în timpul iernii, cu străzile lui în­guste și întortocheate, cu clădirile pa­tinate, de burg medieval. Strabateam un ținut arid unde s-au turnat, după cum ne informa ghidul nostru, sufi­ciente western-uri cu Winetton sau cu Old Sh­atterhand și unde evident se vor mai turna și alte superproducții ce au nevoie de un cadru natural a­­semănător vestului sălbatic. Localități mărunte adăpostite de golfurile de lingă mare, șoseaua îngusta ce ^sare sprințar peste stînci, văi prăpăstioase care se deschid adinc spre tainele munților. La Tivat ne intîmpina pistele mo­derne ale aerodromului civil aliat, în construcție pentru deservirea turiștilor ce vin din interiorul țării spre aceste țărmuri binecuvîntate. Prin darea lui în folosință se va scurta la aproxi­mativ o oră de zbor distanța dintre capitala țării vecine și salba de sta­țiuni de pe litoral. Panglica cenușie de asfalt se strecoară anevoie printre stînci ca de cretă sau in vecinătatea plajelor aurii. — La laz, ne spune interlocutorul nostru, un confrate de la postul de ra­dio Novi Sad, au și început sa se construiască locuințe proprietate per­sonală. In planul de amenajare a A­­driaticii de sud, această localitate (care este reprezentată doar de un mic golf și de cîteva case) are un loc bine distinct. In cițiva ani, ea va deveni tot atît de faimoasă ca și Du­brovnikul, de pildă, sau poate și mai renumită. Deja oamenii au auzit de acest proiect și au început să se sta­bilizeze pe aceste locuri. La Lepetane ne-am îmbarcat cu tot cu mașina cu care călătoream și îm­preună cu alte vreo zece mașini mici și autocamioane pe un feribot care face oficiul de transbordare peste a­­pele fiordului de la Rokakotorska. Marea era liniștită și apele sale de un albastru intens erau totuși de o limpezime neobișnuită. Am ajuns la Herceg­­ novi pe la prinz. Stațiunea dormita toropită de căldura similară celei de la sfirșitul lunii august la noi. O vegetație a­­bundenta, tipic mediteraneană, îne­ca în verdeață vilele cochete , pal­mieri, smochini, lâmîi, portocali și măslini. Peluze de flori, viu colorate, întregesc frumusețea peisajului aces­ta. Orășelul, pe lingă cele necesare unei stațiuni marine, adăpostește și cîteva monumente demne de interes : o mînâstire din secolul al XI-lea, ră­mășițe ale vechii cetăți, muzeul de artă etc. De la Herceg­­ novi șoseaua următo­rește meandrele fiordului, la Zelinika, Perast și Kotor, oraș destul de vechi, așezat la poalele muntelui Lovcen unde se află Mausoleul lui Petar Pie­­ v. CINTEC (Continuare in pagina a lll-a) A

Next