Adevěrul, august 1888 (Anul 1, nr. 4-14)
1888-08-19 / nr. 4
Poporul chemat în comiţiile sale e supremul judecător. In tot cazul însă, remâne sigur, că lupta noastră actuală are o parte curat negativă: răsturnarea dinastiei, care e identică cu acea a Luptei. Această resturnare vrem să o facă poporul, căci el singur are puterea de a crea, noi avem numai datoria de a-î deschide drumul Aci nu există deosebire între noî şi Lupta. Fiind însă că Lupta e republicană, am fi curioşi de a şti, ce fel de republică crede ea mai potrivită pentru statul român. O republică ca cea franceză, ca cea helveţiană, ca cea americană, cu sau fără preşedinte ? Directorul Luptei are aci maî multe, şi deci într’ales. D-sa maî ştie, suntem siguri, şi alte forme republicane, de vreme ce vrea republica pentru statul nostru. Suntem siguri, că ne o va spune şi nouă şi că nu-şî va păstra sieşi, ca egoist, plăcerea de a fi singurul care cunoaşte pe cea mai potrivită gradului nostru de cultură și moravurilor noastre. 5REVELE Greva lucrătorilor din atelierele găreî continuă şi cu perspectiva de a maî continua încă multă vreme. Direcţia de o parte nu se prea grăbeşte de a pune capăt acestei stări anormale şi vătămătoare, iar lucratori ajutaţi în resistenţa lor de către mici negustori care le fac credit o ţin într’o petrecere. Erî lumea a putut să admire pe muncitori grevişti care, mntr un însemnat numer cântând şi petrecând pe şoseaua Kisseleff, în cea mai deplină libertate. Ni se asigură însă că prefectul policîhfflpîMgrainî luat măsuri represive contra acelora care au aţîţat pe lucrători de a se pune în grevă, precum şi contra acelora care îndeamnă la turburări. Aceasta nu împiedecă, se înţelege, pe grevişti de a îndemna în particular pe lucrători de la depositele găreî ca să se pună şi eî în grevă. * * X O altă grevă, acea a căruţaşilor din Brăila stă asemenea în strânse legături ADEVĂRUL cu dispoziţiile direcţiune! «căilor ferate române, care reducând oîele de descărcare de la opt la şease a ordonat totodată ca vagoanele care sosesc încărcate cu cereale să fie descărcate numai în port. Aceste măsuri lovesc în interesele vitale ale căruţaşilor şi aduc şi întru câtva şi vătămare intereselor comercianţilor şi proprietarilor, care au grăbit greva. * * X D-nul Frunză, şeful atelierului găreî pentru a scuza atitudinea sa faţă lucrătorilor, când aceştia s’a pus în grevă, a zis d-luî Director general: N’avea grijă, că-ţî aduc lucrători cu sutele. Nici lucrători noi n'a adus, nic! cel vechi nu s’au liniştit. Suntem pozitiv informaţi, că d. Frunză va fi înlocuit peste două zile. ACTE OFICIALE * * * * * # mim.... Se confirmă în funcţiunea de sub-comisar clasa I pe lângă poliţia oraşului Craiova d-nul G. A. Leonard, în locul d-luî G. Bancov. Sunt numiţi : D. N. Popescu, în funcţiunea de ajutor de cămăraş la salinele Doftana, în locul d-luî Gr. Cereşeanu, care rămâne în disponibilitate. D. C. Vlădescu, în funcţiunea de cantaragiu la aceleaşî saline, în locul d-luî C. Mănciulescu, pus în disponibilitate. D. I. Rădulescu, în funcţiunea de magaziner la aceleaşî saline în locul d-luî C. Gheorghiu, remas în disponibilitate. D. doctor Dimitrie Miloş este numit, provizoriu până la facerea concursului şi sub rezerva aprobăreî ulterioare a M. S. Regelui, în postul de medic secundar la spitalu comunal din oraşul Galaţi, devenit vacant prin demisiunea d-luî doctor Piaseschy. OSL_$0-' Afe» . _______ §pD. docWr N. Teodorescu este numit, sub rezerva aprobăreî ulterioare a M. S. Regelui, în postul vacant de medic la plasa Grădiştea-Râmnicu-de-Jos din judeţul Râmmicu-Sărat, cu reşedinţa în comuna Balta-Albă. ** * * D. G. I. Levezeanu este numit, sub rezerva aprobăreî ulterioare a M. S. Regelui, în postul de intendent la spitalul de copii din capitală, pendinte de eforia spitalelor civile, rămas vacant prin demisiunea d-lui I. V. Protopopescu, și cu începere de la 2 August de când a fost chiemat în serviciu. ------------------- DIN AFARA Nimic mai straniu, decât activitatea febrilă pe care o desvoltă de câtva timp aşa numita ligă de pace. După întrevederea de la Friedrichsruhe, întrevederea de la Eger, după cea de la Eger, altă întrevedere între d-1 Crispi şi ambasadorul italian la Viena, d-1 Nigra Şi toate aceste întrevederi şi convorbiri sunt motivate de presa oficioasă ca menite a garanta pacea. Şubredă trebue să fie pacea europeană ca bărbaţii de stat să fie nevoiţi a alerga încoace şi încolo pentru a o asigura. Dar naşte întrebarea: Cine ameninţă liniştea Europei? Cam sunt tulburătorii pe care liga de pace voeşte a ’i potoli ? Dacă ar asculta cineva cele zise de foile oficioase germane, austriace şi italiane, provocatorii ar fi Rusia şi Francia. Aceste puteri trebuesc ţinute în frâu, căci ele caută a dărîma situaţiunea creată prin tratate, pe când Germania, Austria şi Italia, nu doresc decât a conserva ceea ce au dobândit. Aşa argumentează ziarele din Berlin, din Viena şi din Roma. Cu toate acestea, nu trece zi în care telegraful să nu ne anunţe vreun fapt care dovedeşte tocmai contrariul, adică că Rusia şi Francia îşi caută de treabă, fără a provoca pe nimeni şi arată cea mai mare moderaţiune sub toate privinţele. Rusia care a liberat Bulgaria prin jertfe colosale de oameni şi de bani, priveşte fără a se tulbura pe Austro-Ungaria, ocupând Bosnia şi Herzegovina parcă ar fi provincii ce aparţin monarchie Habsburgilor. Ea priveşte cu linişte cum Bulgari împing ingratitudinea până a arunca insultele cele maî grosolane poporului careî-a scăpat de jugul turcesc şi a reînviat naţionalitatea lor. Maî mult încă, Rusia suferă în tăcere ca tratatul din Berlin să fie călcat prin prezenţa pe tronul Bulgariei a unui principe ce nu este recunoscut nici de Europa nici de puterea suzerană. Din contra Austro-Ungaria înaintează mereu în peninsula balcanică şi pe Dunăre. Serbia e ca şi vasala eî, România e vnteodată politicei austro-germane şi în Sofia, un uzurpator e susţinut în taină de înrâurirea austro-maghiară. Cine e dar provocatorul? Dar Francia! Ea să luptă cu greutăţi interioare şi se pregăteşte în pace pentru expoziţîunea universală din 1889. La provocările Italiei, guvernul francez răspunde cu energie, dar într’un mod şi liniştit. In faţa tonului agresiv şi brutal al presei oficioase germane, ziarele franceze ţin un limbagiu din cele mai moderate. Cine e dlar provocatorul ? Desigur nu Rusia şi Francia. Prin urmare rolul faimoasei alianţe a puterilor centrale este cu totul opus denumirei ei. Liga de pace este o ligă de resbel și dacă acest flagel al omenirei n’a isbucnit încă până astăzi, meritul este al Franciei și al Rusiei. Austria și Italia sunt agenți provocatori ai principelui de Bismark. Forța ziarului „ADEVERUL" LUPUL NEGRU DE XAVER DE MONTE PIN 4 I. Prăpastia Dracului Bernard singur, în persoană observase aranjarea serbărei și astfel nimic nu lipsea. Sala de bal sub cerul liber aranjată de natură în mod câmpenesc, ar fi putut să facă onoare celui mai maestru șef de ceremonii. Intr’o parte a luminişului era făcută o laviţă lungă de scânduri albe de brad. In faţa laviţei, câteva scânduri erau aşezate pe două butoaie goale, şi formau un fel de estradă. Un scaun ţărănesc era pus să serve drept scară de urcat pe estradă. Aceasta era tribuna orchestrei. Musicanţii erau în numer de doi. Lues aproape nemai auzit în sătuleţul de Cernay! Unul dintre ei — Jean Leblanc — scârţâia din vioară şi toţi îl numea, fără vorbă multă, cântăreţii fără de protivnic al satului. De mai mult de patruzeci de ani el nu lipsise de la nici o nuntă şi de la nici un botez. Toţi îl iubeau pentru că era dulce şi bun, deşi era orb. Unii se temeau de el, pentru că superstiţia poporului îl acuza pe şoptite, că fermeca pe acel cari îl supără. Poate că Jean Leblanc singur contribuise la răspândirea credinţei aceştia, pentru a fi sigur de o primire bună în tot locul. Ce se știa era, că atunci când cineva făcea vre-o aluzie la fermecătorie, el făgăduia, dar făgăduia într’un mod foarte slab, ca un om căruia puţin îi păsa dacă cineva ştiea sau nu adevărul. Tovarăşul seu, la neuitata întîmplare a cununiei lui Bernard cu Pierrette, era un tînăr din Cernay, care fusese în timp de două ani rîndaş la bucătăria d-luî guvernor din Franche-Comté. II dăduse pe poartă afară, pentru că din cauza distracţiilor şi dobitociilor sale, stricase în mai multe rîndurî bucatele şi astfel se întoarse în munţi la el, înzestrat cu o mulţime de lucruri de petrecere pe care le învăţase acolo. Astfel, cânta cu flueru nu tocmai rău, cunoscuta arie: „Eu am tutun bun“ şi aria tot aşa de cunoscută: „Malbrough pleacă la resboia.“ Bernard, minunîndu-se de această dispoziţie timpurie încredinţat fiind, că fluerul tînăruluî s’ar potrivi bine în orchestra lui, îl înhăţă numai de cât. Mîndru de această distincţie care o linguşa, şi crezând că şade bine, tînărul dobitoc se îngâmfa ca un păun, pe estrada unde era şi cânta fără să se mai oprească: „Eu am tutun“, pe când orbul cânta din vioara lui, când mai bine, când mai rea, un danț ţărănesc. îndată ce răsună primele acorduri, destul de scârțâitoare, Bernard alerga la Pierrette a lui și voi s'o ia de mînă ca să deschiză balul cu densa. Dar tînăra fată îl respinse încetişor, arătîndu-î cu privirea și cu mâna, pe Blanche. Şi în adevăr, buna cuviinţă cerea ca ginerele să servească de cavaler fiicei d-lui Chapelle, pentru că d-na Chapelle şi cu fiică-sa, primiseră să onoreze cu înfăţişarea lor nunta unuia din îngrijitorii contelui de B.... Bernard — cam supărat, dar convins, îşi înăbuşi cât putu mai bine un suspin și se îndreptă spre Blanche. Ea, puţin cam retrasă și stând în picioare părea a se isola cu totul în mijlocul sgomotului care o înconjura. Ochi săi mari, cu o lumină întunecoasă și adîncă, erau ridicați către cer ; privirea ei frumoasă, contemplând lucirea fosforescentă a stelelor din calea Lactee, avea o nespusă înfăţişare de cugetări poetice. Era învederat că sufletul Blanchel rătăcea în ceruri. — Numai corpul seu mai rămăsese printre oameni. Cugetarea ei se perdea aiurea Profilul ei dulce şi curat încă se colora de reflectele ce le arunca razele unui entusiasm sufletesc. Politica comercială Ziarul Neue freie Presse publică conţinutul petiţiunei adresate de consiliul comunal al Vienei guvernului, în care tratatul de comerciu cu România e cerut cu insistenţă. Consiliul comunal al Vienei arată maî inteiu că exportul acestui oraş către România s’a redus cu două din trei părţi pe cât a fost mai înainte. Cauza acestei reduceri însemnate este că guvernul austriac a vrut să proteagă în chip unilateral interesele agricultorilor, făcând imposibil importul vitelor şi al cerealelor româneşti. Consiliul comunal atrage apoi atenţia guvernului asupra faptului că consumaţiunea cărnei de vite cornute scade şi că acea a celei de cal se înmulţeşte. Mai amintim apoi încă că industria cizmăriei şi hăinăriei e ameninţată cu o totală perie, că aceste industrii sunt din cele mai importante ale imperiului, că oraşul Viena plăteşte a cincea parte din contribuţiunile directe ale Statului, şi că consiliul comunal al oraşului Viena h istă pe plângăguvernul seu ca să fi arb _ţial cu agricultorii şi să închee mai curând un tratat de comerciu cu România. INFORMAŢIV 1 Mâine la 5 ore seara se va ţine un consiliu de miniştri sub preşidenţia Regelui la castelul Peleş. Ministrul de resbel va numi o comisiune spre a se pronunţa asupra reformăreî unor ofiţeri pentru caz de boală. * * * * * * Era mai frumoasă decât o femee. Era frumoasă, ca un înger. Bernard se apropie de tînăra copilă, prefăcându-se că e vesel, cu toată supărarea, şi îi zise cu cea mai graţioasă voce: Domnişoară Blanche, tata Jean Leblanc ’şî-a sumes mânecele şi cântă din toată inima cu vioara lui, dacă ai buna voință putem să danțăm puțin. Copila părea că nici nu aude vorbele astea. Bernard, o atinse încetinel pe umăr și repetă: — Da d-șeară, dacă aî buna voință... Blanche tresări ca și cum s’ar fi deșteptat dintr’un vis. își preumblă privirea împrejurul seu și o ușoară roșaţă se ridică pe obraji şi pe fruntea sa. Apoi, reintrând în viaţa reală şi puind mânuşiţa el în mâna lui Bernard răspunse : — Când vei voi, Bernard îşi conduse dănţuitoarea în mijlocul luminişului şi începu, împreună cu dînsa, mişcările unui fel de danţ muntenesc, al căruia nume nu a ajuns până la noi. Blanche, mereu liniştită, rece, distrată în aparenţă, esecată, ca şi cavalerul sau, figurele capricioase ale acestui danţ aproape nebunesc. Fiecare din mişcările sale era făcute cu o graţie adorabilă. (Va urma).